Florin Patriche - antrenorul de câini

[dcp100168]

Florin Victor Patriche - antrenorul pentru câinii speciali

Născut - 26 iunie 1964

Familie - Căsătorit, doi copii

Studii - Şcoala de Dresaj a Clubului Naţional de Câini Utilitari (CNCU)

A avut primul său câine în clasa a doua, după care a fost stăpânul altor câteva sute şi de-a lungul anilor, a antrenat alte câteva mii. Cel mai greu lucru este să antrenezi un câine pentru persoane cu dizabilitiăţi, mai ales că, la noi în ţară, nu există infrastructură pentru aşa ceva dar Victor Patriche reuşeşte.

În peste 30 de ani de activitate a antrenat câini pentru diverse scopuri, câini de competiţie, câini pentru urmă („poliţişti”), de apărare sau câini pentru persoane cu dizabilităţi. „Cel mai dificil de antrenat câini sunt cei pentru nevăzători. În primul rând, doar trei la sută dintre câini au calităţile necesare pentru un astfel de dresaj. Din păcate, la noi în ţară, nu există condiţii pentru această activitate”, ne-a explicat dresorul.

Specialistul ne-a precizat şi ce gen de infrastructură ar fi necesară pentru a antrena atfel de câini. „Trebuie un poligon special, care include clădiri, semafoare şi treceri de pietoni. Pe de altă parte, la noi, o mare problemă o reprezintă câinii vagabonzi care pot influenţa reacţiile celor dresaţi”.

Dresajul pentru un câine destinat nevăzătorilor costă aproximativ 40.000-50.000 de euro, bani care în străinătate sunt acordaţi de stat prin subvenţii speciale.

La 45 de ani, Victor Patriche este lector la Clubul Naţional de Dresaj şi preşedintele Asociaţiei Chinologice a Judeţului Galaţi şi şcoleşte viitori dresori. Şi-a descoperit pasiunea pentru câini în clasa a doua. „Primul meu câine a fost un teckel, iar după aceea au urmat multe rase. Fac meseria asta de vreo 30 de ani. La ora actuală, am 16 câini şi mi-e greu să spun câţi am avut de-a lungul anilor”

Din punctul său de vedere, este mai greu să faci un om să înţeleagă o comandă, câinele fiind mult mai ascultător. „Românul nu se concentrează niciodată asupra lucrului. E adeptul conceptului „se poate şi aşa”. Cu câinii însă se lucrează foarte uşor. Nu există câine prost şi cu cât e mai inteligent, cu atât se lucrează mai uşor.”

În accepţiunea lui Victor Patriche, câinii consideraţi agresivi sunt cei mai maleabili. „ Nu este greu să faci un câine să atace. E foarte important însă ca acel câine să atace doar când stăpânul e ameninţat sau în momentul în care i s-a încălcat teritoriul”, afirmă Patriche.

De-a lungul anilor, a strâns aproape 200 de trofee primite pentru evoluţia câinilor pe care i-a dresat, atât la concursuri naţionale, cât şi internaţionale. „Eu cresc teckle şi ogari. Am un campion european de club. Fără falsă modestie, sunt cel mai tare crescător de câini tekel atât din ţară cât şidin Europa de est”, ne-a mai spus Victor Patriche.

Întrebări şi răspunsuri?

- Cum ar trebui să ne alegem câinii?

- Ca părinte, le recomand celor care îşi doresc să le cumpere copiilor un câine să opteze pentru rasele labrador, golden retriever, boxer. Luaţi legătura cu Asociaţia chinoogică. În niciun caz nu comandaţi căţei pe Internet deoarece foarte mulţi sunt traficaţi sau suferă de diverse boli.

- Ce părere aveţi despre dobermani?

- Am fost printre primii crescători de dobermani din Galaţi. Sunt câini foarte buni. Dobermanul este unul dintre cei mai nepericuloşi câini, deoarece s-a lucrat la echilibrul psihic.

Ce-i place

Sunt un mare iubitor de flori şi-mi place ca, din când, în când, să mai fac treabă şi prin grădină. De asemenea, sunt un mare fan al muzicii chinezeşti tradiţionale, deoarece consider că acest gen de muzică produce un foarte bun echilibru interior.

Ce nu-i place

Nu-mi plac absolut deloc maneliştii şi când spun chestia asta mă refer atât la oamenii care ascultă manele, cât şi la cei care se comportă manelistic, scuipând seminţe şi înjurând şi purtându-se în general ca nişte bădărani. De asemenea, nu pot să suport treaba făcută de mântuială.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/flor ... ciali.html

[dcp100168]

Câinii au pierdut un mare aliat. Ne-a părăsit chinologul Florin Patriche

De Crăciun, Galaţiul a pierdut un om valoros, iar câinii un aliat de nădejde - pe chinologul Florin Patriche. Iubitor, crescător şi instructor de câini (dar şi de stăpâni de câini) prin vocaţie şi profesie, Florin Patriche este un nume cunoscut iubitorilor de animale. Despre domnia sa am discutat cu medicul veterinar Cornel Gingăraşu.

