Luceafărul - Libertatea - Nahlin

[dcp100168]

Am văzut azi ştirea de mai jos şi mi-am adus aminte... O să caut şi nişte date mai amănunţite, pentru că un fost simbol al oraşului merită.

Iaht regal vandut

Romania a mai pierdut o nava de valoare, iahtul regal "Luceafarul", redenumit "Libertatea", care in 1998 a fost vandut de FPS la pretul de 265.000 dolari, fara TVA. Iahtul regal, una din navele de colectie din Europa, a fost reparat la santierele Navale din Liverpool si dupa noi amenajari in Germania, sub numele "Nahlin", a devenit obiectiv turistic intr-un port german. "Nahlin" este inregistat acum in Portul Glasgow, fiind in proprietatea "GL Watson&Co", unul din cei mai redutabili armatori de iahturi din Europa.

http://www.romanialibera.ro/dobrogea/a176003-nava-simbol-abandonata-de-autoritati.html

[dcp100168]

Iahtul lui Carol II-lea: Vândut de români la fier vechi şi transformat de englezi în super-navă

* Nava a fost vândută de statul român cu 265.000 de dolari, ca fier vechi, iar englezii au transformat-o într-o bijuterie

Fosta navă „Luceafărul",devenită „Libertatea", iar acum „Nahlin" este considerată unul dintre cele mai scumpe vase de lux din lume. Iahtul regal „Luceafărul", perla flotei României până în 1950 a fost vândut în 1999 cu 265.000 dolari, ca fier vechi, iar acum a ajuns să fie evaluată la un preţ de 200 de ori mai mare.

Înstrăinarea s-a făcut în urma unei decizii dubioase luate de autorităţile române, prin firma (de stat) Regal SA, societate care folosea nava, aflată în patrimoniul cultural naţional, ca restaurant plutitor în portul Galaţi. Primul semn că nava fusese subevaluată la vânzare: la câteva zile după tranzacţie, firma cumpărătoare - Edminston (Anglia) - a asigurat-o la prestigioasa companie Lloyds contra a un milion de dolari. „Eu nu am exportat nava. Vasul a fost vândut ca activ, în conformitate cu legislaţia. În regulamentul 1284/1996 al Ministerului Culturii este menţionată obligaţia persoanelor fizice care vând ori organizează licitaţii cu bunuri culturale din categoria tezaur sau fond să-i informeze pe cumpărători că bunurile respective nu pot face obiectul exportului definitiv: Ori noi am făcut această informare chiar prin termenii contractuali", e fost explicaţia Elenei Trandafir, directorul Regal SA. Înstrăinarea navei a ajuns chiar şi pe masa procurorilor, însă nimeni nu a fost găsit vinovat de scoaterea vasului în afara graniţelor ţării. Imediat după vânzare, vasul a ajuns în Marea Britanie şi apoi în Germania pentru a fi restaurat. Încă din anul 2004 vasul reîncepe să fie considerat un megaiaht, iar din 2007 a intrat în topul celor mai mari şi mai scumpe iahturi din lume. Pe site-ul de specialitate www.agent4stars.com este pe locul 29 la categoria megaiahturi, iar pe www.superyachts.com, este clasat pe locul 35.

Iahtul a ajuns în proprietatea casei regale române în 1937. A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care şi-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui. La rândul lui, regele Edward al VIII-lea îl cumpărase de prima proprietară, britanica Lady Jule, care îl construise pentru croaziere pe Mediterana.

Caracteristicile navei

Lungimea totala a vasului este de 89,3 m, lăţimea de 10,98 m, viteza de 17,4 noduri, puterea motoarelor - 4400 CP, iar numărul total de persoane admise la bord - 351.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Yahtul-Carol-II-lea-Batjocura-englezilor_0_260973973.html

[Mikka]

http://en.wikipedia.org/wiki/Nahlin_(yacht)

http://www.glwatson.com/nahlin.htm#

http://www.shipphotos.co.uk/pages/nahlin.htm

http://www.superyachttimes.com/editorial/2/article/id/4393

Nu sunt prea multe informatii, dar e ceva totusi.

Nava arata superb acum.

[Garett]

Mai pun si eu niste poze:

http://www.marinetraffic.com/ais/showallphotos.aspx?mmsi=235075032

Ca iubitor de nave nu pot decat sa ma bucur ca in loc sa rugineasca pe malul Dunarii si-a recapatat gloria, ca galatean care a copilarit

cu Libertatea la "Valuri" am o strangere de inima ca nu mai este acolo si in locul ei este monstruozitatea aia de restaurant!

PS. Are cumva cineva o ilustrata scanata sau o poza cu Libertatea asa cum arata prin anii '80?

M-a cuprins nostalgia!

Edited May 13, 2010 by Garett

[Mikka]

O carte postala mai veche, alb-negru.

[Mikka]

Libertatea - seara. Cand inca mai se aprindeau luminile...

[Mikka]

Imagine luata de pe Dunare

[Mikka]

De la "Zid"

[Garett]

Multumesc mult!

[Mikka]

Cu placere

[dcp100168]

[Mikka]

Prima inregistrare e ... Nu prea am cuvinte, sincer. Fara intentia altor discutii, este parca diferenta dintre "familiile" Dej, Ceasca, Iliescu si restul gastilor si ROMANIA, locul ei din trecut, si conducatorii ei adevarati.

[Emil Popa]

Presa internationala a semnalat aparitia pe marile lumii a yahtului "Nahlin" renovat si remotorizat la Liverpool in Marea Britanie. Putin stiu insa ca luxosul vas este unul si acelasi cu yahtul regal romanesc "Libertatea", simbol al orasului Galati, vandut ca fier vechi in 1999, de concetateni de-ai nostri pentru "uriasa" suma de 265000$. Nava copilariei si adolescentei mele, de la a carei pupa am sarit in fluviu in verile toride, alaturi de alti pustani de pe "Vale", sau din "Rapa", in care am dus la o bere, sau la o cafea toate neamurile si prietenii care veneau in vizita in orasul nostru, punctul de atractie al falezei Dunarii si al portului, a avut o istorie interesanta. In 1929 Lady Yule (Annie Henrietta Yule) [o nepoata a magnatului ceaiului, iutei si hartiei din India inceputului de secol XX, Andrew Yule, casatorita cu un nepot al acestuia, David Yule, de asemeni afacerist in domeniul colonialelor din India si inobilat de regele George al V lea al Marii Britanii], a solicitat firmei G.L. Watson din Liverpool construirea unui yaht care sa-i permita "vizitarea oricarei parti a globului unde va dori sa ajunga". Probabil distinsa doamna se plictisea in cetoasa Anglie in absenta sotului care a trait toata viata mai mult in India. Firma G.L. Watson specializata initial in constructia de vase cu panze, era un nume in domeniu, yahturile proiectate si construite de ea cucerind multe regate din Anglia si America, inca din primii ani de existenta ai firmei (1873) si in anii '30 aveau deja un renume in construirea de yahturi de lux. Din planseta si apoi santierul acestei firme au iesit nave superbe: "Virginia", "Rainbow", "Thistle", "Liberty", "Sapphire", "Sunbeam II" si yahtul de curse "Britania", multiplu campion in multe regate.

"Nahlin" a fost construit intre 1929-1930 ca "steam yacht", clasa de nave comerciale sau de lux, la care alaturi de velatura exista si un alt sistem secundar de propulsie. In cazul lui "Nahlin" propulsia se realiza cu ajutorul a doua turbine cu abur Brown-Curtiss cu reductie simpla, care produceau fiecare cate 200 CP, realizand o viteza de aproape 18 noduri, in conditiile in care nava in mars era destul de silentioasa. Nava avea o lungime de 90 m, o latine de aproape 11 m, pescaj de 4,5 m, tonaj de 1574 tone si putea adaposti 351de oameni membri de echipaj si pasageri. Sistemele de navigatie, instalatia electrica a navei erau ultramoderne. Nava era echipata pentru calatorii lungi, avand cambuze incapatoare si o instalatie frigorifica, tancuri de apa si de petrol care ii asigurau autonomie mare, incalzire pe timp de iarna si un sistem foarte modern si eficace de control giroscopic al directiei.

