Jump to content

"Pânzarul Moldovenesc"


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Cum putrezesc două milioane de euro pe malul Dunării şi niciunei autorităţi din România nu-i pasă

Lansată la apă în 2004, cu mare pompă şi cu cheltuieli colosale, nava - care se dorea o replică de lux a pânzarelor care circulau pe Dunăre şi pe Prutul navigabil în Evul Mediu -  a ajuns o epavă sinistră pe malul Dunării. A costat bugetul public aproape două milioane de euro, dar a fost folosită doar câteva zile. În ciuda sumei exorbitante cheltuite, experţii au refuzat să o clasifice ca replică a unei nave medievale.

Reconstituirea de către autorităţile judeţului Galaţi a unei presupuse nave istorice -Pânzarul moldovenesc din vremea lui Ştefan cel Mare - este un exemplu plastic de irosire fără niciun fel de responsabilitate a banilor publici. Deşi a costat aproape două milioane de euro (bani suportaţi integral, în mai multe tranşe, din bugetul Consiliului Judeţului Galaţi) replica ambarcaţiunii medievale moldoveneşti nu a fost atestată de specialişti şi s-a dovedit complet inutilă. În acest moment, rămăşiţele bărcii zac pe un cheu, de mai bine de patru ani, ascunse de privirile publicului, loc unde putrezesc în pace, iar odată cu ele putrezesc şi banii adunaţi din impozitele şi taxele plătite de gălăţeni.

Bani publici tocaţi cu toptanul, fără licitaţii

Proiectul construirii la Galaţi a unui velier care să imite vasele din flota lui Ştefan cel Mare a prins contur în anul 2003. Iniţial a fost visul utopic (având în vedere costurile: estimat iniţial la circa 200.000 de euro) al unor marinari trecuţi binişor de prima tinereţe. Respectivii mai încercaseră să concretizeze proiectul prin anii ’80, însă autorităţile comuniste, chiar dacă au fost tentate de  ideea de a „fabrica” o epopee navală pe care să ataşeze cultului lui Ştefan cel Mare, au considerat că totul ar fi cam scump şi cu şanse să se pice în ridicol: nicăieri în cronicile europene nu se vorbeşte despre vreo flotă a Moldovei ştefaniene.

Cu toate acestea, surprinzător, proiectul a fost luat în braţe cu entuziasm de către Consiliului Judeţului Galaţi, care pe atunci era condus de Dan Lilion Gogoncea (PSD), iar totul s-a derulat apoi pe repede înainte, dar cu costuri imense, care în final au ajuns aaprope două milioane de euro, adică de zece ori mai mult decât se estimase iniţial. „Este un prilej bun să reconstituim o parte din istoria Galaţiului şi să introducem în patrimoniul Consiliului Judeţului un bun care ne poate aduce beneficii de imagine în faţa delegaţiilor străine care vor vizita judeţul. (...) Se vor organiza croaziere cu caracter istoric, care pot contribui la creşterea gradului de interes faţă de Galaţi”, se argumentează în expunerea de motive prezentată plenului CJ în scopul aprobării bugetului.

Începutul a fost parcă prevestitor pentru dezastrul ce avea să urmeze. În anul 2004, în mare grabă, s-au cheltuit fără licitaţii circa 500.000 de euro din visteria Consiliului Judeţului Galaţi, iar lucrările la pânzar au început. Apoi, încetul cu încetul, detaliile proiectului a fost modificate, cumpărându-se lemn exotic (cedru, tec şi alte esenţe scumpe), aparatură electronică de ultimă generaţie pentru navigaţie şi comunicaţii, ba chiar şi un... motor.

Proiectul nu a primit atestat de replică istorică

Proiectarea propriu-zisă (dar care a suferit modificări importante în timpul construcţiei) a fost făcută de Institutul de Proiectări Navale Icepronav SA Galaţi, iar construcţia efectivă a pânzarului a fost realizată de către Spat SA (firmă patronată de Mihai Mihail, un apropiat al PSD).

