Jump to content

Cavoul doctorului Aristide Serfioti


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Cavoul doctorului Aristide Serfioti

Majoritatea gălăţenilor nici nu ştiu de existenţa lui, darămite să-l fi văzut. Poate, din goana trenului, care trece la câţiva metri distanţă când străbate Fileştiul, cineva să îşi fi pus întrebarea ce reprezintă.

Cavoul celebrului doctor Aristide Serfioti este un monument de o frumuseţe rară, o construcţie impunătoare, care îţi dă fiori.

Un monument lăsat în paragină

Impresionat, un gălăţean iubitor de istorie, Gabriel Ene, ne-a atras atenţia asupra acestui monument pe care îl paşte o soartă tragică. Ridicat în 1880, monumentul zace în curtea bisericii „Sfânta Treime” din Fileşti, nefiind inclus în niciun circuit turistic. Nici nu ar avea cum deocamdată, pentru că se află într-o stare deplorabilă, timpul punându-şi serios amprenta asupra construcţiei. Şi, mai cu seamă în ultimii ani, monumentul are parte de indiferenţă, fiind lăsat pradă ploilor care îl macină centimetru cu centimetru. Terasa care acoperă cavoul propriu-zis a suferit infiltraţii, iar apa curge şiroaie pe pereţi şi macină totul înăuntru.

Picturile murale, de o frumuseţe rară, abia se mai ghicesc din mucegaiul care a prins bine rădăcini. Fierul de la ferestre şi de la uşi mai are puţin şi va fi cuprins de rugină, iar altarul, unic prin lucrătura fină, e şi el afectat.

În exterior, vântul şi ploile şi-au făcut „datoria” în ultimii ani, furând pe ici pe colo câte un colţ de istorie. „Monumentul se degradează pe zi ce trece. Infiltraţiile reprezintă acum cea mai mare problemă, pentru că apa distruge tot ceea ce a mai rămas în interior. Dacă s-ar găsi o variantă pentru a repara terasa care acoperă cavoul ar fi extraordinar pentru că s-ar opri degradarea. Apoi ar putea urma o refacere a monumentului, însă prioritară este oprirea infiltraţiilor”, spune preotul paroh al bisericii „Sfânta Treime”, în curtea căreia se află monumentul.

Destin trist

Din păcate, însă, se pare că soarta cavoului Serfioti e pecetluită pentru perioada imediat următoare. Situaţia juridică incertă a monumentului şi eterna lipsă de fonduri trasează un viitor imediat destul de sumbru. Conducerea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural (DCCPNC) Galaţi spune că deocamdată nu poate face nimic pentru oprirea degradării cavoului şi cu atât mai puţin pentru reabilitarea lui. „În primul rând nu se ştie cine sunt proprietarii, iar acest lucru este esenţial pentru că noi nu putem face nimănui vreo adresă. El se află în curtea bisericii, dar, teoretic, ar aparţine moştenitorilor familiei Serfioti, care sunt probabil în Grecia”, susţine directorul DCCPNC, Sergiu Dumitrescu.

Însă chiar dacă s-ar rezolva problema proprietăţii, iar autorităţile locale şi cele centrale s-ar putea implica în reabilitarea monumentului, ar apărea, evident, problema banilor. „Nu avem fonduri pentru aşa ceva. Am mai încercat să fac rost de bani şi pentru alte monumente din Galaţi, din centrul oraşului, dar nu am avut sorţi de izbândă. Ca monumentul de la Fileşti mai sunt cu zecile în Galaţi care aşteaptă reabilitare”, mai spune directorul Sergiu Dumitrescu.

Aşadar, soarta monumentului pare stabilită pentru viitorul imediat şi chiar pentru cel îndepărtat. O reabilitare ar fi imposibilă, iar includerea lui într-un circuit turistic e de-a dreptul de domeniul fantasticului. Câte ceva despre monument, istoria locului şi a celui care l-a ridicat poate va mai înduioşa pe cineva.