Corpul vasului a fost construit din otel, puntile de promenada din lemn de tec cu intarsii si armaturi de alama, castelul (cabina de comanda a navei) era de forma eliptica, la fel si cosul de fum, pe ansamblu nava find foarte eleganta si svelta. Vopsita toata in alb parea o lebada care pluteste pe apa. Cabinele proprietarilor erau situate la prova (in partea din fata), unde pe "Libertatea" fusese amplasat barul, iar restul cabinelor erau insirate de o parte si de alta a puntii principale, cele din dreapta fiind decorate in stil baroc englezesc William si Mary, in timp ce cabinele din stanga erau decorate in stilul Ludovic al XVI lea, adaptat (mai mult neoclasic decat baroc). Toaletele pentru doamne erau amenajate cu mobilier in acelasi stil si aveau vestibul cu oglinzi pentru pudrat si machiat. In apropierea cabinelor proprietarilor se gasea o sala de gimnastica complet utilata si sase camere de oaspeti in acelasi stil Luis XVI, incadrate de 4 bai bogat ornamentate si placate cu gresie. Accesul de la camerele de oaspeti pe puntea principala se facea pe o scara spiralata de bronz. Sufrageria, unde pe "Libertatea" fusese amplasat restaurantul, era incapatoare si eleganta in stil baroc englezesc si existau o camera pentru fumat, o biblioteca si scari de acces pe puntea de comanda, de unde pasagerii puteau admira de la inaltime privelistea.

Despre numele initial al vasului exista numeroase variante. Cea mai cunoscuta este varianta ca numele ar fi cel al unui sef de trib indian. Pe bompresul navei era sculptat un cap de razboinic indian vopsit in culori de razboi si purtand o podoaba din pene. Varianta inaintata de cei de la Monumente istorice, ar fi ca traducerea numelui ar insemna "steag de nava" in limba pieilor rosii. Cuvantul exista in limba amerindienilor, in limba apasa inseamna "fata, femeie tanara". In Columbia britanica exista muntele, raul, si podisul Nahlin, in apropiere de Sisters Rocks, aproape de oceanul Pacific, zona fiind locuita de indieni Tahltan, sau Nahanni, popor apartinand grupului Athabaskan-ilor, din a carui ramura sudica fac parte si apasii. Este greu sa aflam cum s-a ajuns la acest nume, dar personal cred ca el a fost sugerat de sir David Yule, bun cunoscator al Muntilor Stancosi, Colorado si a altor regiuni din America in care a vanat. Numele Nahlin este intalnit si la un cal pur sange arab descendent din celebrul campion Sun Dust, dar nu am gasit nicio legatura cu faptul ca in 1925 sir Yule avea sa-si extinda afacerile in domeniul cresterii de cai arabi pursange pentru a-si spori averea si asa uriasa.

Cat timp a fost in proprietatea Lady-ei Yule vasul "Nahlin" a navigat pe toate marile si oceanele lumii intr-o serie de voiaje pe care proprietara le-a facut cu fica ei Gladys si care au cuprins tari din Europa, America, Oceania, Australia, Africa si Asia, vizitand locuri exotice cum ar fi insulele Canare, Galapagos, Tahiti, Hawai, Noua Zeelanda. Vasul a facut ocolul pamantului aruncand ancora in cele mai frumoase locuri din lume. Cum calatoriile ii creasera ceva probleme de sanatate Lady Yule s-a retras impreuna cu fica sa la resedinta lor Hanstead House din Bricket Wood, Hertfordshire, inconjurata de trofee de vanatoare de animale impaiate, impuscate de sotul sau in diverse safari-uri si de pet-urile pe care si le adunase din voiaj: o foca si un pinguin. A fost socotita cea mai bogata femeie din lume. Retrasa in resedinta sa proprietara a incercat sa vanda, sau macar sa inchirieze iahtul "Nahlin".

In ianuarie1936 regele George al V-lea al Marii Britanii murea si la tronul imperiului ajungea Eduard al VIII-lea, un personaj controversat, care la festivitatea de incoronare a fost insotit de iubita lui, pe nume Wallis Simpson, o americanca divortata, pe care o cunostea de cativa ani, fapt ce va scandaliza intregul imperiu, asa cum prin acesta relatie il iritase si pe defunctul rege tata si racise relatia cu toata familia regala. In vara lui 1936, noul rege inchiriaza iahtul "Nahlin" pentru un voiaj in Mediterana si Adriatica cu trecere pe la Stambul, pentru a-l vizita pe Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul statului turc modern, voiaj in care o invita si pe doamna Simpson, care ceruse divortul de sotul ei in vederea casatoriei cu regele englez. Escapada amoroasa dezvaluita de presa britanica a scandalizat clasa politica a Albionului si a declansat o criza constitutionala fara precedent, care s-a terminat numai in noiembrie prin abdicarea regelui in favoarea fratelui sau mai mic regele George al VI lea, tatal actualei regine Elisabeta a II a a Marii Britanii. Eduard va deveni Duce de Windsor, iar dupa pronuntarea divortului se va casatori cu aleasa inimii sale Wallis. Vorbele rostite de el cu ocazia abdicarii au facut deliciul feministelor si al tinerelor romantice din toate timpurile:"I have found it impossible to carry the heavy burden of responsibility and to discharge my duties as king as I would wish to do without the help and support of the woman I love."

Si dupa casatoria cu Wallis, Ducele de Winsdor a ramas un personaj contoversat. In plina acsensiune a lui Adolf Hitler ii va face acestuia o vizita in "barlogul lupilor" de la Obersalzberg, ocazie cu care abordeaza cu nonsalanta salutul nazist spre deliciul propagandei lui Goebels si spre furia presei si a guvernului englez. Asociat adesea cu ministrii nazisti Ribbentrop, Albrecht Speer si Herman Goring, Ducele a fost considerat ca fiind "de rezerva" la tronul Marii Britanii, daca Germania nazista ar fi invins in Batalia pentru Anglia. Din aceste motive si planand asupra lui chiar suspiciunea de tradare catre nemti, a unor planuri secrete de aparare a Belgiei si Frantei fostul monarh nu a avut niciodata foarte multi simpatizanti in Anglia, pe care de altfel a si parasit-o definitiv dupa razboi. A murit de cancer pulmonar, fiind un fumator pasionat.

Dupa ce vasul "Nahlin" ajunsese cuibusor de nebunii pentru regele Angliei, destinul a facut ca un alt rege controversat sa intre pentru o perioada foarte scurta in posesia lui: Carol al II-lea al Romaniei, numit si regele "playboy", pentru stilul sau de viata risipitor si aventuros, dar mai ales pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Print mostenitor al Coroanei Romaniei, Carol al II-lea a fost fiul regelui Ferdinand si al Mariei de Edinburgh, veniti la tronul Romaniei dupa moartea regelui Carol I de Hohenzollern, care din nefericire a avut un singur copil mort de scarlatina (asa ca succesiunea la tron a revenit nepotului sau Ferdinand).

