Paştele, la Galaţi. Hristos a înviat!/ Adevărat a înviat!

[dcp100168]

Paştele: origini şi semnificaţii

Paştele este sărbătoarea cea mai importantă pentru creştini, deoarece reprezintă misterul fundamental al mântuirii neamului omenesc: Pătimirea, Moartea şi Învierea lui Isus. Această sărbătoare reprezintă nucleul patrimoniului liturgic şi teologic al creştinismului.

După relatarea Sfintelor Evanghelii, Isus Cristos a instituit sacramentul Euharistiei în timpul celebrărilor pascale ale iudeilor. Noul Testament ne spune că Isus a fost răstignit în ajunul Paştelui ebraic. Primii creştini de origine ebraică celebrau Învierea lui Cristos imediat după Paştele ebraic, în timp ce creştinii care veneau din păgânism celebrau Paştele în fiecare duminică. Pentru a rezolva această neînţelegere cu privire la data celebrării, în anul 325, la Conciliul ecumenic din Nicea s-a stabilit că Paştele trebuie să fie celebrat în prima duminică după lună plină care urmează echinocţiului de primăvară. Mai târziu, în anul 525 s-a stabilit o perioadă în care trebuie „să cadă” Paştele: între 22 martie şi 25 aprilie. Această alegere este legată de simbolismul renaşterii, primăvara natura se regenerează şi tot universul este implicat în această renaştere.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cristos_Speranta_noastra_a_inviat_Aleluia_2.html

Data la care se sărbătoresc Paştile depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocţiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul cu dată schimbătoare, legat de mişcarea de rotaţie a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocţiul de primăvară). Astfel, Paştile sunt serbate întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocţiu. Când luna plină coincide cu echinocţiul şi este o zi de sâmbătă, Paştile pot fi serbate chiar a doua zi, duminică, 22 martie; aceasta este data cea mai timpurie a Paştilor.

[dcp100168]

Pastorala de Înviere 2010

Învierea Domnului – bucuria „ospăţului credinţei”

Preacuvioşilor şi preacucernicilor slujitori ai sfintelor altare, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din Arhiepiscopia noastră, har, milă, pace, sănătate şi lumină sfântă în suflete şi în viaţă de Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului, iar de la smerenia noastră arhierească binecuvântare. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Participăm, cu însufleţire, cu emoţie sfântă şi cu bucurie nemărginită la Taina Învierii din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos din anul milostivirii Sale 2010. Suntem, acum, în faţa sfintelor biserici, în număr mult mai mare decât la orice alt eveniment sacru.

Este prezentă comunitatea creştină reunită în toate satele şi în toate oraşele, din parohiile şi din mănăstirile noastre. Împreună cu toată lumea creştină ne luminăm cu prăznuirea şi trăim, în unitate sfântă, dreapta credinţă în Înviere şi în viaţa veşnică, precum mărturisim în Crez: „Şi a Înviat a treia zi după Scripturi”. „Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care S-a întărit”. (Canonul pascal, cântarea a 3-a).

Odată cu toată creaţia, lumina Învierii Domnului pătrunde în sufletele noastre, ale celor ce am primit lumina dreptei credinţe, de la Botez: „Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor” (Slujba Sf. Botez).

Acest mare dar al luminării prin dreapta credinţă în Biserică este şi naştere duhovnicească, dar şi înviere la viaţa creştină.

„Ne-am îngropat în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a Înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Rom VI, 4).

Aceeaşi haină luminoasă a Învierii Mântuitorului este îmbrăcată de fiecare nou botezat, ca o arvună a noii condiţii de vieţuire creştinească în marea familie a Bisericii, care se mai numeşte şi „antecamera Învierii şi a vieţii veşnice”.

Iată pentru ce lumina pascală pe care-o primim cu emoţie sfântă şi anul acesta, ca dar ceresc de la Sfântul Mormânt al Mântuitorului de la Ierusalim, prin grija Sfintei Patriarhii, reaprinde şi în noi, asemenea unei candele, „feştila” luminoasă a credinţei şi astfel, luminaţi, luminăm şi noi totul în jurul nostru.

Deci, preaiubiţi fraţi creştini, înţelegem duhovniceşte că lumina pascală nu se reduce doar la un act ritual şi nu se rezumă doar la o ceremonie emoţionantă, la sfârşitul căreia revenim, de îndată, după obicei, spre casele noastre sau spre alte locuri obişnuite ale unor evenimente trecătoare.

