Jump to content

Iveşti - comuna cu 120 de palate pe o singură uliţă


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Iveşti - comuna cu vraci, salon de masaj şi pizzerie

În localitatea gălăţeană funcţionează o spălătorie auto, două benzinării, hipermarketuri şi fabrici care aduc la bugetul local aproape un milion de euro anual. Tragi pe dreapta în faţa primăriei din Iveşti şi ce să vezi: o spălătorie auto, o pizzerie, un salon de masaj ca să te refaci după un drum lung, un han cu motel şi două supermarketuri cu nume pretenţioase: Texas şi Extra. Astea, aşa, la prima vedere. Întreprinzători mai sunt. O secţie de împletituri din răchită, un vraci la poarta căruia bolnavii fac coadă pentru a cumpăra licorile miraculoase din plante, câteva mori şi multe depozite de materiale de construcţii. Bogată comună! Doi pesedişti conduc destinele comunei. Primarul şi vicele. Ei doi şi o Biblie mare cât un atlas, aşezată la vedere pe biroul edilului-şef. "Să ştiţi că noi îi punem pe consilieri să jure pe Biblie la învestirea în funcţie", se mândreşte primarul. Pesedişti, nepesedişti, asta nu mai contează dacă sunt gospodari. Şi la cum arată comuna, nu prea ai ce să le reproşezi. Străzile arată bine, localnicii au gaze, apă curentă şi în curând vor avea şi canalizare, pentru că săpăturile erau în toi. Localnicii îi laudă, în marea lor majoritate, însă sunt şi vreo 1.000 de iveşteni de naţionalitate rromă care nu le suflă în pânze din motive de ajutor social. "Ţiganii din comună se împart în două categorii. E un cartier de săraci lipiţi pământului care nu au acte, nu muncesc şi trăiesc doar din ajutor social, şi mai este unul de ţigani bogaţi cu BMW-uri, Audi şi palate, proprietari de depozite de materiale de construcţii şi alte afaceri", ne explică primarul. În fapt, noi ne-am pornit la Iveşti ca să vizităm secţia de împletituri, care după spusele localnicilor e foarte profitabilă. Însă de departe cel mai celebru businessman din Iveşti este vraciul Emanuel Micu. Acesta moşteneşte meseria de la tatăl său, care a vindecat oameni cu leacuri din plante toată viaţa. Un adevărat business, cu o investiţie minimă.

Siropuri care elimină celule canceroase din corp

Chiar arată a vraci dacă te uiţi la Emanuel Micu. Un bărbat de peste 40 de ani, mic de statură şi cu părul vopsit. Foarte primitor însă. Ne invită în palatul său, care şi-ar fi dorit să fie un microspital, dar nu a mai reuşit. A rămas doar o vilă impunătoare, cu o tablă agăţată de mansardă pe care scrie: "Plante medicinale. Program 8-16. Sărbătorile şi duminica, închis." Familia Micu e cunoscută de toţi pasionaţii de tratamente naturiste, pentru că au vindecat mii de bolnavi în decursul a zeci de ani. Emanuel ne invită în biroul său, scoate un caiet din sertar şi începe să citească nume, adrese şi boli ale persoanelor care au fost vindecate urmând tratamentele lui. "Dacă vine cineva la mine cu ciroză de tip B, în cinci luni îl fac flăcău", spune acesta. Plantele şi le procură singur de pe dealuri, de prin munţi şi păduri, apoi le depozitează într-o cameră specială. Bitterul şi siropurile sunt cele mai căutate. El şi familia lui trăiesc numai din această afacere. Clienţii sunt de toate tipurile. Tineri, bătrâni vin şi cer ajutorul după ce văd că medicina clasică nu îi mai poate ajuta. "Am nişte siropuri care elimină celulele canceroase din organism. Te vindecă de cancer la colon, la ficat, de ulcer, de toate cele", se mândreşte Micu. Îl credem pe cuvânt şi îl lăsăm să ajute o femeie care venise tocmai de la Iaşi pentru un tratament şi aştepta sfioasă în anticameră să fie văzută de vraci.