In totala contradictie cu educatia pe care a primit-o regele Carol al II-lea a fost toata viata un fustangiu. Prima sa aventura serioasa a demarat printr-o dezertare de pe frontul din Moldova in vara lui 1918, pentru a se casatori la Odesa cu Ioana Maria Valentina Lambrino, mai cunoscuta cu numele de Zizi Lambrino, o romascanca, fiica de general. Desi tribunalul a desfacut in 1919 casatoria ca nefiind legala, Carol si-a continuat relatiile sexuale cu Zizi, din rodul iubirii rezultand in 1920, Mircea Grigore Lambrino. Pentru a-l izola de Zizi, regele Ferdinand l-a expediat pe print la antipozi, iar pe Zizi la Paris, unde a stat in supraveghere atenta si pe cheltuiala statului roman pana la razboi. In 1921 regele Ferdinand il casatoreste pe flusturaticul sau fiu cu Elena, Principesa de Grecia si de Danemarca, iar rodul din aceasta casatorie va fi Regele Mihai. Cum datoria dinastica fusese indeplinita, Carol isi gaseste rapid o amanta in persoana Elenei Lupescu, fiica unui farmacist evreu rebotezat, care mai fusese casatorita anterior cu un ofiter roman. Cum scandalul sexual a ajuns atat de departe si cum Carol nu a vrut sa renunte la amanta, este silit sa abdice in favoarea fiului sau minor in 1925 si sa plece in exil alaturi de amanta, binenteles tot la Paris. Cand Ferdinand "Intregitorul", primul rege al Romaniei Mari, murea rapus de un cancer de colon in 1927, Mihai I devine regele romanilor. In 1930 Carol al II-lea "uita" ca a abdicat si se suie in primul tren spre Bucuresti, unde mintindu-l cu nerusinare pe Iuliu Maniu ca va intrerupe legaturile cu Elena Lupescu, ii forteaza acestuia mana si este proclamat rege al Romaniei. Va domni pana in 1940, cand va abdica a doua oara si va fugi sub gloantele trase de legionari asupra trenului sau in gara Sinaia, ca urmare a presiunii exercitate de Berlin de a-l inlocui cu generalul Ion Antonescu. In cei 10 ani de domnie Carol al II-lea n-a facut nimic remarcabil, dar a pierdut Ardealul de nord si Bucovina, ca urmare a Dictatului de la Viena, a alungat mama copilului sau din palatul regal pentru a-si instala amanta, a bagat tara in diverse afaceri paguboase cum ar fi afacerea Skoda, de inarmare a armatei romane, sau afacerea "Luceafarul" prin care statul roman achizitioneaza yahtul "Nahlin". Presa londoneza a acelor timpuri ne relateaza lucruri interesante si care n-au fost pana acum expuse de nimeni.

Astfel ziarul "Time" din 2 august 1937, relatand vizita regelui Carol al II-lea la Londra remarca faptul ca acesta a fost primit la resedinta Maryborough din Londra a familiei regale britanice si nu la Palatul Buckingham, datorita faptului ca era insotit de prietena sa evreica, Magda (Elena) Lupescu. Intrebat de presa de unde va strange 1.350.000$ pentru achizitia lui "Nahlin", regele Carol al II-lea declara: "Doamna Lupescu este cel mai destoinic "facator" de bani (money maker) din Romania".

Rebotezat "Luceafarul" nava calatoreste la Galati, unde este ancorata in port in 1937, in speranta unor viitoare calatorii regale romantice. Insa pe cerul Europei se adunasera nori negri si nava nu va mai pleca nicaieri pe marile lumii cu regele, in anii razboiului fiind doar mutata intre cele trei porturi maritime dunarene pentru a fi protejata de bombardamente.

Singurul eveniment notabil este cel din 1938 cand regele Carol al II-lea gazduieste la Galati, pe nava intalnirea cu ministrul afacerilor externe poloneze, colonelul Josef Beck si omologul sau roman Petrescu Comnen.

O scurta perioada de timp a fost folosita drept nava scoala pana la revenirea bricului "Mircea" din URSS. Dupa cum se cunoaste in septembrie 1944 trupele sovietice au confiscat bricul "Mircea" care era stationat la Braila pe bratul Arapu, spre a fi ferit de bombardamentele rusilor, care distrusesera deja la Galati vechiul bric "Mircea". La Odesa unde a fost mutat bricul a fost rebotezat "Rion". Bricul a fost retrocedat in 1946 statului roman in prezenta regelui Mihai. Cat despre "Luceafarul" el a fost nationalizat ca oricare alt bun regal in ianuarie 1948, dupa abdicarea fortata de tancurile rusesti a regelui Mihai din 30 decembrie 1947 si rebotezat "Rasaritul", ca doar de alolo ne venea "lumina". Toate insemnele regale au fost indepartate si praduite, iar dupa mai multi ani de plimbare ca obiect de inventar in diverse institutii a poposit definitiv in patrimoniul T.A.P.L. Galati, Trustul de Alimentatie Publica Locala, care avea in administrare toate carciumile si restaurantele din oras.

Nava era ancorata la mal in amonte de "Valurile Dunarii" si era mutata cu ajutorul remorcherelor, doar iarna, pentru a o feri de gheturi, cand era dusa la adapost in docuri. In perioada cat a fost hotel-restaurant pe vapor au functionat un bar, un restaurant si o terasa de vara (berarie), iar cabinele au fost folosite drept camere de hotel. Dupa unele mituri locale mai multe cabine au fost folosite de-a lungul timpului de ofiteri de securitate ca si locuri de intalniri conspirative si chiar amoroase, desi cat a stat la Galati nava n-a scapat niciodata de carcalaci, un motiv in plus ca "plosnitele" sa fie usor confundate cu gandacii.

[Emil Popa]

Este foarte posibil ca in timpul vizitei in Turcia, Mustafa kemal Ataturk sa fi facut o vizita pe "Nahlin". Anexez doua fotografii din epoca cu intalnirea dintre rege si Ataturk pe puntea unei nave si probabil sosirea presedintelui Turciei la bord.

Din calatoria in Asriatica ne-a ramas doar o imagine cu regele si iubita sa in salupa, probabil una sin dotarea yahtului.

[Emil Popa]

Ce n-au reusit sa faca rusii, adica sa ne fure vasul regal, au reusit un pic mai tarziu urmasii bolsevicilor, "baietii destepti" din PSD Galati, care in 1999 au praduit vasul pentru suma de 265.000 $. Hai sa vedem cine sunt actorii. TAPL (Trustul de Alimentatie Publica Locala) Galati, detinatorul iahtului regal "Libertatea", devenit intre timp ICS Alimentatie Publica Galati s-a transformet in 1990 in S.C.REGAL S.A. (restaurante Galati). La data infiintarii societatea avea monopolul asupra activitatii de alimentatie publica din Galati, in prezent detinand doar 29% din cota de piata conform Raportului de gestiune pe 2009, procent "umflat", caci in prezent societatea administreaza direct doar 5 restaurante, restul de peste 20 fiind inchiriate. Printre restaurantele capatate de la ICS Alimentatie publica se numara si restaurantul "Libertatea", care a intrat astfel in activele societatii. Daca in perioada comunista se mai dadea o vopsea peste pitura navei si se mai repara cate o tabla, dupa "revolutia furata" din 1990 nu s-a mai facut nimic, in dorinta de a transforma vasul intr-o epava pentru a putea fi praduit mai usor. In 1990 in societate isi face aparitia Elena Trandafir, o protejata a senatorului PSD Ilie Platica Vidovici, care fusese coleg cu sotul doamnei, Avram Trandafir, de asemeni ofiter de cariera. Domnul Trandafir a fost ales pe listele PSD Galati de mai multe ori consilier local si judetean, in acesta ultima calitate fiind numit recent seful ATOP (Autoritatea de Ordine Publica), asa ca daca raman fara permis zilele astea sa stiti de unde mi se trage. Sub protectia senatorului PSD Platica, Elena Trandafir devine Director comercial in 1995 si apoi Director general in 1997 la Regal S.A.. In aceiasi perioada sotia senatorului Platica a fost reprezentant AGA la societatea Regal S.A. In 1998 vasul "Libertatea" este inclus de Ministerul Culturii condus de actorul Ion Caramitru pe Lista monumentelor nationale la categoria "tezaur", fapt contestat imediat in justitie de S.C.Regal S.A. care dorea sa vanda vasul la licitatie. Curtea de apel Galati a respins actiunea societatii comerciale galatene, fapt ce nu o impiedica pe administratoarea Regal S.A. sa solicite SIF Moldova si FPS, actionarul principal la REGAL S.A. scoaterea la vanzare a navei, lucru intamplat in 1998. Suma tranzactionata a fost de 265000$, iar la cateva zile cumparatorul, firma engleza Edminston Comp. a asigurat-o in vederea transportului la 1000000$ la compania Lloyds. Considerand vanzarea nelegala Ministrul Culturii a sesizat parchetul cu privire la acest fapt si impotriva doamnei Trandafir si a celor de la SIF si FPS a inceput urmarirea penala. Tribunalul Galati scoate insa de sub urmarire penala acuzatii, considerandu-se ca faptei ii lipsesc "elementele de vinovatie". Nava a fost remorcata in ianuarie pana la Constanta, unde a fost arestata pana la solutionarea cazului, dar in 25 septembrie 1999 parasea apele teritoriale ale Romaniei, dupa 60 de ani de pavilion romanesc.