Noi, creştinii dreptmăritori, suntem invitaţi de Biserică să participăm efectiv la desăvârşirea luminării interioare a fiinţei, prin lumina şi darurile Sfintei Învieri. Lumina din mâini, pătrunsă în inimi, ne călauzeşte spre Mântuitorul Înviat – „Lumina lumii” (In VIII, 5) şi „Pâinea cea vie, care S-a pogorât din Cer” (In, VI, 51).

În acest sens, Paştile nu reprezintă doar o sărbătoare mare, ci mai ales întâlnirea tainică şi mântuitoare cu Hristos Domnul Înviat din morţi, pentru a ne învia şi pe noi sufleteşte şi duhovniceşte, aşa precum îşi doreşte orice bun creştin când se roagă în biserică.

„Iisuse Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre” (Acatistul Sfintei Învieri).

Suntem, aşadar, la prima parte a slujbei pascale în faţa bisericii, care se mai numeşte şi începutul pascal. „Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt” (Canonul pascal, cântarea a 3-a).

Lumina Învierii a inundat şi viaţa noastră, dar şi toată creaţia. În mod firesc, acum urmează întoarcerea noastră spre Mântuitorul, în interiorul bisericii în care se află Sfântul Său Mormânt, în Sfântul Altar, de unde ni s-a oferit lumina pascală.

Luminarea personală şi exterioară a creaţiei continuă într-un mod înălţător în biserică, care va fi luminată şi de noi, purtătorii luminii pascale.

Intrăm, acum, ca luminători şi luminaţi de Hristos, pentru a participa la cel mai înălţător eveniment al împărtăşirii din darurile cele mai presus de lume ale Învierii, Sfânta Liturghie.

Iubiţi slujitori ai Sfintelor Altare, fraţi creştini,

Precum ne îndeamnă marele misionar al Învierii, Sfântul Ioan Gură de Aur, ca toţi Sfinţii Părinţi, să intrăm cât mai mulţi şi mai ales cei ce n-am trăit până acum această unică experienţă în biserică de Sfintele Paşti.

Participarea la Sfânta Liturghie se constituie în actul sublim al trăirii „bogăţiei” neveştejite a ,,Sărbătorii sărbătorilor şi Praznicului praznicelor”.

Lumina pascală din lumânarea ce-o purtăm în mâini se va stinge curând, mai ales în drumul nostru imediat spre casă în noaptea pascală.

Dar protejarea ei în interiorul bisericii şi participarea noastră la dumnezeiasca Liturghie poate să ne ajute la pătrunderea ei şi în mintea şi în inimile şi în viaţa noastră.

Pentru a nu ni se părea că-i prea multă oboseală, să ne amintim de atâtea ocazii în timpul unui an, când am participat chiar noaptea la diferite evenimente, fără să dezamăgim prietenii, care ne-au invitat.

De această dată, ne invită Însuşi Mântuitorul Hristos la bucuria Învierii Sale din morţi, prin care a învins întunericul, iadul şi moartea şi celor din morminte le-a daruit viaţă! Noaptea este schimbată duhovniceşte în zi, în Ziua Învierii şi a bucuriei vieţii celei fără de moarte.

Timpul sfânt capătă acum dimensiune eternă. Domnul astfel ne cheamă la însuşirea darurilor luminoase ale credinţei şi la întărirea nădejdii în nemurire, precum mărturisirea în Crez:

„Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Aşa cum Sfinţii Apostoli şi purtătoarele de miruri care au alergat chiar în ziua Învierii, cu bucurie, la Mormântul Domnului, ni se cuvine şi nouă a parcurge „calea” spre Hristos Cel Înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire” (Crezul).

„Aşadar, pentru că avem să vedem şi noi în noaptea aceasta pe Cel pironit pe Cruce, ca pe un miel junghiat şi jertfit, vă rog să ne apropiem cu cutremur, cu multă sfială şi evlavie”.

„Ştiţi, dar, cum stăteau îngerii în jurul mormântului, care nu mai avea Trupul Stăpânului, în jurul mormântului gol. Dădeau multă cinstire locului aceluia, tocmai pentru ca a avut în el Trupul Stăpânului”.

„Îngerii, care depăşesc firea noastră, stăteau cu atâta sfială şi evlavie la mormânt, iar noi n-avem să stăm lângă un mormânt gol, ci chiar lângă Masa care are pe Mielul Hristos Înviat” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Crucea Domnului ).