1,5 miliarde de lei vechi, cifră de afaceri din coşuri de răchită

"Da, mergem la răchitărie, pentru că vă aşteaptă de dimineaţă", ne spune viceprimarul, ghidul nostru. La Lieşti, o comună vecină "tablă-n tablă" cu Iveştiul, a funcţionat pe timpul lui Ceauşescu o răchitărie mare cu peste 200 de angajaţi. După revoluţie, fireşte, s-a desfiinţat, iar Nicolina împreună cu nişte neamuri de-ale ei şi-a deschis o secţie de împletituri în Iveşti: Silvocris. Societatea are contracte în Belgia, Olanda, Germania şi Franţa şi produce coşuri de diferite mărimi şi forme pentru aceste ţări. Le vinde cu patru euro coşul. "E o afacere destul de profitabilă, însă nu ca să faci avere din asta, ci ca să traieşti bine tu şi familia ta", spune Nicolina. Am intrat în secţie, o cameră mare într-o clădire jerpelită în care lucrau şase femei. Secţia a avut în 2000, atunci când s-a înfiinţat, 25 de angajate, dar, rând pe rând, cele tinere au plecat în străinătate pe bani mai mulţi. Cheltuielile nu sunt foarte mari, în jur de 5.000 de lei lună, însă un angajat împleteşte maximum cinci coşuri într-o singură zi. "Cererea este de câteva ori mai mare decât oferta, nu putem noi produce cât vor străinii", spune patroana.

Masaj de întreţinere şi pizza vegetariană la Iveşti

O clădire cu etaj pe care scrie Spălătorie Auto, Cabinet masaj, Vulcanizare rapidă, Pizzerie, Echilibrare roţi, Xerox, Asigurări auto, Orange şi Connex. Cred că nu mai avea loc, pentru că altfel patronul, Marin Iordache, care mai are şi moară, şi depozit de cherestea şi alte magazine le-ar fi scris pe toate pe frontispiciul clădirii. Trebuia să vedem cât de profitabile sunt aceste businessuri în mediul rural. Oare vine baba Floarea şi comandă un mesaj de întreţinere în centrul satului? Nu. Vin tineri însă, şi femei, şi bărbaţi care au probleme cu spatele sau cu articulaţiile, mai ales că o şedinţă de masaj nu costă mai mult de 15 lei. "La început, gurile rele spuneau că nu voi face nimic cu o spălătorie la ţară. Şi iată că acum spălătoria e plină toată ziua. La fel şi cu salonul de masaj. Nu am prea mulţi clienţi acum, dar cu timpul lumea se va obişnui", spune încrezător Iordache. Pizzeria nu funcţionează decât la comandă, iar localnicii spun că o fac fără carne. "Ăsta al lui Iordache e pocăit, mamă. Face pizza, dar e fără carne", spune o bătrână care îl cunoaşte bine pe patron.

„Dorul de satul natal nu-ţi dă pace până nu te întorci acasă"

Am vrut să vedem cum trăieşte un gospodar din Iveşti. Să-i vedem casa, să inspirăm aerul de ţară de pe prispă, să aruncăm o mână de boabe de porumb la păsări. Nu ai cum să îi înţelegi pe aceşti oameni dacă nu intri în intimitatea lor, dacă nu le descoşi amintirile. Nea Eugen Stancu a plecat la 20 de ani din satul Iveşti şi s-a întors abia după 40 de ani. Între timp a muncit în domeniul vinificaţiei la Brăila. "Visul meu a fost să mă întorc acasă. E un sentiment straniu atunci când revii după 40 de ani şi te simţi străin în satul tău", povesteşte nea Eugen cu ochii umezi. "Nu ştiu, cred că eu în adâncul sufletului meu mă aşteptam să găsesc aceiaşi oameni pe care i-am lăsat, însă nimic nu mai era la fel, în afară de casa bătrânească pe care nu mă îndur să o dărâm, deşi mi-am ridicat alta lângă ea", mai spune bărbatul. Are un băiat în Canada şi unul la Brăila. Le duce dorul şi singurele lui bucurii sunt atunci când îşi vede familia reunită. Acum satul pe care l-a regăsit după patru decenii are cinci şcoli, cinci grădiniţe, gaze, apă curentă, spălătorie, motel şi multe feţe noi. Prea multe.

http://www.adevarul.ro/articole/ivesti- ... rie/340670

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Iveşti - comuna cu 120 de palate pe o singură uliţă

* Peste 120 de palate sunt aliniate pe o uliţă din Iveşti

Ideile preconcepute şi frica faţă de ceeea ce este diferit au transformat etnia rromă într-o societate închisă, cu reguli inedite pentru noi. Arvunirea fetelor, judecata ţigănească, autoritatea absolută a bulibaşei, sunt tradiţii şi reguli pe care cei din afara comunităţii rrome nu au cum să le înţeleagă.