Construcţia a fost începută pe 30 martie 2004, când a fost pusă chila, şi a fost finalizată în timp record, respectiv în 4 iulie 2004, când s-a făcut şi o fastuoasă inaugurare şi sfinţire. În paranteză fie spus, de fapt barca nu era încă gata (lucrările la partea de interior au mai durat câteva luni), însă lucrurile a fost forţate de dragul festivismului, având în vedere că tocmai se împlineau 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.

A rezultat un soi de barcă mai mărişoară, cu o lungime de 17,6 m, o lăţime de 4 m, pescajul de 1,8 m. La construcţie s-a folosit cum spuneam, lemn de cedru şi de tec, iar autorităţile au explicat că motivul motorizării este legat de intenţiile va pânzarul să devină navă de croazieră (inclusiv pe Marea Neagră) pentru delegaţiile străine şi pentru evenimente speciale.

Dar marea dilemă legată de pânzar a fost, încă de la început, pe ce adevăr istoric se bazează proiectul. Chiar dacă au fost câteva voci în CJ care au pus problema lipsei unor dovezi istorice, răspusul conducerii instituţiei a fost răspicat: „Pânzarul Moldovenesca fost construit după nişte descrieri de acum o sută de ani, dar şi după stampe ce există la mănăstirile din nordul Moldovei”. S-a mai menţionat şi că ambarcaţiunea a fost construită după două machete expuse la Muzeul Marinei din Constanţa, la rândul lor făcute după stampe vechi şi descrieri ale unor cronicari.

Lovitura de trăznet avea să vină însă la scurt după terminarea navei. Muzeul Navigaţiei de la Constanţa, instituţie care, potrivit legii, are competenţă în atestarea istorică a ambarcaţiunilor, a refuzat să atesteze Pânzarul Moldovenesc ca fiind o replică fidelă a vaselor ştefaniene. „Ambarcaţiunea prezintă modificări substanţiale faţă de planurile descrise cronicarii moldoveni şi faţă de stampele vremii, fapt care ne face să concluzionăm că adevărul istoric nu a fost respectat”, se menţionează în adresa transmisă CJ Galaţi.

În aceste condiţii, nava nu poate figura nici măcar ca obiect de patrimoniu, ci doar ca o investiţie oarecare.

Pe cale să ajungă lemne de foc

Singurele momente în care pânzarul a plutit au fost de Ziua Marinei din anii 2004-2009. De şase ori câte o jumătate de zi, în restul timpului fiind cocoţat, ca un soi de bibelou, pe un postament în zona Falezei. Este de menţionat că în 2004 şi 2005 nici măcar nu a putut naviga singur, din cauza unor defecţiuni la sistemul de propulsie, fiind tractat de o şalupă a Căpităniei.

Din 2009, pânzarului i s-a pus cruce. Un angajat de la Salubritate a scăpat „bolidul” de sub control şi s-a izbit de chila navei provocându-i o spărtură de circa un metru în diametru. Drept urmare, nava a fost ridicată din zonă şi a fost dusă într-o hală dezafectată a fostei fabrici de conserve, iar apoi pe un cheu (Dana 6) din Şantierul Naval „Damen”, unde putrezeşte şi în ziua de azi.

Intenţiile de reparaţie, declarate de toţi preşedinţii CJ de atunci încoace s-au dovedit simple vorbe în vânt. În urmă cu patru ani, epava a fost cedată, prin HCJ, în folosinţa unui ONG -„de Dezvoltare Durabilă a Dunării”, al cărei conducere a declarat că are intenţia de a-l reabilita şi de a-l include într-un circuit turistic. Numai că totul a rămas la stadiul de declaraţie, deoarece organizaţia nu a reuşit să facă rost de banii necesari. „O reparaţie completă sau o readucere a navei într-o fază de utilizare corectă, într-o fază de utilizare care să asigure şi un confort minim ar presupune la ora asta o investiţie de 300.000 de euro, ceea ce nu mi se pare foarte mult. Poate doar dacă obţinem fonduri europene”, a declarat Haralambie Beizadea, reprezentantul ONG.

