Jump to content

"Copilăria noastră vs. copilăria voastră"


dcp100168
 Share

Recommended Posts

„Copilăria noastră vs. copilăria voastră”

Un filmuleţ de două minute „Copilăria noastră vs. copilăria voastră”, postat recent pe http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M compară imagini din două lumi diferite. Copilăria celor care acum au peste treizeci de ani şi ştiu ce înseamnă o coadă la pâine sau la lapte, şi cea a propriilor lor copii, obişnuiţi cu shoppingul la supermarket-uri, deveniţi de mici experţi în mărci de lactate sau salamuri la modă. Oricât ar părea de straniu, filmul înclină să considere mai frumoasă copilăria de dinainte de 1989, când relaţiile dintre puşti erau mult mai strânse, cultivate cu grjă în timpul partidelor de fotbal, „câte ouă are baba”, „ascunselea” sau „raţele şi vânătorii”. Era vremea când găseai desenat pe trotuar câte un „şotron” sau fetiţele încă mai umblau legate la brâu cu o coardă. Era vremea când copiii mestecau cu frenezie „Gumela”, iar de Crăciun primeau nelipsita ciocolată cu rom, păstrată, prin nu se ştie ce minune şi astăzi. Era vremea când se citeau revistele „Cutezătorii”, dar şi cărţile care ne-au făcut copilăria frumoasă, dar care se găseau atât de greu în librării. Vremea când aşteptam cu sufletul la gură ziua de sâmbătă, când aveam zece minute de desene animate cu Tom şi Jerry, ciocănitoarea Woody, sau câte un episod din lung metrajele de la Disney. Vremea când ştiam să mai scriem scrisori, când aveam timp să ne punem mintea la contribuţie ca să inventăm o mie şi unu de lucruri care să ne facă viaţa mai frumoasă. Fără să fim prea mult nostalgici, trebuie să recunoaştem că au fost generaţii de copii mult mai puţin violente decât cele de astăzi.

De ce ar fi mai fericiţi copiii de acum? Pentru că aproape nu mai sunt lăsaţi să gândească cu propria minte? Pentru că „isprăvile” din vacanţele lor se rezumă doar la cantitatea de site-uri navigate pe internet? Iar timpul liber nu le ajunge să butoneze cât mai multe canale de aberaţii numite „desene animate”. Cum să nu fie o generaţie violentă, dacă desenele în vogă sunt toate cu bătaie, roboţi distrugători, copii- eroi care aruncă în aer casa părinţilor şi aşa mai departe. Chiar şi desenele pentru fetiţe au în centru nişte spioane care nu se pricep decât la shopping, fiţe şi bătaie. Nu am vrea să fim înţeleşi greşit. Spunem încă o dată că nu suntem nostalgici după vremurile comuniste. Fericirea copiilor de astăzi e să aibă musai telefon mobil, calculator, ipod, camere burduşite cu roboţi sau păpuşi Barbie. Se reduce numai la acumulare de obiecte. Fericire de colecţionari! În timp ce, copiii de acum 20-30 de ani se mulţumeau doar să aibă…prieteni. Şi sigur, nu era puţin lucru.

Întreabă un învăţător bun, cu experienţă, dacă sunt copiii in ziua de azi mai fericiţi decât cei de pe vremea comunismului. Ei sunt cei care au prins în bănci ambele tipuri de generaţii. Îţi va răspunde cu siguranţă, că generaţia crescută cu salam cu soia era mai liniştită, mai curată la suflet, mai răbdătoare şi mai conştiincioasă. Copiii de atunci aveau puterea să se bucure de o jucărie, cât de simplă. Jocurile reuşeau să-i apropie. Cei de azi, sunt greu de potolit chiar şi pentru câteva minute, sunt agresivi şi veşnic nemulţumiţi cu ceea ce li se oferă, orientaţi spre cantitate, nu şi spre calitate.

Această abundenţă a dus la modificări ale structurii sufleteşti ale copiilor. Lucruri care te fac să te gândeşti cu nelinişte la evoluţia lor viitoare. Fetiţele din ziua de azi şi-au cucerit deja încă de la clasa I dreptul să se rujeze şi să-şi vopsească unghiile. La clasa a VI-a unele îşi fac şuviţe vopsite în păr. La 18 ani ce le mai rămâne de explorat?

Roxana Artene Penciu

Link to comment
Share on other sites

Când eram mic, mi-a cumpărat tata, fie iertat, un briceag de ăla în formă de peşte şi m-a învăţat să cioplesc tot felul de morişti, bărcuţe, avioane, să-mi fac praştie şi arc cu săgeţi. Dă-i acu' unui copil, un briceag!

