Jump to content

Constanţa Apostol - epigramista care a îngrijit 60.000 de copii


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Constanţa Apostol - epigramista care a îngrijit 60.000 de copii

Constanţa Apostol scrie epigrame, dar cele mai mari satisfacţii le are în plan profesional, îngrijind nou-născuţi, ca asistentă medicală.

Profil

Născută: 8 noiembrie 1950

Studii: Şcoala Postliceală Sanitară Galaţi şi Facultatea de Psihologie

Stare civilă: necăsătorită

A început să scrie epigrame în urmă cu mai bine de 30 de ani. De atunci a câştigat zeci de premii la concursurile literare la care a participat. Cel mai mult, apreciază premiile primite de la epigramiştii din Chişinău şi Slatina deoarece acolo sunt cluburi de profil extrem de puternice. „Eu le mulţumesc celor care greşesc pentru că ne dau posibilitatea să ne exprimăm epigramistic. Epigrama este ofensivă şi nu ofensatoare şi chiar dacă ea este un atac, efectul ei nu trebuie să fie altceva decât o explozie de râs. Numai firile obturate spiritual pot avea idei revanşarde. Epigrama este o lume a bărbaţilor în care femeile pătrund mai greu, dar eu consider că ne naştem cu şanse egale şi doar valorificarea acestor şanse face posibilă diferenţa" afirmă cea căreia prietenii şi colegii îi spun alintând-o „Tanţa". Epigramiştii citesc mult, se pun la curent cu toate evenimentele pentru că din actualitate le vine inspiraţia. „Cultura ne omogenizează, iar incultura ne particularizează. Prostia şi ignoranţa fac parte din condimentele civilizaţiei", ne explică epigramistia.

Constanţa Apostol este asistenţă medicală la Maternitatea „Buna Vestire" din Galaţi, de peste 40 de ani. Colegele îi cunosc pasiunea pentru epigrame şi s-au obişnuit ca „Tanţa" să le compună acrostihuri. Acestea sunt poezii sau strofe în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume, mesaj etc). Compunerea unor asemenea versuri, presupune un talent deosebit şi nu e la îndemana oricui. După zeci de ani, copiii pe care i-a îngrijit după naştere o caută şi o roagă să le asiste soţiile la naştere. Sunt momente speciale, care reprezintă încununarea unei cariere pline de satisfacţii profesionale.

Deşi îşi practică profesia de asistentă medical de zeci de ani, continuă să o impresioneze mămicile, în clipele când nasc. "Mă impresionează de fiecare dată metamorfoza unei femei care naşte şi care după durerile naşterii, apare atât de fericită când îşi vede bebeluşul plângînd. Cred că este poate singurul loc unde femeile plâng într-adevăr de fericire " declară Constanţa. Cel mai mult o impresionează prematurii, care la naştere nu au mai mult de 600-700 de grame. Au şanse minime de supravieţuire, dar îi vede apoi pe stradă alături de mamele lor. În cei peste 40 de ani de activitate, a asistat şi la premiere, cum ar fi naşterea unui copil de 6,7 kilograme, dar şi la îngrijirea a zece nou-născuţi în acelaşi timp. "Eu spun că am înlocuit acul seringii, cu acul epigramei şi nu ştiu care din ele doare mai tare", glumeşte Constanţa. Are o satisfacţie enormă. Ca asistenţă medical, a îngrijit, după socotelile ei, 60.000 de nou-născuţi, performanţă cu care puţine asistente medicale se pot lăuda.

Ce îi place

Îmi place adevărul, prietenia, bunătatea, dăruirea de sine. M-au impresionat mamele care au născut mulţi copii asumânduşi astfel multe greutăţi. Îmi plac cei care au puterea de a se sacrifica fără a cere nimic în schimb. Îmi plac oamenii concilianţi pentru că noi reacţionăm cu emotivitate şi nu cu obiectivitate.

Ce nu îi place

Nu îmi place ipocrizia, minciuna, orgoliile nejustificate şi mai ales persoanele a căror obiectivitate este de fapt o subiectivitate mascată. Nu îmi place nerecunoştinţa şi mai ales nu imi plac cei care cred că adevărul absolut este propria lor părere. În general, nu îmi place să mă revărs autobiografic până la migrena cititorului.

