Sculpturile în metal de pe Faleză din Galaţi

[dcp100168]

Informaţii despre o parte dintre sculpturile de pe faleza gălăţeană

http://cheramie2007.blogspot.com/search/label/Faleza

[AndreiM]

Ca într-o poezie de Bacovia, sub soare, ploaie sau ninsoare, una dintre sculpturile în metal de pe malul Dunării se desface în bucăţi. Chit că este făcută, conform datelor noastre, din oţel.

Realizată în 1976 de Ingo Glass, sculptor şi scriitor de limba germană, care a fost, o perioadă, şi consilier ştiinţific la fostul Muzeu de Artă Contemporană, lucrarea „Septenarius” este poziţionată în prima parte a Falezei, pornind de la Zid.

Cu siguranţă, rolerilor care trec în fuga roţilor pe faleză le este mai puţin cunoscută după nume. Poate că tot din cauză că trec în fugă prin zonă nu au observat nici că o parte dintre barele din metal care dau senzaţia că te afli sub o boltă zveltă au început să îşi ia zborul de-a binelea.

În cazul lucrărilor de pe Faleză se aplică Legea monumentelor de for public, am aflat de la Direcţia Judeţeană pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Cultural (DJCCPC) Galaţi.

„La nivel de Direcţie urmărim modul în care le întreţine cel care le are în patrimoniu. În acest caz este vorba despre Primăria Galaţi. Nu ştim de acest caz, vom verifica. Dar chiar la începutul acestui an urmează să trimitem solicitări pentru revopsirea tuturor lucrărilor de pe Faleză, precum şi a acelora din Parcul Cloşca. Din câte ştiu eu, nu au mai trecut prin acest proces de prin 2000 - 2001”, ne-a declarat consilierul Bianca Aburel.

Reprezentanta Direcţiei pentru Cultură ne-a mai spus că, în cursul anului trecut, când Direcţia a trebuit să inventarieze toate monumentele de for public, a sesizat mai multe probleme: cele mai multe nu mai au plăcuţe de identificare, cu numele şi autorul care le-a realizat, iar unele trebuie revopsite. În municipiul Galaţi sunt 160 de monumente de for public.

Într-un interviu acordat în 2003, la Bucureşti, artistul plastic îşi prezenta astfel opera pe care gălăţenii o pot admira pe malul Dunării:

„Lucrarea mea cea mai serioasă de aici, din România, a fost făcută în 1976 la Galaţi, ˝Septenarius˝ - o lucrare de 13 metri. Ea a rămas punctul meu de plecare, de fapt”.

„Două turnuri principale sunt sprijinite pe cinci contraforturi, deci are şapte elemente. Mă gândeam pe atunci la cele şapte ţări dunărene, că atunci erau şapte. Cele două turnuri sunt Germania şi România, ţările unite de fluviul Dunărea”.

Septenarius este o formă de vers folosită în limbă latină pentru comedii.

http://www.viata-libera.ro/articol-O_lu ... une_2.html

[pisica24]

tare

[AndreiM]

din pacate.. e cam moale. Nu are nimeni grija de acele sculpturi.

[dcp100168]

Operă de artă lăsată de izbelişte

Una dintre sculpturile în metal de pe malul Dunării se desface în bucăţi. „Viaţa liberă” a semnalat, la începutul acestui an, că mai multe bare componente ale lucrării „Septenarius” s-au desprins din locul de îmbinare a sudurii. Din luna ianuarie nu s-a intervenit în niciun fel pentru remediere. Dacă atunci scriam că 7 bare abia se desprinseseră, acum bucăţile de metal atârnă din ansamblul sculptural ca nişte resturi numai bune de aruncat la fier vechi. Lucrarea are nevoie nu doar de remediere. Ci, ca alte sculpturi, şi de o nouă vopsea, în locul celei scorojite sau pentru a acoperi inscripţiile artei urbane. Direcţia Judeţeană pentru Cultură este obligată să semnaleze Primăriei Galaţi problemele identificate la orice monument de for public, iar Primăria să ia măsurile necesare.

Realizată în 1976 de Ingo Glass, sculptor şi scriitor de limba germană, care a fost, o perioadă, şi consilier ştiinţific la Muzeul gălăţean de Artă Contemporană (actualul), lucrarea „Septenarius” este situată în prima parte a Falezei, pornind de la Zid. Într-un interviu, artistul plastic declara că lucrarea cea mai serioasă pe care a realizat-o în România este tocmai cea de pe Faleza gălăţeană. La rândul lor, gălăţenii par să o trateze... la fel de serios.

http://www.viata-libera.ro/articol-Opera_de_arta_lasata_de_izbeliste_2.html

[dcp100168]

„Septenarius” intră în reparaţii de săptămâna viitoare

* Alte două sculpturi din municipiul Galaţi, printre care şi „Cubul” din Mazepa, vor fi reabilitate *

Sculptura în metal „Septenarius”, de pe Faleza Inferioară, va intra, de săptămâna viitoare, în reparaţii. Primăria Galaţi ne-a anunţat, miercuri, că a alocat deja 15.000 de lei pentru reabilitarea sculpturii din care se desprind bare de metal.

Purtătorul de cuvânt al primăriei, Nicoleta Manole, a precizat că din aceşti bani vor fi reparate şi/sau vopsite alte două sculpturi din oraş. Este vorba despre „Cubul” albastru situat într-unul din scuarurile din Mazepa şi despre o lucrare din Parcul Cloşca, intitulată „Libertatea”.

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9ESeptenarius%E2%80%9D_intra_in_reparatii_2.html

[Mikka]

Sculptura în metal „Septenarius”, de pe Faleza Inferioară, va intra, de săptămâna viitoare, în reparaţii.

Ca gest, e ok.

Totusi Directia asta de Cultura (suna ca naiba, parerea mea) nu ar trebui ea sa se ocupe de aceste operatiuni? Primaria ce poate face - sa-i puna pe cei de la Ecosal sa dea cu smirghel si sa sudeze ce o chicat??? Si la sfarsit sa-i friga si un strat de vopsea (eventual unul de o culoare sa ti sa strepezeasca dintii)??

Nu ar fi mai normal ca Directia de Cultura (??!!) sa se ocupe de gasirea unui restaurator (nu-mi vine alta denumire in minte acum), sa-i solicite un plan, o descriere a ce si cum urmeaza a fi restaurat, sa o analizeze, aprobe, sa se solicite un deziv (onorariul respectivului restaurator plus ce mai trebuie) si apoi sa ceara banii? Si aici ar putea fi doua variante: de la Minister sau de la Primarie.

Parca ar fi mai bine asa, nu?

[Arkan]

Sper totusi ca "reabilitarea" (penibil termen pentru niste opere de arta) sa se petreaca sub coordonarea unui restaurator, nu sub obladuirea lui Nea Gheorghe, sef de santier. Sculpturile astea ar putea fi un punct de atractie suplimentar cu un minim de investitie (o vopsea buna si rezistenta, ceva iluminare, ceva politisti care sa patruleze si sa ridice amicii cu spray-urile)...

[Bujor Oliviu]

Mai bine ar fi daca aceste asazise opere dde arta, pe care nu le bag in seama prea mult atunci cand trec pe langa ele, sa dispara. E rusinos ca dupa 22 de ani de la revolutie noi inca mai pastram cu nostalgie acele opere cu tenta proletara. Neintelegand vreo data unde e cultura din fiarele alea si ce simbolizeaza fiecare rest metalic, din combinat sau santierul naval, expus pe faleza insa la o examinare mai atenta a acestor chestii am observat un morman de span si alte table, heroaice, tevi, etc ce poarta semnatura pentru toate "monumentele" de pe faleza. De ce acel morman inca mai e acolo? Nu s-a gasit nimeni sa rupa acele secere si ciocane de acolo, si sa le duca la fier vechi, care la o numaratoare ceva mai grabnica au reiest vreo 5-6 perechi (secera+ciocan), dar cu siguranta sunt mai multe! http://liviughinea.files.wordpress.com/2008/07/sculptura1.jpg

[riaji]

Eu nu vad vreo problema in amplasarea lor acolo. Nu sunt vreun impatimit al artei de genul asta, dar cred ca nu asta e modalitatea prin care facem uitata o anumita perioada, ba din contra: din cand in cand, ar trebui sa ne mai aminteasca cineva/ceva prin ce am trecut ca sa ne dam seama daca vrem sa ne mai indreptam vreodata intr-acolo sau nu.