Link to comment
Share on other sites

Diferenta dintre generatii va ramane intotdeauna.

Civilizatia...vrem nu vrem ..avanseaza..si din pacate e o civilizatie tehnologica...vrem nu vrem trebuie sa tinem pasul..si mai ales copii trebuie sa tina pasul cu societatea.

Nu cred ca refuzandu-le tv-ul , internetul sau jocurile pe comp copiilor o sa le faci bine.Copii cresc/traiesc ca si noi intr-o comunitate...au anumite preocupari...jocuri..chiar daca sunt diferite de cele pe care le aveam noi.... asa cum si preocuparile ,jocurile bunicilor nostri erau diferite de cele ale parintilor.Copii daca nu tin pasul vor fi exclusi din comunitate..prietenii.Atat timp cat nu au aceleasi preocupari ... vor fi exclusi.

Nu cred ca cineva dintre noi isi doreste un copil care sa nu stie sa foloseasca o telecomanda..calculatorul...internetul.

Cuvantu de ordine...e cumpatarea.Nici prea mult dar nici prea putin.Si ceva scoala si ceva joaca..si ceva sport..si ceva internet.

Asa cum ne mai razboiam si noi cu parintii nostri ..asa o sa se razboiasca si copii nostri cu noi.Doar nuanta problemelor o sa fie usor diferita.

Numa bine.

Link to comment
Share on other sites

Nu, n-am vrut să spun că trebuie să le refuzăm copiilor noutăţile tehnologice ... şi eu am crescut cu radio, cu televizor în casă ... părinţii mei n-au avut nici măcar atât, au prins vremurile de război ...

Dar generaţia mea mai avea ocazia să se ducă la ţară, la bunici ... învăţam acolo lucrurile simple, de bază ... prindeam înţelesul lucrurilor ... învăţam că dacă faci mofturi, rămâi fără ...

Link to comment
Share on other sites

Nu-mi apartine, sursa este un ziar on-line:

"Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite. Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia".

Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa. Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenario apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil...

ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip". Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' |Cutaaaare...Il lasati pe Cutare afara?" Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara, vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti", de-a "v-ati-a" si "arimjimjim, aramjamjam"... Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la “paralele", imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...

DESENE. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau

animale la lumina lampii cu gaz. Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice> |de> |> la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului "Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu masini de la "Turbo". Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala "Aurora" (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel"... Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele... Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam

baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa. Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait.

DULCE "Marmelada. Scovergi si checuri fara oua, Gogosi sau Langosi. Glucoza cu textura de sapun si pufarine. Lipiciul , dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti cu aroma de banane. Buchetele de ghiocei"

SI AMAR "La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere"

17 August 2006 | de Adriana Oprea Popescu

Link to comment
Share on other sites

Si pentru ultimele generatii de soimi, sursa este necunoscuta:

"Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA.

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de "dulce".

Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers... Daca esti de`al nostru...

Felicitari! "

Link to comment
Share on other sites

Am învăţat aritmetica cu monezile de 1 şi 3 lei sau cu cele de 5, 15 şi 25 de bani ...

Mergeam cu pluguşorul în Ajunul Anului Nou iar banii primiţi îi puneam la puşculiţă ...

Strângeam toate resturile de hârtie, o vindeam la centrul de recuperare iar banii, iarăşi, îi puneam la puşculiţă ...

Cu bani astfel strânşi ne cumpăram cărţi, jucării sau îi păstram pentru când plecam în tabere sau excursii.

Aveam "Clubul logicienilor" în "Cutezătorii" şi "Greşeala isteţilor" în "Start spre viitor" ...

Citeam "Fiul munţilor", în foileton, în "Cutezătorii" ...

Făceam turul cartierului cu bicicleta, fără cască, cotiere sau genunchiere, singura noastră grijă fiind să nu-i lovim pe alţii şi să nu fim loviţi de maşini...

Făceam zmee sau aeromodele din carton duplex, 3 lei coala ... chiar zburau!

Făceam palete de tenis din carton presat, luat de pe şantiere ... o minge de ping-pong era 3 lei ...

După ce am citit, din mână-n mănă, "Robin Hood", cu toţii aveam arcuri cu săgeţi ... le făceam pană din coperţile de caiet şi le îngreunam cu sârmă la vârf ... în vara următoare au apărut la "Sportul Modern", arcuri făcute la Reghin, 52 de lei bucata ...

La "Dioda", la A-urile de pe Brăilei, era 18 lei o diodă "efede-o-sută-opt" ... cu toţii aveam măcar o cască telefonică prin casă ... ne făcem "galene" cu care ascultam "Radio Barboşi" ...