Descrierea cavoului

„Cavoul familiei doctorului Aristide Serfioti, aflat în curtea bisericii din Fileşti, este o construcţie impunătoare, de plan bazilical, alcătuită din două nivele: unul la demisol, iar celălalt de forma unei terase în trepte. Dispune pe laturi şi de o fortificaţie prevăzută cu metereze. Pe latura de răsărit a terasei se înalţă partea cea mai interesantă a cavoului, o adevărată bijuterie artistică cioplită în piatră. Ansamblul arhitectural de la acest nivel, construit în stil neoclasic, este alcătuit dintr-o încăpere centrală, cu deschideri spre răsărit şi apus, şi două abside laterale. Construcţia în sine, prin volumele aerodinamice conţinute, prin formele suple, sprintene, armonios închegate, dă senzaţia de înălţare, de perfectă verticalitate, de forţă ascensională. În încăperea de la intrare se află mormintele confecţionate din marmură albastră ale unora dintre rudele doctorului Serfioti. Pereţii şi tavanul sunt pictaţi în tehnica frescă, cu culori vii, o mărturie a măiestriei pictorului. În camera mortuară a ctitorilor, pe peretele de la est, se află o troiţă, confecţionată din marmură albă de Carrara. Arcada troiţei se sprijină pe două coloane, toate fiind sculptate, reprezentând motive vegetale. În interiorul troiţei se află o icoană pictată pe lemn, reprezentând Sfânta Treime. Pe laturile dinspre sud şi nord, ferestrele, executate din fier forjat, au vitralii. În mijlocul camerei mortuare se află mormântul doctorului Aristide Serfioti, acoperit cu o placă de marmură albastră. Alături, se află mormântul soţiei (în memoria căreia a fost ridicat întreg ansamblul), piatra de mormânt, confecţionată tot din marmură albastră, având forma unui sicriu”, se arată într-o descriere a monumentului, realizată de specialiştii DCCPNC Galaţi.

Cine a fost doctorul Serfioti

Conform unor informaţii culese din surse on-line, doctorul Aristide Serfioti s-a stabilit în Galaţi în anul 1853. Aristide Serfioti era originar din Grecia. S-a născut în localitatea Hydra, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă. În 1863, împreuna cu alţi 8 medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în războiul pentru independenţă de la 1877-1878. Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a Il-a, oferit de regele Prusiei etc.

Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha. Aici a construit în 1880 Biserica cu hramul „Sfânta Treime” pe locul alteia din vălătuci, cu hramul „Sf. Nicolae”, datând de la 1845. Câteva icoane foarte valoroase, pictate pe lemn, se mai păstrează astăzi în biserica actuală.

A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul de la Fileşti, alături de soţia sa. Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”. Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, care se acordă din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale. Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Soarta_cruda_pentru_un_monument_inlacrimat_-_cavoul_doctorului_Aristide_Serfioti.html

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Ruinele unor amintiri. Cavoul familiei Serfioti

Despre Aristide Serfioti, majoritatea gălăţenilor ştiu, sau aşa ar trebui, că a fost, printre altele, principalul iniţiator al construirii Spitalului „Elisabeta Doamna – Caritatea gălăţeană”, din Galaţi. A instituit, prin testament, un premiu de 40.000 de lei, aflat sub auspiciile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, ce era destinat celor mai valoroase lucrări cu caracter medical. Azilul de copii a primit, prin acelaşi testament, o importantă sumă de bani, iar Biblioteca Liceului Vasile Alecsandri şi Societatea Medicală din Galaţi au primit cărţile din biblioteca sa personală.

În anul 1878, medicul cumpăra de la membrii familiei Ghica moşia Calica, pe care se află, în momentul actual, cartierul Fileşti. După doi ani, construieşte un cavou pentru el şi familia sa, dorindu-l asemănător cu o bazilică în miniatură. Cavoul este o construcţie impunătoare, alcătuită din două nivele: unul la demisol, iar celălalt de forma unei terase în trepte.

