Fundaţia "Inimă de Copil"

[dcp100168]

Caravana "Inimă de Copil" strânge cadouri pentru copii nevoiaşi

Timp de o săptămână, Fundaţia "Inimă de Copil" vă invită sa participaţi la a VI-a ediţie a Caravanei “Inima de Copil”, eveniment anual de strângere de fonduri în beneficiul copiilor şi tinerilor în nevoie din judeţul Galaţi. Standurile vor fi amplasate în Galeria Real (luni-duminică între orele 15.00-20.00); Winmarkt, la parter (luni-duminică între 15.00-20), Ţiglina I (luni-miercuri între orele 16.00-19.00). Aici, personalul si voluntarii organizaţiei vor împărţi pliante, vor promova spre vânzare felicitări cu scop umanitar, felicitări, vaze şi alte obiecte decorative specifice Sărbatorilor de Crăciun, accesorii din mărgele realizate manual de tineri cu nevoi speciale în atelierulde art-terapie.

Cea mai mare parte a fondurilor este destinată continuării serviciilor pentru copiii din familii în dificultate. O altă parte este destinată Cadourilor de Crăciun. Anul trecut, cu ajutorul gălăţenilor cu suflet mare, Caravana Inimă de Copil a putut oferi cadouri pentru 350 de copii.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Ca ... 83036.html

[dcp100168]

Caravana speranţei

Caravana “Inimă de Copil”, eveniment anual de strângere de fonduri în beneficiul copiilor şi tinerilor în nevoie din Galaţi şi din judeţ - derulată în perioada 14-23 decembrie - a adunat 20.098 de lei. O parte din suma şi donaţiile strânse au fost folosite deja pentru a cumpăra alimente de bază şi a oferi cadouri pentru peste 200 de copii din familiile nevoiaşe. Alţi aproape o sută de copii vor primi hăinuţe şi cadouri la începutul lunii ianuarie, când drumurile din judeţ vor deveni accesibile. Restul sumei va fi folosită pentru a continua în 2010 proiectele şi sprijinul oferit celor peste 55 de copiii care frecventează Centrele de Zi de la Pechea, Galaţi şi Grădiniţa specială din Cudalbi.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cara ... ei__2.html

[dcp100168]

O adolescentă este voluntară la fundaţia unde a crescut

* Elena Ţuţuianu primeşte ajutor de la fundaţia "Inimă de Copil" Galaţi de opt ani de zile * De vara trecută, adolescenta este voluntar la fundaţia unde a crescut

Elena Ţuţuianu este o adolescentă luptătoare. Provine dintr-o familie cu nouă copii, cu vârste cuprinse între şase şi 23 de ani, iar părinţii nu au o situaţie financiară prea bună: mama este casnică, iar tatăl paznic la o societate privată. Din această cauză, împreună cu încă un frate, fata a mers zilnic la centrul de copii din Pechea „Inimă de Copil”, încă de când avea trei anişori.

„Când eram mică, mergeam la grădiniţă şi apoi mă duceau părinţii la fundaţie, unde mă jucam cu alţi copii, ne uitam la desene şi mâncam. A fost frumos. Am mers acolo până în clasa a doua, când ne-am mutat în Galaţi. De atunci, vin la sediul Fundaţiei "Inimă de Copil" din oraş. A contat foarte mult ajutorul primit de la oamenii de aici, fără ei nu aş fi putut să mă descurc singură. Nu ştiam să scriu, să citesc, să număr banii. Aici m-am dezvoltat mult”, ne-a spus Elena.

Timidă din fire, adolescenta ne-a mărturisit faptul că mutarea, de la centrul de zi din Pechea, la cel din oraş, nu a fost prea uşoară pentru ea. „A fost destul de greu pentru mine la început. Nu-i cunoşteam pe ceilalţi copii, eram timidă şi nu îndrăzneam să vorbesc cu ei. Doar veneam aici, îmi făceam repede temele şi plecam acasă”, a adăugat fata.

Vacanţă cu copiii de la fundaţie

În anii petrecuţi la „Inimă de Copil”, Elena şi-a construit zeci de amintiri frumoase. Însă printre cele mai dragi experienţe trăite până acum au fost vacanţele petrecute împreună cu alţi copii asistaţi. „Am fost în vacanţă la Năruja, judeţul Vrancea şi la Eforie Sud. Întâlnirea cu marea a fost foarte emoţionantă pentru mine, a fost impresionant. Aveam 14 ani când am văzut marea pentru prima dată. Nu voi uita niciodată zilele petrecute acolo”, ne-a spus emoţionată adolescenta, conştientă de faptul că, dacă nu ar fi fost în excursie cu cei de la fundaţie, nu ar fi avut ocazia prea curând să vadă marea, pentru că niciodată ai ei nu au avut bani să-i ducă în vacanţe.

Bine a găsit, bine vrea să facă

Proverbul românesc „bine faci, bine găseşti” se aplică cumva invers în cazul Elenei. Asta pentru că, după şapte ani în care a venit zilnic la „Inimă de Copil”, să caute ajutor, vara trecută s-a hotărât să devină voluntar în cadrul fundaţiei unde a crescut şi s-a maturizat. Desigur, nu e un lucru uşor, deoarece are responsabilităţi de „om mare” aici, dacă putem spune aşa.

„Aşa cum oamenii de aici m-au ajutat de-a lungul timpului, au fost buni şi calzi cu mine, mi-au dat încredere în mine şi curaj, m-am hotărât să ajut şi eu la rândul meu pe cei mai mici decât mine, ba chiar pe adulţii care au în grijă destul de mulţi copii. Aici vin în fiecare zi, după ore. Jucăm Uno, Monopoly, organizăm diferite alte jocuri, îi ajut să-şi facă temele, povestim, glumim”, spune veselă Elena.

Tot ea ne-a spus, emoţionată, că s-a ataşat mult de toţi de la fundaţie, că şi-a făcut prieteni adevăraţi, cu care se întâlneşte şi în timpul liber: „Din când în când ne mai întâlnim în oraş, mergem să ne plimbăm, stăm de vorbă, mai povestim, ascultăm muzică”.

