Jump to content

"Fabrica de învăţătoare" - în faliment


Recommended Posts

Posted

"Fabrica de învăţătoare" - în faliment

Orice gălăţean ştie că frumoasa clădire din cărămidă roşie, din Ţiglina II, pe strada Brăilei, este Liceul Pedagogic, sau "fabrica de învăţătoare", cum i se mai spune. Şi, probabil, aşa va rămâne în conştiinţa tuturor, mult timp de acum încolo, deşi profilul a fost desfiinţat în urmă cu doi ani. E normal să ne fie greu să‑i spunem altfel, din moment ce, de 130 de ani, aici s‑au şcolit zeci de generaţii de învăţătoare. În schimb, celor de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) nu le‑a fost deloc greu să şteargă cu buretele o tradiţie de 130 de ani, pe motiv că aşa impun normele europene. Conform acestora, învăţătorii trebuie musai să aibă studii superioare. Nu contează dacă acestea sunt de calitate sau nu. "Am fost la o consfătuire unde fostul secretar de stat în MECT, Vasile Molan, ne‑a spus că s‑a făcut o greşeală prin renunţarea la profilul pedagogic la liceu. Pe lângă faptul că se dă cu piciorul unei tradiţii de peste o sută de ani, absolvenţii de liceu au demonstrat că sunt mult mai pregătiţi decât cei de colegiu universitar. Şi are dreptate. În liceele pedagogice se începe modelarea personalităţii dascălilor, de la vârstă fragedă. Învăţătorul trebuie format de mic, cât materialul este moale", e de părere directoarea‑adjunctă de la Liceul Pedagogic "C. Negri", prof. Iuliea Lazăr.

Un învăţător nu se face peste noapte

Un învăţător bun nu se poate forma peste noapte, în regim de cursuri intensive. "Dragostea pentru copii, o anumită conduită, un anumit tip de personalitate, cât şi cum îi înveţi pe cei mici necesită timp, o atmosferă şi un cadru specifice", ne spune profesoara de muzică Olga Nadoleanu, care, înainte de a face Conservatorul, a fost absolventă a liceului pedagogic gălăţean, în perioada când durata de învăţământ era de şase ani. Timp de 18 ani a fost profesor de muzică la liceul pe care l‑a absolvit şi recunoaşte că acesta şi‑a pus amprenta asupra personalităţii sale: "Dragostea pentru cei mici o deprinzi de mic. Nu la facultate. Atunci nu se mai poate face nimic", e de părere renumita profesoară. Procesul instructiv‑educativ de la Liceul Pedagogic a fost întotdeauna diferit de cel al altor instituţii de învăţământ. Profesorii de aici au avut întotdeauna criterii mai exigente de notare, pentru că un învăţător ieşit de pe băncile liceului trebuie să ştie de toate, ca să poată la rândul său să‑i înveţe pe copii de toate.

Nu ne‑am săturat de experimente

Experimente în ideea de a forma învăţători‑educatori cu studii superioare s‑au mai făcut. Între 1999‑2001, profilul a mai fost desfiinţat o dată, şcolilor postliceale particulare revenindu‑le sarcina de a forma noile generaţii de dascăli pentru grădiniţe şi clasele I‑IV. Înfiinţate pe ideea profitului, şcolile postliceale ­respective au scos pe bandă învăţători şi educatoare, la cursuri de sâmbătă şi duminică. Rezultatul a fost o inflaţie de învăţători slab pregătiţi, care au dezechilibrat şi sistemul educaţional. Ca urmare, ministerul a reintrodus specializarea în cadrul liceelor pedagogice. Postlicealele au rămas ca formă de învăţământ paralelă. Aşa s‑a ajuns ca la promoţii de sute de învăţători să nu mai existe posturi titularizabile, nici măcar în judeţ, că de oraş nici nu mai putea fi vorba.