Întrebări şi răspunsuri

- De unde pasiunea pentru epigrame?

- Eu am versificat de mică, din şcoala generală, şi apoi am început să scriu epigrame din divertisment. Îmi place mult revista „Urzica". Misterul face parte din apanajul femeilor, care ţin la intimitatea şi la integritatea lor şi mai ştiu că niciodată nu o să ştim despre noi atâtea câte ştiu alţii.

- De ce aţi ales să deveniţi asistentă şi nu medic?

- Datorită suferinţei tatălui meu pentru că l-am iubit enorm şi i-a promis că nu voi mai lăsa pe nimeni să sufere aşa cum l-am văzut suferind pe el. Am făcut practică la Spitalul de Copii şi atunci am simţit că locul meu este tot lângă cele mai neajutorate fiinţe, copiii nou-născuţi. Shakespeare spunea că viaţa este o flacără care se stinge, dar recapătă scânteie ori de câte ori se naşte un copil.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Constanta_Apostol_este_epigramista_care_a_ingrijit_60-000_de_copii_0_203979664.html

Link to comment
Share on other sites

  • 6 years later...

Constanţa Apostol - asistenta care a ţinut în braţe un întreg oraş de copii

  • * A ieşit la pensie după ce a lucrat 33 de ani ca asistentă la neonatologie şi a îngrijit în primele clipe de viaţă peste 60.000 de prunci

Impecabilă. Aşa am cunoscut-o pe asistenta-şefă Constanţa Apostol, pe vremea când eu însămi am adus pe lume un copil. La fel este şi acum, când a ieşit la pensie, după 40 de ani de muncă, dintre care 33 petrecuţi în secţia de neonatologie a Maternităţii "Bunavestire". În braţele ai au aterizat imediat, din burtica mamelor lor, peste 60.000 de prunci. Un oraş întreg. Poate chiar două, dacă ne gândim că Tecuciul, de exemplu, are în jur de 30.000 de locuitori. Un oraş întreg de copii, cărora le-a vegheat prima respiraţie. Prima zbatere a pleoapelor. Primul strigăt de izbândă. Un oraş întreg care s-a împărtăşit pentru prima oară din izvorul aerului, al luminii şi al vieţii, chiar din braţele ei. De priceperea mâinilor ei a depins cât de repede a uitat pruncul de misterioasa, întunecata, mica şi atât de cunoscuta lume din care vine şi a acceptat-o pe cea de-a doua, atât de mare, în care oricând se poate pierde.

"Nu există meserie mai frumoasă. Tu eşti cea care ia, pentru prima dată, viaţa în mâini. Tu eşti cea care ajuţi pruncul să treacă mai uşor peste şocul de a se adapta la o lume nouă. Moaşa îl scoate, dar tu îi tai buricul, aspiri ce a înghiţit în timp ce se afla în uter, îl cureţi, îl inspectezi, îl măsori, îl cântăreşti, îl înfeşi şi abia apoi i-l dai mamei", vin explicaţiile Constanţei Apostol.

"Umbli pe repede-înainte, ca în desenele animate"

Oricât ar părea de eroic (v-aţi gândit vreodată cum v-aţi descurca cu un nou-născut în braţe la prima lui respiraţie?), greul începe abia când această rutină a fericirii şi a miracolului naşterii este tulburată, nu de puţine ori, de evenimente neprevăzute. "Reanimarea copiilor născuţi prematur, care au în jur de 700 de grame, e proba de foc pentru un neonatolog. Cum găseşti o venă subţire cât firul de păr ca să-i poţi introduce soluţia perfuzabilă. Apoi, vine munca de Sisif, pentru că trebuie să fii non-stop lângă el şi să-l păzeşti. Sunt ţinuţi la incubator pentru că se adaptează foarte greu la viaţă, organismul lor nu a trecut prin toate etapele de formare, este incomplet. Trebuie să-i ajuţi să lupte. Iar asta poate dura uneori şi două-trei luni. Până când fiinţa aceea cât furculiţa ajunge la două kilograme jumate. Atunci se consideră că a trecut orice pericol şi poate merge cu mama lui acasă", spune Constanţa Apostol.