Deşi, o construcţie impunătoare şi impresionantă, ea este, în egală măsură, la fel de necunoscută şi la fel de uitată. Uitată de gălăţeni, dar mai ales, de către autorităţi. Deloc necesar a mai spune că nu este inclus în circuitul turistic. Ar fi şi imposibil din moment ce cavoul se află într-o situaţie lamentabilă. Lăsat pradă vitregiilor naturii, clădirea se distruge treptat, datorită infiltraţiilor şi a apei ce curge şiroaie pe pereţi. Pereţii, de altfel pictaţi în tehnica frescă, culorile putând fi remarcate doar în anumite locuri, deoarece fresca s-a deteriorat aproape iremediabil pe suprafeţe întinse. Partea bună ar fi aceea că, tocmai datorită acestor porţiuni rămase neatinse de furia apei, ar putea ajuta la o restaurare a picturii interioare.

Din păcate, „viitorul nu sună bine” pentru cavoul medicului Serfioti. Situaţia juridică a construcţiei este cel puţin confuză, deoarece nu se cunosc proprietarii, şi astfel nu se poate realiza niciun demers în recondiţionarea acestuia. Deşi se află pe pământul bisericii Sfânta Treime, se presupune că ar aparţine membrilor familiei Serfioti. Preotul de aici susţine faptul că, deşi câţiva membri ai familiei medicului au venit acum câţiva ani şi au făcut fotografii monumentului, nu s-au mai întors. Dacă dânşii nu au revenit, atunci nici autorităţile nu au demerat nicio acţiune în ceea ce priveşte, dacă nu recondiţonarea lui, măcar protejarea acestuia de ploi.

Atunci care e soluţia? Îi aşteptăm pe domnii din Grecia sau luăm problema în propriile mâini şi încercăm soluţionarea ei? Aceasta-i întrebarea. Întrebare ce nu are răspuns. Chiar dacă ar exista o situaţie clară privitoare la statutul juridic al cavoului, nu există fonduri suficiente pentru renovarea lui. Bineînteles, trebuie să ne mulţumim cu ideea că este inclus pe o listă de aşteptare. Atât cavoul Dr. Serfioti cât şi alte zeci de monumente ce îşi aşteaptă cuminţi sfârşitul.

Nu există nici banii, dar nici minimul de interes pentru cei ce au marcat istoria gălăţeană şi ar trebui să rămână în memoria colectivă ca persoane care să se bucure de stima şi de preţuirea gălăţenilor pentru ceea ce au lăsat în urma lor.

presagalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Moştenirea doctorului Aristide Serfioti: SOS pentru cavoul-monument, azi în paragină

Personalitatea doctorului Aristide Serfioti (1820-1905) face notă distinctă în galeria figurilor celebre ale Galaţiului de odinioară. De la el avem astăzi moştenire, pe lângă biserica din Fileşti, şi cavoul-monument de patrimoniu realizat după moartea soţiei sale, Avrocomi (1836-1885), şi aflat acum în mare suferinţă.

Grecul din Galaţi

Aristide Serfioti este de origine grec, născut în Hydra, la 20 iulie 1828, din părinţii Maria şi Chiriac Serphiotis, de confesiune ortodoxă. A urmat Şcoala elementară şi liceul în ţară, apoi Universitatea de Medicină „Ludvig-Maximilian” din München (Germania). A obţinut licenţa în 1851, cu teza „De cholera morbo”. Mai întâi a profesat în Austria, la Viena, iar în anul 1853, îl întâlnim în Moldova, stabilindu-se definitiv la Galaţi în mai acelaşi an.

