Gălăţenii - marele premiu la Festivalul Studenţesc de Dans

[dcp100168]

Gălăţenii au luat marele premiu la Festivalul Studenţesc de Dans de la Sibiu

* Trupa „Stance” s-a întors cu binemeritatul trofeu şi cu alte nouă premii, reuşind să surclaseze formaţii de dans cu multă experienţă * Cei şapte membri prezenţi la festival au cucerit şi juriul şi publicul *

Sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu a fost, vineri seară, plină ochi de spectatori veniţi să-i vadă pe participanţii la a VII-a ediţie a Festivalului Studenţesc de Dans, ce s-a desfăşurat între 13 şi 15 noiembrie. M-am strecurat cu greu înăuntru (oamenii stăteau şi în picioare, în dreptul fiecărei intrări), tocmai la timp pentru a urmări prima evoluţie a celor şapte băieţi şi fete din trupa gălăţeană „Stance”. Îi cunoşteam de ceva vreme, ştiam cât de buni sunt. Dar apariţia lor pe scenă mi s-a părut fenomenală: tinereţe, exuberanţă, expresivitate, originalitate, umor, nu mai vorbim de corectitudinea şi acurateţea mişcărilor. Dacă la intrarea pe scenă publicul a aplaudat din doi în doi şi destul de apatic, după reprezentaţie s-au auzit câţiva de „bravo”. Şi credeţi-mă, nu prea aveau „pile” la public. Spre deosebire de alte trupe care veniseră cu galerie puternică, în sală se aflau doar doi gălăţeni: eu şi referentul de la Casa de Cultură a Studenţilor, Ana Matală, care însoţea trupa.

La următoarele coregrafii, spectatorii deja i-au recunoscut şi i-au întâmpinat cu căldură. Oricâtă concurenţă a fost între cele şaptesprezece trupe venite din toate colţurile ţării, spectatorii sibieni au fost cuceriţi de nota aparte a gălăţenilor. Ce avea deosebit coregrafia semnată de Lorena Naltabar? Spre deosebire de celelalte trupe de dans, unde membrii aveau aceleaşi scheme prestabilite, la „Stance” se putea distinge individualitatea fiecăruia dintre dansatori, ceea ce a dat prospeţime celor şase show-uri cu care au intrat în concurs. S-a putut vedea la fiecare pasiunea pe care a depus-o în cele cinci-şase ore pe zi, cât au repetat înainte de concurs. S-a putut vedea că trăiesc pentru dansul care reprezintă pentru ei nu numai un hobby, ci un stil de viaţă. Oricât de părtinitori ar fi fost spectatorii din sală, veniţi să-şi susţină propriile formaţii, nu s-au putut abţine să nu-i aplaude cu frenezie pe cei de la „Stance” şi să-i voteze, apoi, pentru cea mai bună trupă.

Deşi gălăţenii mei mi s-au părut cei mai buni, n-am vrut să mă îmbăt de prea multă mândrie locală şi am urmărit cu atenţie şi evoluţia celorlalte trupe. Unele chiar bune-bune. Concurenţa a fost destul de mare. Iar spectacolul, în ansamblu, a fost plin de strălucire. După patru ore de dans, nimeni nu s-a ridicat de pe scaun să plece. Sala a rămas plină până când s-a tras cortina.

La festivitatea de premiere, au început să curgă diplomele pentru gălăţeni. Fiecare dintre cele şase numere de dans a prins podiumul: de cinci ori locul I şi o dată locul al II-lea. Cel mai bun dansator a fost desemnat George Ivanov, de la trupa „Stance” Galaţi. Premiul pentru cea mai bună coregrafie a fost câştigat tot de echipa din Galaţi. Vă daţi seama că atunci când au fost strigaţi să li se înmâneze şi Marele Premiu, li se tăiase deja respiraţia şi erau de mult vedetele festivalului! Ca o încununare pentru tot ceea ce a stabilit jurul, a venit şi premiul de popularitate din partea publicului. La şapte membri, zece premii!

Nota zece pentru Sibiu

Dacă la Sibiu s-au dat zece premii pentru Galaţi, noi vom acorda nota zece Sibiului. Pentru foarte buna organizare a festivalului (au fost peste 600 de participanţi) şi pentru longevitatea lui. Pentru spectatorii pe care-i are: sala a fost plină în toate cele trei zile de festival. Pentru sprijinul pe care ştiu să-l acorde patronii activităţilor studenţeşti (cazare la hotel de trei stele şi, în fiecare seară, club de festival în două dintre cele mai faimoase cafenele ale oraşului, unde toţi participanţii au avut acces gratuit). Pentru că a rămas în continuare capitală culturală.

http://www.viata-libera.ro/articol-Gala ... biu_2.html

[dcp100168]

STANCE vrea să danseze

Gălăţenii de la „Stance”, trupa studenţească premiată săptămâna trecută la Festivalul de Dans de la Sibiu, cu Marele Trofeu, este povestea unei frumoase colaborări între mai mulţi tineri şi adolescenţi.