Sub presiunea nemultumirilor galatenilor, la mai bine de trei saptamani de la plecarea vasului, care probabil ajunsese deja in Germania, deputatul PSD de Galati, Ion Florentin Sandu a facut o interpelare in Parlamentul Romaniei pe acesta tema, atacand direct Ministerul Culturii care daduse aprobarea de iesire din tara. Intreaga dezbare o gasiti aici: Interpelare adresata Ministerului Culturii referitoare la soarta vasului Libertatea

Daca nu ati avut curiozitatea sa cititi interpelarea domnului Sandu Florentin si raspunsul domnului Kelemen Hunor, care era atunci secretar de stat la ministerul Culturii, iar acum este ministrul Culturii "plin", va relatez eu ce declara domnia sa acum 10 ani:

KELEMEN HUNOR: "EDMINSTON Comp.", în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor eliberarea avizului de export temporar, e vorba de export temporar necesar în vederea restaurării iahtului, la Şantierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie. Acest şantier naval este cel care a construit iahtul în 1930 şi este singurul deţinător al planurilor originale. Avizul pentru export temporar a fost eliberat în baza documentaţiei înaintate Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor de către "EDMINSTON Comp." şi în conformitate cu legislaţia în vigoare privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil. Acest aviz este valabil până în 25 august 2000. Până la data aceasta, iahtul trebuie să se întoarcă în România, restaurat, renovat, aşa cum prevede contractul încheiat cu această firmă. Restaurarea se face la şantierul naval din Marea Britanie, fiindcă acolo a fost construită nava. Planurile sunt la firma constructoare şi fără aceste planuri nu se poate face o renovare în condiţii optime. Asigurarea prin care a fost asigurată scoaterea temporară a iahtului a fost plătită la ASIROM şi suma este de 265 de mii de dolari, sumă plătită de această firmă. Firma românească este filiala firmei din Anglia. Asta este situaţia la ora actuală a iahtului. Nu a fost vorba de scoaterea definitivă din ţară. A fost vorba şi este vorba numai despre un export temporar pentru restaurarea, renovarea iahtului.

Intrebarea mea Domnule Ministru este: cand aduceti inapoi la Galati vasul “Libertatea”?

Mentionez ca m-am adresat cu acesta intrebare in scris si ministrului Kelemen.

[Garett]

Mai, sincer, dincolo de mis-mas-urile care s-au facut la vanzarea navei, eu unul ma bucur ca a fost restaurata si ca arata asa cum arata acum decat sa stea sa rugineasca la mal si sa fie doar o carciuma. Menirea, viata unei nave este pe mare nu eternizata la mal.

Sa o aduca inapoi la Galati ca sa ce? Sa-si organizeze toti cocalarii nuntile manelistice pe ea?

Edited June 12, 2010 by Garett

[Emil Popa]

Ar putea fi adusa si folosita ca nava de croaziera asa cum sunt sute de astfel de ambarcatiuni. Si din nefericire si pe altele se fac nunti indiferent daca-s nunti de oameni cumsecade sau de cocalari. Ce ar fi important ar fi sa vina inapoi in patrimoniul tarii care a cumparat-o si a orasului care a adapostit-o atatia ani. Nu stiu cati ani ai tu, dar la ai mei m-as bucura sa vad din nou Libertatea in port in loc de surogatele din beton si carciumile de politicieni locali insirate pe faleza.

[Mikka]

Ar putea fi adusa si folosita ca nava de croaziera

Ma tem ca nu prea. Nava a fost vanduta, are un proprietar/armator etc.

Nu prea vad cum "ar putea fi adusa" decat daca statul roman ar rascumpara-o. Si apoi, cine o va opera ca nava de croaziera?

[Emil Popa]

Pe principiul asta se bazeaza si cei care au vandut-o! De la "nu ne vindem tara" din anii '90 am ajuns la "hai sa praduim ce a mai ramas" iar personajele sunt aceleasi. Daca citesti ce a spus dom. ministru Kelemen acum 10 ani nava n-a fost vanduta ca nu se putea fiind patrimoniu, ci doar imprumutata pentru reparatii. Nu-i nimic ne-a pus PSD alta nava in loc care-a costat m,ai mult decat s-a luat pe Libertatea si care este panzarul moldovenesc, "pohta ce-am pohtit" a episcopului si a lui Gogoncea.

[Mikka]

Suma tranzactionata a fost de 265000$, iar la cateva zile cumparatorul, firma engleza Edminston Comp. a asigurat-o in vederea transportului la 1000000$ la compania Lloyds. Considerand vanzarea nelegala Ministrul Culturii a sesizat parchetul cu privire la acest fapt si impotriva doamnei Trandafir si a celor de la SIF si FPS a inceput urmarirea penala. Tribunalul Galati scoate insa de sub urmarire penala acuzatii, considerandu-se ca faptei ii lipsesc "elementele de vinovatie".

Deci e vorba de o vanzare in toata regula, iar faptul ca M Culturii a introdus o actiune in instanta nu a impiedicat nimic. Mai ales tinand cont de sentinta data de tribunal.

Asa ca raman la parerea mea: adio Nahlin/Luceafarul/Libertatea...

[dcp100168]

Britanicii se bucură de iahtul de lux al lui Carol al II-lea

Iahtul regal Nahlin, la bordul căruia fostul monarh britanic Edward al VIII-lea organiza petreceri scandaloase în anii '30, a fost recondiţionat şi a revenit în Marea Britanie, după ce a petrecut 62 de ani în România.

Potrivit Daily Mail, iahtul a intrat graţios în portul Dartmouth, atrăgând privirile a sute de oameni aflaţi pe chei şi eclipsând celelalte ambarcaţiuni. Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restauratăA fost iahtul lui Carol al II-lea, a scă­pat de ruşi, care voiau să şi-l în­su­şeas­că după al doilea război mon­dial, dar n-a mai scăpat şi de tăvălugul pri­vatizărilor. "Nahlin", iahtul de lux tre­cut de Ministerul Culturii în ca­te­go­ria "tezaur", ca apoi să fie declasat, e astăzi în proprietatea omul de afa­ceri britanic James Dy­sonde, care a plătit pentru repararea lui 25 de mi­lioane de lire sterline.

Daily Mail a salutat ieri în­toar­cerea în Marea Britanie, după aproa­pe 80 de ani, a vaporului pe care regele Eduard al VII-lea şi amanta sa Wallis Simpson au trăit zbuciumate poveşti de amor, cu ocazia unei croaziere, în 1936. Un an mai târ­ziu, doi magnaţi români cumpărau va­porul pentru suma de 120.000 de li­re sterline şi i-l făceau cadoul regelui Ca­rol al II-lea. Iahtul de lux, rebotezat "Luceafărul", a ajuns după cel de-al doilea război mondial în proprietatea sta­tului român.