Familia de la „Inimă de copil”

De-a lungul anilor, fundaţia a asistat sute de copii. Mulţi dintre ei cresc, îşi fac propriul drum în viaţă şi vin din când în când în vizită, atunci când pot, să facă voluntariat. Însă Elena este diferită. În fiecare zi merge la şcoală, după care vine la „Inimă de Copil” şi apoi mai are forţa necesară să-şi facă propriile teme, să înveţe pentru şcoală, să se ocupe de ea. Aceste lucruri o fac specială şi apreciată de toţi din jur, pe care ea îi numeşte a doua familie. „Câteodată, mama nu prea mă lasă să vin la fundaţie, îmi spune că eu nu mai am timp să învăţ pentru şcoală. Dar mereu i-am spus că-mi place aici şi că nu aş putea să renunţ”, spune adolescenta.

„Ştiindu-i povestea de viaţă, eu o apreciez foarte mult, este un copil care a luptat foarte mult să termine cele opt clase împotriva tuturor dificultăţilor. Chiar a avut momente extrem de dificile, dar nu s-a lăsat, noi, cei de la fundaţie am fost ca un colac de salvare de care te ţii ca să nu te îneci. O ajutăm şi cu transportul, pentru că face naveta acasă, la Piscu, unde s-a mutat, cu părinţii şi încă trei fraţi. Eu o văd foarte bucuroasă când vine la noi, e ca o oază de linişte aici pentru ea. Stă cu copiii, îi ajută la teme, se implică în orice acţiune pe care o organizăm la fundaţie. Ne-a mărturisit de multe ori că noi suntem ca o familie pentru ea şi că nu ar putea să se desprindă de noi. Elena este un exemplu de urmat. Ne demonstrează că, oricât de greu ţi-ar fi, dacă vrei să realizezi un lucru, găseşti resursele necesare să mergi mai departe şi oamenii potriviţi să te susţină”, ne-a spus Sanda Docan, psiholog al centrului de zi „Inimă de Copil” Galaţi.

Din familie, are cea mai multă şcoală

Din vorbă în vorbă, am aflat că Elena este singurul copil din familie care şi-a continuat studiile după şcoala generală. „Ceilalţi fraţi ai mei s-au lăsat de şcoală, după ce au terminat opt clase. Nu le-a plăcut şi au preferat să muncească. Eu sunt mândră că am ajuns până aici şi vreau să ajung şi mai departe”, explică fata. Este elevă în clasa a noua la Colegiul Tehnic „Dumitru Moţoc”, la profilul brutar-patiser.

După cei trei ani de profesională, deocamdată nu este sigură că vrea să dea la facultate, de teamă că nu se poate descurca: „Pot să mă angajez încă din clasa a 11-a, sau pot face şi seralul şi să-mi iau bacalaureatul. Depinde de mine. Părinţii vor să mă ţin de şcoală. Eu mi-aş dori ca peste doi ani să-mi găsesc un loc de muncă, să muncesc în domeniu, să-mi ajut familia. Îmi place mult să fac cornuri, sunt gustoase şi-mi ies bine când fac practică”. Pentru a o ajuta pe viitor, cei de la fundaţie au vorbit cu şefa unei cofetării care s-a oferit să o ia pe Elena ca ucenic.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Trei ONG-uri din Galaţi au primit statut de utilitate publică

Dintre cele 133 de organizaţii din România care au obţinut statut de utilitate publică în urma unui proces de evaluare, doar trei sunt din Galaţi, conform documentului emis de Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic (MCPDC). Este vorba de Fundaţia "Inimă de copil", Fundaţia "Familia" şi Asociaţia Armatorilor şi Operatorilor Portuari Fluviali din România.

Mai sunt însă alte 1.300 de ONG-uri care au primit direct acest statut, în baza unor legi speciale prin care au fost înfiinţate, fără a li se aplica un filtru de selecţie care să fi inclus nişte criterii minimale.

În şedinţa de Guvern de săptămâna aceasta, MCPDC a prezentat concluziile pe care le-a tras în urma evaluării asociaţiilor şi fundaţiilor. Violeta Alexandru, ministrul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, a atras atenţia că trebuia găsită o soluţie prin care statul să acorde bani publici pentru ONG-uri, întrucât "trebuie să-i ajute pe cei corecţi, nu pe cei care ştiu să se descurce când e vorba de luat bani publici, dar uită să-şi ţină ulterior angajamentele". Aceasta susţine că, în lipsa unor criterii clare de acordare a statutului de utilitate publică, s-a văzut influenţa politicului în acordarea acestor titluri, foarte multe fiind alocate cu precădere în ani electorali: 27 de organizaţii în 2004 şi 36 în 2008.

Potrivit MCPDC, acordarea statutului s-a făcut în ultimul timp fără monitorizarea modalităţilor de conformare a ONG-urilor la obligaţiile minimale prevăzute de lege: dintre cele 133 de asociaţii şi fundaţii, doar 39 la sută şi-au publicat rapoartele în Registrul ONG şi 51 la sută în Monitorul Oficial. Totodată, se arată că 17 asociaţii nu au depus bilanţul pe 2015, iar peste 40 înregistrează debite la bugetul de stat, în valoare totală de 1.700.000 de lei.

MCPDC propune revizuirea cadrului legislativ şi cere modificarea condiţiilor de acordare a statutului de utilitate publică, a criteriilor de acordare, dar şi de retragere a statutului în condiţiile în care acestea nu vor fi respectate, dar şi sancţiuni pentru nedepunerea la timp a rapoartelor cerute de lege.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Două clase de a opta de la CNVA fac banchetul în jeanși și donează banii de ținute unei cauze nobile

• Banii vor ajunge la Fundația Inimă de Copil, care trimite anual 100 de copii nevoiași în tabere gratuite

Sub sloganul „Fără tocuri și paiete. Distracție, nu etichete!”, 61 de elevi din clasele a VIII-a A și a VIII-a B de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați „donează” banchetul pentru bucuria copiilor din Fundația Inimă de Copil. „Renunțăm la ținute sofisticate și în 6 iunie vom sărbători finalul clasei a VIII-a în jeanși pentru că ne dorim să trimitem în tabără 25 de copii din programele Fundației. Petrecerea noastră va fi ocazia perfectă pentru a aduce bucurie unor copii ca noi și pentru a-i ajuta să trăiască experiențe de neuitat în vacanța de vară. Dacă și în voi bate o inimă de copil, donați alături de noi! Orice sumă contează”, se arată în apelul lansat de elevii de la CNVA pe pagina de internet pe care strâng donații.

Ei precizează că o donație de 65 de lei înseamnă o zi de tabără pentru un copil.

Taberele de Vară Inimă de Copil le sunt destinate copiilor ce provin din familii defavorizate, copiilor și tinerilor cu dizabilități, dar și copiilor cu rezultate școlare deosebite din programul „Un sat, un copil!”.

