Teodor Munteanu - o legendă a muzicii româneşti

[dcp100168]

Teodor Munteanu - o legendă a muzicii româneşti

* Povestea incredibilă a artistului care a cântat pentru Nixon, Ceauşescu şi Gheorghiu-Dej

În cei 50 de ani de carieră a cântat pentru milioane de spectatori. Vocea sa de excepţie a încântat personalităţi precum Richard Nixon, dar şi lideri comunişti ca Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Teodor Munteanu şi-a dedicat întreaga viaţă muzicii. A cochetat cu muzica încă de mic copil, iar la 17 ani cânta deja în spectacole.

Talentul l-a moştenit de la mama sa, care era grecoaică: „Mama cânta ca o privighetoare. Am fost crescut printre greci, de aici şi slăbiciunea mea pentru muzica lor. Am cel puţin o sută de melodii greceşti imprimate pe CD-uri", ne-a mărturisit artistul gălăţean.

50 de ani de scenă

Anul acesta, la aniversarea a 50 de ani de carieră şi 70 de viaţă, autorităţile l-au sărbătorit aşa cum se cuvine, la Teatrul Muzical „Nae Leonard". „Sala a fost arhiplină. Lumea a stat în picioare şi m-a ascultat cu sufletul la gură. Am cântat ca în tinereţe. Au fost alături de mine mari artişti ai scenei româneşti precum: Nicolae Niţescu, Lucky Marinescu şi Gabriel Dorobanţu", povesteşte Teodor Munteanu.

După 50 de ani de carieră, este foarte bucuros când vede că a lăsat ceva în urmă. „Nu pot să vă descriu sentimentul pe care îl am atunci când mă opresc foarte mulţi oameni pe stradă şi vor să stea de vorbă cu mine", spune Teodor Munteanu.

De-a lungul carierei a cântat în multe turnee, atât în ţară cât şi în străinătate. Glasul său l-a încântat pe Richard Nixon când a venit în România, la invitaţia lui Nicolae Ceauşescu. „Atunci am fost invitat să cânt la Calul Bălan, la Neptun, în Constanţa. Nixon şi Ceauşescu s-au ridicat în picioare şi au aplaudat.

După ce am terminat, a venit la mine în pas alergător un general de armată. Mi-a fost teamă că am făcut o gafă. M-a oprit şi mi-a zis: « În numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, vă mulţumesc pentru prestaţia din această seară. Va rămâne o seară de neuitat»", povesteşte Teodor Munteanu.

A cântat în nenumărate rânduri pentru Ceauşescu şi Gheorghiu Dej. „Lui Nicolae Ceauşescu îi plăceau melodii compuse de români dintre cele două războaie mondiale. Era topit după ele. Ştia toate textele. Dacă cineva greşea, îl corecta. Din repertoriul meu i-a plăcut «Frumoasa mea cu ochii verzi»", spune artistul.

Gheorghiu Dej, impresionat

Pe Gheorghiu Dej l-a cunoscut la vârsta de 20 de ani, pe vremea când era militar în termen şi a fost chemat să cânte la Ziua Marinei, la Sala Sporturilor din Constanţa. „Am cântat un cântec scris de Aurel Manolache - «Eu sunt Ghiţă, moldoveanul». Într-o sală de 10.000 de oameni, Gheorgiu Dej a fost primul care m-a aplaudat. A venit la mine, m-a pupat şi mi-a propus să mă înfiinţeze. Mi-a zis când mă hotăresc să îi dau telefon", povesteşte Teodor Munteanu.

Întrebări şi răspunsuri

- Ce melodie v-a lansat?

- „Melodia cu care am devenit cunoscut este «Prietenia». Am avut onoare şi şansa să colaborez cu cei mai buni şi cei mai mari textieri: Mihai Maximilian, George Mihalache, Cecilia Silvestre, Eugen Rotaru. Pe scenă am cântat alături de mari artişti: Nicolae Niţescu, Lucky Marinescu, Gabriel Dorobanţiu şi Doina Ghiţescu".

- Cum vă menţineţi vocea ?

