Jump to content

Iveşti - comuna cu 120 de palate pe o singură uliţă


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Iveşti - comuna cu 120 de palate pe o singură uliţă

* Peste 120 de palate sunt aliniate pe o uliţă din Iveşti

Ideile preconcepute şi frica faţă de ceeea ce este diferit au transformat etnia rromă într-o societate închisă, cu reguli inedite pentru noi. Arvunirea fetelor, judecata ţigănească, autoritatea absolută a bulibaşei, sunt tradiţii şi reguli pe care cei din afara comunităţii rrome nu au cum să le înţeleagă.

Fuste lungi şi colorate, palate cu turnuleţe, aur, limuzine, căruţe, zgomot, fier vechi, uliţe neasfaltate şi cai. Cam aşa s-ar putea rezuma, într-o o privire de ansamblu, cartierul ţigănesc din Iveşti, locul unde poate fi găsită una dintre cele mai numeroase comunităţi de rromi din judeţul Galaţi.

Ferdinand Stănescu ocupă fotoliul de Bulibaşă al ţiganilor din Iveşti de mai bine de cinci ani, de când tatăl său a ieşit la „pensie". Acum, la 35 de ani, are cea mai puternică funcţie din cadrul comunităţii, fiind inclusiv unul dintre principalii judecătorii ai „Curţii Ţigăneşti". Bulibaşa ne-a explicat în câteva cuvinte ce înseamnă judecata în această etnie. „La noi, ajung cazurile alea uşoare, care se pot rezolva fără Poliţie. Dacă fură unu de la altul, dacă nu sunt trebi făcute cu violenţă, putem să le rezolvăm noi. Dar când îşi dau în cap unii la alţii, nu mai avem ce face şi intervine Poliţia", a spus acesta. De altfel, în ultimii ani, unul dintre cele mai grele cazuri rezolvate de „Judecata Ţigănească" a fost cel al unui furt de fete. „Unu de la noi din sat a fost la Movileni şi luase o fată. Atunci am intervenit şi s-au înţeles familiile, băiatul a dat fata înapoi şi toată lumea s-a împăcat. Putea să iasă urât, dar s-a rezolvat până la urmă", a mai povestit bulibaşa.

Arvunirea fetelor

Un alt obicei specific ţiganilor este cel al arvunirii fetelor. Încă de la cele mai fragede vârste, tinerele ştiu exact cu cine-şi vor petrece restul zilelor. Deşi poate părea o barbarie din exterior, această tradiţie este la fel de veche ca şi etnia. De la această regulă, nu sunt excluse nici măcar fetele liderilor. De altfel, încă de pe acum cele două fete ale lui Ferdinand Stănescu au viitorul asigurat, fiind deja arvunite. „Arvunirea înseamnă de fapt că viitorii socri aduc la sărbători de-ale gurii, ba câte un miel, ba un porc, depinde de sărbătoare. Nu mai e ca pe vremuri, când fetele erau luate şi crescute de mici de soacre. Acum ele sunt majore când pleacă de acasă. Cel puţin aşa este la noi, la Iveşti", susţine bulibaşa.

Exact ca într-o familie nobiliară medievală, băiatul lui Stănescu îi va urma în funcţia de lider al comunităţii. Deşi are numai 17 ani, acesta este deja însurat şi umblă cu tatăl său prin ţară fiindu-i deja partener de afaceri. Rolul de bulibaşă se moşteneşte, dar se şi învaţă. „Un bulibaşă trebuie să fie ascultat şi respectat de comunitate. Chiar dacă mai mulţi au încercat să mă înlăture de-a lungul anilor, nu au avut succes, din cauza faptului că oamenii nu îi respectau. Nu este o funcţie chiar aşa de uşoară cum pare de afară", mai spune Stănescu.

Şeful ţiganilor, timp de 45 de ani

Unul dintre cei mai longevivi conducători ai comunităţii din Iveşti este Istrate Stănescu, tatăl lui Ferdinand. Retras din funcţie în urmă cu aproximativ cinci ani, după ce a suferit o pareză, Stănescu Bătrânul a fost şeful ţiganilor atât pe vremea comuniştilor, cât şi în primii zece ani ai capitalismului. După 45 de ani, omul mai are de recuperat aproximativ un kilogram şi jumătate de aur, care i-a fost confiscat de comunişti. „A cheltuit pe judecată mai mult decât făcea aurul, dar a spus că nu contează. Era aurul lui şi pe ăla îl vroia înapoi", a spus fiul fostului bulibaşă. Istrate Stănescu a trăit şi una dintre cele mai crunte perioade ale comunităţii sale. La vârsta de 15 ani, a fost deportat, împreună cu întreaga sa familie la Bug. Acolo a văzut cum i-au murit fraţii, dar şi tatăl, iar la întoarcerea în România a trebuit să o „ia de la lingură".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/GALERIE-FOTOViata-satra-palate-poleite_0_221977976.html

Link to comment
Share on other sites

Și ce? Dacă „ are ” Țiganii Bani ce vreți?