Fuste lungi şi colorate, palate cu turnuleţe, aur, limuzine, căruţe, zgomot, fier vechi, uliţe neasfaltate şi cai. Cam aşa s-ar putea rezuma, într-o o privire de ansamblu, cartierul ţigănesc din Iveşti, locul unde poate fi găsită una dintre cele mai numeroase comunităţi de rromi din judeţul Galaţi.

Ferdinand Stănescu ocupă fotoliul de Bulibaşă al ţiganilor din Iveşti de mai bine de cinci ani, de când tatăl său a ieşit la „pensie". Acum, la 35 de ani, are cea mai puternică funcţie din cadrul comunităţii, fiind inclusiv unul dintre principalii judecătorii ai „Curţii Ţigăneşti". Bulibaşa ne-a explicat în câteva cuvinte ce înseamnă judecata în această etnie. „La noi, ajung cazurile alea uşoare, care se pot rezolva fără Poliţie. Dacă fură unu de la altul, dacă nu sunt trebi făcute cu violenţă, putem să le rezolvăm noi. Dar când îşi dau în cap unii la alţii, nu mai avem ce face şi intervine Poliţia", a spus acesta. De altfel, în ultimii ani, unul dintre cele mai grele cazuri rezolvate de „Judecata Ţigănească" a fost cel al unui furt de fete. „Unu de la noi din sat a fost la Movileni şi luase o fată. Atunci am intervenit şi s-au înţeles familiile, băiatul a dat fata înapoi şi toată lumea s-a împăcat. Putea să iasă urât, dar s-a rezolvat până la urmă", a mai povestit bulibaşa.

Arvunirea fetelor

Un alt obicei specific ţiganilor este cel al arvunirii fetelor. Încă de la cele mai fragede vârste, tinerele ştiu exact cu cine-şi vor petrece restul zilelor. Deşi poate părea o barbarie din exterior, această tradiţie este la fel de veche ca şi etnia. De la această regulă, nu sunt excluse nici măcar fetele liderilor. De altfel, încă de pe acum cele două fete ale lui Ferdinand Stănescu au viitorul asigurat, fiind deja arvunite. „Arvunirea înseamnă de fapt că viitorii socri aduc la sărbători de-ale gurii, ba câte un miel, ba un porc, depinde de sărbătoare. Nu mai e ca pe vremuri, când fetele erau luate şi crescute de mici de soacre. Acum ele sunt majore când pleacă de acasă. Cel puţin aşa este la noi, la Iveşti", susţine bulibaşa.

Exact ca într-o familie nobiliară medievală, băiatul lui Stănescu îi va urma în funcţia de lider al comunităţii. Deşi are numai 17 ani, acesta este deja însurat şi umblă cu tatăl său prin ţară fiindu-i deja partener de afaceri. Rolul de bulibaşă se moşteneşte, dar se şi învaţă. „Un bulibaşă trebuie să fie ascultat şi respectat de comunitate. Chiar dacă mai mulţi au încercat să mă înlăture de-a lungul anilor, nu au avut succes, din cauza faptului că oamenii nu îi respectau. Nu este o funcţie chiar aşa de uşoară cum pare de afară", mai spune Stănescu.