În 1857 este numit medic şef al Spitalului Militar din Galaţi, cu grad de colonel, după ce (din 15 ianuarie 1854) slujise ca medic de batalion clasa I (asimilat gradului de locotenent) al Garnizoanei Galaţi.  A lucrat şi ca medic al "Spiridoniadei Gălăţene", unde s-a îngrijit de bolnavi până în 1901. Doctorul Aristide Serfioti este cel care i-a organizat întâia dată  pe medici gălăţeni în „Societatea Medicală”, după modelul celei din Bucureşti, fiind preşedintele ei între 1868-1881.
De asemenea, a fost implicat şi în activitatea de Cruce Roşie, una dintre marile acţiuni fiind cea de ajutorare a soldaţilor răniţi în Războiul de Independenţă; a ţinut piept unor grave epidemii.
Personalitatea sa, faptele sale alese l-au recomandat pentru a fi decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de comandor; cu  „Steaua României” în grad de ofiţer. A primit Ordinul rus „Sf. Stanislav” în grad de comandor, Ordinul „Coroana Prusiei” clasa a II-a, oferit de regele Prusiei.

Testamentul lui Serfioti

Întâlnirea cu Fileştiul s-a produs în 1878, când Serfioti a cumpărat moşia Calica (2.570 ha) de la familia marelui postelnic Iancu Ghica. În 1880 a început lucrările de restaurare la Biserica „Sfânta Treime” din Fileşti şi alte edificii. Dr. Aristide Serfioti a trecut la cele veşnice la 24 iulie 1905 şi acum odihneşte în cavoul familiei de la Fileşti.
Testamentul său a fost unul foarte generos şi viza îngrijirea bisericii, acordarea unor burse, între care instituirea Premiului „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină Bucureşti, care urma să fie acordat studenţilor eminenţi, din doi în doi, pentru cele mai bune lucrări medicale. Tot prin testament a lăsat ca, anual, să fie înzestrate mai multe tinere familii din Fileşti, plus 10.000 lei pentru Azilul de Copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa au fost donate Societăţii Ştiintifice Medicale Galaţi şi Bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.
În septembrie 1905, un comitet de iniţiativă, în frunte cu Episcopul Pimen Georgescu, a luat iniţiativa ridicării bustului ce este astăzi în faţa Spitalului Militar din Galaţi. Gestul era spre  aducere aminte şi „ca omagiu de pioasă recunoştinţă pentru eminentele sale fapte”, nu numai "pentru actele sale pline de nobleţe, dar şi pentru personalitatea sa ce toată viaţa a fost pentru omenire un om de mare utilitate cu ştiinţa, cu bunătatea şi cu punga sa”.

Autorităţile, aşteptate să intervină

De ani buni, cavoul familiei Serfioti din Fileşti zace în paragină. Apa şi ninsorile au înrăutăţit foarte mult starea construcţiei realizată din marmură, într-un frumos stil gotic. Este o bijuterie în filigran, care la interior adăposteşte, între altele, o troiţă unicat, din marmură sculptată. De asemenea, picturile din capelă sunt degradate şi dacă autorităţile judeţene şi centrale abilitate, cum ar fi Direcţia de Cultură a Judeţului Galaţi, nu se grăbesc să intervină e posibil ca peste puţin timp să vorbim despre acest monument de patrimoniu la timpul trecut.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Doctorul Aristide Serphioti, ctitorul unei loji pusă în slujba comunităţii gălăţene

Aristide Serphioti a fost unul dintre cei mai importanţi membri ai lojei „Discipolii lui Pitagora”, constituită preponderent din evrei şi greci. „Discipolii lui Pitagora” era corespondenta locală a lojii Steaua României, din care făceau parte conspiratorii întemniţării lui Eminescu: Titu Maiorescu sau Şuţu.

„Discipolii lui Pitagora” este singura lojă al cărei statut, semnat chiar de Domnitorul Cuza, se păstrează şi astăzi, în formă originală, la Biblioteca Judeţeană din Galaţi. În acest statut, Domnitorul ţine să-i mulţumească personal doctorului Aristide Serphioti pentru iniţiativa de constitui un Comitet Filantropic, pe baza căruia şi-a pus bazele mai târziu Loja „Discipolii lui Pitagora”.