Chiar dacă se vorbeşte de fonduri europene şi despre transformarea evapei într-o atracţie turistică ce n-a văzut Europa, realitatea este că nava este într-o stare foarte proastă. Specialiştii cu care am vorbit spun că, de fapt, partea din lemn trebuie refăcută în proporţie de peste 80%, iar partea electronică este şi ea aproape distrusă. Rămâne de văzut doar dacă va plăti cineva vreodată pentru această imensă gaură produsă bugetului public.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Autorităţile judeţene au ”pierdut” urma Pânzarului

  • S-au împlinit cinci ani de când Centrul Cultural "Dunărea de Jos" i-a încredinţat Pânzarul Moldovenesc unei asociaţii care, în 2011, se angajase să-l recondiţioneze în doar... patru luni
  • Acum, nava e aproape distrusă, iar autorităţile se plâng că asociaţia nu le răspunde la adresele oficiale în care o întreabă de soarta Pânzarului

"Cu scândurile scorojite şi catargul la pământ, Pânzarul Moldovenesc zace într-o dană a Damen Shipyard Galaţi şi riscă să ajungă surcele”. Aşa scriam, în iulie anul acesta, despre starea nenorocită în care se află celebra replică a corăbiei comerciale din vremea lui Ştefan cel Mare. O navă pentru construcţia căreia Consiliul Judeţean (CJ) a cheltuit aproape un milion de lei!

Senin, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ), administratorul acestui bun aflat în patrimoniul privat al judeţului Galaţi, ne declara atunci că: „Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării se ocupă de conservarea, recondiţionarea şi evaluarea lui”, pe baza unui Acord de exploatare „în comun” valabil până în 2021.

Am fost curioşi să aflăm dacă - după articolul nostru şi temerile că în 2021 e posibil să nu mai rămână nici surcea din Pânzarul Moldovenesc - Centrul Cultural sau Consiliul Judeţean a luat vreo măsură. Le-am solicitat celor două instituţii publice, în baza Legii liberului acces la informaţiile de interes public, să ne spună la cât timp verifică situaţia Pânzarului Moldovenesc şi care au fost constatările ultimului control. De asemenea, le-am întrebat care au fost operaţiunile de evaluare, recondiţionare şi conservare de care a beneficiat Pânzarul Moldovenesc în perioada din octombrie 2011 - octombrie 2016 şi ce-a mai rămas de făcut.

Consiliul Judeţean deocamdată tace, dar răspunsul primit de la CCDJ este halucinant. Instituţia se plânge că asociaţia căreia i-a dat în custodie nava nu-i răspunde la adrese!

Explicaţiile Centrului Cultural

Potrivit Centrului Cultural, Pânzarul Moldovenesc a fost preluat pentru expertizare, reparaţii şi, ulterior, folosirea sa pentru promovarea zonei Dunării de Jos, de către Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, conform Acordului de cooperare încheiat pe 3 octombrie 2011 între CCDJ şi Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării.

„Încercările noastre de a clarifica situaţia Pânzarului Moldovenesc s-au desfăşurat pe parcursul mai multor luni şi anexăm, în copie, ultimele două documente transmise către Asociaţie (9 august 2016 şi 3 octombrie 2016). La niciunul dintre ele, sau la documentele emise anterior, nu am primit răspuns. În situaţia în care vor apărea noi informaţii pe parcursul procedurilor legale de clarificarea situaţiei Pânzarului Moldovenesc, vi le vom oferi cu promptitudine”, ne asigură Centrul Cultural.

Potrivit documentelor ataşate, CCDJ i-a solicitat asociaţiei, pe 9 august 2016, „informaţii referitoare la stadiul reparaţiilor efectuate, precum şi un set de fotografii cu evoluţia lucrărilor”. Pe 3 noiembrie, a încercat din nou: „Ca urmare a adresei din 9 august 2016, prin care vă solicitam informaţii cu privire la stadiul lucrărilor efectuate la Pânzarul Moldovenesc, aflat în custodia dvs. menţionăm că nu am primit, până la ora actuală, nicio informaţie legată de acest Pânzar”.