Şeful ţiganilor, timp de 45 de ani

Unul dintre cei mai longevivi conducători ai comunităţii din Iveşti este Istrate Stănescu, tatăl lui Ferdinand. Retras din funcţie în urmă cu aproximativ cinci ani, după ce a suferit o pareză, Stănescu Bătrânul a fost şeful ţiganilor atât pe vremea comuniştilor, cât şi în primii zece ani ai capitalismului. După 45 de ani, omul mai are de recuperat aproximativ un kilogram şi jumătate de aur, care i-a fost confiscat de comunişti. „A cheltuit pe judecată mai mult decât făcea aurul, dar a spus că nu contează. Era aurul lui şi pe ăla îl vroia înapoi", a spus fiul fostului bulibaşă. Istrate Stănescu a trăit şi una dintre cele mai crunte perioade ale comunităţii sale. La vârsta de 15 ani, a fost deportat, împreună cu întreaga sa familie la Bug. Acolo a văzut cum i-au murit fraţii, dar şi tatăl, iar la întoarcerea în România a trebuit să o „ia de la lingură".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/GALERIE-FOTOViata-satra-palate-poleite_0_221977976.html

Link to comment
Share on other sites

Și ce? Dacă „ are ” Țiganii Bani ce vreți?

Personal aș vrea să aflu și eu cine a făcut și semnat proiectul acestor minunății de clădiri.. Că de aprobat știu sigur că „ euroii ”.

Link to comment
Share on other sites

Ai dreptate AndreiM.!!!!! Dar asi mai fi curios,...daca prin absurd - Doamne Feres-Te!!! - in urma unui cutremur de grad seismic ridicat, se darama acele ,,palate mancat-as" si ,,moare puradeii si pirandeleo", cine o sa faca scandal ca ,,sa fie despagubite romalele" ca ne ,,moare copi' mancat-as" !! Aud???Normal ca tot alde Stanescu si gasca lui de VIKINGI cand aveau pojar!!!!Ca si la Revolutie cand au primit toate averile si aurul luat de comunisti( ca doar si inainte de a fi luat de comunisti tot aur FURAT era si tot averi facute pe MIJ-MASH-uri).

Deci cam asta e...

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Ţiganii din Iveşti, supăraţi că nu mai primesc ajutoare de încălzire

Ţiganii din Iveşti, judeţul Galaţi, sunt revoltaţi de când au aflat că primăria nu mai are bani de subvenţii la căldură. Pirandele s-au dus chiar şi la primarul din localitate să se vaite că nu au cum să-şi mai încălzească toate camerele palatelor.

Mariana e o ţigancă din Iveşti, care locuieşte pe uliţa Stăneştilor, adică în “cartierul rezidenţial” din sat, plin de palate cu turnuleţe. Recent, femeia i s-a plâns primarului că se descurcă tot mai greu cu banii. “Mi-au luat suplimentele de alocaţie. Am trei copii şi primeam şi eu 50 de lei. Săptămâna trecută mi-au zis că nici bani de încălzire nu primesc, că am palat mare, are opt camere”, a declarat, nervoasă, femeia. Culmea, Mariana e supărată că multe familii cu adevărat sărace iau subvenţii, iar pe ţigani edilul a îndrăznit să îi trimită la muncă, să se strângă bani la buget. “Asta e descremenare!”, a concluzionat, supărată, ţiganca.

libertatea.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

A murit bulibaşa din Iveşti

A fost jale mare astăzi în comunitatea rromilor din Iveşti. Cel care i-a coordonat mai bine de 40 de ani, bulibaşa Istrate Stănescu, a fost condus pe ultimul drum. Şeful rromilor avea 81 de ani şi de mai bine de şase ani era grav bolnav. Trei zile şi trei nopţi toate bocitoarele din Iveşti l-au plâns pe Istrate Stănescu, iar o fanfară a cântat melodiile preferate ale bulibaşei. La înmormântarea primului om din comunitatea rromilor din Iveşti a venit şi bulibaşa din Iaşi, Colea Stănescu, care a ţinut să-i aducă un ultim omagiu omologului său din Iveşti. „A fost om bun. A ştiut mereu să-i împace şi pe ţigani şi pe români. E o mare pierdere pentru noi, dar ce să facem”, a spus Colea Stănescu, bulibaşa din Iaşi.