Redenumit "Liberta­tea", vaporul a fost o vreme navă-şcoală, ca apoi să fie ancorat la Galaţi, unde a funcţionat ca restaurant. După Re­voluţie, a ajuns în gestiunea SC Regal SA, care l-a vândut, cu acordul FPS Galaţi, către o firmă britani­că, pentru aproximativ 200 de mili­oa­ne de lei. Ministerul Culturii a intentat atunci un proces, susţinând că vân­zarea fusese ilegală, deoarece iahtul era obiect de patrimoniu din cate­go­ria "tezaur" şi nu putea fi înstrăinat. Decizia judecătorilor a fost ca vasul să rămână în proprietatea statului român, sub pavilion românesc, în administrarea firmei britanice. Iahtul a primit drept de export temporar, pentru a fi restaurat la şantierul german în care fusese construit.

"Libertatea" a fost scoasă din ţară în 1999 şi ar fi trebuit, potrivit con­trac­tului semnat cu Ministerul Culturii, să fie readusă în România în 2000.

Termenul a fost prelungit cu un an. În 2002, Ministerul Culturii a trecut nava din categoria "tezaur" la categoria "bun comun", aşa că firma britanică nu a mai fost constrânsă să repatrieze iahtul.

Potrivit Daily Mail, vaporul a fost pentru scurt timp în proprietatea lui Anthony Bamford, ca apoi să fie cumpărat de James Dyson, care a plătit şantierului german care l-a reparat suma de 25 de milioane de lire sterline.

pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.

La lansare, Nahlin era "ultimul răcnet" în materie de lux şi aparţinea celei mai bogate femei din Marea Britanie la vremea aceea. Avea şase camere cu băi, un salon pentru doamne, o sală de sport şi o bibliotecă.

Iahtul a fost "picătura care a umplut paharul" în timpul crizei dinastice cauzate de aventura regelui Edward al VIII-lea cu americanca Wallis Simpson. Cei doi au făcut cu acest iaht o croazieră în Europa de Est, în vara anului 1936, spre oroarea guvernului britanic. După câteva luni, Edward, proclamat rege în ianuarie 1936, a abdicat.

RESTAURANT LA GALAŢI

În următorii ani, Nahlin a fost cumpărat şi vândut în mai multe rânduri, până a ajuns în stadiul cel mai jos - acela de restaurant plutitor pe Dunăre. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României, pentru suma de 120.000 de lire sterline, şi a fost numită Luceafărul. Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte la 18 octombrie 1938 o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen.După abdicarea lui Carol, în 1940, vasul a fost preluat de Ministerul Culturii, devenind charter, muzeu plutitor. A ajuns restaurant plutitor pe Dunăre, după ce a fost naţionalizat în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul, iar apoi Libertatea. Folosit ca restaurant şi hotel, Nahlin a devenit o efigie a Galaţiului. Ajuns într-o stare avansată de degradare, a fost vândut de Societatea Comercială "Regală SA Galaţi firmei britanice Edmiston Comp., intrând astfel în litigiu cu Ministerul Culturii, întrucât vasul făcea parte din patrimoniul naţional. Ministerul Culturii a formulat o plângere, la data de 28 decembrie 1998, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale "Regal", având ca obiect modul de organizare a licitaţiei. Însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor care au organizat licitaţia.

Firma britanică a primit un aviz de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii pentru exportul temporar al iahtului, necesar restaurării, la şantierul naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde Nahlin fusese construit şi unde se aflau planurile originale. Vasul a părăsit România la 25 septembrie 1999.

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/britanicii-se-bucura-de-iahtul-de-lux-al-lui-carol-al-ii-lea-549964.html

[dcp100168]

O minune plutitoare

Graţios şi elegant, aşa arăta iahtul cu turbine „Nahlin” în vremurile sale de glorie, conform Institutului de Memorie Culturală. Spicuim din informaţiile de pe site-ul Institutului: Înfăţişarea de iaht era sugerată de marele coş de fum de formă eliptică. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William şi Mary.

Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică foarte bine echipată. Şase camere pentru oaspeţi, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei.

Accesul dinspre camerele oaspeţilor spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă de bronz. Sufrageria era decorată în stilul perioadei William şi Mary. La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil „Adam” şi apartamentele căpitanului, biblioteca şi fumoarul lambrisate cu nuc franţuzesc…”.

Date exacte

Iahtul avea o lungimea totală de 89,3 de metri, şi o lăţime de 10,98 metri. Nava putea atinge o viteză de 17,4 noduri. Numărul total de persoane admise la bord se ridica la 351.

Iubire, pasiune şi abdicare - un iaht şi doi regi

Povestea vasului „Libertatea” este uluitoare, demnă de film. Edward al VIII-lea şi Carol al II-lea au trăit fiecare clipe de dragoste alături de femeia iubită, la bordul iahtului, şi apoi au abdicat. În vara lui 1936, regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii închiriază nava pentru o croazieră în josul Adriaticii şi la Istanbul.

Prezenţa la bordul navei a americancei divorţate Wallis Simpson, pe care regele britanic o curta, a atras atenţia presei. În decembrie, acelaşi an Edward renunţă la tron în favoarea iubirii.

Ştirile despre idila regală petrecută la bordul iahtului Nahlin au grăbit abdicarea regelui Edward al VIII-lea, dar au atras atenţia Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea de România, care i-a propus regelui să-l cumpere, în 1937 guvernul român plătind pentru elegantul iaht 120.000 de lire. Nava a fost botezată „Luceafărul”. După abdicarea lui Carol, vaporul a rămas în proprietatea guvernului României.

Pe valurile istoriei

Am găsit vasul „Libertatea”! scriam cu bucurie în urmă cu patru ani, pe 1 august 2006, când am dat de urma vasului-emblemă al Galaţiului pe care îl credeam iremediabil pierdut în lume.

Chiar dacă nu-l mai pot admira decât în vederile vechi ale Galaţiului, amintirea lui este încă vie în mintea şi sufletele gălăţenilor. Am aflat atunci, graţie ziaristului german Frank Behling că vaporul se afla în docul uscat al şantierului naval Nobiskrug în Rendsburg din Germania încă din octombrie 2005, unde a fost închis pentru reabilitare.

După patru ani iată „Libertatea” gălăţenilor, revenită la vechiul său nume de botez „Nahlin” a renăscut precum pasărea Phoenix din cenuşă. Potrivit dailymail.co.uk., pe 19 iulie, 2010, iahtul a intrat în portul Dartmouth, atrăgând privirile a sute de oameni aflaţi pe chei şi eclipsând celelalte ambarcaţiuni.

Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restaurată pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.

A fost odată ca niciodată...

Numele „Nahlin” este un cuvânt de origine indiană nord-americană şi înseamnă „nava amiral”. De altfel, micul catarg orizontal din prova era ornamentat cu figura unui indian purtând coif cu pene şi pictat pentru luptă, bordurile navei fiind proiectate în continuarea acestei figuri.

Iahtul fost proiectat de Compania G.L. Watson & Co din Glasgow şi executat de Compania John Brown & Co. Ltd din Clydebank, în anul 1930, la cererea milionarei Lady Yule (Annie Henrietta) care şi-a dorit o navă care să-i permită să viziteze orice parte a lumii.

Patru ani mai târziu, „Nahlin” era cotat ca unul dintre cele mai mari iahturi particulare de plăcere construite în Anglia. În primii patru ani iahtul „Nahlin” străbătuse peste 200.000 mile marine, în jurul insulelor britanice, în Marea Baltică, în Insulele greceşti, în Atlantic, în Insulele Canare, în Indiile de Vest, pe coasta americană şi în Golful Mexic.

În anul 1934, Lady Yule oferă nava de croazieră „Nahlin” spre închiriere sau vânzare. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României şi a fost botezată Luceafărul.

Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte, pe 18 octombrie 1938, o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen, discuţiile încadrându-se în criza politică postmuncheneză.

Naţionalizat, în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul şi apoi Libertatea. Iahtul a fost folosit astfel ca restaurant şi hotel, devenind un hârb.

Salvatorii

După mai mult de doi ani şi jumătate de investigaţii şi negocieri, Edmiston & Company Ltd, dornic să-i redea chipul de altădată, a cumpărat iahtul „Libertatea” prin licitaţie publică, pe 16 decembrie 1998 de la firma Regal SA Galaţi.

Când vasul a fost inspectat de unul dintre cei mai cunoscuţi istorici de iahturi din lume, în ianuarie 1999, acesta a fost şocat de starea în care se afla: interiorul vandalizat, elicele furate şi întregul iaht arătau ca un gunoi bun de dus la fier vechi.

„Chiar să fi vrut să-l fi restaurat în România nu puteam, pentru că nu aveam planurile lui. Planurile originale de construcţie se aflau în Anglia”, declara acum câţiva ani, fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru.

Cu semnătura lui, “Libertatea” a primit drept de export temporar, pentru restaurare, cu obligaţia să se întoarcă într-un an, sub pavilion românesc. Era obiect de patrimoniu?! Vasul a părăsit pentru totdeauna România pe 25 septembrie 1999.

Site-urile englezeşti au explodat de bucurie salutând revenirea navei „A graceful lady”, adică o doamnă elegantă, distinsă, Nicholas Edmiston şi dr. Wliliam Collier fiind priviţi ca eroi naţionali care au salvat vasul de la pieire sigură şi l-au readus acasă.

După un an, pentru că lucrările au fost mai complicate, firma Edmiston a cerut prelungirea termenului de încheiere a reabilitării cu încă un an. Însă, în anul 2001, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii a declasat nava la categoria „bun comun”.

Practic vasul putea rămâne definitiv peste graniţă, ceea ce s-a şi întâmplat.

În octombrie 1999, iahtul a ajuns în Anglia, la Devonport, unde a rămas până la finele lui aprilie 2000. În luna mai a fost trimis la Liverpool, unde urma să intre în prima fază a restaurării, evaluată la 35 de milioane de dolari.

S-au scos aproape 500 de tone de izolaţie din azbest, ulei de motor şi resturi din interior. Lucrările au fost suspendate în 2004 şi abandonate în anul următor. Nava a plecat de la Liverpool la Hamburg pe 27 iulie 2005.

„Nahlin” a fost transportat cu nava „Condock V” la Nobiskrug în Rendsburg, un oraş din nordul Germaniei, unde i-am dat de urmă acum patru ani, pe 1 august 2006.

Şi iată-l acum, după patru ani, din nou, strălucitor pe ape. Însă legătura cu România a rămas doar o pagină de istorie.

http://www.viata-libera.ro/articol-Lux_si_rasfat_2.html

[dcp100168]

Cum s-a dus pe apa sâmbetei o comoară de 43 de milioane de euro

"Luceafărul", vasul lui Carol al II-lea, a fost cumpărat de o firmă englezească cu 265.000 de dolari în 1999. După reparaţii, a devenit unul dintre cele mai scumpe din lume. Ieşit din apele teritoriale române pe 25 septembrie 1999, yachtul trebuia să revină în ţară, conform contractului, până pe 25 august 2000.

Perla marinei private a României, yachtul "Luceafărul" al lui Carol al II-lea, rebotezat de comunişti "Libertatea", ieşea în urmă cu 13 ani din apele teritoriale ale ţării. În 1999, vasul era practic o epavă plutitoare.

"Era folosit ca restaurant pe faleza de la Galaţi. De-abia mai plutea pe Dunăre. Era în proprietarea firmei Regal, dar Ministerul îl trecuse ca bun de patrimoniu - la categoria tezaur. Prin urmare nu putea fi vândut în afara ţării", ne explică Ion Caramitru, ministrul Culturii până în 2000. Însă "Luceafărul" avea nevoie de reparaţii.

"Regalul, firma care deţinea vasul, a luat decizia vânzării sale în ţară pentru a fi reparat cu condiţia ca vasul să rămână sub pavilion românesc", ne mai spune Caramitru.

O vânzare cu cântec

Yachtul a fost vândut către Edmiston Constanţa, filială a unei firme de renume de vase de lux din Marea Britanie. Cum a ieşit din apele teritoriale ale României, vasul a ajuns sub pavilion britanic şi a fost redenumit "Nahlin".

"După mine, la conducerea ministerului a venit Răzvan Theodorescu. S-a scos vasul din categoria tezaur a patrimoniului naţional şi a fost trecut la categoria alte bunuri. Aşa a putut fi vândut în exteriorul ţării", ne explică Caramitru tertipurile prin care ţara noastră a rămas fără yachtul lui Carol al II-lea.

Răzvan Theodorescu nu a putut fi contactat pentru a oferi explicaţii faţă de această situaţie.

Ţeapa a fost evidentă din prima zi după înstrăinare. Edmiston a cumpărat vasul cu 265.000 de dolari, însă a fost asigurat imediat la un million de dolari.

„Luceafărul”, devenit „Libertatea” în vremea comuniștilor și apoi „Nahlin”, măsoară 91,44 metri în lungime și are o lățime de 12 metri

"Regulamentul 1284/1996 al Ministerului Culturii menţionează obligaţia persoanelor fizice care vând bunuri culturale din categoria tezaur să-i informeze pe cumpărători că bunurile respective nu pot face obiectul exportului definitiv. Noi am făcut această informare", a explicat Elena Trandafir, directorul Regal SA Galaţi.

Vasul a luat parte și la cel de-al Doilea Război Mondial

Controversata vânzare a navei a ajuns chiar şi pe masa procurorilor, însă la acel moment, procurorii nu au găsit vinovat pe nimeni. 43 de milioane de euro este evaluarea oficială actuală a fostei epave de pe faleza de la Galaţi

Fostul „Luceafărul” a fost recondiționat în porturile din Germania după ce a fost scos din țară

Între 1950- 1989, yachtul a fost restaurant „de lux” la Galați

A ajuns vedetă în apele lumii

Yachtul a ajuns în proprietatea lui Carol al II-lea în 1937, fiind cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care şi-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson. Aventura a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui şi cu decizia de vânzare a ambarcaţiunii. La rândul lui, regele Edward al VIII-lea îl cumpărase de prima proprietară, britanica Lady Youle, care îl construise pentru croaziere pe Mediterana.

Imediat după ce a fost reparată după anii 2000, fosta "Libertatea" a intrat în topul celor mai luxoase din lume. Conform site-ului superyacht.com, Nahlin se află pe locul 37 la categoria celor mai lungi megayahturi din lume cu cei peste 91 de metri ai săi.

Valoarea sa este de 43 de milioane de euro, conform site-ului www.agent4stars.com. Nava se află în proprietatea unui industriaş britanic, sir James Dyson, conform Daily Mail.

Yachtul trebuia să se întoarcă în ţară încă din 2000

Conform site-lui Camerei Deputaţilor, în data de 18 octombrie 1999, la 23 de zile după ce vasul ieşise din România, secretarul de stat în Ministerul Culturii de la aceea vreme, Kelemen Hunor, a prezentat în camera inferioară a Legislativului modul cum a fost vândută “Libertatea”. Vă prezentăm principalele pasaje din raportul prezentat de Hunor.

“În şedinţa din data de 18 mai 1998, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor a aprobat clasarea iahtului în patrimoniul cultural national. În baza deciziei comisiei, a fost emis ordinul ministrului culturii nr.3041 din 1998, prin care s-a dispus clasarea iahtului "Libertatea" în categoria "tezaur".”