[AndreiM]

Problema nu se pune așa pentru că dacă ar trebui să renunțăm la tot ce era pe vremea de acum 22 de ani nu cred că ar mai rămâne mare lucru din România. Asta pe o parte, pe de altă parte mă îndoiesc că un om cu o cultură mediocră poate să înțeleagă acele sculpturi. Tu ai caracterizat acele sculpturi prin țevi, șpan, „ heroaice ” iar eu îți pot spune că acele structuri reprezintă de fapt și de drept niște compoziții gândite și nu trântite acolo. Faleza așa a fost gândită acum mult timp, așa ne-am obișnuit cu ea, acele sculpturi nu încurcă pe nimeni. Probabil că mulți ar dori în locul lor niște bodegi și baruri!

[dcp100168]

Sculptorul Ingo Glass, negru de supărare: “Sunt şocat în ce hal a fost vopsită lucrarea mea!”

* Autorul lucrării de sculptură în metal “Septenarius” cere ca aceasta să fie revopsită în culoarea iniţială

Am primit la redacţie un email datat 10 decembrie 2012, din partea artistului plastic Ingo Glass, stabilit la Munchen, care are o mare nemulţumire: “Ieri am primit o fotografie a lucrării mele, “Septenarius”, creată în anul 1976 (în cadrul primei ediţii a Taberei naţionale de sculptură în metal - n.r.). Sunt foarte şocat în ce hal a fost vopsită această lucrare. Din păcate, nu ştiu în al cui inventar sau sub al cui patronaj sunt trecute lucrările de pe faleza Dunării din Galaţi. Oricum, la revopsirea lucrării mele, nu s-a ţinut cont de culoarea iniţială - originală dată de artistul creator. Culoarea dată de mine a fost, culoarea roşie RAL: 3.000. Alăturat vă trimit două fotografii din anul 1978, unde se vede culoarea originală. La picioarele lucrării sunt nişte urme gri-negru, urme de la inundaţii. Mă mai miră foarte mult faptul că nu am fost solicitat de proprietarul actual - Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional a oraşului Galaţi ori Muzeul de Artă Vizuală Galaţi - ca să dau sfatul necesar în ceea ce priveşte revopsirea lucrării. În 1979 am părăsit România, dar după 1991 am luat din nou contact cu ţara mea natală. În 2003 am fost invitat de Ministerul Culturii să prezint o expoziţie personală: la Muzeul de Artă din Timişoara, Oradea, Cluj, Sibiu şi la Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti. În 2004, am primit din partea Preşedintelui României, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer C. Vin cu o mare rugăminte: dacă puteţi afla cine e proprietarul lucrării “Septenarius” şi dacă, prin intermediul dumneavoastră, al presei, se poate interveni ca “Septenarius” să-şi primească din nou culoarea originală (RAL: 3.000)”.

Greşeli în lanţ

Respectând dorinţa artistului căruia îi datorăm două dintre lucrările emblematice de sculptură în metal (cea de-a doua fiind Piramida Soarelui, care, la rândul său, nu mai poate fi pusă în valoare după construcţia blocului “indienilor” mult prea aproape de ea, dar asta este deja altă poveste) - am încercat să aflăm cine, când şi mai ales cum a schimbat culoarea lucrărilor de pe faleză, aflate în patrimoniul municipiului şi, prin urmare, sub tutela Primăriei.

Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală, ne-a declarat că “o revopsire a lucrărilor s-a făcut în 1997, când Primăria Municipiului a solicitat, la vremea respectivă, sprijin de specialitate Inspectoratului de Cultură, iar Ştefan Stanciu a fost cel care a zis să se vopsească lucrarea Septenarius aşa cum este acum, în degrade. Desigur, o nouă revopsire, în culoarea iniţială, tot de Primărie depinde, iar acum, având şi această solicitare din partea autorului, ar trebui să se ţină cont de ea”.

“Lucrurile astea se fac la plesneală”

Sergiu Dumitrescu, cel care a coordonat trei ediţii ale Taberei Naţionale de sculptură în metal de la Galaţi, fiind sculptor şi având cunoştinţe de specialitate, deţine caietul codurilor de culoare pentru toate lucrările de sculptură realizate de-a lungul anilor, la Galaţi: “Pe vremea când eram director la Direcţia pentru Cultură, prin 2009-2010, m-am dus şi am depus caietul de coduri de culoare la Primărie, la serviciul Tehnic, pentru ca orice revopsire să se facă aşa cum trebuie. Atunci se apucaseră să dea cu vopsea lucrările din oraş, de pe strada Brăilei, fără să se respecte nuanţele iniţiale. Din păcate, lucrurile astea se fac la plesneală, după ureche”.

La Direcţia de Cultură, Cătălin Negoiţă spune că nu au primit nici o solicitare din partea Primăriei privind revopsirea lucrărilor şi că aceste lucruri nu ar trebui să se facă fără acordul Direcţiei. “Din păcate nu ni se cere aprobarea şi, de obicei, suntem puşi în faţa faptului împlinit. Doar dacă, accidental, vreunul dintre angajaţii noştri află, sau dacă vreun cetăţean sesizează la timp, doar aşa putem împiedica astfel de nenorociri”, afirmă directorul Direcţiei pentru Cultură.

“Mă îndoiesc că s-a crezut cineva Picasso”

Mihai Costache, purtătorul de cuvânt al Primăriei Municipiului, ne-a declarat, la rândul său: “Ştiu că s-a făcut, în luna noiembrie a acestui an, o igineizare a lucrărilor de sculptură de pe faleză, cu studenţii, iar cel care a coordonat acţiunea a fost profesorul universitar Cătălin Fetecău. Noi doar am pus la dispoziţie, prin ADP, mijloacele de transport şi utilajele necesare. Dar mă îndoiesc că s-a crezut cineva Picasso şi a spus: asta e culoarea!, fără să întrebe în prealabil pe cei autorizaţi…”.

Atunci, în noiembrie, s-a făcut doar o igienizare a Falezei: s-au curăţat crengile copacilor din vecinătatea lucrărilor, pentru ca acestea să fie mai bine puse în valoare. A fost luată în calcul şi o viitoare revopsire de către echipa condusă de Cătălin Fetecău - decanul Facultăţii de Mecanică, însă aceasta urmează să aibă loc, cel mai devreme, în primăvară. Sperăm ca măcar atunci să se ţină seama de dorinţa artistului Ingo Glass şi să se facă ceea ce trebuie cu toate lucrările. Mai ales că Sergiu Dumitrescu deţine şi poate pune la dispoziţia celor ce vor face restaurarea lucrărilor codul culorilor originale.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Sculpturile în metal de pe Faleză sunt revopsite

După ce au fost revopsite două sculpturi în metal, de pe Faleza Superioară, „Poarta oraşului” şi Fructul soarelui”, angajaţii Ecosal au început vopsirea altor cinci sculpturi, de pe Faleza Inferioară. Potrivit şefului Ecosal, Ionuţ Pucheanu, noua „faţă” a sculpturilor este dată cu avizul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, astfel încât tipul de vopsea şi modalitatea de aplicare sunt la recomandarea instituţiei de cultură.
"Deocamdată, atât a bugetat Primăria, doar pentru cinci sculpturi, urmând ca, în momentul în care vor mai fi bani în buget, să le vopsim şi pe celelalte", ne-a explicat directorul Ecosal.