CCDJ precizează că solicită aceste informaţii conform prevederilor Acordului. Documentul stipulează clar că, pe toată perioada acordului, CCDJ are dreptul să solicite furnizarea oricăror informaţii şi documente legate de folosirea eficientă în exploatare a bunului mobil, iar asociaţia are obligaţia de a i le furniza. Dar n-o face! Nu că asta ar fi singura obligaţie din Acord pe care n-a respectat-o...

Ce prevedea Acordul

Acordul de cooperare a fost semnat de regretatul Sergiu Dumitrescu, fostul director al CCDJ, şi Viorel Ariton, directorul executiv al Asociaţiei Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, la iniţiativa şi propunerea acesteia.

Acordul prevede clar: „CCDJ va pune la dispoziţia Asociaţiei Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, în condiţiile legii, Pânzarul Moldovenesc, ce aparţine domeniului privat al judeţului Galaţi şi este în administrarea Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi, în vederea cercetării, promovării dezvoltării durabile a Dunării, şi punerii în valoare a potenţialului turistic”. Şi se obligă să nu împiedice Asociaţia să folosească nava, cu precizarea că, la rându-i, o poate utiliza „la acţiuni culturale stabilite de comun acord”.

„Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării are obligaţia asigurării resurselor financiare legate de reparaţi anuale, întreţinere de cheiaj, de echipaj, de autorizare, de pază, de asigurare, precum şi a altor cheltuieli necesare exploatării în condiţiile legii”, se arată în acord. Şi se angajează ca, la expirarea Acordului, să restituie Pânzarul Moldovenesc "în bună stare".

Patru luni pentru recondiţionare

„Pentru reutilizarea ambarcaţiunii în condiţii de siguranţă, s-a impus angajarea unor experţi care să evalueze starea fizică şi tehnică reală a navei, şi să facă recomandări cu privire la activităţile care se impun pentru utilizarea acesteia în bune condiţii”, scrie în devizul de recondiţionare a navei, parte componentă a Acordului de cooperare semnat.

Documentul prevede că recondiţionarea se va face pe o perioadă de patru luni: „La recondiţionarea Pânzarului va lucra o echipă formată din şase membri, personal calificat şi cu vastă experienţă în construcţia şi recondiţionarea ambarcaţiunilor”. Devizul total de lucrări se ridica, la acel moment, la 106.220 de euro din care: total materiale - 52.120 de euro, costuri manoperă - 41.600 de euro, costuri hală - 9.000 de euro, costuri expertizare - 3.500 de euro.

Trebuia refăcut din temelii

Devizul de lucrări, realizat de Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării în 2011, scotea în evidenţă multiple probleme şi chiar vicii de construcţie:

"Bordajul executat din pin prezintă în numeroase locuri deteriorări determinate de putrezirea materialului. Probabil, pentru a da un aspect cât mai apropiat de cel al ambarcaţiunii originale, în mai multe locuri au fost folosite materiale inadecvate, fapt care a determinat nu numai putrezirea acestora, dar şi retenţia de apă care a afectat şi materialele de bază folosite la construcţia navei. Se impune înlocuire lor cu materiale adecvate.

Din cauza protecţiei limitate asigurate de prelata care acoperă puntea, deşi aceasta a fost construită din lemn de tec, se impune o recondiţionare atentă a acesteia. Acest lucru trebuie făcut şi cu suprastructurile de pe punte.

Interiorul, din motive tehnice şi estetice, trebuie refăcut în întregime, pentru aceasta se va folosi placaj Okoume, rezistent la apă, folosit la construcţia ambarcaţiunilor.

Greementul necesită reconstrucţie parţială şi recondiţionare, elementele de susţinere ale acestuia trebuie schimbate şi velatura reproiectată şi confecţionată.

Copastia va fi refăcută în totalitate din lemn de mahon.