„De 18 ani, în fiecare vară, din 1 iulie, timp de două luni, Fundația Inimă de Copil desfășoară proiectul taberelor de vară, un prilej de a dărui acestor copii amintiri pentru o viață, participarea la diferite activități sociale care le stimulează independența, încrederea de sine, activități care să-i încurajeze să exploreze, să cunoască lucruri noi, să aibă curajul să învețe din greșeli, dar și activități de relaxare, cunoaștere și auto-cunoaștere și exemplul concret că se poate trăi frumos! Am început cu 7 și am ajuns la 100 de copii anual!”, menționează Fundația Inimă de Copil.

Taberele Inimă de Copil sunt organizate între 1 iulie și 15 august, în șase serii. O sută de copii beneficiază anual, gratuit, de aceste tabere.

reperul.ro

[dcp100168]

Elevii de la CNVA îşi donează banii de banchet

Elevii celor două clase care termină anul acesta gimnaziul la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" s-au gândit să renunţe la coafurile, machiajele, pantofii cu toc, papioanele şi rochiile cu paiete, cămăşile şi sacourile scumpe care au devenit de ani buni tradiţie pentru un banchet ca la carte. Ei au ales să se distreze altfel, mai apropiat de spiritul lor liber, adică în blugi. Cu banii pe care i-ar fi cheltuit pe toalete sofisticate vor face o bucurie unor copii necăjiţi care vor putea merge gratuit într-o tabără.

Elevii claselor a VIII-a A şi B de la CNVA au ales în locul fiţelor o distracţie pe cinste dublată de o faptă extraordinar de frumoasă, prin care au adus bucurie şi unor copii fără posibilităţi materiale, asistaţi de Fundaţia "Inimă de copil". E un final de gimnaziu original, de care-şi vor aminti cu drag toată viaţa, o dovadă că într-adevăr au crescut frumos, s-au maturizat aşa cum le stă bine unor adolescenţi cu mintea şi sufletul deschise.

Propunerea a venit de la cele două profesoare diriginte ale claselor respective, Artemiza Lovin şi Roxana Gogoaşă. "Cum elevii celor două clase sunt prieteni între ei, au fost în tabere împreună, ne-am gândit să organizăm în locul unui banchet pompos ceva gen jeans-party şi să lipim distracţia de o cauză umanitară, aşa cum fac şi vedetele care-şi donează ziua de naştere. Noi am decis nu să renunţăm la distracţie, ci s-o dublăm, oferind bucurie şi altor copii, dar şi nouă, printr-un final de gimnaziu memorabil", povesteşte profesoara Artemiza Lovin.

Iniţial băieţii au accepta bucuroşi ideea de a veni la petrecere îmbrăcaţi lejer. Fetele, obişnuite cu ideea toaletelor sofisticate, propovăduită mai mult de părinţi, la început au fost un pic reticente. Dar în scurt timp, ideea a început să le placă, mai ales că petrecerea lor ar urma să fie una originală. "Nu ne-am propus să strângem toţi banii necesari pentru a-i trimite în tabără pe cei 25 de copii, suma ridicându-se la 11.300 de lei. Niciun părinte nu a fost condiţionat să plătească o anumită sumă. Am discutat cu cei de la "Inimă de copil", am deschis o linie de donaţii pe galantom.ro. Acolo a depus fiecare părinte cât a vrut. Nu ştim nici măcar ce sume a depus fiecare, pentru că nu asta ne interesează. Ne interesează ca elevii să prindă gustul voluntariatului şi să sensibilizăm prin fapta lor şi pe alţii care ar putea contribui la realizarea visului lor de a-i trimite pe copii respectivi în tabără. Gălăţenii trebuie să ştie că 65 de lei donaţi înseamnă o zi de tabără pentru un copil", precizează profesoara de la CNVA.

Demersul inimoşilor gimnazişti de la CNVA s-a bucurat deja de un mare succes în rândul gălăţenilor. În numai patru zile de la declanşarea campaniei deschise pentru donaţie pe https://inimadecopil.galantom.ro/donambanchetul s-a strâns mai bine de trei sferturi din sumă. Ieri, platforma arăta că se donaseră 8.100 de lei din cei 11.300 stabiliţi drept target. Directoarea Fundaţiei "Inimă de copil", Mădălina Lescai ne-a declarat că CNVA nu e la prima acţiune de acest fel, astă-toamnă o altă clasă donând banii pentru buchetele de flori oferite profesorilor pentru a cumpăra stilouri pentru copiii asistaţi. "E nemaipomenit că faptele bune făcute de elevi au început să se rostogolească spre noi, ca o inimă mare şi bună. Cu asemenea copii, viitorul nostru e pe mâini bune", mai spune Mădălina Lescai.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Două povești, un singur destin, la „Inimă de Copil”. Un sfert de secol de implicare, peste 15.000 de vieţi salvate

„Învingători în lupta cu destinul”, scriam în ediţia din 1 iunie 2008 a ziarului „Viaţa liberă” despre Adrian şi Simona Dănilă. Condamnat de indolenţa mamei, Adrian ar fi putut fi unul dintre oamenii străzii, dar a vrut să înveţe. Dumnezeu i‑a scos în cale oameni minunaţi, care i-au devenit prima familie - Fundaţia ”Inimă de Copil”. Aici, avea să o cunoască pe Simona, alături de care şi-a făurit propria familie. Povestea lor este, deopotrivă, şi povestea ”Inimii de Copil”, care a împlinit în luna decembrie 25 de ani de activitate.

„Să fim o familie fericită. Dumnezeu mi‑a oferit mai mult decât aş fi meritat eu. Să ne bucurăm de fiecare zi!”, ne mărturiseau, la finalul articolului din 2008, Adrian şi Simona Dănilă, prima familie născută în familia ”Inimă de Copil”. La vremea aceea, îşi doreau un copil, acum au cinci: Sara (13 ani), Rut (11 ani), Luca (10 ani), Alma (8 ani) şi Anna (4 ani). Mezina poartă numele Annei Burtea, după cum explică tatăl ei: „Anna (Burtea, n.r., una dintre cele trei inițiatoare ale Fundației) m-a salvat. Nici acum nu știu de ce a făcut-o. Nici acum nu pot să înțeleg cum poate o tânără de 25 de ani să aibă curajul să ia copii de pe stradă și să îi salveze. De fapt, cred că știu de ce m-a salvat. Ea era îngerul meu păzitor”. 