În timpul Sfintei Liturghii, şi mai ales de Sfintele Paşti, Mântuitorul ne invită la „Ospăţul Stăpânului”, la împărtăşirea cu Preacuratele Sale Taine, precum ne-a făgăduit la Cina cea de Taină:

„Acesta este Trupul Meu, Care se dă pentru voi: aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Luca XXII, 19).

„Căci ori de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până când va veni” (I Cor. XI, 26).

„Aceeaşi tainică întâlnire cu Domnul înviat din morţi ne dezvăluie conţinutul rugăciunii lor din cadrul Sfintei Liturghii, ca prezenţă mântuitoare vie şi dinamică a Domnului, Care ni se oferă, ca şi noi să înviem sufleteşte şi astfel să intrăm “întru înnoirea vieţii”:

„Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a drepta, şi de cea de-a doua şi slăvita iarăşi venire…

„Ţie (Doamne) Ţi-aducem de toate şi pentru toate” (Sf. Liturghie), înţelegând prin aceasta că ne aducem „pe noi înşine şi unii pe alţii”, ca astfel toată viaţa noastră lumească, cu toate grijile, cu toate durerile, cu toate decăderile ei „lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, spre a înnoi, spre a o sfinţi mai înainte de a se sfinţi pasca, ouăle şi masa pascală!

Hristos, la Sfânta Liturghie, ni se oferă „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”, căci dumnezeiasca Euharistie este „medicamentul nemuririi” (Sf. Ignatie al Antiohiei, Epistola către Efeseni, în col. P.S.B. vol I, EIBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 164), care „vindecă numărul deplin al celor cinci simţuri ale noastre”, „intră în alcătuirea mădularelor mele şi întru toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă şi arde spinii tuturor păcatelor” (Rugăciunea a treia de mulţumire a Sf. Simeon Metafrastrul, după Sfânta Împărtăşanie).

Astfel, înviaţi din bolile noastre sufleteşti şi trupeşti ne unim cu Hristos, dar şi întreolaltă, arătând darul Învierii în fapt şi nu doar declarativ şi în chip exterior. Aşa ne rugăm, când ne împărtăşim cu Hristos:

„Ci, Stăpâne, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ai dăruit nouă aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare taine, spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, spre izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale.” (Rugăciunea întâi de mulţumire a Sf. Vasile cel Mare, după Sfânta Împărtăşanie).

Iată doar o parte din bogăţia nesfârşită a darurilor pascale îndreptate de Hristos Domnul spre fiecare dintre noi, cei care înţelegem, ne pregătim şi ascultăm de chemarea Sa, lăsată în Biserica noastră dreptmăritoare.

„Sus să avem inimile!”. „Să ne iubim unul pe altul!” şi apoi „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să ne apropiem” de Sfânta Împărtăşanie şi aşa, cu toţii, de Înviere putem mărturisi mai adevărat:

„O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale!”. (Rugăciuni din Sfânta Liturghie).

În această stare autentică, pascală, creştinul înnoit, înduhovnicit şi luminat de Însuşi Cel Înviat, descoperă tainic prezenţa Preasfintei Treimi, Izvorul vieţii noastre:

„Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Acesta ne-a mântuit pe noi” (Rugăciuni din Sfinta Liturghie).

Fraţi creştini,

Să ne stea la inimi aceste îndemnuri sfinte pascale şi să urmăm pe Hristos Cel Înviat după puteri şi după măsura dragostei şi a râvnei personale la acestă mare sărbătoare a lumii creştine, mai ales în condiţiile vieţii noastre lumeşti, tot mai pline de încercări, de suferinţă, de boli, de lipsuri în cele materiale şi de multe ori departe de cei dragi, răsfiraţi pe alte meleaguri pentru mai binele celor de acasă!

În pofida tuturor neajunsurilor trecătoare din viaţa noastră de zi cu zi, în timp de criză economică, descoperim o mare bogăţie spirituală prin dreapta şi sfânta credinţă în Învierea lui Hristos, sursă inepuizabilă a filantropiei, raza iubirii care încălzeşte inimile şi viaţa celor suferinzi, săraci şi străini.

Nimeni, fraţilor şi surorilor, de Sfintele Paşti, în Biserica Domnului şi în această Arhiepiscopie, să nu fie trist de Sfintele Paşti. ,,Bucuraţi-vă!” (Matei XIX, 14).

„Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte”. „Gustaţi toţi din ospăţul credintei, împărtăşiţi-vă toţi de bogăţia bunătăţii”!

„Masa este plină, ospătaţi-vă toţi!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învăţătură în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Penticostar, p. 25).