- Am lucrat 40 de ani la Teatrul Muzical, iar în prezent sunt maestru de canto la Centrul Cultural „Dunărea de Jos" şi exersez aproape zilnic cu elevii mei. Am două clase, una de muzică uşoară şi una de muzică populară. Am elevi de la opt ani până la 60 de ani.

Ce-i place

Îmi place „pomul copt şi omul bun". Ador să petrec cu prietenii şi să mă plimb zilnic pe Faleză. Îmi place când mă opresc oamenii pe stradă şi îmi spun că iubesc cântecele mele. Nici nu vă imaginaţi ce bine mă simt în astfel de momente.

Ce nu-i place

Detest neamurile proaste, golanii şi oamenii neserioşi. Nu-mi place societatea în care trăim. Este mai degradată decât pe timpul lui Ceauşescu. Valorile s-au prăbuşit şi au fost înlocuite de gunoaie, care au poluat tot. Nu-mi place faptul că muzica a involuat. Nu mai există exigenţă.

Profil

Născut: 28 septembrie 1938, Galaţi

Studii: Şcoala Postliceală

Familie: Căsătorit, doi copii

http://www.adevarul.ro/locale/galati/A_cantat_pentru_Nixon_si_Ceausescu_0_220778000.html

[dcp100168]

Povestea românului care a cântat pentru preşedintele american la Richard Nixon, iar Gheorghiu-Dej a vrut să îl înfieze

• Cu o carieră de 55 de ani în muzica uşoară românească, Theodor Munteanu este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din România. Pe scenă a cântat alături de Dan Spătaru, Gică Petrică, Dorina Drăghici, Aurelian Andreescu, Gabriel Dorobanţu şi Mihai Constantinescu.

Theodor Munteanu s-a născut în aceeaşi mahala din Galaţi, unde au văzut lumina zilei Nae Leonard, care a dat şi numele Teatrul Muzical din Galaţi, şi Temistocle Popa. Copilăria lui a fost marcată de al doilea război mondial. Era un copil de doar patru ani când a început cumplita conflagraţie. ”M-am născut între bombe şi avioane. Într-o noapte ne-au anunţat că trebuie să părăsim Galaţiul în 30 de minute pentru că ori veneau ruşii, ori veneau nemţii. Ne-au avertizat că dacă nu părăsim oraşul, va fi aruncat în aer, pentru că aici era linia frontului.  Unii au luat o căldare, alţii o cană, un ţol şi am fugit cu toţii la Dunăre, mai jos de Palatul Navigaţiei”, îşi aminteşte celebrul solist.

Pe vremea aceea Galaţiul era un oraş extrem de important din România, dovadă fiind cele 14 consulate din oraş, comparativ cu Bucureştiul, care avea doar 4. Face parte dintr-o familie foarte veselă, în care toţi cântau. Mama lui Theodor Munteanu este de origine greacă, iar tatăl său este român. De altfel, din 60.000 de locuitori cât avea Galaţiul în 1944, 33.000 erau greci. Mama şi unchii săi cântau dumnezeieşte, iar micul Theodor Munteanu îi asculta fascinat. ”Când veneau de la muncă, ei se apucau şi cântau şi uitau de masă. Cântau ca să uite de război. Altfel, am fi înnebunit cu toţii. M-am trezit cântând”, povesteşte râzând cântăreţul de muzică uşoară.

A fost remarcat pentru prima dată în clasa primară de un profesor, care căuta copii talentaţi pentru un cor. ”Mi-a spus să mai cânt odată. Apoi mi-a spus: <<bă, tu ai voce de solist>>”, declară Theodor Munteanu. Pe vremea aceea, orice român trebuia să aibă o meserie, indiferent de pasiunea pe care o avea. Datorită vocii sale, Theodor Munteanu a intrat în mişcarea artistică de masă, dar a devenit şi strungar la Navrom Galaţi şi încă unul foarte bun. Directorii de atunci ai Navrom au vrut chiar să îl trimită la perfecţionare la celebra şcoala comunistă ”Ştefan Gheorghiu”.