Apăruseră aparatele foto "Etiud", 70 lei, cele mai ieftine, cu film de 6 cm ... citeam în "Tehnium" cum e cu diafragma, timpul de expunere, profunzimea de câmp ...

Link to comment
Share on other sites

Ciocolata "Carnaval" - 2,25 lei (?!), prajitura "Laura", suc "Lamaita" - era cel mai ieftin... suc CICO... Gumela

mingi "de 35", mingi de piele "felii" galben cu negru - ce vremuri - 262 lei, o avere :lol:

O bere bauta cu prietenii - "Bucegi" mai buna, "Ancora" - mai slabuta...

Vinul "Strugurel" vi-l mai amintiti?

Cartelele de paine vi le mai amintiti? Cu cate o casuta pentru fiecare zi, unde bifa vanzatoarea in fiecare zi?

Link to comment
Share on other sites

De acord cu toate mesajele postate. Imi amintesc toate lucrurile bune din copilarie si chiar am avut parte de una foarte frumoasa, cu nenumarate excursii si tabere, cu prieteni foarte buni... Dar as vrea sa precizez niste lucruri pe care sigur nu le-ati uitat, dar poate ca pur si simplu nu vreti sa vi le aduceti aminte.

Cartelele de paine nu-mi amintesc sa fi fost vreun motiv de bucurie. Un copil in crestere mananca mai mult de jumatate de paine pe zi, iar parintii, saracaii, nu mai stiau pe unde sa scoata camasa. In vremea razboiului, englezii din Londra, sub asediu, aveau cu 300 de grame mai multa paine decat noi, in ultimii ani de dinainte de revolutie.

Prin clasa a IV- a, aveam o colega, buna prietena, a carei mama era gestionara la alimentara. Ne faceam lectiile impreuna şi, o data, ne era sete. Colega mea a deschis frigiderul sa scoata o sticla cu apa. Ajunsa acasa, m-a intrebat mama daca ne-am terminat temele. N-am putut sa-i spun decat: "Mama, Ana avea smantana!" Vazusem, prin usa intredeschisa frigiderului, multe borcanele cu smantana, aliniate. Cred ca nu mai mancasem smantana de vreo cateva luni. Mie, copil fiind, mi-a trecut pofta dupa ceva timp, am uitat. Mama insa, nu.

In rest, aveti cu siguranta dreptate. Copii fiind, noi aveam mai mult contact cu realitatea, asa imperfecta cum era ea, decat au acum cei mici, care traiesc, cel putin cei din familii cu posibilitati, intr-o lume cumva virtuala si nu ma refer la computere si jocuri video. Dupa aceea, cand trebuie sa se confrunte cu lumea reala... sa spunem ca iese urat ar insemna sa nu spunem toto adevarul...

Link to comment
Share on other sites

eu imi aduc aminte de cozile infernale.

pentru lapte si fructe.

de painea la cartela si toate marmelada din frigiderele goale. cumplit.

copilaria mea a fost una ok, zic eu.

nu stiu cum se descurca actualii parinti si inca nu vreau sa ma pun in locul lor.

Link to comment
Share on other sites

Pe vremea respectiva, daca aveai "relatii", puteai sa obtii din toate cate putin.

Dar nu pot sa uit cozile la care stateam la paine, iarna...si bateam maruntel din picioare sa nu inghet de frig, cu sacosa intr-o mana si cu cartela in cealalta si cum ma milogeam la vanzatoare sa-mi mai dea 1 paine-n plus...nu pot uita cum ma trezeau parintii la 5 dimineata sa putem merge la rand la lapte...si poate prindeam si iaurt sau 1 pachet de unt, nu pot sa uit cum intr-o iarna in apropierea Craciunului s-au bagat la Alimentara, portocale!!!, iar eu, un copil de pana-n 10 ani, m-am zbatut sa le iau pe ultimele 4 pentru fratele meu, care era mai mic si care nu mancase NICIODATA asa ceva...nu pot sa uit de ulei, zahar, malai si faina alba... pentru care mergeam zilnic sa tinem rand, ca POATE azi aduce "ratia".

Iar daca ar fi sa mai pot sa ma nasc inca odata, n-as putea sa aleg acele timpuri :(

Link to comment
Share on other sites

@cathy

Nu am zis nicaieri ca era bine cu paine pe cartela. Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca era vorba de "bucurie". Doar o amintire.

Din pacate nu trebuie sa uitam si partile intunecate.