Streedance-ul, pasiunea lor comună, i-a unit într-o formulă de succes, începută în urmă cu trei ani. „Stance” înseamnă câte două ore de antrenament, câte şase zile pe săptămână.

„Stance” înseamnă o idee strălucită a lui George, a Lorenei (elevă a Liceului de Artă „D. Cuclin” Galaţi), actuala coregrafă a trupei, şi a altor doi adolescenţi care nu se mai regăsesc printre membrii activi.

„Stance” înseamnă stilul de viaţă al tinerilor care au descoperit în cultura hip-hop libertatea de a se exprima pe muzică şi prin mişcare. Deşi trupa are 11 membri activi, vă invităm să faceţi cunoştinţă cu cei şapte tineri care au cucerit publicul sibian la festivalul de săptămâna trecută.

George (Gringo), decanul de vârstă al trupei, este unul dintre fondatorii grupului. Este student la secţia Jurnalism a Universităţii „Dunărea de Jos”, iar colegele de an îl ţin minte cu siguranţă, pentru că în urmă cu trei ani a fost ales Mister Boboc. „În timpul liceului – am învăţat la „Cuza” - am început să ascult house, hip-hop, R&B şi să dansez. Am luat nişte cursuri de streetdance, iar de aici a reieşit trupa. Ascult şi îmi place orice muzică bună, dar nu orice ritm mă inspiră să dansez”. „Acum mă identific cu „Stance” şi am făcut multe sacrificii, inclusiv acela de a renunţa la o bursă Aiesec, pentru trupă”, ne-a povestit Gringo. Atât el, cât şi colegii lui spun că aleg acest tip de dans, înrudit cu breakdance-ul, pentru că le permite să fie originali în mişcări, să improvizeze şi să-şi pună amprenta personală asupra muzicii. Dacă samba are nişte paşi ficşi, care trebuie musai urmaţi de parteneri, în cazul streedance-ul libertatea de exprimare e maximă, singura condiţie fiind aceea a respectării armoniei dintre mişcare şi ritm.

Cezarina (Koop - numele unei formaţii britanice de pop-jazz), absolventă a Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, este în primul an la Engleză-Franceză, la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Dansează la „Stance” de un an şi jumătate şi o face cu dăruirea tânărului care şi-a găsit stilul de viaţă. „Îmi place cultura hip-hop, iar o parte a acestei culturi este dansul, care, în acest caz, are o gamă largă de mişcări şi îţi permite să te exprimi într-un mod original”.

Cristina (Kitty) a terminat anul acesta Colegiul Naţional „Costache Negri” şi momentan se specializează în „Administrarea afacerilor” la „Danubius”. A urmat încă de la zece ani diferite cursuri de dansuri, îi place samba şi jive, dar, bineînţeles, şi streetdance-ul.

Andreea (Deea), este elevă în clasa a XII-a, bilingv-franceză, la Colegiul Naţional „Al.I. Cuza”. A participat anul acesta la Cupa liceelor la Streetdance, organizată la Galaţi, iar trupa din care a făcut parte a câştigat locul întâi şi, implicit, dreptul de a reprezenta oraşul la confruntarea naţională.

Bogdan (Bodo) este absolvent al Colegiului Tehnic „Traian”, e pasionat de hip-hop şi are un an şi jumătate de activitate la trupa studenţească, pe care o împarte cu job-ul lui. „Pentru mine, e o a doua familie. Antrenamentele sunt nişte momente de relaxare după o zi de muncă.”

Mezinul trupei este Marius, care, la cei 17 ani, a activat şi el la o altă trupă de streetdance, formată din colegi de la Liceul „Emil Racoviţă”. Pe scenă, face mişcările cele mai spectaculoase, de breakdance: se mişcă, preţ de câteva zeci de secunde, numai în cap („head spin”), cu picioarele în aer, fără să se folosească prea mult de mâini. „M-a învăţat cineva să fac, dar majoritatea mişcărilor le-am prins de pe Internet, urmărind clipuri pe Youtube”, explică tânărul blond cu ochi albaştri.

Costel (Roco) se specializează în Automatică, tot la universitatea gălăţeană. Şi el a avut o trupă în timpul liceului. „Am evoluat în ce priveşte stilul, simt că merg spre mai bine. M-am format ca personalitate prin dans”. „Îmi place mult ce fac, dar aş vrea tare mult să nu rămână nu rămână un motf. Îmi doresc să facem ceva şi în Galaţi, să dansăm şi în cluburi şi să fim cunoscuţi nu doar de publicul competiţiilor sau festivalurilor la care participăm, ci mai ales de tinerii din Galaţi”. De fapt, asta îşi doreşte fiecare dintre membri trupei, să danseze mai mult pentru prietenii din oraş şi să fie cunoscuţi şi apreciaţi de cei de acasă.

http://www.viata-libera.ro/articol-STAN ... ze__2.html