Pentru asigurarea comportamentului în orice condiţii de vreme şi navigaţie a navei, se va proceda la confecţionarea unui bordaj diagonal suprapus pe corpul existent, făcut din pin siberian amplasat. Peste acesta se va aplica longitudinal un ultim strat de bordaj din lemn de stejar. Lemnul de tec de pe punte va fi scos şi recondiţionat, iar baza din OSB va fi înlocuită cu placaje rezistente la apă”, se arată în document.

Cui i-a fost încredinţat Pânzarul?

Dacă Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării nu-i răspunde Centrului Cultural la adrese, am încercat să dăm noi de ea, conform datelor de contact indicate atât în Acordul de cooperare, cât şi de CCDJ. Numărul de telefon nu mai este valabil! La adresa precizată, Ana Ipătescu nr. 18 din Galaţi, am găsit un elegant complex rezidenţial, împrejmuit ca o cazemată, care avertizează din start: „Proprietate privată - Câine rău!”. Din păcate, nu am reuşit să pătrundem în incintă pentru a căuta apartamentul, neprecizat, în care ar putea fi sediul asociaţiei.

Conform datelor găsite în bilanţurile economice de pe portalul Ministerului Finanţelor, Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării este înregistrată pe 14 iulie 2011. Deci s-a născut cu două luni înainte de a i se oferi, pe tavă, Pânzarul.

Cât despre potenţa financiară în suportarea cheltuielilor mari, impuse de recondiţionarea şi întreţinerea navei, situaţiile financiare nu arată deloc optimist. Asociaţia a înregistrat în anul 2013 venituri de 7.649 de lei şi cheltuieli totale de 7.378 de lei, cu un efectiv de personal de cinci angajaţi. A încheiat anul 2014 cu un angajat, venituri de 10.043 de lei şi cheltuieli de 9.968 de lei, iar în 2015 a avut trei angajaţi, venituri de 28.575 de lei şi cheltuieli de 28.338 de lei.

În aceste condiţii, nu poţi să nu te întrebi retoric: de ce i-a dat Centrul Cultural Pânzarul Moldovenesc? Şi de ce nu i l-a luat până acum?

Ce spune constructorul Mihai Mihail: "Ca să iasă ce-a fost costă mai mult decât dacă s-ar face unul nou"

„Eu am văzut Pânzarul acum două luni! Ce dracu’ să mai vezi la el?!”, ne-a declarat, cu amărăciune, constructorul Pânzarului Moldovenesc, Mihai Mihail, când l-am întrebat ce mai ştie despre soarta Pânzarului. Când a auzit despre recondiţionarea lui, cu suma de peste o sută de mii de euro, replica a fost cât se poate de categorică: „Ca să iasă ce-a fost, costă mai mult decât dacă s-ar face unul nou”. Şi ne-a oferit şi argumente în acest sens.

„Ce era pus înăuntru: radar, sonar, GPS - sunt terminate! În prima iarnă, n-au golit instalaţia de răcire de la motor, a plouat în el şi s-a distrus motorul! Ca să nu mai folosească schela, au tăiat o poartă în bord prova, ca să intre în el pe uşă. E ca şi cum v-aş fi tăiat şi scos eu două coaste şi apoi v-aş fi cusut la loc! După ce l-a lovit tractorul acela de gunoi, doar l-au cârpit oleacă! Am dat comandă de husă pentru el, şi a dispărut şi husa, şi scheletul, plus accesoriile!

Ultima oară l-am lăcuit eu. Şi pe vremea lui Ştefan cel Mare îl dădeau cu smoală! Tot era ceva decât gol!

El a fost construit într-un sistem de îmbinare a filelor (scândurilor) şi dacă eu scot o scândură, este ca şi cum aş scoate o cărămidă de la mijlocul peretelui unei case! Cum mai ştiu eu să mai pun scândura la loc, dacă nu dau toate scândurile jos şi le fărâm pe toate! Ca să-l demontezi total, una - că se strică scândurile, a doua la mână - masticul acela, de peste 11 ani, nu mai e bun de nimic şi a treia la mână - trebuie curăţat!