”Ce nenorociri au putut să se <<caţere>>  în televiziuni”

A ales totuşi să urmeze unul dintre cele mai bune licee din România, Liceul ”Vasile Alecsandri” din Galaţi. Nu a uitat de pasiunea vieţii sale, cântatul. Când a dat examen la teatru, secţia canto, în 1965, s-a luptat cu 10 pretendenţi pentru un loc şi a fost selectat imediat. ”Selecţia era foarte riguroasă atunci. Spun asta ca o comparaţie cu ce se întâmplă acum. Ce nenorociri au putut să se <<caţere>>  în televiziuni. Ultimele scursuri au ajuns să domine acum televiziunile”, ne declară cu regret Theodor Munteanu. A decis să plece în armată după ce a terminat liceul şi a fost trimis la Marină, fiind selectat imediat să facă parte din ansamblul marinei ”Albatros” datorită vocii sale unice. Acolo a studiat canto şi a ajuns la un moment dat să conducă ansamblul ”Albatros”.

Un moment de cotitură în cariera sa a fost venirea la Galaţi a lui Tudor Vornicu, tot gălăţean şi el, născut la Cerţeşti, la graniţa dintre judeţul Galaţi şi Vrancea, şi a lui Carmen Dobrescu, regizor la TVR. Căutau un cântăreţ pentru lansarea la apă a primului cargou românesc de 4.000 de tone. A fost selectat de către aceştia ca solist de estradă la Teatrul Muzical ”Nae Leonard”, acela fiind momentul  când s-a lansat cariera de artist a lui Theodor Munteanu, ce avea să se întindă pe 55 de ani.

Gheorghe Gheorghiu Dej: ”eu te înfiez pe tine”

Vocea sa inconfundabilă l-a adus în atenţia liderului comunist de la acea vreme, Gheorghe Gheorghiu Dej, care i-a făcut o propunere de necrezut. ”Eu auzisem doar legende despre Gheorghiu Dej. Mama lui era prietenă cu mama mea. S-a dat un spectacol de ziua Marinei la Mangalia. Într-o sală de sport cu o capacitate de 5.000 de locuri a venit şi Gheorghiu Dej, iar eu cântam  melodia <<Eu sunt Ghiţă, moldoveanul>>. Toţi şefii de state din blocul comunist din Est erau acolo. Lui Gheorghiu Dej i se spunea în anturajul intim <<Ghiţă>>. Eu am aflat acest amănunt ulterior. I-a mers pur şi simplu la inimă”, ne povesteşte artistul.

După ce a cântat, Theodor Munteanu a plecat la cazarmă, pentru că era în armată, şi s-a culcat, fără să bănuiască ce se va întâmpla. Peste câteva ore a venit contraamiralul Bogdan, comandantul Marinei Militare, şi a cerut să îl vadă pe Munteanu. ”Hai, ridică-te şi mergem”, i-a spus tăios contraamiralul.  ”Unde?” , a venit răspunsul speriat al solistului, care nu ştia la ce să se aştepte. L-au dus la croitor, i-au făcut un costum de haine şi l-au prezentat în faţa Comitetului Central al României şi al şefilor de state din Blocul de Est. Gâtuit de emoţie, tânărul Theodor Munteanu a ajuns să depene poveşti cu liderul comunist al României, iar la un  moment dat a venit propunerea şoc. ”<<Eu te înfiez pe tine. Dacă nu te înfiez eu, te înfiază Sălăjean, ministrul Apărării Naţionale, în memoria băiatului său, care a murit. Ai sarcină contraamirale să ţii legătura cu băiatul şi să îmi spui ce decizie a luat>>. Am făcut pe mine, vă spun sincer, când am auzit asta, pentru că nu ştiam cum să o interpretez. Eu m-am întors acasă la mama. Un băiat scăpat dintre bombe să ajungă băiatul preşedintelui României. Era o pălărie prea mare pentru mine”, îţi aminteşte cu emoţie în glas şi acum Theodor Munteanu.