Cine a fost doctorul Aristide Serphioti?

Aristide Serphioti s-a născut la 20 iulie 1828 în localitatea Hydra din Grecia. A urmat cursurile elementare şi liceale în Grecia. A absolvit în mai 1851 cursurile Universităţii de Medicină „Ludwig-Maximilian“ din München, devenind doctor în medicină. A obţinut diploma de liberă practică în luna iunie a anului 1853, în Moldova şi s-a stabilit în acelaşi an la Galaţi. A intrat în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I în cadrul Garnizoanei Galaţi la 15 ianuarie 1854. La 22 ianuarie 1854 este medic primar la spitalul filialei gălăţene a Epitropiei Generale „Sf. Spiridon“. A fost înaintat la gradul de medic de regiment clasa a II-a la 24 martie 1855, iar la 7 mai 1857 a fost înaintat la gradul de medic de regiment clasa I. A fost numit medic şef al Spitalului Militar Galaţi (1857-1870). A fost avansat la gradul de medic colonel la 2 octombrie 1858 şi medic principal clasa a I-a la 16 octombrie 1862. A fost numit membru în Consiliul de Igienă şi Salubritate al oraşului Galaţi în luna decembrie anului 1862. După 20 august 1863 va fi numit epitrop al spitalului „Sf. Spiridon“, în locul lui Iancu Fotea, funcţie pe care o va deţine până la 16 august 1867. La 11 noiembrie 1864, cere „împământenirea“, fiind în serviciul statului român de 11 ani. A demisionat din armată în anul 1870 şi a profesat ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană“ până în anul 1899, când a ieşit la pensie. A fost medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon“ din Galaţi (1900-1901). Medicii din Galaţi au constituit, la 24 noiembrie 1863, „Societatea medicală din Galaţi“, printre fondatori aflându-se şi doctorul Aristide Serphioti, care va îndeplini funcţia de preşedinte al societăţii până în anul 1881. Societatea avea în anul 1895, 25 de membri şi neavând un local propriu, dr. Aristide Serphioti cere aprobarea pentru a-şi stabili sediul şi biblioteca în sălile bibliotecii „V.A. Urechia“. A fost principalul iniţiator al construirii Spitalului „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană“ din Galaţi. A făcut parte din primul comitet de administraţie al spitalului ca vicepreşedinte. La recomandarea consulului francez, Henri Boyard, guvernul francez îl decorează pentru merite deosebite la 16 iulie 1869 cu „Legiunea de Onoare“, iar „Societatea franceză de binefacere“ din Galaţi îi acordă la 1 ianuarie 1880, o medalie omagială. A mai primit şi alte decoraţii precum: Ordinul „Coroana României“ în grad de comandor, ordinul „Steaua României“ în grad de ofiţer (1878), ordinul rus „Sf. Stanislav“ în grad de comandor, ordinul „Coroana Prusiei“ clasa a II-a oferit de regele Prusiei, ordinul turcesc „Medgidie“ în grad de comandor (1892). Într-un dosar de arhivă apare pe Lista definitivă a alegătorilor Colegiului I de Cameră din Judeţul Covurlui pe anul 1893 sub numele de Aristide Serfioti, de profesie doctor, locuind în strada M. Bravu, quartalul IV, cu un cens de 820 de lei, iar în alt dosar apare pe Lista definitivă a alegătorilor colegiului I Comunal din Urbea Galaţi pe anul 1897 sub numele de Aristidi Serfioti, de profesie medic, locuind pe strada M. Bravu, quartalul IV, cu un cens de 270 de lei.

