Boiler rãtãcit, îmi caut stãpâna!

[dcp100168]

Boiler rătăcit, îmi caut stăpâna

Cu gândul de a face o faptă bună, gălăţeanul ne-a trimis un mail prin intermediul căruia ne-a povestit păţania petrecută în 29 decembrie 2009. Omul s-a oferit să ajute o bătrână să care un boiler abia cumpărat, a mers o bună bucată de drum alături de cea pe care dorea să o ajute, după care a constatat că aceasta nu mai era lângă el şi orice încercare de a o găsi a fost sortită eşecului. A pus anunţuri pe la blocurile care nu au gaze, ştiind că bătrâna locuieşte în unul dintre acestea, dar nimic. „Mi-am oferit ajutorul (deoarece efectiv avea o cutie enormă în spate şi abia mergea!) din faţa blocului D1, din Ţiglina 1, am mers împreună prin Parcul Sahiştilor, pe strada Saturn, până în dreptul trecerii de pietoni înspre piaţă, am traversat împreună, am luat-o înspre piaţă, eu am ocolit clădirea pieţei prin dreapta, după ce am ajuns în spatele pieţei, lângă biserică, am lăsat jos boilerul şi am constatat că am rămas fără bătrână, stăpâna boilerului. M-am reîntors din drum până la intrarea în piaţă, am luat-o pe partea stângă, cealaltă a pieţei şi prin şi prin centru, printre tarabele din hală, dar fără vreun succes”, ne-a povestit bărbatul, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Bătrâna nu-i de găsit!

Omul şi-a exprimat dorinţa de a-i publica povestea în ziar în speranţa că bătrâna o va citi şi va lua legătura cu el. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, el este decis să apeleze la Poliţie, poate oamenii legii se vor pricepe să-i dea de urmă. „Din discuţia cu dânsa de până în momentul despărţirii am înţeles că locuieşte într-un bloc fără gaze şi e mutată recent acolo, de circa două - trei săptămâni. De aceea în cursul acelei după-amieze am fost în blocurile fără gaze, unde am vorbit cu mai mulţi locatari, administratori sau preşedinţi de bloc, însă fără vreun succes, adică nu am găsit-o. A doua zi am pus afişe la toate intrările/ieşirile din Piaţa Ţiglina I, dar şi la cele opt blocuri (fără gaze), însă fără vreun rezultat până în ziua de de astăzi”, a arătat gălăţeanul.

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=4

Telefonul găsitorului: 0745-612719

[dcp100168]

Boilerul şi-a găsit proprietara!

Povestea boilerului fără stăpână a avut un final fericit. Nepoata bătrânei care s-a rătăcit de cel care se oferise să-i dea o mână de ajutor a citit articolul din ziar. Dorin Stănicel, cel care a decis să pornească în căutarea proprietarei, a mers să-i restituie femeii boilerului. Lacrimile din ochii bătrânei au făcut cât toate mulţumirile din lume. Dăduse 350 de lei pe obiect, o adevărată avere pentru ea, şi nu mai credea că o să-l recupereze.

Zenovia Stancu locuieşte la celebrul bloc C20, cel care se prăbuşea şi a trebuit să fie renovat de către autorităţi. Timp de un an şi şase luni, Zenovia Stancu, bătrâna cu boilerul, a fost nevoită să stea în gazdă, iar pe 24 decembrie 2009 s-a întors în apartamentul ei. "Am mers să-mi cumpăr boiler pentru că aici am doar apă rece. Blocul nu a fost conectat încă la utilităţi şi m-am gândit că fac un lucru bun. Nici prin cap nu mi-a trecut că o să păţesc aşa ceva. Căram destul de greu cutia în care aveam boilerul şi omul mi-a oferit o mână de ajutor, iar eu m-am rătăcit. M-am trezit că am dat şi banii, nici boilerul nu-l mai aveam.... am plâns în fiecare noapte, dar nu aveam sufletul încrâncenat, aveam o presimţire că totul va fi bine şi iată că Dumnezeu a avut grijă de mine. Noroc că am dat peste un om bun", ne-a spus Zenovia Stancu.

Femeia, la cei 70 de ani ai săi, a văzut multe la viaţa ei, dar gestul lui Dorin Stănicel a impresionat-o profund. L-a sărutat şi i-a mulţumit cu lacrimi în ochi, iar în urma lui a spus senin - "Dumnezeu să-i dea sănătate". Acum are boilerul care să-i asigure apa caldă. E cam tristă pentru că cei care au făcut lucrările i-au găurit pereţii să bage ţevile de la gaze, dar ne-a spus că este mulţumită pentru că măcar este în casa ei. "Un an şi jumate am stat cu gazdă, aşa că mă mulţumesc cu ce am... bine măcar că sunt în picioare. Mi-au găurit pereţii ca să-mi bage ţeava de gaze în casă, deşi în proiect nu era aşa. Spaţiul e mai mic decât era când am plecat, n-am apă caldă şi gaze, dar ce să mai zic... Bine că sunt acasă şi sunt cât de cât sănătoasă", a mai afirmat bătrâna.

Dorin Stănicel a fost un om extrem de rezervat, mai ales că pentru el gestul a fost cât se poate de firesc. Din punctul lui de vedere nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Un gest frumos şi normal într-o lume extrem de agitată, care uită mai tot timpul de lucrurile simple.

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=4