Fundația ”Inimă de Copil” s-a născut în 1996, când patru copii au fost salvați de pe stradă și li s-a oferit șansa unui viitor bun. Printre ei se afla și Adrian Dănilă, care avea atunci doar 14 ani și o valiză plină de suferințe. La Fundația ”Inimă de Copil”, alături de alți patru frați ai lui, Adrian a învățat să fie un adult care să se poată îngriji singur, care nu trăiește din mila altora: „Cred că asta este diferența dintre Fundația <Inimă de Copil> și alți binefăcători. Cei de la Fundație au avut mereu grijă să nu primesc totul de-a gata, ci să muncesc pentru ceea ce primesc. Așa am ajuns să fiu angajat la un centru din Cudalbi, unde am fost bucătar, îngrijitor”, povestește Adrian.

Zece ani mai târziu, la acel centru s-a angajat și Simona. A fost dragoste la prima vedere, care a evoluat în căsătorie. Simona şi Adrian sunt părinţii a cinci copii şi niciodată nu se aşază la masă înainte de a face o rugăciune de mulțumire pentru ceea ce s-a petrecut în urmă cu 25 de ani, atunci când s-a născut Fundația ”Inimă de Copil”. Și familia Dănilă.

Dintre toate cele peste 15.000 de povești de viaţă rescrise în bine de Fundația ”Inimă de Copil”, povestea familiei Dănilă este povestea fundației însăși, tocmai de aceea a fost aleasă pentru a ne fi împărtăşită cu ocazia aniversării a 25 de ani. Un sfert de secol de activitate, cât a împlinit fundaţia în decembrie, poate fi metaforizat într-o singură poveste.

Fundația ”Inimă de Copil” este o familie. O familie mare, cu mii de copii care primesc oportunitatea de a duce un trai normal și dreptul la un destin echitabil. Fundația ”Inimă de Copil” este locul în care vii pe jos, cu inima și aripile frânte, dar din care pleci în zbor, dornic de a da mai departe dragostea pe care ai primit-o. Sau, așa cum se întâmplă cu familia Dănilă, nu pleci niciodată pentru că trebuie să ai grijă să crești și alte familii Dănilă. Pentru că Simona face naveta de la Costache Negri până la Pechea ca să aibă grijă de cei 25 de copii de la Centrul de Consiliere și Sprijin al Fundației Inimă de Copil. 

Povestea familiei Dănilă merge mai departe. La fel și povestea Fundației ”Inimă de Copil”. Cu ajutorul dumneavoastră, sute de copii primesc și astăzi dreptul de a visa la un viitor mai bun. Puteţi redirecționa 3,5 la sută din impozitul pe venit către Fundația ”Inimă de Copil”. Nu cheltuiţi nimic, iar un formular semnat înseamnă un copil hrănit cu o masă caldă timp de 10 zile. Sau vă puteţi face un DAR, trimiţând sms cu textul "DAR" la 8844, donând astfel 2 euro lunar, iar un copil va fi mâine la școală datorită dumneavoastră.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Petrecere internațională pentru copiii de la Fundația Inimă de Copil

Peste o sută de copii au participat vineri la sărbătoarea care marchează punctul culminant al Săptămânii Copiilor, organizată de Fundația Inimă de Copil. Este cea mai mare petrecere a anului, o manifestare devenită tradițională, care se desfășoară în jurul datei de 1 iunie. După doi ani în care pandemia a limitat proporțiile sărbătorii, anul acesta a avut loc o petrecere cu un număr record de participanți, aproape 150. Și asta pentru că, pe lângă copiii din programele obișnuite ale Fundației, anul acesta au participat și aproximativ 80 de copii ai refugiaților ucraineni care și-au găsit adăpost la Galați pe perioada războiului din țara vecină. Unii dintre ei frecventează în prezent cursurile Centrului de Zi pentru Refugiații Ucraineni al Fundației Inimă de Copil.

Katya Kirchyk, voluntar ucrainean, Fundația Inimă de Copil: „Ne simțim extraordinar aici, este o ocazie unică pentru copiii noștri să interacționeze cu copiii români. Este o oportunitate să aflăm lucruri frumoase unii despre ceilalți și să ne distrăm împreună”.

Mihaela Chirilă, asistent social Fundația Inimă de Copil: „Suntem fericiți să le putem oferi tuturor copiilor această petrecere de ziua lor. Ne bucurăm că sunt împreună români și ucraineni și împărtășesc bucuria copilăriei”.

Activitățile au fost atât educative, cât și de recreere. Copiii au participat la ștafete, jocuri, au făcut mișcare, dar au și ascultat povești, au pictat și s-au vopsit pe față pentru a semăna cu personajele lor favorite.

Jeni Chirilă, coordonator Centre de Zi, Fundația Inimă de Copil: „Este o ocazie unică pentru copii să se bucure de a fi împreună într-un spațiu non-formal, să își folosească creativitatea prin atelierele la care au participat, să se bucure de activitățile de echipă, să își dezvolte spiritul de echipă și să se bucure din plin de o adevărată zi cu soare”.

Grupul de voluntari români și ucraineni a fost completat la petrecere și de un grup de voluntari de la asociația internațională Good Neighbours, din Coreea de Sud, prezentă în ultimele săptămâni la Galați pentru a oferi sprijin în criza refugiaților ucraineni.

Hyunjung Cha, asistent manager Good Neighbours: „E un eveniment impresionant, este extraordinar să văd cum românii i-au primit cu căldură pe cei care a trebuit să plece de acasă. Am fost implicați în mai multe crize cu refugiați și vă pot spune că rar am văzut ca gazdele să îi întâmpine pe refugiați cu atâta căldură. Când ne gândim la ajutor pentru refugiați ne gândim în primul rând la strictul necesar și tocmai de aceea ideea cu petrecerea este extraordinară. Copiilor trebuie să le oferi și distracție. Copilăria lor nu poate fi replicată”.

La petrecere au participat și doi reprezentanți ai angajaților Regiei Naționale Monetăria Statului, care au strâns donații în ultimele zile și au venit special la Galați pentru acest eveniment.

Florin Popescu, șef compartiment Marketing Monetăria Statului: „Am reușit împreună să colectăm produse elementare, haine și jucării, chiar și sume de bani din care am achiziționat 100 de carduri cadou, astfel încât să satisfacă necesitățile fiecăruia. Vă mulțumim că ne-ați implicat și ne-ați permis să facem fericiți copii care au mare nevoie de pace și de liniște”.

gazetagalatiului.ro

[dcp100168]

Proiect european finalizat de Fundația "Inimă de Copil"

Fundația "Inimă de Copil" a finalizat cu succes proiectul "Energy, Ideas, Action, Change", finanțat în cadrul Programului "Erasmus+". Proiectul s-a derulat în perioada 1 octombrie 2021 - 30 septembrie 2022, în parteneriat cu organizații din Turcia, Bulgaria şi Polonia, și a beneficiat de o finanțare de 17.849 de euro.

