Jump to content

Analiza pe text: "Cand s-a predat smecheria" de Nicolae Guta


AndreiM
 Share

Recommended Posts

Nicolae Guta nu e o floare rara aparuta aproape prin miracol pe taramul Daciei apusene, este un astru tasnit din adancurile cerurilor de Rasarit, ca o marturie despre o civilizatie tanara si noua, dar inradacinata intr-un pamant de veche cultura si de severa traditie.

Guta, Manelistul Nepereche cum l-ar fi numit George Calinescu, realizeaza prin poemul “Cand se preda smecheria” un adevarat bildungsroman in versuri.

Printr-o maiestrie vecina cu perfectiunea, el reuseste sa transpuna in cuvinte momentul initiatic al deprinderii smecheriei.

Adverbul de timp “cand” plaseaza actiunea in timpul imemorial al copilariei atat de indepartate. Poetul ne sugereaza inca din primul vers ca parcurgem un drum invers, catre origini, un adevarat regressus ad uterum, o intoarcere in illo tempore, pe cand abia buchisea tainele “smecheriei”.

Fin intelectual si cu un acut spirit de observatie, Nicolae Guta se deosebea inca din frageda pruncie de semenii sai. In timp ce alti copii nesocotesc binefacerile ulterioare stapanirii smecheriei, el este singurul care percepe importanta acesteia. Repercusiunile nu intarzie sa apara si toti “raman repetenti” la materia vietii:

“cand se preda smecheria

o invatam in clasa intaia

o invatam in clasa intaia

dar voi nu ati fost atenti

si ati ramas repetenti

si ati ramas repetenti”.

Totodata, putem interpreta aceasta prima strofa intr-o alta cheie: poetul a fost martor al Genezei, a luat parte la despartirea intunericului de lumina, deschizand actiunii o perspectiva mitica.

Antiteza om de rand-geniu isi face aparitia in cea de-a treia strofa.

“sunt uramarit general

pentru ca port ilegal

prea multa inteligenta

si nu dau la concurenta”

Tema geniului pustiu, “urmarit general”, omniprezenta in opera gutziana, denunta destinul tragic al omului superior intelectual semenilor sai. Urmand preceptele filosofiei schopenhauriene, omul de geniu, recte Gutza, este nevoit sa se izoleze, sa se indeparteze de tumultul efemer al vietii muritorilor de rand.

Strofa a saptea reprezinta o invitatie adresata unei societati inferioare intelectual poetului. Este o fina ironie la adresa contemporanilor sai macinati de pizma:

“dati-ma in judecata

ca am mintea dezghetata

Traind cu constiinta propriei valori, autorul nu se inspaimanta de prigoana cotidianului, el stie ca se poate refugia oricand in lumea ideilor. El nu se lasa prada efemerului:

“puteti sa ma reclamati

ca mintea nu mi-o luati”

Intregul poem este construit in jurul antitezei intre geniul manelistic nepieritor si mediocritatea semenilor a caror viclenie le tine loc de inteligenta.

Toate acestea ne demonstreaza ca Nicolae Guta lucreaza ca un bijutier, cizelandu-si versurile pana aproape de perfectiune.

http://maldita.ro/analiza-pe-text-cand-s-a-predat-smecheria-de-nicolae-guta.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.