Pentru înmormântarea lui Istrate Stăescu, fiul său Ferdinand a cheltuit peste 10.000 de euro. „Am luat pentru tata sicriu din Italia din lemn de bambus, cruce din marmură albă şi haine din străinătate. Tata a fost om mare şi trebuia să aibă parte de o înmormântare ca atare”, a spus Ferdinand Stănescu, succesorul bulibaşei. După înmormântare, cei peste 500 de rromi au mers la pomană.

presagalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Cum e viaţa în ţigănia căldărarilor iveşteni. De vorbă cu bulibaşa

  • 120 de palate cu etaj şi turnuleţe cu tablă bătută
  • "Căldărarii nu pun mâna", ne asigură Ferdinand Stănescu
  • Tribunal ţigănesc nu mai există

La cei 41 de ani ai săi, Ferdinand Stănescu, bulibaşa ţiganilor căldărari din Iveşti, nu mai vrea să apară la ziar. Adică vrea - că doar nu-i nici mare scofală şi nici nu faci vreun rău când apari la ziar - dar nu mai permite nimănui să-l pozeze. Nici pe el, nici pe pirandele lui. E hotărât lucru, iar noi să facem bine să înţelegem, ne spune bulibaşa. Prea i-au împresurat pe ţigani camerele şi bliţurile, de la o vreme, aşa că vremea şedinţelor foto pentru romii iveşteni a apus. Se uită la inelul mare de aur şi la brăţara groasă, cu zale, care-i încinge mâna dreaptă. Îşi scutură pumnul şi o zornăie. Gata! Aşa grăit-a bulibaşa!
Dar uite, pentru că e un om al dialogului şi pentru că i-am trecut pragul palatului alb, bătut cu pietre lucioase, ne spune ce vrem să ştim despre viaţa căldărarilor lui. Că cică ţiganii nu-s oameni răi şi nici nu se bagă în viaţa altor. "Căldărarii nu pun mâna", ţine să ne asigure Ferdinand Stănescu. Numai nişte români i-ar fi făcut să se închidă în cartierul lor şi să rămână acolo. Auzi, cică-i apucase pe români indivia pe aurul, pe merţanele şi pe palate ţiganilor. Că voiau ei să ştie de unde le au şi cum le-au strâns… Păi, da' ce, noi îi întrebăm pe români de unde au ce au?
Două feluri de romi trăiesc în comuna Iveşti. Sunt vreo mie de căldărari (cei din deal) şi încă vreo mie de ursari (cei din vale). Între lumilor lor, prăpastia e destul de adâncă. Ursarii sunt săraci, în general. Căldărarii, mai puţin. Cel puţin despre cei care şi-au construit vreo 120 de palate cu etaj şi turnuleţe cu tablă bătută, am spune că nu sunt deloc săraci…. Dar sărăcia şi bogăţia sunt aşa cum le înţelegi tu, ne lămureşte bulibaşa.

În ţigănie, bogatul şi săracul nu se amestecă

De ce trăiesc căldărarii separat de ursari? Păi, pe de o parte, pentru că unii sunt în deal, iar ceilalţi, în vale şi e ceva de mers între un „cartier” şi altul. Apoi, pentru că pe vremuri, înainte de 1989, deşi erau mai toţi nomazi, căldărarii băteau ţara făcând cazane din aramă, iar ursarii - după cum e lesne de înţeles - plimbau ursul. Şi mai e un motiv, poate şi cel mai serios, care-i separă pe căldărari de ursari: cei dintâi sunt bogaţi, pe când cei din urmă, nu. „În ţigănie, fiecare are treaba lui. Faci cazane, ai bani. Eu îi ajut şi pe săraci, dar atât cât se poate. În schimb,  ţiganii bogaţi şi cei sărcaci nu se amestecă. Băieţii bogaţi nu se duc după fete sărace şi nici invers.
"Au, păi să-i vedeţi pe copii, la şcoală. Dacă îi pune învăţătoarea în bancă bogat cu sărac, ăla bogat face scandal până îi dă voie doamna să stea lângă un coleg bogat. Dar cum să faci altfel? E ruşine mare! Da' ce vorbim noi, că nici săracul nu are curaj să se aşeze lângă bogat", spune Ferdinand Stănescu.
De când datează împărţirea asta ca de castă indiană? Dintotdeuna, ne asigură bulibaşa, pentru că au existat căldărari "cu material"  pe ei din moşi-strămoşi.  Chiar dacă - asta o ştim numai noi şi nu o mai spunem nimănui - palatele astea au apărut după 1990. Era atunci vorba despre nişte bani încasaţi din vânzarea de tablă. Ei, mă rog, poveste veche, să nu dezgropăm morţii.