Personal aș vrea să aflu și eu cine a făcut și semnat proiectul acestor minunății de clădiri.. Că de aprobat știu sigur că „ euroii ”.

Link to comment
Share on other sites

Ai dreptate AndreiM.!!!!! Dar asi mai fi curios,...daca prin absurd - Doamne Feres-Te!!! - in urma unui cutremur de grad seismic ridicat, se darama acele ,,palate mancat-as" si ,,moare puradeii si pirandeleo", cine o sa faca scandal ca ,,sa fie despagubite romalele" ca ne ,,moare copi' mancat-as" !! Aud???Normal ca tot alde Stanescu si gasca lui de VIKINGI cand aveau pojar!!!!Ca si la Revolutie cand au primit toate averile si aurul luat de comunisti( ca doar si inainte de a fi luat de comunisti tot aur FURAT era si tot averi facute pe MIJ-MASH-uri).

Deci cam asta e...

Link to comment
Share on other sites

  • 5 years later...

Cum e viaţa în ţigănia căldărarilor iveşteni. De vorbă cu bulibaşa

  • 120 de palate cu etaj şi turnuleţe cu tablă bătută
  • "Căldărarii nu pun mâna", ne asigură Ferdinand Stănescu
  • Tribunal ţigănesc nu mai există

La cei 41 de ani ai săi, Ferdinand Stănescu, bulibaşa ţiganilor căldărari din Iveşti, nu mai vrea să apară la ziar. Adică vrea - că doar nu-i nici mare scofală şi nici nu faci vreun rău când apari la ziar - dar nu mai permite nimănui să-l pozeze. Nici pe el, nici pe pirandele lui. E hotărât lucru, iar noi să facem bine să înţelegem, ne spune bulibaşa. Prea i-au împresurat pe ţigani camerele şi bliţurile, de la o vreme, aşa că vremea şedinţelor foto pentru romii iveşteni a apus. Se uită la inelul mare de aur şi la brăţara groasă, cu zale, care-i încinge mâna dreaptă. Îşi scutură pumnul şi o zornăie. Gata! Aşa grăit-a bulibaşa!
Dar uite, pentru că e un om al dialogului şi pentru că i-am trecut pragul palatului alb, bătut cu pietre lucioase, ne spune ce vrem să ştim despre viaţa căldărarilor lui. Că cică ţiganii nu-s oameni răi şi nici nu se bagă în viaţa altor. "Căldărarii nu pun mâna", ţine să ne asigure Ferdinand Stănescu. Numai nişte români i-ar fi făcut să se închidă în cartierul lor şi să rămână acolo. Auzi, cică-i apucase pe români indivia pe aurul, pe merţanele şi pe palate ţiganilor. Că voiau ei să ştie de unde le au şi cum le-au strâns… Păi, da' ce, noi îi întrebăm pe români de unde au ce au?
Două feluri de romi trăiesc în comuna Iveşti. Sunt vreo mie de căldărari (cei din deal) şi încă vreo mie de ursari (cei din vale). Între lumilor lor, prăpastia e destul de adâncă. Ursarii sunt săraci, în general. Căldărarii, mai puţin. Cel puţin despre cei care şi-au construit vreo 120 de palate cu etaj şi turnuleţe cu tablă bătută, am spune că nu sunt deloc săraci…. Dar sărăcia şi bogăţia sunt aşa cum le înţelegi tu, ne lămureşte bulibaşa.