L-a cunoscut pe Ceauşescu pe un hotel plutitor

Theodor Munteanu nu i-a fost străin nici celui care i-a urmat lui Gheorghiu Dej la conducerea României, Nicolae Ceauşescu,  un om care îţi spunea direct dacă îi plăcea sau nu ceva sau cineva. Theodor Munteanu l-a cunoscut pe Ceauşescu pe când era şeful Direcţiei Politice a Armatei. Pe atunci erau două curente, Gheorghe Apostol şi Nicolae Ceauşescu. Cel care a hotărât atunci ca  Ceauşescu să fie noul preşedinte al României a fost Ion Gheorghe Maurer, iar balanţa a fost înclinată în favoarea lui Ceauşescu pentru că era mai tânăr, susţine Theodor Munteanu. Tot în armata era când la cunoscut şi pe Ceauşescu. Venise în concediu la Galaţi şi i s-a cerut să plece imediat la Mangalia. Mai mulţi artişi au fost îmbarcaţi la Tulcea pe un hotel plutitor, unde era tot corpul de control al Comitetului Central al PCR, cei care ulterior aveau să conducă România. ”O săptămână am stat cu ei, iar seara le cântam. În ultima seară a venit Ceauşescu şi  a dat mâna cu mine, m-a felicitat, iar asta s-a întâmplat ulterior de zeci de ori.”, ne declară Theodor Munteanu.

Regretul marelui artist este că pe vremea comuniştilor i se acorda o cu totul altă atenţie culturii. De-a lungul carierei sale, Theodor Munteanu a imprimat nu mai puţin de 14 albume şi a fost invitat la sute de spectacole şi emisiuni televizate. A pus la fel de mult suflet şi atunci când a cântat la Sala Palatului, dar şi când a fost invitat să cânte la un cămin cultural din zona rurală.

Richard Nixon l-a aplaudat în picioare

În 1969 a avut parte de experienţa vieţii, când l-a cunoscut la Mangalia pe preşedintele american Richard Nixon. Fusese invitat de Nicolae Ceauşescu împreună cu un grup de oameni de afaceri americani şi, cu toate că a cântat doar două melodii, Nixon l-a aplaudat pe Theodor Munteanu în picioare, împreună cu soţii Ceauşescu. Există şi un episod amuzant legat de acest moment din viaţa sa. Theodor Munteanu luase arvuna pentru o nuntă şi nu vroia să vină, dar când a auzit pentru cine trebuia să cânte, s-a răzgândit imediat. A cântat  atunci alături de Dan Spătaru, Corina Chiriac, Sofia Vicoveanca, Dorin Teodorescu şi formaţia ”Romanticii”. ”A fost cel mai teribil lucru, la care am asistat în viaţa mea. Să te aplaude preşedintele american în picioare. Mergând spre maşină, m-am găsit cu Dan Spătaru şi a venit un general de Armată şi m-am speriat, am crezut că am greşit cu ceva. El însă mi-a spus <<vreau să vă mulţumesc în numele preşedintele României pentru înalta dumneavoastră prestanţă artistică>>. M-a pupat  şi a plecat. Nici acum nu ştiu cine a fost, pentru că nu s-a recomandat, dar am văzut că era general de patru stele”, îşi aminteşte celebrul solist gălăţean.

”Cunosc oameni din lumea noastră, care au murit prin gurile de metrou”

A fost invidiat, iar unii ”colegi” l-au vrut plecat de la Galaţi. A fost calomniat şi denunţat prin scrisori anonime, iar problema a ajuns pe masa ”tovarăşei” Elena Ceauşescu. Aceasta îl simpatiza însă şi nu a crezut nimic din tot ce i-a ajuns la urechi, iar cariera lui Theodor Munteanu a continuat. Grecii au vrut să îl oprească la ei, iar americanii i-au făcut o ofertă să plece în State, dar dragostea lui Theodor Munteanu pentru România a fost prea mare. ”Mi-a fost şi frică de străinătate. Am fost circumspect, rezervat. Cunosc oameni din lumea noastră, care au murit prin gurile de metrou, pentru că nu au reuşit acolo unde plecaseră”, susţine solistul. Cunoscutul interpret a sprijinit întotdeuna tinerii artişti să se afirme. Theodor Munteanu a fost cel care i-a adus în teatru, schimbându-le destinul, pe binecunoscuţii comici de astăzi Doru Octavian Dumitru, Romică Ţociu şi Cornel Palade.