“Societatea Comerciala "Regal" Galati a formulat cererea de chemare în judecata împotriva Ministerului Culturii, având ca obiect anularea deciziei Comisiei Nationale a Muzeelor şi Colecţiilor, cerere înregistrată la Curtea de Apel Galaţi cu nr.841 din 1998. Instanţa a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamant, mentinând valabila decizia Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor privind clasarea iahtului.”

“În urma organizării de către Societatea Comerciala "Regal S.A." a unei licitaţii pentru vânzarea iahtului, acesta a fost cumpărat de "Edmiston Comp." din Marea Britanie.”

“Ministerul Culturii, la data de 28 decembrie 1998, a formulat o plângere la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale "Regal", având ca obiect modul de organizare a licitaţiei, plângere înregistrată cu nr. 6115.”

"Edmiston Comp., în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor eliberarea avizului de export temporar , e vorba de export temporar necesar în vederea restaurarii iahtului, la Santierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie. Acest Santier naval este cel care a construit iahtul în 1930 si este singurul detinator al planurilor originale.”

“Acest aviz este valabil până în 25 august 2000. Pâna la data aceasta, iahtul trebuie sa se întoarca în România, restaurat, renovat, asa cum prevede contractul încheiat cu aceasta firma. Restaurarea se face la Santierul naval din Marea Britanie, fiindca acolo a fost construita nava”.

Cumpărat cu 120.000 de Guvernul Tătărăscu

Iahtul cu turbine "Nahlin" de 1574 tone a fost proiectat de Compania G.L. Watson & Co din Glasgow şi executat de Compania John Brown & Co. Ltd din Clydebank, în anul 1930, la comanda Lady Joule din Anglia. Viteza sa este de 17 noduri.

În anul 1937 vasul a fost cumpărat Guvernul Romaniei condus de Gheorghe Tătarascu, cu suma de 120.000 de lire sterline, si a fost botezat Luceafarul, fiind daruit lui Carol al II-lea.

Comuniştii au preluat nava pe 6 ianuarie 1948. Ulterior, după ce au fost date jos blazoanele şi simbolurile regale, iahtul a fost rebotezat Răsăritul, pe vremea Republicii Populare şi apoi Libertatea, ca restaurant si hotel.

Regal SA este controlată de Cătălin Chelu

Regal SA este o societate care a moştenit o mare parte din restaurantele pe care statul comunist le deţinea înainte de 1989, printre ele şi vasul Libertatea. Firma a fost listată inclusiv la Bursa de Valori Bucureşti până în acest an. Conform raportărilor făcute către Bursă, Regal SA este deţinută de SIF Moldova care are peste 90% din acţiuni, restul participaţiei fiind ale statului, prin AVAS, şi a altor persoane fizice.

SIF Moldova înseamnă în mare parte şi controversatul om de afaceri Cătălin Chelu. De altfel în Consiliul de Administraţie al Regal SA, se află unul dintre oamenii săi de încredere, Edy Gabriel Minjineanu, cel care se regăseşte în conducerea multora dintre firmele preluate de afaceristul gălăţean implicat în dosarul "Mită la Ministerul de Interne".

A fost construită în 1930 cu sală de gimnastică

Nava era amenajată astlel:

-doua apartamente ale proprietarului situate la puntea prova.

- amenajarea interioara a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William si Mary.

- apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster.

- în apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sala de gimnastica, foarte bine echipata.

- şase camere pentru oaspeti, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei.

evz.ro

[dcp100168]

Cum a renuntat statul la un vapor al Casei Regale pentru un pret de FIER VECHI. Azi costa 43 mil USD

Statul roman a pierdut prea usor o bijuterie de tezaur, care acum valoreaza 43 de milioane de dolari.Este vorba despre yahtul Nahlin, rebotezat ''Libertatea'', care a apartinut Casei Regale. Vasul a fost instrainat la pret de fier vechi, in urma cu 14 ani, dintr-o indolenta a autoritatilor.

Desi era inestimabil, in acte figura ca local, asa ca un magnat britanic l-a luat si l-a restaurat, lucru pe care nu l-ar fi facut niciodata oficialii nostri. Si-a schimbat numele dar si proprietarul. Acum miliardarul britanic James Dyson se plimba cu el prin toata Mediterana.

Romania a cumparat yachtul in 1937 cu 120 de mii de lire sterline special pentru Carol al doilea. Se spune ca si l-a dorit enorm dupa ce a aflat ca regele Edward al 8-lea, cel care a lasat tronul Angliei pentru Wallie Simpson, a facut o mediatizata calatorie impreuna cu iubita sa, pe Adriatica.

Ajuns in Romania vaporul a fost botezat Luceafarul. Ulterior comunistii l-au redenumit Libertatea si l-au transformat in restaurant pe faleza din Galati. Aici a ramas 50 de ani, timp in care a fost berarie, motel, bordel ilegal si loc de intalnire pentru agentii securitatii.

Dupa '90 Libertatea nu a mai existat ca yacht, ci doar ca local de alimentatie publica. A fost privatizat odata cu firma de stat care il avea in acte, SC Regal SA, actionar majoritar fiind SIF Moldova. In 98 vasul a devenit oficial tezaur al Romaniei, fiind considerat "o adevarata simfonie navala din punct de vedere al constructiei, dar si a istoriei pe care o reprezinta".

In acelasi an, cu aprobarea SIF Moldova, yachtul a fost vandut ca o banala carciuma, la o licitatie la care au participat trei potential cumparatori. A castigat firma britanica Edmiston. Statul s-a ales indirect, de pe urma vanzarii, cu 130 de mii de dolari, restul de bani au intrat in conturile firmei Regal Galati care s-a judecat cu ministerul culturii pe motiv ca un obiect de tezaur nu poate fi instrainat. Din pacate cei din minister s-au limitat doar sa afle daca licitatia a fost sau nu corecta.

Sub pretextul unor reparatii, noul proprietar a obtinut un aviz temporar de export si a scos nava din tara in 1999.

Vaporul a stat 10 ani in santierele navale din Scotia si Hamburg, unde a fost refacut dupa planurile originale.

450 de tone de fier vechi au fost inlocuite din carcasa si peste 10 milioane de euro a costat intreg procesul de restaurare.

In 2002, surpriza: Autoritatile au aprobat definitiv exportul navei. Tot atunci nava a fost scoasa din categoria tezaur si adusa la acelasi nivel cu o vaza de la Castelul Peles.

Fost Luceafarul si Libertatea, in prezent Nahlin - yachtul valoreaza 43 de milioane de dolari si apare pe locul 37 intre cele mai mari din lume cu 100 de metri lungime si 11 latime.

O splendida bucata de istorie, tratata in Romania ca un sopron parasit, vanduta la pret de fier vechi si ramasa in patrimoniul nostru doar cu numele.

stirileprotv.ro

[dcp100168]

Istoria vândută ca fier vechi. Nava „Libertatea”, tezaurul pierdut al Galaţiului

Unul dintre principalele simboluri ale oraşului şi bun de preţ în patrimoniul naţional, nava „Libertatea” a fost vândută pe nimic, în 1999, de SC Regal SA unei firme britanice * Nava a primit aviz de „export temporar” de la Ministerul Culturii şi… dusă a fost * Nava ar fi trebuit să revină în ţară în 2000, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat * Iahtul „Libertatea” navigheză acum pe mările lumii sub vechiul nume, „Nahlin” * Nava a fost restaurată după planurile originale şi valorează 45 milioane de euro!

În această lună se împlinesc 13 ani de când nava „Libertatea”, deşi figura în patrimoniul naţional la categoria „Tezaur”, a fost vândută de SC Regal SA Galaţi unui yacht-broker britanic la preţ de fier vechi, pe ridicola sumă de 265.000 de dolari. În prezent, restaurat şi rebotezat „Nahlin”, după numele original, iahtul este evaluat de specialişti la aproximativ 45 milioane de euro! După ce a făcut obiectul unui permis de „export temporar”, iahtul ar fi trebuit să revină în ţară în august 2000, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat şi autorităţile de pe la noi nu par a se sinchisi de asta.