Pe de altă parte, chiar dacă între Direcţia pentru Cultură, Muzeul de Artă Vizuală şi Ecosal există un protocol de colaborare, potrivit consilierului din cadrul Direcţiei de Cultură, Mihaela Olteanu, Serviciul de Salubrizare nu a anunţat că a demarat actualele lucrări.
"Într-adevăr, noi am transmis o bază de date către Ecosal cu RAL-urile (codul de culori - n.r.) ce trebuie folosite, în schimb acum nu ne-au trimis nicio hârtie. Potrivit protocolului, ei trebuie să ne anunţe, pentru a le da indicaţii, pentru că, de exemplu, la „Poarta oraşului”, când au vopsit-o, au vopsit şi plăcuţa pe care scrie numele lucrării şi autorul. Ba, mai mult, RAL-ul folosit pentru a o vopsi nu era cel corect, ceea ce i-a produs supărare domnului Terescenco, dar avem promisiunea că, atunci când va fi revopsită, va fi vopsită în culoarea originală. Acela a fost RAL-ul achiziţionat de către Primăria Galaţi la momentul respectiv", ne-a spus Mihaela Olteanu, din cadrul Direcţiei pentru Cultură Galaţi.
Caietul de coduri de culoare a fost depus la Primărie încă din 2009, când Sergiu Dumitrescu era director la Direcţia pentru Cultură.

Vopsitul sculpturilor, durere veche

În 2012, vopsirea sculpturii „Septenarius”, creată în anul 1976 (în cadrul primei ediţii a Taberei naţionale de sculptură în metal - n.r.), de către artistului plastic Ingo Glass, stabilit în Germania, a iscat o mare nemulţumire autorului. Acesta s-a trezit cu o fotografie a lucrării sale, care nu mai semăna deloc cu originalul, întrucât fusese vopsită în alta culoare. "Sunt foarte şocat în ce hal a fost vopsită această lucrare. Din păcate, nu ştiu în al cui inventar sau sub al cui patronaj sunt trecute lucrările de pe faleza Dunării din Galaţi. Oricum, la revopsirea lucrării mele, nu s-a ţinut cont de culoarea iniţială - originală dată de artistul creator. Culoarea dată de mine a fost culoarea roşie RAL 3.000. (…) La picioarele lucrării sunt nişte urme gri-negru, urme de la inundaţii”, arată un fragment din e-mailul trimis pe adresa redacţiei de către artistul Ingo Glass, în 2012, în speranţa că presa poate interveni ca “Septenarius” să-şi primească din nou culoarea originală.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Parcul "Cloşca". Lucrări de artă monumentală în gravă suferinţă

Galaţiul este singurul oraş din Europa de Est care deţine un adevărat muzeu în aer liber, în care sunt expuse lucrările de artă monumentală realizate în cele şase ediţii ale Taberei de sculptură în metal (1976, 1977, 1991, 1995, 1997, 2012). Anul acesta, celor 50 de lucrări existente li se vor adăuga alte opt sculpturi din metal, fiindcă s-a dat deja startul celei de-a VII-a ediţii a taberei, care de-acum înainte va purta numele regretatului sculptor gălăţean Silviu Catargiu, trecut la cele veşnice pe 17 ianuarie 2016.

Întrucât în proiectul noii ediţii se menţionează că "pentru a asigura o mai largă deschidere a actului artistic către public şi a contribui astfel la educaţia comunităţii se vor realiza şi plăcuţe informative pentru fiecare sculptură creată pe parcursul tuturor ediţiilor, care să cuprindă numele autorului, titlul lucrării şi anul execuţiei", am făcut recent o vizită în spaţiul în care sunt amplasate o parte din aceste lucrări, cu scopul de a vedea starea în care se află.
Deoarece despre sculpturile de pe Faleza inferioară şi superioară a Dunării s-a mai scris recent, primul popas l-am făcut în Parcul "Cloşca", din valea cartierului Ţiglina I. Aici se găsesc 12 lucrări: Gheorghe Terescenco - „Porumbel”, Sergiu Dumitrescu - „Veghe” şi ”Ieşirea în lumină”, Mircea Roman - „Piramidă ucisă”, Aurel Vlad - „Taurul roşu”, Napoleon Tiron - „Valuri sarmatice”, Gheorghe  Marcu - „Doisprezece”, Anton Constantin Şevţov - „Condur”, Darie Dup - „Pasul acrobatului”, Mircea Spăratu - „Incinta”, Neculai Bândărău - „Lapidaţi” şi Ioan Alexandru Grosu - „Levitaţie”. Aceste sculpturi monumentale ar trebui să sporească frumuseţea şi personalitatea parcului, prin valoarea lor artistică, însă majoritatea se află într-o stare jalnică, deplorabilă, de gravă suferinţă. Dacă „Porumbel”, „Pasul acrobatului”, „Doisprezece”, „Levitaţie” şi „Taurul roşu” arată cât de cât bine, necesitând mai ales înlăturarea petelor de rugină şi împrospătarea cromaticii, prin revopsire, celelalte au fost vandalizate, având pe suprafaţa lor fel de fel de mâzgălituri oribile, desene şi înscrisuri obsece. Rugina le macină şi ea. Arată cum nu se poate mai rău şi sunt de nerecunoscut. „Veghe” şi „Valuri sarmatice” aproape că nici nu se mai văd de vegetaţia din jur. Deşi am văzut mulţi tineri şi adulţi stând pe bănci sau plimbându-se pe alei, nici parcul nu este deloc îngrijit şi întreţinut. Gazonul este pârjolit, trandafirii în multe locuri sunt nişte simple beţe, gunoaiele îţi întunecă privirea.
Părăsind Parcul „Cloşca”, ne-am îndreptat spre punctul Trecere bac, să vedem şi lucrarea sculptorului german, care din 1984 trăieşte în Olanda, Ewerdt Hilgemann, creată în ediţia taberei din 1991 şi dedicată cinstirii memoriei părintelui sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi, lucrare despre care în ziar s-a scris în mai multe rânduri. Zace în acelaşi loc, vegheată la un capăt de nişte ghene de gunoi. Cum stă culcată pe orizontală, ruginită, n-ai da, vorba românului, nici doi bani pe ea. Montată însă pe verticală pe un soclu din beton armat şi vopsită în culori argintii, coloana de 12 metri n-ar arăta oare altfel? Nimeni n-a avut de 25 de ani nici urechi să audă, nici ochi să vadă, dar nici energie pentru vreo iniţiativă benefică.

Ca unul care am beneficiat de sprijinul financiar al Consiliului Local şi al Primăriei pentru editarea cărţii-album „Monumente de for public din municipiul Galaţi” (Editura „Axis Libri”), am înţeles că aceste două instituţii preţuiesc monumentele şi lucrările de artă monumentală ale oraşului şi ţin ca acestea să fie cunoscute, protejate şi respectate de locuitorii urbei. Cum însă nu găsesc şi soluţii pentru ca ele să fie menţinute într-o stare normală, în aşa fel încât să-şi poată îndeplini funcţiile cognitivă, estetică şi educativă? Iată o întrebare pe care ne-o punem la deschiderea ediţiei a VII-a a Taberei de sculptură în metal "Silviu Catargiu" şi tare ne-am bucura ca valorile artistice create cu atâta efort să nu mai cadă pradă răufăcătorilor şi tuturor celor certaţi cu legea, care le urâţesc, le schilodesc, le degradează, scurtându-le astfel viaţa şi dreptul la o existenţă durabilă.

Corneliu Stoica

[dcp100168]

Sculpturile de metal au plăcuţe noi

De ceva timp, sculpturile de pe faleză au plăcuţe noi, pe care se pot distinge numele autorului și al lucrării, dar şi anul în care a lucrarea fost terminată. De asemenea, tot de pe ele mai putem afla şi că plachetele au fost realizate printr-un proiect finanţat de Ministerul Culturii. Cine a iniţiat proiectul? Asta am încercat să aflăm şi noi.

După ce weekendul trecut am luat la pas toată faleza, pentru a vedea care mai este starea sculpturilor de metal, am observat că pe aproape fiecare dintre ele se afla câte o plăcuţă informativă. Pe plăcuţele mai vechi nu se mai putea distinge mare lucru, aşa că s-a luat iniţiativa să se facă altele, care să fie mari şi vizibile. Se pare că proiectul a fost ideea celor de la Fundaţia "Nicolae Mantu" şi a fost finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional care se află sub egida Ministerului Culturii. De ce nu sunt aceste informaţii pe plăcuţe? Nu ştim.

Pentru a obţine mai multe informaţii am luat legătura cu directorul Fundaţiei "Nicolae Mantu", Costel Voicu, care ne-a spus că proiectul s-a desfăşurat în cadrul Taberei Naţionale de Sculptură în Metal din august 2016 și că face parte dintr-o inițiativă mai mare de reabilitare a sculpturilor metalice. De asemenea, acesta a ţinut să precizeze că există planuri pentru cosmetizarea falezei şi pentru întreţinerea sculpturilor şi că speră ca acestea să fie puse în practică cât de curând.