În cadrul unei mobilități de tineri, s-au desfășurat în Galați, în luna iulie 2022, o serie de workshopuri, ateliere practice pregătite de fiecare țară, vizite tematice, schimb de informații și de bune practici. Cei 27 de participanți au identificat împreună soluții creative în procesul de învățare pentru tineri, în special pentru tineri din medii dezavantajate.
Scopul principal al proiectului a fost dezvoltarea competențelor celor care lucrează cu tinerii în utilizarea culturii și creativității pentru a promova învățarea informală și integrarea socială. Participanţii au format un grup comun de învățare profesori, profesori ai școlii speciale, psihologi, art terapeuți, coordonatori de voluntari, voluntari care lucrează cu copii, tineri, adulți din medii defavorizate, asistenți sociali, profesioniști din organizații, factori de decizie din municipalități implicați în politici sociale. Acțiunile-cheie derulate în cadrul proiectului produc deja efecte asupra participanților, asupra organizațiilor din care fac parte.
Schimburile de experiență de la Galați au facilitat o înțelegere mai amplă a practicilor, politicilor și sistemelor din domeniul educației, a formării și activităților pentru tineret de la nivelul fiecărei țări. Proiectul a arătat și importanța înțelegerii interconexiunilor dintre educația formală și cea nonformală, pe de o parte, și dintre formarea profesională țintită pentru integrarea pe piața forței de muncă, pe de altă parte.
"Acest proiect "Erasmus+" ne-a oferit ocazia extraordinară de a întâlni oameni, profesioniști, tineri din culturi diferite, din țări diferite. Sunt convinsă că deja cei care au participat la întâlniri aplică modelele dezvoltate împreună la Galați și ne ajută pe toți să ne adaptăm munca de zi cu zi la diverse provocări pe care le întâlnim, cum ar fi cele legate de diversitate sau de identificarea soluțiilor pentru persoanele cu mai puține oportunități", a declarat directorul Fundației "Inimă de Copil", Anna Burtea.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Copiii refugiaţilor ucraineni au jucat fotbal cu jucătorii echipei Oţelul Galaţi

Fotbaliştii echipei Oţelul Galaţi s-au întâlnit cu copiii asistaţi de Fundaţia Inimă de Copil din Galaţi care, pe lângă micuţii gălăţeni care au nevoie de sprijin, ajută din februarie şi copiii refugiaţilor ucraineni. Cei mici au jucat, vineri, fotbal, cu jucătorii echipei Oţelul Galaţi şi au aflat de la aceştia ce înseamnă să fii jucător profesionist de fotbal.

Fundaţia Inimă de Copil din Galaţi a înfiinţat încă din primele luni ale războiului din Ucraina un centru de sprijin pentru copiii refugiaţilor, unde cei mici socializează, îşi fac temele şi învaţă în cadrul supravegheat. Fundaţia implementează şi un proiect denumit „Zilele carierei”, în cadrul căruia personalităţi gălăţene din diverse domenii de activitate se întâlnesc şi stau de vorbă cu micuţii refugiaţi.

Prima întâlnire a celor mici a fost cu mai mulţi fotbalişti ai echipei locale Oţelul Galaţi. Proiectul „are în vedere apropierea copiilor de orice meserie posibilă”, a declarat Marius Ţuca, reprezentantul Fundaţiei Inimă de Copil, iar micuţii ucraineni au jucat fotbal alături de sportivii gălăţeni, încântaţi să facă parte din acest proiect. „Limba fotbalului e universală, să zic aşa. E o plăcere pentru copii să joace fotbal pe un astfel de teren. Fotbalul este un fenomen universal şi un fenomen mondial şi automat îţi dai seama că pe teren se vorbeşte aceeaşi limbă”, a mărturisit George Cârjan, fotbalistul român care joacă pe postul de atacant la Oţelul Galaţi.

Cei mici au putut discuta şi în limba maternă cu atacantul echipei Oţelul Galaţi, ucraineanul Ievhen Bohaşvili, transferat din luna august a acestui an la echipa din Galaţi.

radioiasi.ro

[dcp100168]

Fundaţia „Inimă de Copil” a împlinit 27 de ani

Fundaţia „Inimă de Copil” aniversează 27 de ani! 27 de ani de când ocroteşte destine! De fapt, sunt 27 de ani oficiali, de la hotărârea legală care a consfințit înființarea Fundației. În fapt, sunt mai mult de 28!

„Am început cu un grup mic de persoane care atunci se gândeau să ajute măcar cei câțiva copii ai străzii pe care îi cunoscuseră și care aveau nevoie de ajutor pentru a se rupe de stradă. Au urmat copiii seropozitivi. Apoi copiii din centre de plasament, sprijiniți să părăsească sistemul și să se întoarcă în familii. Nu în ultimul rând, au primit ajutor copiii cu dizabilități, precum și familiile aflate în dificultate. Iar în ultimii aproape doi ani ne-am ocupat și de copiii ucraineni împreună cu familiile lor, forțați cu toții să își părăsească țara. Cu toții au primit o mână de ajutor pentru a schimba ceva în viețile lor”, mărturisesc inimoşii Fundaţiei.

Pe numărate, au fost peste 31.000 ale căror vieți și destine au fost ocrotite prin bunătatea și generozitatea tuturor celor din jurul „Inimii de Copil”: donatori, companii partenere, finanțatori.

„Mulțumim pentru încredere și pentru ce ne-ați ajutat să realizăm împreună. Dumnezeu are un mod special de a lucra prin oameni. Le mulțumim tuturor colegilor care au fost sau sunt acum în echipa "Inimă de Copil". Le mulțumim tuturor celor care  construiesc în România sau în lumea întreagă o bucățică de bine alături de noi. Alături de Inimă de Copil. Binele face bine! Ne-am convins de asta în mai bine de 27 de ani de activitate.

Iar inimile care se deschid către Bine, către Generozitate, către Bunătate sunt niște inimi cu adevărat deschise și pentru Crăciun. Sunt inimi deschise către mesajul adus nouă de micul prunc Isus. Un Crăciun cu bucurie!”, este mesajul Fundaţiei „Inimă de Copil”.