În ţigănie, bogatul şi săracul nu se amestecă

De ce trăiesc căldărarii separat de ursari? Păi, pe de o parte, pentru că unii sunt în deal, iar ceilalţi, în vale şi e ceva de mers între un „cartier” şi altul. Apoi, pentru că pe vremuri, înainte de 1989, deşi erau mai toţi nomazi, căldărarii băteau ţara făcând cazane din aramă, iar ursarii - după cum e lesne de înţeles - plimbau ursul. Şi mai e un motiv, poate şi cel mai serios, care-i separă pe căldărari de ursari: cei dintâi sunt bogaţi, pe când cei din urmă, nu. „În ţigănie, fiecare are treaba lui. Faci cazane, ai bani. Eu îi ajut şi pe săraci, dar atât cât se poate. În schimb,  ţiganii bogaţi şi cei sărcaci nu se amestecă. Băieţii bogaţi nu se duc după fete sărace şi nici invers.
"Au, păi să-i vedeţi pe copii, la şcoală. Dacă îi pune învăţătoarea în bancă bogat cu sărac, ăla bogat face scandal până îi dă voie doamna să stea lângă un coleg bogat. Dar cum să faci altfel? E ruşine mare! Da' ce vorbim noi, că nici săracul nu are curaj să se aşeze lângă bogat", spune Ferdinand Stănescu.
De când datează împărţirea asta ca de castă indiană? Dintotdeuna, ne asigură bulibaşa, pentru că au existat căldărari "cu material"  pe ei din moşi-strămoşi.  Chiar dacă - asta o ştim numai noi şi nu o mai spunem nimănui - palatele astea au apărut după 1990. Era atunci vorba despre nişte bani încasaţi din vânzarea de tablă. Ei, mă rog, poveste veche, să nu dezgropăm morţii.

Judecată ţigănească? Vorbeşte lumea...

Bulibaşa Ferdinand spune că în ţigănia de la Iveşti nu se mai ţine de mult stabor şi că legile cărora toţi trebuie să li se supună romii sunt cele ale statului român. "Ca bulibaşă, mă implic între ei. Numai aseară au venit la mine nişte oameni de pe aici, să-mi spună că se certau vreo doi, câteva case mai încolo. M-am dus acolo şi i-am împăcat. Dar tribunal nu mai există. Legilor ţării trebuie să li se supună şi ţiganii", zice, hotărât, Ferdinand Stănescu.
Prin 2010, însă, acelaşi bulibaşă spunea că are un rol important în cadrul aşa-zisului tribunal ţigănesc.

Înveţi carte, ajungi pirandă la volan

Din cauză că mare parte dintre ţigani - chiar şi dintre cei bogaţi - erau analfabeţi, s-a inaugurat la Şcoala "Victor Ion Popa" din comună un program „A doua şansă”.
"Păi, voiau femeile să înveţe carte, atât cât s-a putut. Să dea şi ele de carnet. Să conducă  Merţanul. Şi uite că au luat. Şi a mea, şi altele. Luau ţigănicile sala numai cu 26 de puncte. Iar traseul… fără probleme. Şi uite-aşa, am început încet-încet să ne conducem maşinile. Până să facem carte, aveam şoferi români. Că erau maşini, dar dacă ţiganul nu ştia să citească...", îşi aminteşte bulibaşa, uitându-se la viţa boltită peste curtea sa.
Totuşi, nici şcoala multă nu-i pe placul ţiganilor. Băieţii fac douăsprezece clase, iar fetele numai opt clase. Că după măritiş - fie el şi fără acte sau slujbă la biserică - nu le mai lasă soacrele să umble de nebune, pe la şcoli...
Bulibaşa îşi aminteşte că băiatul lui - vorba ceea, ditai fiul de bulibaşă - a şi plâns când a aflat că n-are voie la facultate. "Lasă aşa, să stea aici, cu noi. La ce să se facă inginer? N-are ţara asta destui ingineri care n-au ce munci? La facultate îs româncele cu fuste scurte... ", meditează liderul ţiganilor.
Ţiganii bogaţi n-au voie să se căsătorească cu fete sărace. Şi nici cu românce. Vorba bulibaşei Ferdinand, "că i-a plăcut o româncă şi s-a dus după ea o dată, de două ori, e treaba bărbatului. Nu-l ştie nimeni. Dar mai mult, nu!".

Obiceiurile se mai schimbă. Dar greu

Ferdinand de la Iveşti mai spune că ţiganii îşi ţin obiceiurile, dar merg şi în pas cu vremurile noi. "Bărbaţii nu mai poartă mustaţă şi nici pălărie, cum purtau părinţii noştri. Femeile au şi mânecă scurtă, ceea ce era ruşinos, pe vreme mamelor nostre. Plus că ele au cam renunţat la banii pe care îi purtau în păr. Dar unele lucruri se păstrează. Când mergem la mare, spre exemplu, ţiganca face baie cu fustele pe ea", spune bulibaşa.
Dar cu căsătoriile astea între copii, cum e dom'le? "Nu există. Păi ce, să spunem că ne întâlnim doi oameni, dăm drumul la muzică tare şi spunem aşa, că atunci când or fi mari copiii noşti (cât de mari, oare? - n.r.) o să le facem cunoştinţă unul cu altul. Ce-am făcut rău? Am încălcat vreo lege? N-am supărat pe nimeni. Noi, ţiganii, trăim aici aşa, ca toţi oamenii", mai spune bulibaşa.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.