Proiectul a fost finanțat prin Programul ACCES şi a avut un nivel de finanţare de 124.725,00 lei. Partenerii acestei iniţiative au fost Asociația Absolvenților Facultății de Mecanică din Galați şi Asociația CED România Centrul de Excelență prin Diversitate.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Unica expoziție de sculptură în metal din România, lăsată în paragină

În pofida reacțiilor vehemente ale gălățenilor, promenada Falezei Dunării de la Galați este vizată de o nouă încercare de conce-sionare a unor suprafețe de teren pentru amplasarea unor chioșcuri și a unui parc de distracţii cu tiribombe și carusele. Asaltul comercianților pică destul de prost, pentru că, dincolo de peisajul de excepție care atrage mii de persoane, faleza din Galați este și un veritabil muzeu în aer liber, găzduind singura expoziție de sculptură în metal din România. 

Pentru gălățeni, faleza este un loc aparte, pentru că reprezintă legătura orașului cu Dunărea. Faleza de la Galați are și un atu important, pentru că pe o lungime de câțiva kilometri are un promontoriu cu înălțimea de până la 40-50 de metri, din acest motiv fiind considerată una dintre cele mai frumoase faleze de pe întreg cursul Dunării. În anii ‘60, taluzul a fost amenajat, prin construirea unei șosele de coastă pe Faleza Superioară și prin înființarea unei promenade pe Faleza Inferioară, de-a lungul malului. Întreg taluzul este acoperit cu o vegetație abundentă, care îi conferă statutul de parc. Există și zone dedicate distracției pe toate gusturile și pentru toate buzunarele. În zona  „Valurile Dunării”, în apropierea centrului orașului, au fost amenajate 5-6 restaurante pe mal și două restaurante plutitoare, iar la „Trecere Bac”, de unde se traversează Dunărea spre Tulcea, sunt mai multe terase cu grătare, bere și manele. În rest, Faleza este locul plimbărilor liniștite pe malul apei, departe de zgomotul orașului. 

Muzeu în aer liber

Faleza din Galați este și un veritabil muzeu de artă modernă în aer liber. De 42 de ani, aici se află o expoziție unică în România, cu opere de artă monumentală din metal. Primele lucrări au fost realizate la edițiile din 1976 și 1977 ale Taberei de Sculptură în Metal de la Galați și sunt semnate de importanți sculptori români ai momentului, printre care George Apostu, Ingo Glass, Bella Crișan, Gheorghe Turcu, Elöd Kocsis, Silviu Catargiu, Nicolae Șaptefraţi, Vasilica Marinescu-Kasnovski, Constantin Popovici, Alexandru Marchiș, Ernest Kaznovski, Dan Covătaru, Gheorghe Terescenco, Tiberiu Bențe etc. Sunt compoziţii abstracte de dimensiuni monumentale, fiind admirate și de la bordurile navelor de croazieră care navighează pe Dunăre. Sunt opere de artă de mare valoare, care nu au nimic în comun cu arta la comandă, figurativă sau de inspirație proletcultistă, cum s-ar putea crede, luând în calcul perioada în care au fost create. Chiar temele lucrărilor, „Septenarius”, „Capriciile Ielelor”, „Fructul Soarelui”, „Icar”, „Pasărea apelor”, „Solid-Fluid”, „Fisiune” sau „Spațiu de joc vegetal”, reprezintă mărturia faptului că artiștii au avut libertatea de a-și alege temele și expresia artistică. Spre exemplu, lucrarea „Capriciile Ielelor”, realizată de Elod Kocsis, este, potrivit criticii de specialitate, „o compoziție verticală policromă ce cuprinde elemente modulare care îi conferă un aer baroc, prin utilizarea mişcării, a clarităţii, autorul încercând să creeze privitorului o senzaţie de tensiune, dramă, exuberanţă, încântare, dar şi grandoare”. 

Ingo Glass, sculptorul expulzat de Securitate

 Lucrarea „Septenarius”, a sculptorului Ingo Glass, se constituie într-o aluzie la construcţiile gotice, înfăţişând două turnuri principale sprijinite pe cinci contraforturi. Cele şapte elemente reprezentau, după spusele autorului, cele şapte ţări dunărene, câte existau în 1976, iar cele două turnuri erau Germania şi România, ţările unite de Dunăre. Ingo Glass s-a născut în 1941 la Timișoara și a avut expoziții personale la Cluj, Galaţi, Bucureşti, Köln, München, Paris sau Washington. În 1979, la 3 ani după ce realizase sculptura de pe Faleza din Galați, a fost obligat de Securitate să părăsească țara după ce a acordat un interviu ziarului „Financial Times”, interviu intitulat „Ceauşescu - acolo unde dispare carnea”. De altfel, o mare parte din artiștii acelor vremuri au plecat peste hotare înainte de căderea Cortinei de Fier.

Ansamblu realizat de Apostu, al doilea sculptor român după Brâncuși

În special ansamblul celor trei sculpturi monumentale ale lui George Apostu, „Fructul Soarelui” și „Tatăl și Fiul”, sunt considerate printre cele mai importante opere de artă monumentală din această expoziție. George Apostu (1934-1986) a fost considerat al doilea sculptor român după Brâncuși. „George Apostu e considerat al doilea sculptor român după Brâncuşi, ca notorietate şi ca forţă a creaţiei. În opera lui găseşti, ca şi la Brâncuşi, filonul românesc. Eram în liceu când el a făcut Fructul Soarelui şi căscam gura, privindu-l cum lucrează”, relata Sergiu Dumitrescu. „Tatăl și fiul”, compusă din două grupuri statuare, este o variantă în metal, la dimensiuni impresionante, a unei teme care l-a preocupat pe artistul care și-a încheiat opera și viața în 1986, la Paris. A treia sculptură, „Fructul Soarelui”, realizată de George Apostu la tabăra din 1977, reprezentând un ax vertical din care pleacă raze, domină peisajul Falezei. În parcul din Costinești mai există o lucrare „Tatăl și Fiul”, realizată tot din metal, la dimensiuni reduse. După ce a realizat „Fructul Soarelui” la Galați, Apostu a reluat tema, realizând în 1979, la Suwako, în Japonia, o sculptură monumentală din granit intituată „Oglinda Soarelui”. 

„Căderea comunismului”, statuia dispărută din „orașul roșu”

Tabăra de sculptură în metal a fost reluată în 1991, noile opere de artă monumentală fiind amplasate în parcurile din oraș. Atunci s-a întâmplat și o poveste interesantă. Tabăra avea loc la scurt timp după schimbările politice din 1990 și Bella Crișan, sculptor care participase la prima ediție, din 1976, realizând lucrarea „Evoluție”, dar care înainte de 1989 se stabilise în Austria, a revenit și la ediția 1991, opera pe care a realizat-o intitulându-se „Căderea comunismului”. Este o sculptură abstracționistă în spiritul curentului -„ready make”, adunând laolaltă ceea ce devenise comunismul la sfârșitul anilor ‘80, o grămadă de bucăți de metal ruginite, cu forme fanteziste. Industrie utilă doar din punct de vedere propagandistic! După un an, la primele alegeri locale din 1992, gălățenii l-au ales primar pe candidatul Alianței Socialiste, Eugen Durbacă (în prezent deputat Pro România), Galațiul „câștigându-și” atunci renumele de „orașul roșu”. După câteva luni de la alegeri, statuia „Căderea comunismului” a dispărut de pe platoul Sălii Sporturilor, unde fusese amplasată. Fusese demontată de oamenii primarului și explicația era mai mult decât evidentă: în „orașul roșu” nu putea fi tolerat un monument intitulat „Căderea comunismului”. După ce presa locală a dus o campanie asiduă de căutare a statuii, a fost găsită în curtea uneia din regiile Primăriei Galați. Tot la presiunile jurnaliștilor a fost reamplasată pe malul Dunării.