Ar mai fi de spus că directorul executiv al fundației, dr. Anna Cristina Burtea, a preluat pentru un mandat de patru ani misiunea de vicepreşedinte al Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Orice om poate hrăni și educa un copil deștept, dar sărac. Interviu cu Anna Cristina Burtea, director executiv al Fundației "Inimă de Copil"

Statisticile Uniunii Europene spun că o treime dintre copiii români trăiesc sub limita sărăciei. Copii care poate nu au o masă caldă în fiecare zi, nu au bani de rechizite sau să meargă la școala primară, nu pot visa să ajungă la un liceu sau cu atât mai puțin la o facultate.
Ultimii 30 de ani au adus drepturi și beneficii pentru copii, dar, în același timp, au adâncit prăpastia pentru cei născuți în familii din medii defavorizate. Tot de aproape 30 de ani, în Galați, o fundație poartă stindardul luptei pentru binele celor mai puţin fericiți de soartă. Sute, poate mii de copii, mulți ajunși acum adulți educați și cu un scop în viață, pot mulțumi Fundației ”Inimă de Copil” pentru că le-a întins mâna potrivită la momentul potrivit. Cât de greu este să fii ”acasă” pentru copiii mai puțin răsfățați și cât de importantă este implicarea ne-a explicat directorul executiv al organizației, Anna Cristina Burtea.

- Ați devenit, practic, o a doua casă pentru copiii pentru care ”acasă” nu este ceea ce ar trebui să însemne. Și ați dezvoltat o serie de centre de zi pentru copii, unde aceştia pot face teme, pot avea o masă caldă. Vorbiți-ne despre această activitate importantă a fundației.

- Suntem chiar în mai multe locuri de atât. Organizația are câteva direcții principale. Una este cea pe care tocmai ați menționat-o, cea de educație pentru copii și creșterea șanselor lor la a-și împlini potențialul prin educație. O a doua direcție este partea de sănătate și aici avem creșterea șanselor la integrare socială și activități de terapie și recuperare pentru copiii cu dizabilități. În aceeași măsură, din momentul în care a început războiul din Ucraina, avem programe destinate copiilor și familiilor ucrainene și, dacă vreți, o să dezvoltăm mai târziu acest grup. La fel, ne-am dorit foarte mult să oferim oportunități de lucru mămicilor sau femeilor care sunt cumva mai greu angajabile și pentru care am creat un atelier, în care putem să oferim astfel de locuri de muncă.
Cu centrele de zi, am început activitatea prin 2005. Sunt 20 de ani, în care, generație de generație, au fost copii pe care i-am ajutat cel puțin până în clasa a VIII-a în aceste centre. Au ocazia să recupereze cunoștințe pentru școală, să-și îmbunătățească, practic, performanța școlară. Acum sunt 50 de copii în centrele de zi și avem aproape alți 80 de copii cu burse școlare, nu doar în județul Galați, ci şi în județele Brăila, Vrancea și Vaslui.

- În privința acestor centre de zi, vă confruntați cu probleme legate de o continuitate a personalului care se ocupă de acești copii? Aveți nevoie de mai multe resurse materiale?

- Resurse financiare ar mai fi necesare. Deci dacă sunt firme care pot să direcționeze din impozitul pe profit, acest lucru ne ajută foarte mult, pentru că în afara centrului de zi din Galați, care are o susținere destul de consistentă pentru o parte din bugetul său din partea Consiliului Local și a Primăriei Galați, centrul de la Pechea este în foarte mare măsură susținut doar de organizație. Si dacă vă gândiți la amploarea tuturor programelor noastre, este un efort anual considerabil bugetul pe care trebuie să-l strângem pentru a ajuta cele câteva sute de copii. Fără să mai vorbim de campanii, de începerea școlii și de rechizite pentru mai mulți copii față de cei din programele noastre, de cadouri de Crăciun şi așa mai departe, este într-adevăr un efort considerabil.
La partea de personal, mă bucur foarte mult că avem un personal destul de stabil și dedicat. Ar fi util însă ca cei care într-adevăr simt că au vocație pentru copii și pentru a lucra cu copii și au și pregătire în domeniul acesta, fie asistență socială, fie pedagogică, să ni se adreseze. Chiar dacă nu avem poate posturi în momentul respectiv, privim întotdeauna în perspectivă și ne-ar plăcea să-i avem alături de noi pe cei care să se implice cu tot sufletul alături de copii. În partea de voluntariat, avem câteva colaborări extraordinar de bune cu licee din Galați și ne bucură lucrul acesta, pentru că nu este doar un ajutor extrem de mare pentru noi, ci și pentru copii. În partea de activități extracuriculare, în suportul pentru teme și așa mai departe, cred că suntem o școală de formare pentru voluntari și pentru tineri.
Ne-ar plăcea să ni se adreseze mai mulți studenți care urmează o carieră din zona de educație, asistență socială. Ar putea cumva să fie alături de noi pe o perioadă, pentru că noi avem în vedere mereu cum putem să extindem programele și ne dorim să implicăm profesioniști buni.

- Să vorbim puțin despre aceste burse pe care le acordați elevilor din județele Galați, Brăila, Vrancea și Vaslui.

- Avem practic două programe de burse. Unul dintre ele este ”Salt spre viitor” și este realizat în totalitate în colaborare cu o fundație din București, ”UiPath Foundation”, care practic adună din donații și ne bucurăm foarte mult pentru acest parteneriat care deja a intrat în al cincilea an. Un al doilea program de burse este un program pe care îl susținem noi, cu ajutorul donatorilor și al firmelor care au ales să facă acest lucru. Se numește ”Un sat, un copil”  și a pornit în urmă cu șapte ani, de la o fetiță din Pechea, care era în clasa a VI-a, se calificase la olimpiada de fizică la nivel județean și familia nu a avut posibilitatea să-i plătească biletul de autobuz, care dus-întors costa 16 lei. Erau patru copii la părinți, iar pentru ei, la momentul respectiv, asta a fost o cheltuială pe care au trecut-o la ”și altele”. Și atunci ne-am întrebat: oare câți copii există în România, care au un potențial foarte mare și care fără ajutorul nostru, al celor din jur, s-ar putea să se piardă? Astfel am deschis acest program de burse în care am selectat copii împreună cu școlile și primăriile locale. Și am decis să fie acei copii cu un potențial extraordinar de dezvoltare personală, care pot să ne reprezinte cu mândrie oriunde, în țară și în lume.