Judecată ţigănească? Vorbeşte lumea...

Bulibaşa Ferdinand spune că în ţigănia de la Iveşti nu se mai ţine de mult stabor şi că legile cărora toţi trebuie să li se supună romii sunt cele ale statului român. "Ca bulibaşă, mă implic între ei. Numai aseară au venit la mine nişte oameni de pe aici, să-mi spună că se certau vreo doi, câteva case mai încolo. M-am dus acolo şi i-am împăcat. Dar tribunal nu mai există. Legilor ţării trebuie să li se supună şi ţiganii", zice, hotărât, Ferdinand Stănescu.
Prin 2010, însă, acelaşi bulibaşă spunea că are un rol important în cadrul aşa-zisului tribunal ţigănesc.

Înveţi carte, ajungi pirandă la volan

Din cauză că mare parte dintre ţigani - chiar şi dintre cei bogaţi - erau analfabeţi, s-a inaugurat la Şcoala "Victor Ion Popa" din comună un program „A doua şansă”.
"Păi, voiau femeile să înveţe carte, atât cât s-a putut. Să dea şi ele de carnet. Să conducă  Merţanul. Şi uite că au luat. Şi a mea, şi altele. Luau ţigănicile sala numai cu 26 de puncte. Iar traseul… fără probleme. Şi uite-aşa, am început încet-încet să ne conducem maşinile. Până să facem carte, aveam şoferi români. Că erau maşini, dar dacă ţiganul nu ştia să citească...", îşi aminteşte bulibaşa, uitându-se la viţa boltită peste curtea sa.
Totuşi, nici şcoala multă nu-i pe placul ţiganilor. Băieţii fac douăsprezece clase, iar fetele numai opt clase. Că după măritiş - fie el şi fără acte sau slujbă la biserică - nu le mai lasă soacrele să umble de nebune, pe la şcoli...
Bulibaşa îşi aminteşte că băiatul lui - vorba ceea, ditai fiul de bulibaşă - a şi plâns când a aflat că n-are voie la facultate. "Lasă aşa, să stea aici, cu noi. La ce să se facă inginer? N-are ţara asta destui ingineri care n-au ce munci? La facultate îs româncele cu fuste scurte... ", meditează liderul ţiganilor.
Ţiganii bogaţi n-au voie să se căsătorească cu fete sărace. Şi nici cu românce. Vorba bulibaşei Ferdinand, "că i-a plăcut o româncă şi s-a dus după ea o dată, de două ori, e treaba bărbatului. Nu-l ştie nimeni. Dar mai mult, nu!".

Obiceiurile se mai schimbă. Dar greu

Ferdinand de la Iveşti mai spune că ţiganii îşi ţin obiceiurile, dar merg şi în pas cu vremurile noi. "Bărbaţii nu mai poartă mustaţă şi nici pălărie, cum purtau părinţii noştri. Femeile au şi mânecă scurtă, ceea ce era ruşinos, pe vreme mamelor nostre. Plus că ele au cam renunţat la banii pe care îi purtau în păr. Dar unele lucruri se păstrează. Când mergem la mare, spre exemplu, ţiganca face baie cu fustele pe ea", spune bulibaşa.
Dar cu căsătoriile astea între copii, cum e dom'le? "Nu există. Păi ce, să spunem că ne întâlnim doi oameni, dăm drumul la muzică tare şi spunem aşa, că atunci când or fi mari copiii noşti (cât de mari, oare? - n.r.) o să le facem cunoştinţă unul cu altul. Ce-am făcut rău? Am încălcat vreo lege? N-am supărat pe nimeni. Noi, ţiganii, trăim aici aşa, ca toţi oamenii", mai spune bulibaşa.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 7 years later...

Țiganii căldărari din Ivești, între tradiție și modernitate

În comuna Ivești, din județul Galați, există un cartier desprins parcă din filme, în care trăiesc 1.200 de familii de țigani. Romii căldărari din județ au păstrat și astăzi o parte dintre tradițiile comunității, transmise din generație în generație și din tată în fiu. Însă cei mai mulți dintre ei s-au adaptat traiului modern, pirandele au permis de conducere și mașini personale, iar copiii învață în școlile românești laolaltă cu copiii români. Cu toate acestea, întreaga comunitate ascultă de șeful lor, bulibașa Ferdinand Stănescu.