Faleza, asaltată de construcții oribile și restaurante pentru nunți

După 1990 au existat mai multe tentative de amplasare a unor terase și chioșcuri pe spațiile verzi de pe faleză, în zona Taberei de Sculptură în Metal, dar și de acostare la mal, în aceeași zonă, a unor pontoane restaurant pentru nunți. Unele din aceste încercări au eșuat, pentru că gălățenii au reacționat la distrugerea celei mai importante zone de agrement din oraș, pe care nu o vor transformată într-un parc cu chioșcuri și manele. Alte încercări au reușit.

Prin anul 2000, pe malul Dunării a fost ridicată clădirea restaurantului „Libertatea 2000”, care imită silueta navei „Libertatea” (fostul iaht regal „Luceafărul”), care a fost simbolul Galațiului până în 1998, când fostul iaht regal transformat în anii ‘60 în restaurant plutitor a fost vândută de FPS la prețul ridicol de 265.000 de dolari, fără TVA. Clădirea cu trei niveluri a fost construită de un fost ospătar la restaurantul plutitor „Libertatea” și este una dintre cele mai urâte clădiri din oraș.

Primăria Galați a câștigat în instanță dreptul de a o demola, dar clădirea a rămas în picioare pentru că fostul primar Dumitru Nicolae a refuzat să o demoleze. Încurajat, patronul restaurantului „Libertatea 2000” a mai adus și un ponton restaurant cu trei niveluri, pe care sunt organizate nunți. Odată precedentul creat, în zonă au mai fost aduse alte două pontoane restaurant, de fapt, două epave ruginite, pe care ar trebui să fie organizate nunți. În 2011, un investitor a vrut să acosteze de-a lungul falezei mai multe nave scoase din circulație, printre care și o navă de croazieră, cu mai multe niveluri, care ar fi urmat să devină hotel plutitor, dar, la presiunea presei locale, primăria a respins solicitarea de concesionare a malului Dunării. 

Cererile de concesionări, deocamdată blocate

Numărul mare al celor care, iarna sau vara, ies la plimbare pe faleză face ca zona să fie una de interes pentru comercianți și patroni de restaurante. Recent, mai mulți comercianți și-au unit eforturile și au solicitat Primăriei Galați concesionarea unor suprafețe de teren pentru construirea a două centre de închirieri bunuri recreaţionale (maşinuţe, trotinete etc.), un parc de distracţii (tiribombe, carusele etc.) şi şapte chioşcuri de dulciuri, sucuri, îngheţată şi alte produse alimentare.

Sunt cereri de concesionare care forțează legea, pentru că ar fi încălcate restricţiile stabilite prin Planul Urbanistic Zonal „Faleza Dunării Galaţi”, aprobat de Consiliul Municipal Galați în februarie 2015, prin acest regulament fiind interzisă amplasarea de noi construcţii, definitive ori provizorii, în zona Falezei Inferioare, pe aleea pietonală şi pe spaţiul verde de pe malul Dunării.

Dar n-ar fi pentru prima oară când interesele comercianților ar fi mai presus de lege. Proiectul a fost discutat în comisiile de specialitate ale consiliului municipal, dar, după ce a cântărit bine situația, primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, a hotărât blocarea proiectului. „Pentru moment, concesionarea terenurilor de pe faleză a fost oprită și nu cred că se va mai relua”, ne-a declarat Raluca Ardean, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galați.

Experiența ultimilor ani a dovedit că nu va dura prea mult până când primăria va primi noi cereri de concesionare a terenurilor de pe faleză.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Sculpturile de pe Faleza Dunării, între ignoranţă şi huliganism

“Arta nu urmăreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru” - spunea Immanuel Kant, un citat pe care autorităţile oraşului nostru ar trebui să și-l amintească, pentru a putea administra monumentele de for public în așa fel încât modul în care acestea arată să fie oglinda felului în care le-a fost înţeleasă valoarea.

Am ales să le prezint cititorilor, poate uneori prea adânciți în grijile cotidiene, încât să poată observa simbolistica sculpturilor noastre metalice, ce se ascunde dincolo de graffiti, rugină, mucegai şi nepăsare. Un vandalism născut din lipsa de respect a cetăţeanului şi încurajat de înrădăcinarea unor lacune în sistemul de conducere.
Considerând că arta necesită sacrificii, am luat-o la pas, împreună cu artistul plastic Aurel Virgil Panaite, pe Faleza Inferioară, într-o zi friguroasă de februarie. Explicaţiile valoroase şi precizările terminologice primite mi-au ţinut, recunosc, de cald, stârnindu-mi dorinţa de a participa activ la restaurarea şi protejarea lor, dorinţă pe care mi-aş dori să o pot planta, de asemenea, în inima şi mintea locuitorului oraşului nostru.
Faleza găzduieşte sculpturi în metal încă din 1976, când a avut loc prima ediţie a taberei de creaţie, condusă de preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Silviu Catargiu, o intervenţie estetică care a transformat malul fluviului într-un muzeu în aer liber, o zestre lăsată pentru a fi admirată şi valorificată de generaţii întregi. Însă absența unor mâini mai preocupate ale autorităţilor, dorinţa de exprimare a aşa-zişilor artişti stradali şi, pe alocuri, eroziunea timpului, au transformat exponatele într-un fiasco vizual, ducând la o separare radicală între artişti şi publicul lor, care nu le mai acordă atenţia cuvenită.
O moarte simbolică, mult prea timpurie, a unor opere de artă care au nevoie stringentă de reînviere prin recondiţionare.

Pasiunea răstignită pe altarul indiferenţei

Aşezată chiar în apropierea apei, “Capriciile Ielelor„ realizată de către Elod Kocsis, reprezintă o lucrare aparent haotică, asemenea ielelor, făpturi fascinante, fără un contur precis. Folclorul le descrie uneori ca pe nişte năluci imateriale, alteori ca pe nişte femei frumoase, voluptoase, seducătoare, dar, niciodată, purtând inscripţii, adăugate prin tehnica “graffiti”. Să fie rugina de la bază un act de răzbunare, asemenea ierbii arse în urma lor, lăsând un teren veşnic neprietenos? Nici “Tentativa” lui Constantin Popovici nu a scăpat de o... tentativă de huliganism, care şi-a pus amprenta agresivă pe aripa uriaşă a pescăruşului de oţel, care îşi strigă dorul şi speranţa spre neîntrerupta curgere a fluviului.
Ne-am îndreptat spre “Fisiune”, a lui Nicolae Şaptefraţi, surprinşi de faptul ca Bella Crişan a sensibilizat până şi inima răufăcătorului cu a sa “Evoluţie’’, lăsând-o liberă de graffiti injurioase, semn că este un fenomen pe care ni-l dorim în unanimitate, născând speranţe pentru o normalitate pe care să o putem atinge în viitor. Speranţă spulberată de ruptura lui Şaptefraţi, câţiva paşi mai încolo.
“Această sculptură trebuie asigurată şi întărită din punct de vedere al mişcărilor. De asemenea, ar trebui revopsită. Iniţial avea două culori diferite, alb şi roşu, reprezentând o ruptură în cadrul aceleiaşi mase, cu gândiri şi convingeri diferite”, ne-a declarat Virgil Panaite.
Atât "Valul", cât şi "Vântul" lui Ernest Kasnovaschi, aşezate de o parte şi de alta a falezei, oglindesc cel mai bine meschinăria, egoismul şi lipsa de respect a unora dintre concetățenii noștri, care au imprimat pe albul unei opere de artă abjecţiile din păcate din ce în ce mai caracteristice societății românești.

Cu iubirea ce-ați avut?