În testamentul său din data de 23 august 1903, apare cu domiciliul în strada M. Bravu, numărul 24. Prin testament lăsa moştenire moşia Calica spitalului „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană“ din Galaţi, care va deveni proprietară la moartea celor două surori ale lui Aristide Serphioti, Sckevo vedova Ioan Vrachno şi Elena vedova Ioan Giorgandopulo. Cu veniturile moşiei arendată atunci prin contract lui Paraschiv Vasiliu cu preţul de 53.000 de lei pe an, Comitetul Spitalului va construi un spital de copii pe terenul său sau pe alt teren, purtând numele Aristide Serphioti şi se va întreţine din veniturile anuale ale moşiei Calica. Comitetul Spitalului trebuia să aibă grijă şi de biserica de pe moşia Calica. Surorile lui aveau ca sarcină să depună la Casa de Depunere şi Consemnaţiuni sau la Banca Naţională din Bucureşti pe numele Facultăţii de Medicină din Bucureşti, 40.000 în bonuri Creditului funciar Rural 5% a căror venit va servi drept premiu bianual ce se va acorda de către un juriu constituit din sânul facultăţii. Pentru azilul de copii care depinde de Societatea de binefacere „Alinarea“ din Galaţi, lăsa 10.000 de lei în scrisuri Creditului funciar Rural 5%, iar Comunităţii elene pentru biserică şi şcoală lăsa 10.000 de lei. Pentru localnicii moşiei Calica propunea ca în fiecare an să fie înzestrate două fete sărace din Comuna Fileşti cu preferinţă din Calica, aceste fete să se mărite cu plugari şi să primească o pereche de boi, o vacă şi un plug bun. În ce priveşte instrumentele medicale şi biblioteca, primele să fie împărţite colegilor prin tragere la sorţi, iar biblioteca medicală să rămână Societăţii Medicale din Galaţi şi cea literară să revină bibliotecii Liceului V. Alexandri din Galaţi. Aristide Serphioti a încetat din viaţă la data de 24 iulie 1905 fiind îngropat în cavoul din curtea bisericii de pe moşia Calica astăzi Cartier Fileşti, în curtea bisericii „Sf. Treime“.

Doctorul Aristide Serphioti înainta o cerere cu data de 7 iunie 1867, Serviciului Technic de pe lângă Primăria oraşului Galaţi, pentru a construi o casă în strada Domnească, numărul 80, arhitect fiind Oscar Şwab (arhitect C.E.D.). Primăria eliberează ulterior autorizaţia de construcţie. În planurile casei doctorul Aristide Sephioti apare cu gradul de colonel. Clădirea urma să aibă două etaje, având ca vecin pe Sacomanu şi ca materiale de construcţie se foloseau var, nisip şi cărămidă. Parterul cuprindea bucătăria, camera servitorilor, un coridor, intrarea, o antecameră, o cameră, o sală de mese şi o cameră pentru musafiri. Primul etaj cuprindea 3 camere, un coridor, o cameră de dormit, un cabinet şi un salon. Legătura dintre parter şi primul etaj se făcea printr-o scară interioară. Pe lângă acestea mai apar un grajd, un adăpost, o cameră pentru maşina de gătit şi o cameră pentru maşina de spălat. Casa are o arhitectură deosebită cu un balcon spre strada Domnească, susţinut de fete înaripate, pe care le putem asemăna cu „cariatidele greceşti“, iar pe lateral în două nişe au fost aşezate două sculpturi în piatră care rezistă şi astăzi. Într-un dosar de arhivă dintre anii 1898-1913, casa apare pe strada Domnească la numărul vechi 134 şi numărul nou 84, proprietar fiind avocatul N.N. Dariu. Vecinii sunt la numărul vechi 132 şi numărul nou 82, Most. H. Rascovici şi la numărul vechi 136/146 şi numărul nou 86, Moşt. C. Sacomano (Tribunalul). În această casă şi-a mai desfăşurat activitatea Comitetul Judeţean de Cultură şi Starea Civilă, în perioada comunistă, iar după 1990 a fost sediul Partidului Democrat. Casa de pe strada Domnească, numărul 52, se află lângă Prefectura oraşului Galaţi, din păcate nu este marcată cu sigla monument istoric şi ar putea să dispară în curând ca urmare a degradării, dacă nu se întreprind mai repede lucrări de restaurare ale acestui monument de arhitectură care face încă cinste acestui oraş.