- Cum a început și care sunt rezultatele acestui program de burse?

- Rezultatele încep să apară și sunt extraordinar de frumoase. Pe copiii care beneficiază de aceste burse am început să-i susținem din clasele a IV-a, a V-a. O parte dintre ei sunt la liceu, în an terminal. O altă parte sunt deja la facultate. Anul trecut, 12 dintre ei au luat bacul cu note extraordinar de mari și au devenit studenți în București, la matematică, la drept, la limbi străine, studenți în Iași, studenți în Galați.
Condiția pentru a primi aceste burse este ca familia din care provine copilul să aibă venituri mici, iar copilul să aibă rezultate foarte bune la școală. Veniturile familiei și condițiile din familie pot să reprezinte cu adevărat un obstacol în a ajunge la liceu, la facultate și mai departe. Noi îi susținem cu orice tip de materiale, rechizite de care au nevoie pe parcursul anilor. Mai mult decât atât, în funcție de nevoile lor, am dezvoltat și programe de suport, adică de meditații. Am avut voluntari care i-au pregătit la diverse materii, matematică, fizică, biologie, istorie, și așa mai departe. Avem cazul recent al unei voluntare din București, de la un liceu extrem de bun și prestigios, care a făcut meditații online, la matematică și la fizică, săptămânal, cu o fetiță din Pechea și cu un băiat din județul Vaslui. Iar zilele acestea, într-o inițiativă alături de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Protecția Copilului, trei dintre bursiere, împreună cu o colegă foarte tânără de-a noastră, absolventă de Drept, au participat la inițiativa numită ”Guvernul copiilor”, un proiect care aduce în atenția politicienilor și a opiniei publice care ar fi dorințele copiilor, care ar fi propunerile lor dacă ei ar putea crea un guvern și un program de guvernare.

- Să vorbim un pic despre asistarea adulților, în special mămici, care poate nu au un nivel de educație foarte ridicat, o pregătire profesională, care nu le permite să se reorienteze foarte ușor și pentru care fundația poate constitui un colac de salvare, măcar temporar.

- Ceea ce, în primul rând, am făcut și facem absolut pentru toate familiile cu care interacționăm este o parte de consiliere pentru că, de multe ori, le lipsesc informațiile și curajul de a face următorul pas. Am insistat foarte mult ca toți părinții copiilor din centrele de zi să încerce să aibă o ocupație stabilă. Să încerce să găsească, și i-am ajutat de multe ori în sensul ăsta, locuri de muncă. Un venit stabil pentru familie este mult mai important decât un vis. Din păcate, pentru partea de educație, pentru părinții care au un nivel mai scăzut, nu poți face foarte mult, doar să-i încurajezi pe unii dintre ei să reintre în partea educativă, printr-un program de tip ”A doua șansă”. Unii dintre ei au făcut lucrul acesta și cumva i-am premiat.
Luna iunie este o lună în care să știți că avem o tradiție foarte frumoasă, de aproape zece ani. Avem un donator, un gălățean plecat în afara țării, și care în fiecare an acordă zece burse pentru zece părinți deosebiți, care au făcut ceva special pentru ei, pentru a deveni părinți mai buni sau pentru a-și ajuta familia.
Pe de altă parte, avem un atelier al organizației, atelierul ”Inimă de Copil”, în care din 2015 încoace am avut permanent angajate persoane care aveau o problemă în a-şi găsi un loc de muncă. Fie că nu puteau să lucreze cu normă întreagă, fie că aveau o dizabilitate, fie că proveneau dintr-un centru de plasament. Am avut și tineri veniți din centre de plasament, și mămici ucrainene, cărora, de exemplu, la momentul ăsta le vine destul de greu să se integreze într-un loc de muncă în care ar trebui să vorbească fluent limba română. Atelierul a reprezentat un loc în care nu doar am creat obiecte extrem de frumoase și pe care, apropo, le puteți găsi pe strada Traian 203, unde avem și un mic magazin.
Am fost întotdeauna un loc primitor pentru oamenii care aveau nevoie să facă ceva din punct de vedere social și profesional.

- Războiul din Ucraina a reprezentat inclusiv pentru fundație o experiență unică, a venit peste noapte, totul s-a întâmplat foarte repede. A trebuit să vă adaptați din mers, pentru că refugiații au venit în valuri. Cum puteți descrie acum, după doi ani, această experiență?

- Cred că este o a doua viață a organizației, practic, derulată în doi ani. Îi simțim ca și când ar fi fost cinci, zece, nu doi. Am avut peste zece mii de persoane pe care le-am ajutat foarte mult în primele luni: ajutor material, intermedieri pentru locuri de cazare, ajutor să plece în diverse alte locuri și așa mai departe. Și de atunci am tot continuat, pentru că am avut și încă avem două centre de suport pentru refugiați, unul în Galați, unul în Brăila, cu servicii extrem de complexe, de la informare, consiliere, traducere, până la huburi educaționale pentru copii, programe de învățare a limbii române, servicii psihologice, activități de comunicare și interacționare între ei, suport peer-to-peer, dar și interacțiune cu comunitatea română sau susținerea școlii ucrainene din ultimele luni. Activitatea centrelor de refugiați a cuprins cumva suport pentru 700-800 de persoane lunar. Încă sunt și în acest moment 400-500 de persoane în Galați și Brăila pe care le susținem lunar în diverse servicii.
Partea de educație pentru copii credem că a fost o gură de oxigen, în condițiile în care, cu părere de rău o spun, deși legislația românească s-a adaptat extraordinar de repede, modificările la nivel practic nu au venit la fel de repede. Nici acum încă nu sunt suficient de adaptate lucrurile, încât să faciliteze efectiv integrarea unui copil în grădiniță sau în școală, pentru că dacă n-ai niște programe intensive de limbă română în școală, dacă n-ai un suport așa cum avem pentru copiii români, eventual de tip after school, în care să vezi ce n-au înțeles, e foarte greu. E foarte greu să te afli în poziția unor astfel de părinți care încearcă să se întrebe ”Ce fac? Îl mențin la școala online în Ucraina, îl trimit, în același timp, și să stea într-o bancă în școala românească, cum să fac?”

- În doi ani ați avut suficient de mult timp ca să vă faceți o imagine asupra nivelului de acceptare a ucrainenilor de către societatea românească. Ați simțit că eforturile dumneavoastră sunt cumva, să zicem, sabotate de comunitate?