De la “Tentativa’’ lui Popovici şi până la „Chemarea Zborului”  a regretatului Silviu Catargiu, nesimţirea a crescut gradual, intrând în opoziţie sfidătoare cu verticalitatea, metaforă plastică a zborului, care domină în sculpturile sale.
“Confluenţele” Manuelei Siclodi reprezintă un cuplu, care păşeşte împreună, încă din 1977, şi care a rezistat de-a lungul anilor, în ciuda sufletelor întunecate ale celor care vor să dezbine cu orice preţ, maltratând iubirea prin ruperea unor bucăţi importante de metal, care ar trebui resudate, pentru a reîntregi în mod armonios circuitul vieţii în doi.
Din acelaşi circuit al vieţii, face parte şi “Spaţiul de joacă vegetal’’, realizat de Tiberiu Benţe, ca o continuare a poveştii unui cuplu trainic, ai cărui copii să se poată bucura de mişcare în aer liber şi de natură. Din păcate, locul de joacă special amenajat pentru ei, în prezent devastat, reflectă situaţia reală a multor locuri de joacă din oraşul nostru, unele din lipsa reabilitării, altele, distruse de oameni imediat după darea în folosință, ca într-o demonstrație dementă de pseudoputere a unei generaţii dezechilibrate.
Nici relaţia dintre “Tată şi Fiu ” a lui Gheorghe Apostu nu a fost lăsată neîntinată de către aceeaşi instabilitate cronică a unor indivizi predispuşi către distrugerea oricărei forme de interacţiune sănătoasă între semeni. Svastica, simbolul nazismului şi al fascismului, precum şi capete de schelet îmbracă cele două sculpturi, fapt lăsat să treacă neobservat de cei în drept, deși huliganii care îşi continuă nestingheriţi traseul distructiv ar merita din plin să fie pedepsiți.

Întreţinerea monumentelor, o sarcină comună

Situaţia monumentelor de for public este un subiect care ar trebui să ne intereseze pe toţi. Conservarea şi punerea lor în valoare este o sarcină care stă şi în mâinile cetăţeanului de rând, evident, sub coordonarea și supravegherea celor abilitați. Ca să vedem cine este responsabil cu întreţinerea şi restaurarea lor, ne-am adresat Biroului de Presă al Primăriei Galaţi. Din răspunsul aflăm că operațiunile sunt făcute de Ecosal, la comanda Primăriei. “Serviciile de întreţinere a monumentelor de for public sunt executate de Serviciul Public Ecosal. Comenzile în sensul acesta sunt date de Direcţia Generală Servicii Comunitare de Utilităţi Publice din cadrul Primăriei municipiului Galaţi. Anul trecut au avut loc o serie de intervenţii pentru reabilitarea unor amplasamente - cele din Cimitirul Eternitatea, acestea fiind mai expuse având în vederea celebrarea Anului Centenar. Intervenţii pentru curăţare şi întreţinere se fac periodic asupra tuturor monumentelor de for public din oraş. O evaluarea recentă realizată de specialiştii din cadrul Primăriei arată că numai curăţarea suprafeţelor (aproximativ 372 mp) de inscripţiile tip grafitti se ridică la un cost de aproape 34.000 de lei. Cu această ocazie lansăm un apel către cetăţenii municipiului să ne fie aproape în demersul acesta, sesizând Poliţia Locală atunci când sunt martorii unor acte de vandalism.”

viata-libera.ro

[dcp100168]

Faleza Dunării – muzeu de sculpturi în aer liber

Pe faleza Dunării Galați vei regăsi un adevărat muzeu de sculpturi din metal care atrag atenția. Primele lucrări au fost realizate la edițiile din 1976 și 1977 ale Taberei de Sculptură în Metal de la Galați și sunt semnate de importanți sculptori români.

Între 1976 și 2017 au fost organizate 7 ediții ale taberei de sculptură în metal. Prima, organizată în 1976, a debutat în august când la Galați au venit 10 sculptori tineri, recunoscuți la nivel național, care au reușit într-o lună, cu ajutorul muncitorilor calificați și cu dotări tehnice deosebite pentru timpul respectiv, să înnobileze metalul, realizând din elemente sudate și tăiate forme cu valențe plastice uimitoare. Compozițiile sunt lucrări abstract decorative de proporții deosebite, unele peste 15 m înălțime, fixate pe postamente de beton și vopsite în culori de gri, roșu, galben, albe, pentru protecția împotriva ruginii. A rezultat astfel un muzeu în aer liber ce oferă o panoramă unică a peisajului fluvial dunărean, un punct – loc de atracție vizuală pentru bătrânul port. Vernisajul primei ediții a avut loc pe 12 septembrie 1976, participând artiștii, autoritățile locale și populația orașului. Primele lucrări au fost amplasate spre est, spre Palatul Navigației, 10 artiști lucrând fierul pentru creații metalice care să înfrumusețeze malul Dunării și să bucure ochiul atât de pe mal, cât și de pe Dunăre.

Primele trei ediții s-au desfășurat pe faleza Dunării, nu demult amenajată și care oferea un spațiu cu o deschidere deosebită: spre oraș, dar și spre fluviul Dunărea.

La Măgura Buzăului s-a ales piatra, la Sibiu și Medgidia – ceramică, la Arcuș și Săliștea Sibiului – lemnul, iar la Galați, profitându-se de prezența Șantierului Naval și a Combinatului Siderurgic s-a optat pentru fier fiind material local.

Ideea amplasării unor sculpturi metalice la Galați a venit din partea Uniunii Artiștilor Plastici și a autorităților locale pentru a îmbunătăți zestrea artistică a orașului cu lucrări de sculptură monumentală cu material definitiv. Venea ca o necesitate a vremii, zone mai îndepărtate ale țării erau îmbogățite cu sculpturi care utilizau materialele locale: la Măgura Buzăului s-a ales piatra, la Sibiu și Medgidia – ceramică, la Arcuș și Săliștea Sibiului – lemnul, iar la Galați, profitându-se de prezența Șantierului Naval și a Combinatului Siderurgic s-a optat pentru fier fiind material local.

Tabăra de sculptură în metal de la Galați a transformat orașul într-un veritabil muzeu în aer liber, oferind o panoramă unică a peisajului fluvial dunărean. De-a lungul celor șapte ediții, numeroși artiști au contribuit la înfrumusețarea orașului cu lucrări abstracte de proporții impresionante, devenind un punct de atracție vizuală și culturală de necontestat.

Cele 22 de sculpturi de metal de pe Faleza Dunării

Tabara de sculptură în metal 1977

PASĂREA APELOR. Sculptura „Pasărea apelor” a fost creată în 1976 de către sculptorul gălățean Silviu Catargiu, cunoscut și pentru lucrarea „Chemarea Zborului”. Considerat unul dintre cei mai valoroși artiști plastici din Galați și un dascăl de renume, Catargiu a realizat această compoziție verticală de 5,5 metri înălțime și 1,5 metri lățime, în tonuri de gri. Sculptura este formată dintr-o piramidă la bază și un cilindru în partea superioară, din care se desprind trei aripi ce sugerează atât ideea de zbor, cât și de valuri.

EVOLUȚIE. Sculptura, creată de Bella Crișan în 1976, este compusă din 27 de octogoane aranjate în ordine crescătoare, formând un labirint. Octogonul simbolizează viața veșnică, iar această aranjare progresivă sugerează prosperitatea și dezvoltarea treptată a orașului situat pe malul fluviului. Ieșirea din labirint, orientată spre oraș, sugerează că acesta așteaptă să fie descoperit de către cei curioși.

ECRAN. Sculptura intitulată „Ecran”, creată în 1977, prezintă o formă tridimensională care subliniază zece lopeți, corespunzătoare celor zece porunci ale lui Moise. Mesajul sculpturii este să ne reamintească importanța respectării acestor porunci, cu scopul de a trăi o viață fericită și onorabilă.

SEPTENARIUS. Lucrarea „Septenarius” a fost realizată în 1976 de Ingo Glass, un sculptor și scriitor german originar din Banat, România. Considerat un reprezentant al artei concrete, sculptura sa prezintă două turnuri principale sprijinite pe cinci contraforturi. Ingo Glass a dorit să asocieze fiecare element al operei cu una dintre țările străbătute de Dunăre în 1976: Germania, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România și URSS. Turnurile principale simbolizează extremitățile – Germania și România – unite prin intermediul fluviului Dunărea.

CAPRICIILE  IELELOR. Lucrarea „Capriciile Ielelor”, realizată de ElodKocsis în anul 1976, se remarcă prin elementele modulare care îi conferă un aer baroc. Formele sale ascuțite creează impresia unei așezări haotice și imprevizibile, amintind de ielele din mitologia noastră, ființe feminine al căror contur este greu de definit. Aceste ființe nu sunt malefice și se răzbună doar atunci când sunt nedreptățite. Sculptorul dorește să sublinieze necesitatea echilibrului dintre oraș și bătrânul fluviu.