"Ne diferenţiază practica pedagogică serioasă"

Meseria de dascăl "se fură". Elevii de la profilul pedagogic au încă din clasa a IX‑a o zi de practică pe săptămână, iar dintr‑a XI‑a, săptămânal, predau câte o lecţie.

Astfel, la absolvirea liceului, au deja o experienţă didactică. Ceea ce nu se poate spune despre absolvenţii colegiilor de institutori, din cadrul universităţii, unde practica pedagogică e mult mai săracă.

"Ne diferenţiază practica pedagogică serioasă. Studenţii de la colegiu, are au absolvit întâi cursurile liceului nostru, se deosebesc de cei veniţi de la alte instituţii. Poartă amprenta liceului nostru. Şi când te duci la o inspecţie, îl recunoşti imediat pe profesorul care a terminat liceul pedagogic", ne spune prof. Ileana Şelaru ‑ directoarea Liceului Pedagogic "C. Negri" (care, din toamnă, se va numi Colegiul Naţional "C. Negri").

"Cu un ochi râdem şi cu unul plângem"

În mod paradoxal, profesorii de la "pedagogicul" gălăţean se bucură, pe de o parte, că s‑a desfiinţat specializarea învăţători‑educatori: "Cu un ochi râdem şi cu unul plângem. Adevărul e că, deoarece nu mai sunt posturi pentru învăţători, profilul nu prea mai avea căutare. Ultima medie de admitere începuse să scadă simţitor. De când avem doar clase teoretice, avem elevi mai buni, ultima medie de admitere a crescut, lucru care ne‑a propulsat între primele trei unităţi de învăţământ liceal din Galaţi", spune directoarea.

Previziunile sunt aşadar sumbre. Deocamdată, cei mai mulţi dintre studenţii de la colegiile de institutori sunt foştii absolvenţi de la "Pedagogic", care vor să‑şi continue studiile. Dacă profilul nu mai are căutare la nivel de liceu, cine sunt cei care vor dori să se înscrie la un colegiu universitar care nu le oferă aproape deloc perspectiva unui post? Ce valoare vor avea ei? Nu ne rămâne decât să asistăm neputincioşi la un alt experiment. Făcut pe minţile şi sufletele copiilor noştri.

Un absolvent ministru

Printre absolvenţii Liceului Pedagogic "C. Negri" se numără şi foarte mulţi conducători ai destinelor învăţământului românesc. C. Anghelescu - fost elev al instituţiei - este unul dintre miniştrii Educaţiei din perioada interbelică.

Muzicieni ‑ "produsul" şcolii gălăţene

Puţini ştiu că Titus Andrei ‑ cunoscut compozitor, realizator de emisiuni radio, coordonatorul redacţiei de muzică uşoară de la Radio România Actualităţi - este absolvent al Liceului Pedagogic "C. Negri". Aici ia primele sale cursuri de vioară. La fel şi muzicianul Vasile Donose - vicepreşedintele Uniunii Interpreţilor din Bucureşti.

130 de ani de învăţământ pedagogic

Cu toate că Şcoala de învăţători săteşti se înfiinţează în 1877 la Ismail, de învăţământ pedagogic la Galaţi se poate vorbi abia cu un an mai târziu. În urma reocupării sudului Basarabiei de către trupele ţariste, proaspăt înfiinţata instituţie de la Ismail este nevoită să‑şi mute sediul. Din 26 august, 1878, Şcoala de învăţători săteşti funcţionează în clasele din clădirea care fusese proprietatea lui Costache Negri, pe strada Mihai Bravu, nr. 48.

Numele lui Costache Negri se leagă însă de cel al instituţiei abia din 1891. Directorul de atunci propune ca Şcoala de învăţători săteşti să se numească Gheorghe Asachi. Dar Ministerul Instrucţiunii consideră mai nimerit ca unitatea de învăţământ să primească denumirea de "Costache Negri", pe care liceul o are şi astăzi şi pe care o va păstra mult timp de acum încolo.