1927 - Statutele Comitetul Filantropic „Discipolii lui Pitagora”din Galaţi

Aşa cum spuneam şi mai sus, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat primul statut al Comitetului Filantropic „Discipolii lui Pitagora” în 1927. Acest statut se află şi astăzi în arhiva Bibliotecii VA Urechia din Galaţi.

„Proces-verbal1, Astăzi, anul una mie nouăsute douăzeci şi şapte, luna august, în 26, Noi, membrii „Comunităţii Filantropice” din Galaţi, întrunindu-ne în şedinţa plenară, am constatat cele ce urmează: Acest Comitet s-a constituit în vara anului 1865, cu prilejul ivirii unei epidemii de holeră în Galaţi, dând ajutoarele cele mai eficace pentru stingerea respectivei epidemii, după care, în ziua de 26 august acel an, adică astăzi exact 62 ani de atunci, s-a declarat constituit permanent, având drept scop „Binefacerea”, scop pe care l-a urmat potrivit evenimentelor prin care a trecut ţara în tot acest răstimp. Astăzi, pe lângă binefaceri propriu-zise, Comitetul a mai luat asupra sa instrucţia şi creşterea, deocamdată, a doi fii de ţărani care să fie pregătiţi pentru comerţ, aceasta avându-se în vedere că în oraşul nostru respectiva ramură de activitate naţională se află aproape exclusiv în mâinile străinilor.Felul conştiincios şi patriotic cum acest Comitet s-a achitat de misiunea sa de la început chiar se vede publicat în Monitorul Oficial no. 236 din 26 noiembrie 1865, care glăsuieşte astfel: „NOI ALEXANDRU IOAN I Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Domn al Principatelor Unite, La toţi de faţă şi viitori, Sănătate, Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Internelor, Agriculturii şi Lucrărilor Publice sub no. 5040, considerând cele expuse în acest raport, am decretat şi decretăm cele ce urmează:.....Art. 5. Exprim Domneştile noastre mulţumiri d-lui Dr. Aristide Serfioti de fi luat iniţiativa constituirii Comitetului Filantropic şi pentru îngrijirile ce a prodigiat bolnavilor. Dat la Bucureşti, 21 octombrie 1865. ALEXANDRU IOAN I”.
Întâlnirea lui Serphioti cu Fileştiul s-a produs în 1878, când Serfioti a cumpărat moşia Calica (2.570 ha) de la familia marelui postelnic Iancu Ghica. În 1880 a început lucrările de restaurare la Biserica „Sfânta Treime” din Fileşti şi alte edificii. Dr. Aristide Serfioti a trecut la cele veşnice la 24 iulie 1905 şi acum odihneşte în cavoul familiei de la Fileşti.
Link to comment
Share on other sites

Ar trebui sa se hotarasca nenea autorul: Serphioti sau Serfioti.

Oricum, culmea inteligentei e atinsa in exprimarea: "Aşa cum spuneam şi mai sus, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat primul statut al Comitetului Filantropic „Discipolii lui Pitagora” în 1927"

Domnitorul Al. I. Cuza era de mult oale si ulcele in 1927...

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...
Monument istoric de excepţie din Galaţi, ridicat în 1880, lăsat să se dărâme
Cavoul doctorului Aristide Serfioti - monument istoric şi arhitectural de excepţie - se află într-o avansată stare de degradare, trecerea anilor lăsând urme adânci asupra construcţiei. Ridicat în 1880, ansamblul funerar monumental necesită lucrări urgente de conservare şi reabilitare. Iar situaţia juridică incertă nu face însă decât să scadă şi mai mult şansele unei potenţiale restaurări.