SOLID-FLUID. Solid-Fluid”, este o creație din 1976, ce îmbină elemente metalice sudate pentru a da viață unei reprezentări în miniatură a orașului Galați și a fluviului Dunărea. Sculptura își propune să pună în valoare magnitudinea Dunării în comparație cu orașul, ilustrând reflectarea acestuia în apele fluviului. Secțiunea superioară a sculpturii simbolizează aspecte ale orașului, în timp ce cea inferioară este dedicată fluviului adiacent. Marchiș Alexandru, creatorul acestui monument, a implementat cu pricepere principiul reutilizării resurselor locale, transformându-le într-o operă de artă cu semnificație și impact.

ZIUA ȘI NOAPTEA. Lucrarea „Ziua și Noapteaˮ, creată de Vasilica Marinescu-Kasnovschi în 1976, în cadrul primei ediții a taberei de sculptură, utilizează semidiscuri dispuse ingenios atât orizontal, cât și vertical. Acestea sunt sudate într-o succesiune regulată pentru a evoca un fenomen misterios.

TENTATIVĂ. Lucrarea, realizată în 1976 de Constantin Popovici, fiul sculptorului Ion Grigore Popovici și al pictoriței Nadia Popovici, este o sculptură din metal amplasată pe un soclu din beton. Aceasta simbolizează efortul pescărușului de a se înălța, de a se desprinde de pământ, dar și senzația de prăbușire. Simbolistica păsării sugerează o lume situată într-un interval, un loc de întâlnire între ființa umană și sacralitate. Orice simbol își revendică o individualitate complexă, adresându-se atât inteligenței, cât și afectivității. Simbolul devine astfel expresia modului de a fi în lume al omului conștient de apartenența sa la o totalitate care influențează subconștientul și viața spirituală.

FISIUNE. Lucrarea „Fisiune”, creată de Nicole Șaptefrați în 1976, este o sculptură compusă din mai multe poligoane dreptunghiulare așezate paralel și orientate în diverse direcții. Structura sugerează ideea formării universului bazată pe cele patru elemente ale naturii: apă, aer, pământ și foc.

Tabara de sculptură în metal 1976

TATĂ ȘI FIU. Sculptura TATĂ ȘI FIU, creată de regretatul Gheorghe Apostu, care a modelat și celebrul Fruct al Soarelui în aceeași tabără de sculptură, găzduită pe Faleza Superioară a Dunării, este o expresie dedicată comemorării victimelor căzute sub valurile înspumate ale acestui fluviu de-a lungul timpului. În esență, opusul lucrării este un simbol al ciclurilor vieții: naștere, moarte și regenerare. În același timp, devine un simbol al evoluției umane, înțeleasă ca o îmbrățișare armonioasă a naturii, în mijlocul căreia se desfășoară acest proces de transformare continuă.

FRUCTUL SOARELUI. Fructul Soarelui, creat în 1977 de sculptorul băcăuan Gheorghe Apostu, este o remarcabilă piesă ce ilustrează geniul său artistic în lucrul cu lemnul și, de asemenea, abilitatea de a transforma aparența robustă a fierului prin intermediul creațiilor sale. Această operă l-a consacrat pe Apostu ca unul dintre cei mai importanți sculptori români, fiind în urma celei de-a doua mari figuri în sculptură, Constantin Brâncuși. Sculptura se compune dintr-un ax vertical care susține spițele unei roți și impresionează prin înălțimea și monumentalitatea sa, dominând peisajul înconjurător. În interpretare, această lucrare poate fi percepută ca un cerc cu un punct central, simbolizând Soarele care, în contextul astronomiei, este considerat centrul universului, punctul de origine și sursa tuturor lucrurilor.

SPAȚIU DE JOACĂ VEGETAL. Intitulată ‘Spațiu de Joacă Vegetal’, lucrarea a fost creată în 1977 de către artistul Tiberiu Bențe. Sculptura, compusă predominant din nuanțe de roșu și galben, evocă forme organice specifice plantelor. Prin structura sa, lucrarea sugerează vitalitatea, libertatea mișcării în aer liber și ciclurile naturii. Într-o epocă caracterizată de industrializare, mecanizare și avans tehnologic, această creație aduce un omagiu conexiunii noastre cu natura și importanței ciclicității într-o societate în schimbare.

CHEMAREA ZBORULUI. Sculptura, realizată în 1977 de Silviu Catargiu, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, impresionează prin forma sa aerodinamică și linia suplă, creând o puternică senzație de înălțare. Partea inferioară a lucrării constă în conuri suprapuse, încadrate de două aripi, din care se desprind alte patru conuri ce susțin în partea superioară două volume piramidale, înconjurate de două eșarfe ce sugerează zborul. Aceasta simbolizează dorința de căutare a armoniei interioare și depășirea conflictelor, fiind un simbol al ascensiunii mentale și sufletești, reflectând în același timp dorința de libertate.

RECEPTOR. Lucrarea „Receptor” a fost creată în 1977 de Dan Covataru. Sculptura, inspirată de tehnologia rețelelor de televiziune, este o compoziție bazată pe proporția ritmică dintre orizontală și verticală. Având rol de ecran și receptor simultan, aceasta face referire la orașul pe care îl înfrumusețează, un oraș ce a absorbit influențe diverse din cele mai vechi timpuri până în prezent, cu Dunărea ca element de legătură.

 AMFITEATRU. În 1977, Mihai Istudor, un sculptor monumentalist renumit, a creat lucrarea intitulată „Amfiteatru”. Cunoscut pentru operele sale de artă monumentală ce se găsesc în diverse orașe din țară, Istudor a îmbinat în această lucrare linii orizontale, verticale și curbe pentru a proiecta globul pământesc, capturând în esență toate frumusețile acestuia: munții impunători, câmpiile întinse și apele limpezi. Această creație oferă o perspectivă inedită asupra lumii, folosind materiale ce altădată erau considerate deșeuri, astfel dând o nouă viață și semnificație acestora prin intermediul artei.

VALUL ȘI VÂNTUL. Lucrarea „Valul și Vântul,” realizată în 1977 prin colaborarea dintre Tiberiu Bențe și Ernest Kasnovaschi, constă din sculpturi albe de mari dimensiuni amplasate astfel încât să se oglindească reciproc. Vântul este situat pe partea malului, iar Valul pe partea opusă. Cele două se completează: Vântul este alcătuit din mai puține elemente decât Valul, subliniind astfel forța apei care a format faleza și blândețea vântului care creează valurile.

ICAR. „Icar” este una dintre sculpturile realizate în cadrul taberei de sculptură în metal din anul 1977 de către artistul Olteanu Stîncă Aurel. Icar, cunoscut ca fiul lui Dedal, a contribuit la construirea labirintului din Creta, unde regele Minos l-a închis pe Minotaur, o creatură pe jumătate om, pe jumătate taur, ce trebuia hrănită cu sacrificii umane. De asemenea, Icar este faimos pentru încercarea sa de a zbura prea aproape de Soare. Sculptura reprezintă una dintre cele mai mari aspirații ale omului: dorința de a zbura. Lucrarea simbolizează efortul uman de a-și depăși limitele, însă graba și excesul de zel pot duce la eșec în atingerea visurilor. Legenda lui Icar oferă o lecție valoroasă celor curajoși și dornici de schimbare, îndemnându-i să-și planifice cu grijă pașii pentru a-și atinge scopurile.

CONFLUENȚE. Lucrarea ”Confluențe” a fost realizată în anul 1977, în cadrul taberei de sculptură în metal organizată la Galați, de către Manuela Siclodi.Născută în 1946, aceasta a studiat sculptura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. Compoziția este un tot unitar perfect, formată din patru piese aranjate armonios. Sculptura se evidențiază prin piesele sale verticale, care reprezintă abstract comuniunea dintre bărbat și femeie, în timp ce piesele orizontale de pe soclu simbolizează sufletul celor doi, reflectând personalitatea fiecăruia. Așezarea pe malul fluviului nu este întâmplătoare, ci simbolizează comuniunea dintre ființa umană și natură.

POARTA ORAȘULUI.

