O fostă ingineră în combinat a ajuns să-şi vândă cărţile

[AndreiM]

O fostă ingineră în combinat a ajuns să-şi vândă cărţile ca să aibă din ce trăi

Povestea tristă a unei inginere pensionare care se căzneşte să supravieţuiască vremurilor

În fiecare dimineaţă, fie că e ger, ploaie sau caniculă, Anişoara Ţurcan îi aşteaptă cu stoicism pe cumpărători de carte veche.

Anişoara vinde cărţi pe stradă din 2003

Are 51 de ani şi a lucrat timp de 20 de ani ca inginer tehnolog în Sidex. În 2003 a rămas fără casă şi a fost nevoită să se mute într-o încăpere de-a dreptul hidoasă, fără gaze, apă şi lumină.

De atunci, pentru a avea ce pune pe masă, vinde cărţi vechi în piaţă. A început să renunţe la cele din biblioteca personală, apoi a adunat şi de la anticarii care s-au văzut obligaţi să se lipsească de ele.

„Soţul meu a lucrat la centrul de librării şi astfel a cunoscut foarte mulţi anticari. A avut şi colegi care au renunţat la biblioteci şi noi le-am luat treptat, la un preţ convenabil. Cunoscându-ne situaţia, ni le-au mai dat şi gratis. Eu am citit foarte mult, dar acum la lumânare mă descurc mai greu”, ne-a mărturisit cu vocea stinsă Anişoara Ţurcan.

Criza bat-o vina

Muşterii are când şi când, dar nu are ce face. Ridică din umeri şi se gândeşte la vremuri mai bune. „Înainte vânzările mergeau mai bine, acum lumea nu mai are bani şi pentru cărţi. În plus, au mai ieşit şi ziarele cu cărţi noi la preţ mic. Abia dacă mai vând două-trei cărţi pe zi. Spre exemplu, astăzi am vândut două cărţi şi am luat patru lei”, se plânge femeia.

În total, spune că a strâns peste 2.000 de cărţi. De la atlase şi enciclopedii, până la literatura universală şi tratate de medicină. Preţurile sunt mai mult decât modice. “Cine este un pasionat al cărţii caută Dostoievski, Tolstoi, Kafka, Balzac, poezie veche. Cea mai scumpă este un Tratat de Fizică , de la A la Z, care costă 20 de lei”, spune Anişoara.

Sursa Adevarul

[Rami]

Locatia unde vinde ?

[AndreiM]

De atunci, pentru a avea ce pune pe masă, vinde cărţi vechi în piaţă. Atât ne spune Adevărul

[Relu]

Dau uneori iama prin buchiniști, mă târguiesc ca un nesimțit pentru un leu-doi, dar mă și încearcă un sentiment de milă...

[AndreiM]

Relu, nu e vina mea sau a ta de acest caz. Fiecare muncește pentru banii lui. Și eu am „ prostul ” obicei de a mă târgui uneori... Și ce ?

[Rami]

eu am prostul obicei de a negocia mereu

[Relu]

Cu mulți ani în urmă, am găsit la o femeie (o știam doar din vedere, dar știam că a fost profesoară), tot în piață, una din cărțile lui Nichita Stănescu. După ce m-am târguit un pic și ne-am înțeles, femeia mi-a dăruit și „Elanul insulei” a lui Lucian Blaga...

Instantaneu, mi-a venit în minte pilda lui Isus, cu văduva săracă...