Pasiunea transformată în carieră

Florin Patriche a primit primul căţel, un Teckel, la nouă ani, iar de atunci a avut în permanenţă câini, cărora li s-au adăugat porumbei, peşti şi alte animăluţe. „Era un copil normal, cu o pasiune neobişnuit de mare pentru animale. În jurul vârstei de 15 ani s-a îmbolnăvit de osteoartită akilopoetică, o boală care se manifestă prin dureri cumplite de oase şi sudarea articulaţiilor. Dovedind o vocaţie de luptător, a reuşit să depăşească acest moment, cu nişte sechele, dar să poată duce o viaţă normală. A luptat cu dureri, cu tratamente, cu afecţiunea ochilor şi a reuşit să muncească, să meargă la cursurile Şcolii de Dresaj a Clubului Naţional de Câini Utilitari, a dat examen şi a luat atestatul de instructor, s-a ocupat de dresaj şi a învăţat generaţii întregi de tineri dresajul. Era de o generozitate ieşită din comun! Nu era materialist, îl interesa să fie înconjurat de prieteni! A fost un "self made man". Şi-a construit singur destinul”, spune dr. Gingăraşu.

Lui Florin Patriche i se datorează zeci de generaţii de pui cu pedigri Dobermani, Amstaffi, Teckeli, Ogari, ba chiar, în ultimii ani, şi pisici. Pui care au adunat nenumărate premii la concursurile canine şi feline. Şi faptul că Filiala din Galaţi a Asociaţiei Chinologice Române există, nu s-a desfiinţat, precum cea de la Brăila, i se datorează.

„A luptat în mod vehement şi a militat pentru chinologie. A luptat pentru toţi oamenii cu câini. Omul acesta nu minţea niciodată! Prefera să suporte consecinţe decât să spună ceva numai de dragul eleganţei sociale. Un om deosebit. Sfătos! Puternic! Viaţa lui a fost marcată de tragedii, dar nu a fost niciodată descurajat. Tot timpul a militat pentru ca oamenii să muncească şi să se bucure de viaţă. În locul lui, 80 la sută ar fi abandonat”, mărturiseşte dr. Gingăraşu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Florin Patriche. Moartea unui cavaler

În alte timpuri și alte lumi, Florin ar fi fost un cavaler cum scrie la carte, călăre pe cal, cu armură și cu sabia, gata s-o folosească în apărarea unei domnițe, omorând pe cei răi. El a fost cu adevărat, în adâncul sufletului, un adevărat cavaler, un om generos, un suflet cald, un bun prieten. Din păcate, în a doua zi de Crăciun, anul acesta, la nici  53 de ani, a plecat dintre noi. Cavalerul Florin Patriche a descălecat, și-a dat jos armura și a plecat să se odihnească pentru totdeauna.

Cine a fost el? Puțini gălățeni nu l-au cunoscut sau măcar nu au auzit de acest marcant concetățean al nostru…

Florin s-a născut și a trăit la Galați, a fost un gălățean prin naștere și prin vocație și se poate spune că a iubit enorm acest oraș în care de mic copil s-a dedicat pasiunii pentru animale și pentru frumusețea naturii în general.

Destinul său a fost marcat de primul câine, pe care a început să îl crească în clasa a doua și pe lângă câinele teckel s-au adunat porumbei, pești de acvariu și alte animale.

În adolescență, Florin s-a confruntat cu o mare tragedie, o boală nimicitoare a început să-l roadă, o boală numită osteoartrită ankilopoetica, o maladie care se manifestă prin dureri cumplite de oase și sudarea articulațiilor. Tânărul iubitor de viață nu s-a lăsat niciodată învins de acest destin crud și ca un adevărat cavaler a dus prima luptă adevărată, lupta cu propriul său trup… și a învins.

Iubirea față de animale, în special față de câini, a luat amploare și a transformat-o într-o carieră de succes, devenind crescător și instructor (dresor). Florin a transformat Galațiul într-un punct activ pe harta țării în domeniul câinilor de rasă și mulți își aduc aminte de femelele de doberman, celebre pentru gradul înalt de inteligență și instrucție. În ani, s-au succedat zeci de rase, în canisa lui Florin existând teckeli, ciobănești germani, amstaffi, ogari… De tânăr a studiat în mod serios ceea ce în mod colocvial spunem dresajul canin, dar care se numește corect instrucție și a absolvit o școală grea, numită Școala de Dresaj a Clubului Național de Câini Utilitari (CNCU). Florin a fost președinte al Filialei din Galați a Asociației Chinologice Române de foarte mult timp, de cel puțin 15 ani.

Florin a reușit să învingă boala sa, a reușit să aducă bucurie celor din jur și să învețe numeroși tineri tainele dresajului. El spunea adesea: „Nu ne-am născut să ne îmbogățim, ci să facem bine”. Să sperăm că binele adus de el se va transmite mai departe prin cei doi copii ai săi.

presagalati.ro