În anul 1878, doctorul Aristide Serfioti a cumpărat de la membrii familiei domnitorului Ghica, moşia Calica pe care se află actualul cartier Fileşti. Acolo a construit biserica cu hramul "Sfânta Treime" şi apoi un cavou pentru familia sa, o construcţie impunătoare, ca o bazilică în miniatură. "Un cavou splendid, cu o arhitectură neîntâlnită în această zonă a noastră, elemente neogotice, în interior cu frescă iar în interior primul mormânt a fost al soţiei sale. Evident, după ce a încetat din viaţă, în 1905, Aristide Serfioti a fost şi el înmormântat în cavoul familiei. Alături de soţie dar şi de ceilalţi membri ai familiei a rămas acolo înmormântaţi după 1905", ne-a povestit directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru.

A trecut Primul Război Mondial, a trecut şi al Doilea Război Mondial şi iată că urmele timpului îşi fac simţite prezenţa. Construcţia Combinatului în anii 1970 a afectat serios moşia Fileşti. Acelaşi Combinat a dus la distrugerea a jumătate din situl arheologic de la Tirighina.

"Cavoul a intrat într-un plan de restaurare a monumentelor istorice în 1980. În 1981 a fost făcut şi proiectul pentru restaurarea picturii din interior dar şi a zidurilor. Mai mult, după un an, în 1982, a fost trecut cavoul pe lista monumentelor istorice. Lipsa fondurilor a făcut însă imposibilă restaurarea acestuia", ne-a declarat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.

Cavoul doctorului Aristide Serfioti şi-a păstrat frumuseţea de odinioară, însă la exterior se observă că materialul este fisurat, iar unele porţiuni din marmură sunt desprinse. Portiţa care permite accesul în încăperea centrală a construcţiei neoclasice are elementele decorative rupte. După 1990 au fost două tentative de refacere şi reabilitate acestui valoros cavou dar lipsa fondurilor au fost din nou un impediment prea mare. Mai nou, situaţia juridică incertă a monumentului împiedică autorităţile locale să demareze lucrări de reabilitare.

"Am aflat că au venit din Grecia moştenitori ai doctorului Aristide Serfioti şi nu s-au interesat de acest cavou, ci doar au făcut nişte poze. Atitudinea asta ar putea fi interpretată ca pe un dezinteres şi implicit ca un accept al faptului că de monumentul istoric propriu zis ar trebui să se ocupe parohia sau comunitatea locală. Legea 442 din 2001 cea care prevede măsuri pentru protejarea patrimoniului cultural imobil spune clar că acolo unde proprietarul nu este cunoscut obligaţiile de protejare a monumentului istoric revin municipalităţii, respectiv Primăriei Galaţi", ne-a declarat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

Cavoul este construit în plan bazilical şi este alcătuit din două nivele: unul la demisol, iar celălalt de forma unei terase în trepte. Dispune pe laturi şi de o fortificaţie prevăzută cu metereze. Pe latura de răsărit a terasei se înalţă partea cea mai interesantă a cavoului, o adevărată bijuterie artistică cioplită în piatră.

Ansamblul arhitectural de la acest nivel, construit în stil neoclasic, este alcătuit dintr-o încăpere centrală, cu deschideri spre răsărit şi apus, şi două abside laterale. În încăperea de la intrare se află mormintele confecţionate din marmură albastră ale unora dintre rudele doctorului Serfioti. În mijlocul camerei mortuare se află mormântul doctorului Aristide Serfioti, iar, alături, cel al soţiei, în memoria căreia a fost ridicat întreg ansamblul.

Doctorul Aristide Serfioti s-a stabilit în Galaţi în anul 1853. Era originar din Grecia. În 1863, împreună cu alţi opt medici, a înfiinţat Societatea medicală din Galaţi. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în Războiul pentru Independenţă de la 1877-1878. A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.