Să unim mai ales în sfânta zi pascală ,,ospăţul credinţei” din darul Mântuitorului de la Sfintele Sale Altare cu agapa, care-i masa dragostei şi a solidarităţii creştine.

Astfel se şi face în parohiile noastre şi în centrele sociale, prin râvna, dragostea şi jertfelnicia fraţilor preoţi şi a darnicilor creştini şi creştine cărora, din inimă, le mulţumim pentru tot binele îndreptat spre aproapele, din iubire faţă de Hristos Domnul.

Cu cât ne vom apropia mai mult, prin credinţă şi vieţuire creştinească, de Hristos Cel Înviat, precum ne cheamă Sfânta noastră Biserică, cu atât ne vom învrednici a ne întări unii pe alţii şi de împărtăşirea cu Sfintele Taine, ni se vor deschide şi inimile şi braţele şi aşa bogăţie de daruri vom primi, spre a le oferi la rându-ne semenilor noştri.

Îmbrăţişându-ne unii pe alţii, iertând toate pentru Înviere, să mărturisim cu toţii, în pace, în bucurie şi cu sănătate de Sfintele Paşti:

Hristos a Înviat!

Adevărat a Înviat!

Al vostru de tot binele doritor şi către Hristos Domnul rugător,

+ CASIAN,

Din darul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Dunării de Jos

http://www.viata-libera.ro/articol-Invierea_Domnului_%E2%80%93_bucuria_%E2%80%9Eospatului_credintei%E2%80%9D_2.html

[dcp100168]

Paşte fericit, tuturor membrilor forumului!

[itsoc]

Paşte fericit!

[AndreiM]

Hristos a Înviat !

[catilina22003]

Adevarat a Inviat!

[corbu]

"+ CASIAN,

Din darul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Dunării de Jos"

Personajul acesta chiar se crede numit in functia de arhiepiscop de catre Dumnezeu... Ca urmare, acest "dar" numai Dumnezeu il mai poate lua sau contesta, muritorii de rand trebuind sa-l indure si sa-l respecte ca pe un semizeu! Cata grandomanie la "crestinul" asta!

[dcp100168]

Sărbătoarea Sfintelor Paşti în Arhiepiscopia Dunării de Jos

La Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, înconjurat de clerul Catedralei arhiepiscopale şi în prezenţa a peste 10.000 de credincioşi, a oficiat slujba Învierii Domnului. La chemarea “Veniţi de luaţi lumină!”, credincioşii gălăţeni au răspuns cu bucurie, primind şi aici, Lumina sfântă de la Ierusalim. Totodată, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a îndemnat pe toţi credincioşii să participe şi la Sfânta Liturghie pascală. După încheierea slujbei Canonului Învierii, în Catedrala arhiepiscopală din Galaţi a fost săvârşită Sfânta Liturghie pascală la care au participat şi reprezentanţii autorităţilor locale.

http://www.basilica.ro/ro/stiri/sarbatoarea_sfintelor_pasti_in_arhiepiscopia_dunarii_de_jos.html

Sfânta Lumină de la Ierusalim a sporit bucuria Învierii

La Galaţi, pentru al doilea an consecutiv, la iniţiativa Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfânta Lumină de la Mormântul Învierii Domnului de la Ierusalim, adusă de o delegaţie a Patriarhiei Române şi în ţara noastră, a fost oferită şi credincioşilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos. Delegaţia gălăţeană condusă de către părintele arhim. Daniil Oltean, vicar-administrativ al eparhiei, a fost prezentă pe aeroportul 'Henri Coandă'- Otopeni, pentru a lua Sfânta Lumină, care a fost apoi dusă în eparhie, într-un sfeşnic special pregătit, astfel încât, la orele 24:00, când a început slujba Sfintelor Paşti, ea a ajuns la fiecare parohie de pe cuprinsul eparhiei. După ce s-a oprit în localităţile Însurăţei şi Brăila, delegaţia a fost întâmpinată de chiriarhul locului, IPS Casian, al Dunării de Jos, care a oferit-o, la miezul nopţii, tuturor credincioşilor prezenţi la slujba Sfintei Învieri. De asemenea, tot aici, parohiile gălăţene precum şi cele din Protopopiatul Târgu Bujor din judeţul Galaţi au primit Sfânta Lumină.

http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfanta_lumina_de_la_ierusalim_a_sporit_bucuria_invierii.html

[corbu]

Curiozitati personale:

De ce trebuie "adusa" in fiecare an "lumina sfanta" si impartita la toate bisericile? Cea din anul anterior s-a stins sau si-a pierdut calitatile de "lumina sfanta", s-a consumat? Sau se justifica deplasarea in fiecare an la Ierusalim a unei "delegatii speciale"? Nu e mai simplu sa pastreze o candela aprinsa de la "lumina sfanta" pana la urmatoarea sarbatoare de pasti- adica sa faca o singura data un singur import de "lumina sfanta"?