După ce s-a retras din activitate, a activat timp de cinci ani ca realizator de emisiuni la un post local de televiziune din Galaţi şi profesor de canto la Şcoala de Arte din Galaţi. Dincolo de cariera extraordinară pe care a avut-o ca solist de muzică uşoară, Theodor Munteanu reprezintă un model de viaţă, de modestie şi generozitate, dar şi prietenie, pe care românii în general şi gălăţenii în special au ajuns să îl aprecieze atât de mult.

adevarul.ro

[dcp100168]

Teodor Munteanu, sărbătorit la 80 de ani

Teodor Munteanu, Tedy, aşa cum a fost decenii la rând alintat de fanii muzicii sale, va urca din nou pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Operetă "N. Leonard", sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 18.00, pentru un spectacol prin care va fi sărbătorit la cei 80 de ani de existenţă şi aproape 60 de ani de carieră. Îi vor fi alături soliştii gălăţeni, ginerele său Adrian Enache, nepoata sa, şi ea cântăreaţă, Diana Enache, dar şi alţi invitaţi surpriză.

Faptul că a petrecut o viaţă pe scenă i se citeşte în fiecare gest şi în atitudinea dreaptă pe care o poartă cu dezinvoltură chiar şi la 80 de ani, deşi recent a suferit o intervenţie medicală destul de severă. Face parte din acea categorie de muzicieni cărora scena le-a dat ocazia să trăiască în preajma celor mai puternici oameni din ţară, dar şi din lume, în ciuda faptului că erau obligaţi să bată România în lung şi-n lat, în turnee obositoare, pentru a strânge bani de salarii.

Au vrut să-l fure grecii

Muzica este a doua sa natură. Teodor Munteanu s-a născut la Galaţi şi a copilărit în anii grei de război într-o familie de greci, pe care cântecul i-a ajutat să treacă peste momentele dificile: "Eu m-am născut în 1939, într-o familie de greci. Singurul român din familia mea era tata. Am crescut în oaza lor. Bunicul meu era comandant de vas. Bunica mea, Kiria Marigo, era o grecoaică frumoasă, care a avut 16 copii, dintre care au trăit doar opt. Am crescut în educaţia lor. Am învăţat să cânt de la ei. De aceea ştiu o mulţime de cântece greceşti. Când s-a înfrăţit Galaţiul cu oraşul Pireu, am fost să cânt acolo, împreună cu primarul de atunci, Caranghel. Primarul de acolo a vrut să mă "împrumute", mi-a cerut să rămân acolo măcar doi ani", povesteşte solistul gălăţean.

Oferte similare a mai primit. Şi pentru America. Însă niciodată nu a fost tentat să dea curs unor asemenea invitaţii. Avea unchi plecaţi în străinătate şi ştia cât a suferit familia. Dar şi cât sufereau ei de dor după România.

Gheorghe Gheorghiu Dej a vrut să-l înfieze

Vocea sa a fost remarcată de când era mic, din clasele primare. Dar pe o scenă adevărată a urcat pe vremea când făcea armata la Marină şi a fost cooptat în Ansamblul "Albatrosul", alături de care a cântat timp de trei ani. Aşa l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu Dej, care a vrut să-l şi înfieze. "Eram obişnuit pe vremea aceea să fim chemaţi să cântăm la diferite evenimente pentru oameni importanţi. Într-o zi a venit la Mangalia chiar Gheorghe Gheorghiu Dej. Fără să ştiu că în anturajul său i se spunea "Ghiţă", eu am interpretat un cuplet scris de Aurel Manolache, "Eu sunt Ghiţă, moldoveanul/ Cel din Dorohoi/ Şi-am venit în seara asta-aici în sat la voi". M-am speritat când m-a chemat la el. M-a întrebat: De unde eşti? Din Galaţi, stau pe strada Leului. Păi, am fost vecini. Eu am stat pe Griviţei. Am două fete. Dar pe tine te înfiez. Eu am dat din colţ în colţ, nu ştiam ce să răspund. Atunci i-a spus contraamiralului Bogdan să-l anunţe când m-am hotărât. Dar eu, după armată, m-am întors la grecii mei", îşi aminteşte artistul.