- Cred că, în primul rând, important este, după părerea mea, să nu pornim de la prejudecăți, noi ca societate. La un moment dat, a fost prejudecata ”au venit, așteaptă ajutoarele noastre și au posibilități materiale mult mai mari decât ale românilor”. Poate că au existat și cazuri de genul acesta. Dar ceea ce am văzut noi, în activitatea noastră, sunt multe situații în care oamenii au fost nevoiți să vină, fie pentru că nu mai suportau psihic să fie într-o zonă de conflict, de război, fie că voiau siguranța lor și a copiilor, fie că și-au pierdut tot. Și eu, personal, n-aș vrea niciodată să mă aflu într-o astfel de situație, într-o țară străină. E foarte greu să trăiești cu dorința și cu speranța că se termină într-o săptămână, două, trei, într-o lună, într-un an și că te vei întoarce acasă. Și să-ți vezi în fiecare zi năruite speranțele astea și să te întrebi, de fapt, viața mea unde este? Cei care au rămas aici nu pot să plece departe din cauza părinților, bunicilor, a rudelor rămase în Ucraina, pe care se duc să le mai viziteze la câteva luni. Sunt cei care își doresc cu adevărat să se întoarcă acasă și care se zbat să aibă o viață în România, pentru a-și găsi un nou sens, o nouă existență. Noi vedem cazuri în care, pentru că și-au integrat copiii, de exemplu, la școala românească, au nevoie de un suport real după școală. Mămicile nu reușesc să lucreze opt ore. Iar dacă n-au învățat limba română, care nu e chiar așa ușor de învățat venind dintr-o cultură în care ai învățat limba rusă, e dificil.

- Cum puteți fi ajutați? Nevoile dumneavoastră sunt foarte mari pentru că acordați asistență pe multe paliere unor categorii variate de persoane. Sunteți un ajutor foarte important pentru tot ceea înseamnă, să zicem, autoritate. Cum se pot implica societatea și statul sau cum vă pot sprijini?

- Cred că, în primul rând, este necesară colaborarea și deschiderea autorităților care pot să acorde un ajutor exact pe legislație, cu spații în care să ne desfășurăm activitatea, care sunt foarte importante. Și în aceste contracte de spații noi avem cumva o prioritate, fiind și organizație de utilitate publică din 2016. Ar mai fi partea de finanțare pe legislația actuală. Sperăm ca din 2026 legislația va fi încurajatoare pentru dezvoltarea mai mare a serviciilor sociale. Și atunci o să avem nevoie și mai mare de colaborarea și deschiderea autorităților locale, pentru că am vrea să ducem cât mai mult serviciile noastre în mediul rural, unde este o nevoie extrem de mare de servicii sociale. Acolo vom avea nevoie efectiv să descoperim acele primării și acei oameni care vor să colaboreze cu noi, să începem de acum să ne gândim care ar putea să fie planurile pentru următorii câțiva ani și să vedem cum am putea să ne sprijinim reciproc în dezvoltarea de servicii în beneficiul familiilor din comunitățile respective. La nivel de comunitate, primul lucru pe care mi-aș dori să-l văd este ca oamenii să aibă deschiderea de a face ceva. Să aibă inima aia bună și deschisă pentru lucrurile astea. Pentru că în momentul în care este o valoare a ta, o atitudine a ta, începi să vezi ce poți să faci. De la a dona un leu sau cinci lei în cutiuțele de donații pe care le avem în rețelele de farmacii din Galați, în magazine și așa mai departe, la a căuta site-ul organizației și a spune nu știu, o dată pe lună, o dată la două luni, la trei luni, vreau să fac o donație acolo, cât pot, n-are importanță. Lucrurile astea se adună. Să direcționez 3,5 la sută. Pentru mine este șocant să știu că la nivel de țară mai puțin de 30 la sută dintre cei care pot direcționa 3,5 la sută o fac. Și mi-ar plăcea să văd cum comunitatea de business din Galați susține mai mult și își manifestă o deschidere mai mare. Sunt sigură că putem să facem proiecte extraordinare împreună și să schimbăm foarte multe lucruri. Spre exemplu, la Grivița, cu ajutorul unor companii private, am reabilitat biblioteca.
Cei care își doresc cu adevărat ne trimit un mesaj, găsesc datele noastre de contact pe site-ul organizației. Și tot pentru comunitate, avem un număr de sms - 8844, la care printr-un simplu mesaj cu textul ”DAR” se pot dona 2 euro lunar. Nu e mult, dar 2 euro de la, să spunem, 1.000 de persoane reprezintă un venit cu care noi putem face ceva.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Centrul „Inimă de Copil” din Pechea, renăscut grație voluntarilor din Suceava și al pompierilor militari gălățeni

În comuna Pechea din județul Galați, s-a scris o nouă pagină de solidaritate și speranță odată cu reinaugurarea, duminică, a centrului "Inimă de Copil", recent refăcut după ce a fost grav afectat de inundațiile din septembrie 2024. Clădirea, care găzduiește 26 de copii proveniți din familii aflate în dificultate, a fost devastată de viitură, însă, printr-un efort comun remarcabil, a renăscut datorită muncii voluntare și sprijinului salvatorilor, informează Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Galați,

„Un rol important în acest proces l-au avut pompierii militari gălățeni care, împreună cu 12 voluntari inimoși din localitatea Botoșana, județul Suceava, au depus o muncă dificilă pentru înlăturarea apei din incinta Fundației, degajarea nămolului și evacuarea mobilierului deteriorat.

Intervenția promptă și devotamentul acestor oameni a contribuit la restaurarea unui loc important pentru comunitate, unde copiii beneficiază zilnic de o masă caldă, suport educațional și material.

Un moment deosebit al evenimentului de inaugurare a fost sfințirea lăcașului, oficiată de preotul paroh din Pechea. Prin rugăciune și binecuvântare, Fundația a fost redeschisă într-un cadru plin de speranță și optimism, pregătită să-și continue misiunea de a oferi speranță și sprijin copiilor aflați în nevoie.

Această reușită nu este doar un exemplu de reconstrucție materială, ci și o dovadă că atunci când oamenii își unesc forțele, nimic nu este imposibil. Pompierii militari, voluntarii și preoții au demonstrat că solidaritatea și credința pot înfrunta orice încercare. Munca lor nu doar că a redat copiilor un loc sigur, dar a insuflat și în inimile tuturor lecția profundă a generozității și a iubirii față de aproape. Astăzi, la Pechea, s-a reconstruit nu doar o clădire, ci și speranța într-un viitor mai bun”, afirmă reprezentanții ISU Galați.

regionalpress.ro