Prima şi ultima promoţie de dascăli

Primii dascăli, care s‑au dus să împartă lumina învăţăturii la sate, au ieşit de pe băncile şcolii în 1881. Promoţia de atunci număra numai 12 absolvenţi. De atunci până în prezent s‑au mai "copt" 126 de generaţii de învăţători şi educatori. Ultima promoţie, a 127‑a, va termina anul viitor. "Atunci vom resimţi un adevărat gol. Când va termina ultima promoţie de învăţătoare", spune directoarea Ileana Şelaru.

36 de directori au ţinut frâiele...

Fiind o instituţie valoroasă, cu un specific aparte, conducerea ei nu a fost o sarcină uşoară. De‑a lungul timpului, au fost instalaţi în funcţie nu mai puţin de 36 de directori. Cea mai scurtă "domnie" a fost a lui Nicolae Herjeu, cel de‑al doilea director. Profesorul de matematică nu a reuşit să ţină frâiele decât o lună, între 1 octombrie 1881 � 1 noiembrie 1881.

Cea mai lungă perioadă a "domnit" profesoara de geografie Georgeta Dumitrache (1990‑2001).

Cel mai celebru - cel al cărui bust a fost instalat în holul instituţiei - este Nicolae Longinescu, numit în timpul când ministrul Educaţiei era Spiru Haret.

Destinul unei clădiri

Şcolirea învăţătorilor este legată de binecunoscuta clădire de cărămidă roşie de pe strada Brăilei din 1901. În 1898, ministrul Educaţiei, Spiru Haret, obţine un credit de un milion de lei cu scopul de a construi un local propriu pentru Şcoala Normală de învăţători "Costache Negri", care număra pe atunci 250 de elevi. Primăria acordă atunci 10 hectare de teren, unde va şi începe construirea noului local al şcolii, care se va finaliza în 1902. Majoritatea clădirilor unităţilor vechi de învăţământ şi‑au schimbat de‑a lungul timpului profilul. Nu este şi cazul acestei instituţii, pentru care profilul pedagogic a devenit un destin, o vocaţie. De mai bine de o sută de ani, pe porţile acestei clădiri au intrat şi au ieşit zeci de serii de dascăli din judeţul Galaţi, dar şi pentru toată zona Moldovei de sud.

Momente de cumpănă

Au fost însă şi perioade scurte de timp în care procesul de învăţământ a fost sistat. Clădirea � cetatea lui Costache Negri � a fost martora mai multor momente dificile. În timpul Primului Război Mondial, cursurile se suspendă şi clădirea e transformată în spital timp de doi ani de zile. În 1940, construcţia este avariată grav din cauza cutremurului. În 1944, pe timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, şcoala îşi închide iar porţile şi devine un fel de comandament pentru Armata a 3‑a Română. Apoi este ocupată de nemţi şi bombardată, în 1945. În 1977, localul necesită alte reparaţii, în urma cutremurului. Cea mai lungă perioadă de timp în care se sistează cursurile aici este cea cuprinsă între 1986‑1989, când e nevoie de o serioasă consolidare în urma seismului din 1986.

Puţini ştiu că pe cele 10 hectare pe care le deţinea şcoala exista şi o fermă, unde dascălii, care ajungeau de regulă să predea la sate, învăţau să muncească pământul. Ferma nu şi‑a mai avut rost, cu timpul. În 1970, patrimoniul liceului se îmbogăţeşte cu un internat şi o cantină.

După mai bine de o sută de ani de la construirea ei, clădirea Liceului Pedagogic, devenită monument de arhitectură, domină peisajul de pe strada Brăilei.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22664

Posted

Nu cred că mi-aş putea imagina o educatoare sau o învăţătoare care să nu stăpânească un instrument muzical, să nu fie în stare să descifreze o partitură ... iar asta nu se învaţă peste noapte ...

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.