Acum, cu toată aparatura din dotarea Maternităţii, munca este mult mai uşoară. Ea a prins însă şi vremurile când resuscitarea pruncului care nu respira se făcea gură la gură, printr-o compresă sterilă, în timp ce cu cealaltă mână făceai masaj cardiac.

"Am prins ani în care am muncit ca un rob. Acum e bine, sunt şi nopţi în care chiar nu ai nicio naştere. Dar, pe vremea decreţeilor, dimineaţa nu mai aveai nici forţa să ajungi acasă. Se năştea pe bandă rulantă. Iar în saloane aveai alţi 30 de prunci, dintre care trei-patru născuţi prematur, de care trebuia să ai grijă. Umblam pe repede-înainte, ca în desene animate, între sala de naşteri, saloane, incubatoare. E o muncă în care responsabilitatea este imensă. Cu un copil abia născut te descurci greu. Dar să ai în grijă mai mulţi... Şi unii cu probleme. E o muncă anonimă şi neretribuită cum trebuie la noi. Un asistent pediatru se formează greu. Îţi trebuie experienţă şi mii de copii trecuţi prin braţele tale. Nu degeaba în străinătate chirurgii şi neonatologii sunt plătiţi cel mai bine", mai adaugă fosta asistentă-şefă.

Şi toate acestea n-ar fi decât nimicuri, pe lângă momentele când tot rostul se răstoarnă cu susul în jos, pentru că firul acela subţire de viaţă nu poate poate fi înnodat de lumea aceasta. "E cumplit să ştii că faci tot ce e omeneşte posibil, dar puiul acela de om pierde lupta cu viaţa. E şi mai cumplit să te duci să-i dai mamei vestea", spune în timp ce verdele câmpului de mai din ochii ei se întunecă a ploaie.

Într-o maternitate, unde ţipetele, şi ale femeilor, şi ale copiilor, vestesc fericirea unei noi vieţi, sunt şi cazuri când geamătul unei mame ce tocmai şi-a pierdut pruncul poate dărâma pur şi simplu pereţii sub greutatea durerii din care a răsărit.

Un blestem, poate

Soarta face ca tocmai cea care a ţinut atâtea mii de sufleţele firave la piept să nu fi avut parte de propriul ei copil: "E un blestem, poate. Mi-au fost şi-mi sunt foarte dragi. Am avut şapte fraţi pe care i-am crescut, apoi pe şase dintre ei i-am îngrijit cât au fost bolnavi, i-am plâns după ce au trecut dincolo. Aşa că, între serviciu şi grijile de acasă, nu a mai fost timp".

Se bucură, însă, pentru că nu trece nicio săptămână în care să nu se întâlnească pe stradă cu câte o femeie care-i spune: "Mai ţii minte bucăţica aia de om pe care mi-ai pus-o în braţe. Uite ce mare a crescut!". "Măcar în proporţie de unu la sută acela este şi copilul meu. Mai ales în cazul celor pe care i-am supravegheat şi câte trei luni la incubator. Nu este bucurie mai mare ca atunci când dintr-un mâţişor născut prematur, îi dai mamei la plecare un voinic cu ditai fălcile", spune asistenta-şefă care are acasă câteva albume cu fotografii ale copiilor care i-au trecut prin mâini.

Cât de frumos poate fi să priveşti în urmă, la cei 40 de ani de muncă, în care tu ai fost omul ales de Dumnezeu să aibă grijă ca râul acesta de fericire nesecată să curgă exact prin matca lui: un oraş întreg de femei au devenit mame din clipa în care tu le-ai pus un prunc sănătos în braţe.

Sfaturi pe pereţi

De la Constanţa Apostol - epigramist de talent cu un dosar mare de premii la diferite competiţii de gen - a rămas pe holurile Maternităţii un catren pe care personalul medical de acolo şi-l asumă atunci când vine vorba de sfaturi adresate mămicilor. "Privind la pruncul ce-ţi zâmbeşte,/ îţi dăm un sfat să-l iei în seamă:/ nimic pe lume nu-i prieşte/ mai mult ca laptele de mamă!"

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.