N-au putut să-i dea două cepuri făcute - că eu aveam nişte locuri acolo, şi trebuia numai deschişi nişte robineţi, ca să curgă surplusul de apă! N-au făcut chestia asta! Cu banii ăştia, peste o sută de mii de euro, fac unul mai mic. Din hârtie!”, ne-a declarat, cu ironie amară, constructorul Pânzarului.

Dar nostalgia construcţiei navei încă mai rezistă în sufletul lui: „Pânzarul s-a făcut datorită unui entuziasm. Eu nu pot să fiu un farsor, ca alţii! Eu, dacă nu făceam Pânzarul, nu puteam să demonstrez altora, celor care mă înjură acum, că eu sunt în stare să fac chestia asta. Dar eu am demonstrat-o!”.

Bani frumoşi din exploatarea velierelor

Departe de noi gândul că realizarea Pânzarului Moldovenesc a fost o greşeală, dimpotrivă, credem că a fost un proiect temerar, pus în practică în cel mai pur stil păgubos românesc. Pentru că alţii fac bani frumoşi cu velierele. De pildă, în Armenia, pe lacul Sevan (foto), turiştii pot face croaziere cu o navă de epocă. Investiţia a fost una costisitoare, întreţinerea velierului este, an de an, scumpă, dar şi câştigul de pe urma excursiilor este substanţial.

Exemple putem găsi şi în ţară la noi. De pildă, Regata Velierelor, care a avut loc în septembrie, la Constanţa, a fost un eveniment care a atras, în cele trei zile, mii şi mii de vizitatori şi s-a bucurat de un uriaş succes. Singura navă românească prezentă la eveniment a fost Bricul "Mircea". Pânzarul Moldovenesc ar fi putut fi şi el prezent acolo... dacă n-ar fi zăcut, abandonat, în Damen.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Pânzarul Moldovenesc, eșuat în Tribunalul Galați

La 14 ani de la lansare și șapte ani de când zace în Șantierul Naval, Pânzarul Moldovenesc putrezește în așteptarea unei noi provocări: instanțele de judecată să forțeze asociația care-l are în custodie să-l repare. Sau să-l dea înapoi proprietarului de drept, Centrul Cultural ”Dunărea de Jos”.

Pe 4 iulie 2004, în cadrul manifestărilor dedicate „Anului Ștefanian”, pe Dunăre era lansată o replică la scara 1/1 a unei corăbii din flota Moldovei, așa-numitul „pânzar moldovenesc”. Construcția, finanțată cu 500.000 de euro de Consiliul Județului Galați, a avut viață scurtă pe apă, deși autoritățile de atunci visau excursii până în Marea Mediterană și înapoi!

Din 2008 a fost expusă pe uscat, pe faleza inferioară, unde bordajul i s-a uscat și a început să putrezească. La care se mai adaugă și ghinionul de a fi lovită de o mașină a salubrității. Avariată, nava ajunge în 2011 din administrarea Centrului Cultural ”Dunărea de Jos” (subordonat CJ Galați) în administrarea unui ONG condus de PSD-istul Ciprian Dediu, fost director al Agenției pentru Protecția Mediului și consilier al prefectului Paul Florea.

Astfel, între Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării Galaţi și Centrul Cultural s-a semnat Acordul de cooperare în vederea exploatării în comun a Pânzarului Moldovenesc, pentru o perioadă de zece ani. Asociaţia lui Dediu se obliga să asigure resursele financiare legate de reparaţii, pază, autorizare şi alte cheltuieli necesare exploatării, toate estimate la peste 100.000 de euro. În așteptarea finanțării minune, Pânzarul și-a văzut liniștit de putrezire într-o dană a Șantierului Naval Damen din Galați.

Abia la șapte ani de când a fost semnat acest acord, nerespectat, autoritățile au decis să apeleze la instanțele de judecată: în 12 iulie 2017, CCDJ a chemat în judecată Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării Galaţi pentru a o obliga să-și respecte obligațiile contractuale. Până acum, într-un an de zile, nu s-a reușit nici măcar depășirea etapei expertizelor tehnice, deși există deja un expert desemnat încă din luna martie.

expressdedunare.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.