Tabara de sculptură în metal 1991

SUFLET PE APE. Această operă, Om – 1991 numită „Suflet pe ape”, este o creație a sculptorului Aurel Vlad, un exponent al postmodernismului în arta românească, care a abordat în lucrările sale probleme legate de existența individului în epoca contemporană. Sculptura surprinde tehnica traforajului sub forma unei figuri umane în poziție inversată.

EVOLUȚIE-REVOLUȚIE. O lucrare creată de Bella Crișan în 1991, cunoscută sub numele de ‘Evoluție-Transformare’, a fost inițial expusă în oraș, în apropierea locului în care se găsește în prezent restaurantul McDonald’s. Odată cu construirea restaurantului, sculptura a fost reamplasată pe faleza inferioară a orașului.

PIRAMIDA SOARELUI. Lucrarea „Piramida soarelui”, creată de Ingo Glass în 1991, poartă numele datorită amplasării sale la cea mai mare altitudine în comparație cu celelalte sculpturi, fiind astfel cea mai aproape de soare. În plus, culoarea galbenă a lucrării este asociată cu lumina. Sculptura constă din patru stâlpi care formează o piramidă, simbolizând uniunea forțelor divine: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Omagiu lui Brâncuși. Opera aparține cunoscutului sculptor Ewerdt Hilgemann, ale cărui lucrări sunt apreciate în întreaga lume. Sculptura „Omagiu lui Brâncuși” a fost realizată în urmă cu mai bine de 30 de ani, însă opera nu a fost pusă în valoare. Omagiu lui Brâncuși este cea mai nouă lucrare din cadrul muzeului de sculpturi de pe Faleza Dunării Galați. Aceasta a fost amplasată în anul 2023 în zona Bac. Urmează finisarea soclului care va avea plăci din granit, iar sculptura va fi iluminată decorativ.

exploremag.ro

[dcp100168]

Cum ne batem joc de patrimoniu pe Faleza Dunării

Planurile de reabilitare a Falezei Dunării au fost anunţate de mai multe ori, ultima dată, anul trecut în vară, dar deocamdată nu se vede nicio mişcare pe acest front. Între timp, deşi curăţenie se face, iar vegetaţia este ţinută sub control, cel puţin în ultima vreme, sculpturile în metal au fost complet ignorate şi arată, în cea mai mare parte, deplorabil.

Bucăţi lipsă din socluri şi postamente betonate, opere uitate

Momentan, faleza este tot cea pe care o ştim, un loc de promenadă foarte aglomerat, mai ales în weekend, unde gălăţenii încearcă să scape de canicula care nu ne mai slăbeşte. În timp ce câte un ponton mai primeşte autorizaţie şi încearcă să-şi facă terasă şi pe mal, fără drept, înglobând o biată lucrare de artă monumentală, restul monumentelor sunt acoperite de graffiti cu mesaje care mai de care mai scârboase şi care, evident, nu ridică în niciun fel valoarea acestora, contribuind doar la crearea unui aspect dezolant, de obiectiv cultural uitat şi lăsat în paragină.

Dintr-o parte în alta a falezei, indiferent din care tabără de sculptură în metal au făcut parte (primele datând din 1976 şi 1977), monumentele de for public au, clar, nevoie de curăţare şi reabilitare. Unele au bucăţi lipsă din platformele betonate care le susţin, altele nu mai au plăcuţele de identificare, iar cele unde acestea încă există au avut parte de mâna unui mâzgălitor care a crezut de cuviinţă să acopere cu negru taman numele lucrării sau pe cel al artistului.

Chiar atât de greu este să facem nişte coduri QR?

În 2024, normal ar fi nu doar ca toate plăcuţele să fie la locul lor, dar să şi conţină un cod QR, prin scanarea căruia doritorii să poată afla mai multe despre opere şi artiştii care le-au creat. Ar putea fi incluse fotografii de la realizarea lucrărilor, cu diferitele etape, gânduri ale artiştilor din momentele de naştere a operelor, făcând dintr-o simplă plimbare pe faleză un adevărat tur virtual al unui muzeu unic în România. Nu cred că implementarea acestui proiect ar costa mai mult decât 122.800 de lei, cât s-a dat pentru ruginitura de hartă 3D a centrului oraşului, aşezată pe promenada de la P-uri şi a cărei legendă a mai fost şi tradusă aiurea în engleză. Iar beneficiul pentru comunitate ar fi mult mai mare, fiindcă ar putea fi folosit ca instrument educativ interactiv, astfel încât să nu mai existe copii din Galaţi care să spună, văzând o lucrare, "Ce mai este şi fierătania asta?".

O avere turistică nepusă în valoare

Evident, sculpturile în metal au şi un potenţial turistic uriaş, care zace nefolosit, fiindcă nu se gândeşte nimeni să îl pună în valoare, să angajeze specialişti care să spună povestea din spatele impresionantelor structuri. Până la urmă, avem la Galaţi Liceu de Arte, avem Facultate de Arte, ar fi atât de greu să cointeresăm elevi din anii terminali sau studenţi într-un proiect de acest gen? Şi, poate, astfel, să-i ţinem aici, acasă?

În 2010, m-am aflat într-un grup de jurnalişti europeni invitaţi în Germania, în ceea ce noi studiasem la şcoală drept bazinul minier Ruhr, unde un număr de comunităţi mici şi mari au fost capitala culturală europeană în anul respectiv. Ei bine, acolo, o mare parte dintre fostele instalaţii miniere şi siderurgice dezafectate fuseseră transformate în obiective culturale, instalaţii şi muzee unde o mare de turişti străini cheltuiau bani buni să viziteze şi să plece acasă cu suveniruri. Noi avem obiective culturale deja făcute, mai ales unele care sunt legate de trecutul şi prezentul industrial al Galaţiului (pentru cine nu ştie, metalul folosit la crearea lucrărilor din cadrul taberelor de creaţie a provenit din Combinat, iar Şantierul Naval a ajutat şi el, găzduind anumiţi artişti şi sprijinindu-i în crearea lucrărilor de mari dimensiuni, vopsind lucrările etc) şi ne batem joc de ele. La propriu, scriind măscări pe lucrări, sufocându-le cu şantiere, fără a le proteja, pe cele din oraş, neîntreţinându-le, lăsându-le să cadă în uitare, neidentificate, fără căi de acces, obturate de vegetaţie şi/sau gunoaie. Totul în aşteptarea unei reabilitări care nu mai vine.

Explicaţii foto, în ordinea apariţiei în text: 

1. Lucrarea „Valul și vântul”, realizată în 1977 prin colaborarea dintre Tiberiu Bențe și Ernest Kasnovaschi, constă din sculpturi albe de mari dimensiuni amplasate astfel încât să se oglindească reciproc. Vântul este situat pe partea malului, iar Valul pe partea opusă. Cele două se completează: Vântul este alcătuit din mai puține elemente decât Valul, subliniind astfel forța apei care a format faleza și blândețea vântului care creează valurile.

2. „Icar” este una dintre sculpturile realizate în cadrul taberei de sculptură în metal din anul 1977 de către artistul Aurel Olteanu Stîncă. Icar, fiul lui Dedal, a contribuit la construirea labirintului din Creta, unde regele Minos l-a închis pe Minotaur, jumătate om-jumătate taur, ce trebuia hrănit cu sacrificii umane. Icar este faimos pentru încercarea sa de a zbura prea aproape de Soare. Sculptura reprezintă una dintre cele mai mari aspirații ale omului: dorința de a zbura. Lucrarea simbolizează efortul uman de a-și depăși limitele, însă graba și excesul de zel pot duce la eșec în atingerea visurilor.

3.  Sculptura "Evoluţie", creată de Bella Crișan în 1976, este compusă din 27 de octogoane aranjate în ordine crescătoare, formând un labirint. Octogonul simbolizează viața veșnică, iar această aranjare progresivă sugerează prosperitatea și dezvoltarea treptată a orașului situat pe malul fluviului. Ieșirea din labirint, orientată spre oraș, sugerează că acesta așteaptă să fie descoperit de către cei curioși.

4. Solid-Fluid” este o creație din 1976 semnată Alexandru Marchiș, ce îmbină elemente metalice sudate pentru a da viață unei reprezentări în miniatură a orașului Galați și a fluviului Dunărea.

viata-libera.ro