"Lumina sfanta" adusa de la Ierusalim e mai sfanta decat cea care nu e plimbata cu avionul dar impartita si impartasita de crestinii din cel mai indepartate catune?

Imi poate explica cineva? Va rog frumos, luminati-ma!

[dcp100168]

Galaţiul de Lumină a mărturisit: „Hristos a înviat!”– „Adevărat a înviat!”

Mai luminat ca în această noapte n-a fost de multă vreme Galaţiul. Luminat de miile de lumânări şi candele aprinse, purtate de credincioşii ortodocşi şi romano-catolici care au prăznuit, în aceeaşi noapte, Învierea lui Hristos.  

În dangăt de clopote, miile de gălăţeni adunaţi pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale şi pe strada Domnească au aşteptat, fremătând de nerăbdare, să audă chemarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos: „Veniţi de primiţi Lumina!”. Nenumărate mâini au ridicat lumânări şi candele ca să primească Lumina Sfântă, adusă şi în acest an, de la biserica „Învierii Domnului“ din Ierusalim.

În tăcere smerită, au ascultat Sfânta Evanghelie şi au dat glas credinţei atunci când chiriarhul locului le-a strigat „Hristos a înviat!” - „Adevărat a înviat”.

Cu făcliile îndreptate spre cer, gălăţenii au cântat din tot sufletul „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.

Abia apoi, aveau să descopere înţelesul, taina Luminii care le ardea în lumânări şi în candele şi pe care aveau să o ducă acasă: „Fără Lumină, nu înţelegem întunericul. Iar întunericul este partea care ne împinge către Lumină. De 2.000 de ani, Lumina are o putere mai mare decât tot întunericul din noi şi dintre noi - mari şi mici - de aici şi de pretutindeni din lume. Sunt 2.000 de ani de când Lumina nu se stinge, oricât am vrea noi să o stingem, căci Lumina nu este dintr-o materie omenească. Doar Iisus Hristos care a Înviat din morţi e Lumina Lumii.

De 2.000 de ani, nici nu a îndrăznit, nici nu va îndrăzni cineva să detroneze pe Prințul Lumii din inimile celor triști, bolnavi, umiliți, loviți. Pentru ei, pentru cei slabi, pentru cei neputincioși, Lumina Lui Hristos dăinuie şi va dăinui. Nu-i noapte în România și în nicio țară ortodoxă și nicio țară care astăzi prăznuiește Paștele. Toată creștinătatea astăzi arde ca o torță”, a spus chiriarhul Dunării de Jos.

Mesajul profund al Înaltpreasfinţitului Părinte Casian a ajuns la inimile credincioşilor: „Vă rog și vă implor, care puteți să luați în contul meu de la pangar câte o candelă, să o aprindeți şi să o duceți unui bătrân sau unui bătrâne care nu a putut să vină la Înviere. Duceți lumină peste tot, împrăștiați întunericul de peste tot.

În al doilea rând, împărțiți un ou roșu și un pic de cozonac cu un sărac, cu un bătrân. Sunt în Galaţi şi refugiaţi, şi destui tineri din toată lumea, care trebuie să fie bucuroși că trăiesc într-un oraș al Învierii, într-un oraș creștin, într-un oraș al oamenilor luminați și luminoși.

Care puteți, după A doua Înviere, îmbrăţişaţi-i și pe cei care n-au încă zbicite casele - vreo trei mii de familii - sinistrații din Câmpia Covurluiului, bucurându-ne de ospățul credinței și împingând tristețea, necazurile boala și suferința dincolo de granițele sufletului nostru, dincolo de graniţele minții noastre. Lăsați-vă cuprinşi de Lumină, de bucurie și de pace!

Doamne Iisuse Hristoase, fiecare român și creștin este un străjer al păcii în jurul nostru, în inimile noastre. Cu cât vom avea pe Hristos, Lumina, bucuria și pacea lumii, țara noastră va rămâne Grădina Maicii Domnului binecuvântată. Hristos a înviat!”.

Adevărat a înviat!

viata-libera.ro