"Noi mediem conflictele minore ale comunității noastre, pe cele penale le judecă legea" 

Una dintre locuințele cele mai somptuoase din zonă este cea în care locuiesc Ferdinand și soția lui, Gina, țigani căldărari sosiți pe meleaguri gălățene cu zeci de ani în urmă. Acesta se laudă cu cei trei copii ai săi, care acum sunt căsătoriți, fiecare cu familia lui, fiecare la palatul lui. „Am rămas în casă eu și soția. Copiii au plecat la caselor lor. Mai vin nepoții în timpul zilei, uneori, și mai animă viața în gospodărie. Eu țin ordinea în comunitate, printre oamenii mei. De obicei intervin în conflictele minore, încerc să îi fac să se împace, însă atunci când fac prostii mari, care nu mai pot fi reglementate de legea noastră, intervine legea penală. Și ei (țiganii) răspund penal conform legilor statului”, ne-a povestit Ferdinand Stănescu.

Întrebat care este ocupația de bază a țiganilor căldărari care formează comunitatea din Ivești, șeful clanului ne-a explicat că aceștia fac containere, la marginea drumului, pe care apoi le vând în toată țara, acolo unde au comenzi, în special la Sibiu. Este o activitate care îi ține ocupați și care îi ajută să câștige banii pentru traiul zilnic.

Gina, „prima doamnă” a comunității, își ajută soțul la bunul mers al treburilor. Femeia ne-a povestit că se ocupă de casă, de nepoți, dar și că își urmează soțul acolo unde nevoile comunității de romi o cer. „Am fost plecați la Sinaia, unde soțul meu a avut o întrunire cu cei mai mari lideri ai clanului nostru de țigani căldărari. Am stat trei zile acolo. Acum ne pregătim de Sărbătorile de Crăciun. Urmăm tradițiile, facem mese în curte și mergem în vizită pe la toate neamurile”, ne-a povestit Gina. Aceasta ne-a spus că a fost nevoită să facă școala de șoferi, sătulă fiind să aștepte ca soțul sau fiul ei să își facă timp și pentru ea să o ducă pe unde avea nevoie. Mai mult, ea susține că a făcut și școală în limba română (prin programul A Doua Șansă).

Deși scumpă la vorbă, Gina Stănescu ne-a împărtășit câteva din tainele comunității ei de care se ocupă prin prisma rolului pe care îl are, cel de soție a bulibașei. Femeia ne-a spus că susține copiii de romi să meargă la școală. „Copiii noștri vorbesc și limba romani și cea românească, pentru că fac școală în limba română. Însă românii și-au luat copiii de la școala unde învață ai noștri, pe motiv că nu le convine să învețe în clase comune”, ne-a povestit Gina Stănescu.

Românii şi-au vândut casele romilor

Referitor la cartierul de romi din Ivești, familia Stănescu ne-a spus că acesta a apărut destul de repede, după ce prima familie de români și-a vândut locuința unor țigani căldărari înstăriți. „Apoi încă un român a vândut, pentru că nu îi plăcea să fie vecin cu țiganii și tot așa, până când ne-am adunat toți aici și am făcut cartierul nostru”, a adăugat Ferdinand Stănescu.

Astăzi, țiganii din Ivești mai păstrează, din vechi, porturile tradiționale și limba. Pentru că nu au o sursă de venit, căldărarii s-au apucat de propriile afaceri, unele legale, altele supuse doar legilor comunității. De la căldări şi cazane, atenţia romilor care lucrează fierul s-a mutat la ceea ce se cere acum pe piaţă. Pe trotuar, în fața porților palatelor, tronează câte un container, la care lucrează zi lumină, cu mic, cu mare, pentru că trebuie finalizat destul de repede. Cetățenii din comună sunt circumspecți în ceea ce îi privește, spunându-ne să avem grijă, pentru că unii dintre ei încearcă să își păcălească clienții.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.