Aplaudat de preşedintele SUA

A debutat la "N. Leonard" în 1966 în spectacolul Musical Hall la Galaţi: "Am plecat ca Munteanu Teodor într-un turneu de 45 de zile. Şi m-am întors Teodor Munteanu. Am avut succes foarte mare. La Bucureşti, într-o dimineaţă a venit directorul meu, Nicolae Ciubuc, cu un vraf de ziare, şi mi-a zis: "Măi, banditule, te-ai lansat! Toate ziarele scriu despre tine!".
Trei ani mai târziu avea să fie aplaudat de preşedintele Statelor Unite ale Americii. Fusese chemat la spectacol la Mangalia, dar nu ştia pentru cine trebuia să cânte şi a refuzat să se ducă, pentru că primise arvuna pentru o nuntă. S-a trezit însă cu unul mare de la partid, care l-a pescuit cu maşina şi l-a dus direct la scenă. "Ceauşescu mă ceruse. Când am auzit că venise şi Nixon, m-am emoţionat. Din câte se pare, nevasta lui era româncă de prin Ardeal. Am cântat două melodii. S-a ridicat doamna Nixon, s-a ridicat şi Nixon, care avea doi metri, şi Ceauşescu şi m-au aplaudat în picioare. Am ieşit de pe scenă ameţit de emoţie şi am fugit la baie. A venit după mine un general de armată, care mi-a transmis mulţumirile lui Ceauşescu şi ale lui Nixon pentru prestaţia din seara aceea", mai povesteşte Teodor Munteanu.
Dincolo de activitatea de pe scenă, a fost câţiva ani profesor de canto la Şcoala Populară de Arte, a avut o emisiune de succes la un post de televiziune locală, unde a invitat vedete din toată ţara, a fost un model de generozitate, ajutând tineri artişti să se lanseze.

viata-libera.ro

[dcp100168]

A murit îndrăgitul artist gălăţean Teodor Munteanu

Cunoscutul artist Teodor Munteanu, un nume emblematic al scenei gălăţene, s-a stins din viaţă miercuri, 23 februarie, la vârsta de 82 de ani. Pe parcursul carierei de solist, numele său s-a confundat cu scena Teatrului Naţional de Operă şi Operetă "Nae Leonard" Galaţi, unde a debutat în 1966, în spectacolul “Musical Hall la Galaţi”.

A fost profesor de canto, de muzică uşoară şi de muzică populară la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” din Galaţi, unde a format şi a inspirat numeroase generaţii de artişti.

Teodor Munteanu s-a născut la Galaţi, pe 28 septembrie 1939, şi a copilărit în anii grei de război într-o familie de greci, pe care cântecul i-a ajutat să treacă peste momentele dificile: "M-am născut în 1939, într-o familie de greci. Singurul român din familia mea era tata. Am crescut în oaza lor. Bunicul meu era comandant de vas. Bunica mea, Kiria Marigo, era o grecoaică frumoasă, care a avut 16 copii, dintre care au trăit doar opt. Am crescut în educaţia lor. Am învăţat să cânt de la ei. De aceea ştiu o mulţime de cântece greceşti. Când s-a înfrăţit Galaţiul cu oraşul Pireu, am fost să cânt acolo, împreună cu primarul de atunci, Caranghel. Primarul de acolo a vrut să mă "împrumute", mi-a cerut să rămân acolo măcar doi ani", povestea solistul gălăţean, într-un interviu acordat, în toamna lui 2019, ziarului “Viaţa liberă”.

viata-libera.ro