Iaht de lux cu blazon regal

Destinul iahtului „Libertatea” ar putea face, poate, subiectul unui veritabil scenariu de film. Construită după planurile G.L.Watson & Co. Glasgow, nava a fost lansată la apă în 1930, la şantierul naval John Brown & Co. din Clydebank (Scoţia). Iahtul a fost construit la comanda celei mai bogate femei de la acea vreme din Marea Britanie, lady Annie Henriette Yule şi reprezenta luxul la superlativ. Tehnica de ultimă oră era completată de interioare ce transformau nava într-un veritabil palat plutitor şi nu este de mirare că în scurt timp şi-a căpătat faima de cel mai frumos iaht din lume! Astfel, nava îşi onora din plin numele de „Nahlin”, nume de origine indiană care înseamnă „navă amiral”. În primii ani, „Nahlin” a navigat pe mările şi oceanele lumii din Scoţia până în Mexic, din insulele greceşti până în Galapagos, din Indiile de Vest până în Australia şi Noua Zeelandă. Dar celebritatea mondială incontestabilă şi-a câştigat-o din 1934, în calitate de iaht folosit de familia regală britanică. La bordul acestei nave s-a consumat controversata idilă dintre regele Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson, idilă care a dus în cele din urmă la o criză dinastică încheiată prin abdicarea regelui. Numai că nava nu şi-a încheiat destinul regal. „Nahlin” a fost cumpărat în 1937 de Guvernul Tătărăscu şi, rebotezat „Luceafărul”, a fost oferit în dar regelui Carol al II-lea. La bordul navei, care adesea ajungea şi la Galaţi, au urcat nu doar reprezentanţii protipendadei vremii, dar s-au purtat şi negocieri importante pentru politica acelor timpuri.

„Îmbunătăţiri” proletare

Deznodământul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus o perioadă nefericită şi pentru Casa Regală a României, dar şi pentru iahtul „Luceafărul”. În timpul regimului comunist, nava a fost deposedată de însemnele regale şi a fost rebotezată „Răsăritul”, iar mai apoi „Libertatea”. Chiar şi aşa, până în anii '50 a fost una dintre cele mai importante nave ale flotei româneşti. Declinul a venit când a fost transformată în navă hotel şi restaurant. Lucrările de întreţinere s-au rărit, gloria de altădată a început să se şteargă, iar în cele din urmă nava „Libertatea” a fost redusă la statutul de simplu restaurant la Galaţi, la malul Dunării. Chiar dacă pentru gălăţeni fostul iaht regal a devenit unul dintre cele mai îndrăgite simboluri ale oraşului, acest lucru nu a reuşit să salveze nava de la degradare. În perioada tulbure de după căderea regimului comunist, nava a intrat în proprietatea SC Regal SA Galaţi, degradarea a continuat, iar „Libertatea”, schilodită şi de o serie de „îmbunătăţiri”, a ajuns să semene din ce în ce mai mult cu o epavă în care cu greu se putea recunoştea „cel mai frumos iaht din lume”.

Tenacitatea britanică şi bulibăşeala românească

Statutul navei „Libertatea” a făcut obiectul mai multor litigii între societate şi Ministerul Culturii. În 1998, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor a inclus iahtul în patrimoniul cultural naţional, categoria tezaur. Societatea Regal a contestat în instanţă această clasificare, dar a pierdut. Acest lucru nu a împiedicat însă, în 1999, scoaterea la licitaţie a navei şi vânzarea acesteia, pentru suma de 265.000 dolari, către o firmă condusă de un broker britanic important pe piaţa iahturilor, Nicholas Edmiston. Adusă la cunoştinţa publicului, vânzarea a declanşat un scandal de proporţii. Directoarea SC Regal de la acea vreme, Elena Trandafir, s-a scuzat afirmând faptul că, deşi nava a fost vândută, noul proprietar trebuia să respecte legislaţia românească privind bunurile de patrimoniu. Sub tirul opiniei publice a intrat şi Ministerul Culturii, condus la acea vreme de Ion Caramitru. Ministerul a făcut chiar o plângere penală împotriva societăţii SC Regal, dar ea a fost în cele din urmă respinsă la Parchet. Dar acelaşi Minister al Culturii a eliberat, în septembrie 1999, autorizaţia de „export temporar” a navei. Motivul a fost acela că nava nu putea fi restaurată decât în Marea Britanie, acolo unde se aflau şi planurile originale. Ieşirea navei din ţară a dus la dezbateri aprinse chiar şi în Parlamentul României, dar apele s-au liniştit treptat după ce Ministerul Culturii a dat asigurări că nava va păstra pavilionul românesc şi va reveni în ţară în august 2000. Dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar nava „Libertatea” a ajuns treptat doar o amintire pentru gălăţeni…

Iahtul „Nahlin” revine pe mare

Culisele acestei afaceri sunt însă mai complicate decât par la prima vedere, unele detalii începând să iasă la vedere în ultima perioadă. De istoria acestei nave s-a interesat, încă de la sfârşitul anilor '80 William Collier, pasionat de iahting şi de istoria navigaţiei. Collier a declanşat pe cont propriu cercetări pentru a da de urma iahtului „Nahlin”, iar în 1988 a reuşit chiar să intre în România cu ajutorul unei vize de student. Într-adevăr, el a reuşit să regăsească nava la Galaţi, sub numele de „Libertatea”, iar fotografiile făcute de el l-au convins şi pe Nicholas Edmiston să se implice, după 1989, în demersul de recuperare a navei. Licitaţia de la SC Regal şi acordul de „export temporar” de la Ministerul Culturii a fost o încununare a efortului lor… Imediat ce nava a ieşit din ţară, „Libertatea” a redevenit „Nahlin” şi a arborat drapelul britanic. Potrivit rapoartelor internaţionale, după cinci ani de cercetări asidue în vederea reconstituirii formei iniţiale, nava a intrat în procesul efectiv de restaurare în şantierele navale din Rendburg şi, ulterior, Hamburg. În 2010, iahtul „Nahlin” şi-a marcat revenirea în lumea navigaţiei, fiind înregistrat la Glasgow. Faţa de astăzi a navei este, într-adevăr, uluitoare. Potrivit unor informaţii, restaurarea propriu-zisă a costat în jur de 35 milioane de dolari, în timp ce forurile de specialitate cotează iahtul „Nahlin” la o valoare de aproximativ 45 milioane de euro, fiind din nou considerat ca unul dintre cele mai frumoase din lume.

Vânt din pupa!

Privind imaginile cu „Libertatea”/”Nahlin” navigând pe mările lumii, nu ştiu dacă noi, gălăţenii, trebuie să ne bucurăm sau să ne întristăm. Dacă ar fi rămas la Galaţi, este foarte probabil ca nava să ajungă, la fel ca şi alte nave care au făcut istorie pe Dunăre, la fier vechi. În ceea ce priveşte restaurarea navei, britanicii merită tot respectul. Au dat dovadă de o tenacitate acerbă şi au reuşit să recupereze şi să pună în valoare o parte din istoria care le aparţinea şi lor. Nouă ce ne rămâne? Ne rămâne aberaţia din beton botezată „Libertatea 2000”, ca monument al incapacităţii noastre de a ne proteja valorile istorice şi culturale. Acest caz are, poate, o încărcătură simbolică pentru multe aspecte ce ţin de evoluţia societăţii noastre în ultimele decenii. Cât despre „Nahlin”, ce am mai putea spune? Probabil că iahtul va avea un viitor cel puţin la fel de extraordinar ca şi trecutului său. Din păcate, e un viitor din care gălăţenii au şanse mici să mai facă parte.

viata-libera.ro