De ex., nu cred ca voi uita cum - prin 1987-1988 - se dadeau cate 10 litri de benzina pentru fiecare masina. Eram (cu parintii si niste prieteni de familie) pe litoral si, dupa ce ca stateai la coada pe 2 randuri cateva ore, erai limitat la mizeria asta de 10 litri. Mai tin minte ca, pentru a nu putea lua mai mult, ti se putea o stampila pe o hartie (dovada VTA, parca), era notata seria, o nebunie. Amicii parintilor le aveau intamplator si pe cele din anii precedenti, si, cu complicitatea vanzatorilor de la PECO care au inchis ochii si a mea care modificasem anul la cele mai vechi - au reusit sa ia vreo 40 litri (un plin)...

De uniforma de pionier? Sireturile de diverse culori - cine a avut?

De serbarile de 1 (9) Mai va mai amintiti? De defilarile de 23 august de pe Faleza? De duminicile "pare" si "impare"? Cei care au mai mers cu masinile stiu la ce ma refer.

Dar, una peste alta, adaugand si candoarea si necunostintele varstei, cred ca a fost o perioada frumoasa. Nu fericita, dar frumoasa.

Link to comment
Share on other sites

Nu ştiu cât îi vor ajuta pe copii noştri amintirile astea ... da, e bine să le ştie ... dar nu vor pricepe mare lucru, doar atunci când vor creşte şi vor da piept cu viaţa.

Dar pedepsele din copilărie le mai ţineţi minte? Nu mi se părea anormal să iau câte o sfântă de bătaie pentru boacăne sau note proaste ... azi mi se pare o barbarie. Recunosc, i-am tras şi eu băiatului vreo două la fund sau l-am scuturat, dar chiar nu mă mai înţelegeam cu el ...

Link to comment
Share on other sites

Nu ştiu cât îi vor ajuta pe copii noştri amintirile astea ... da, e bine să le ştie ... dar nu vor pricepe mare lucru, doar atunci când vor creşte şi vor da piept cu viaţa.

Eu sper ca nici macar atunci cand vor da piept cu viata sa nu cunoasca greutatile timpurilor apuse! Sa li se para totul o poveste rupta din realitate si atat. Asa cum privesc si eu vremurile razboaielor sau ideea lagarelor de concetrare naziste... :cry:

Dar pedepsele din copilărie le mai ţineţi minte? Nu mi se părea anormal să iau câte o sfântă de bătaie pentru boacăne sau note proaste ... azi mi se pare o barbarie. Recunosc, i-am tras şi eu băiatului vreo două la fund sau l-am scuturat, dar chiar nu mă mai înţelegeam cu el ...

:d Era intiparita ideea ca bataia e rupta din rai, dar unii dintre noi am avut norocul sa nu avem parintii chiar atat de supusi regulilor generale. Daca se uita stramb tata la mine, era mai mult decat un drum pana in iad si-napoi. Iar pe copilul meu nu l-am atins niciodata!!!! Si am avut momente in care nu prea ne-am inteles, deh...

Sa revenim la amintiri...

Imi amintesc cum ascultam Europa libera sau Vocea Americii, chirciti intr-o incapere, cu sonorul dat foarte inceeet, si cum tata ne spunea de fiecare data sa nu discutam cu nimeni despre acest lucru, nici macar cu verisorii.

Imi amintesc cum ascultam, seara la 8,joia, Cenaclul Flacara.

Imi amintesc de cele 10 min, seara, de Desene animate cu Mihaela, si daca nu alergam suficient de repede in casa, de la joaca, nu prindeam decat genericul de final. Sau Gala desenului animat de sambata din care de multe ori prindeam secventa aia cu Jaune-Tom, Robespierre si soricelul, din Parisul vesel adica finalul si boceam apoi o gramada ca era singura mea sansa sa vad desene "adevarate" si incepeam sa urasc mersul la scoala.

Imi amintesc de panoul cu activitati pionieresti si orele in care se desfasurau acestea la clasa, sau adunarea pionierilor de la cinematografe, unde dura o multime pana se dadeau rapoartele comandantilor (detasament, unitate).

Imi amintesc de colectele de sticle si borcane sau de maculatura (dupa care zau ca tanjesc!!!!)

Imi amintesc o gramada de lucruri din acea perioada.

P.S. Intr-o seara fiica-mea se uita la desene animate (Popeye) si s-a nimerit ca o secventa sa fie alb-negru, desenele fiind facute prin anii '60. Copilul meu de 4 ani jumate: "Uite, mami, ce urat se vede, s-a stricat televizorul!!" Ii explic ca nu s-a stricat nimic...si ca eu cand eram copil asa vedeam toate desenele animate. Si primesc o noua replica: " Ce bine ca sunt copilul tau si nu surioara ta! ;) ca e urat asa, fara culori"

Mare adevar a iesit din gura unui copil: viata era cam fara culoare!

Link to comment
Share on other sites

de sb asta am mai citit si auzit.

mi-ar fi placut sa stiu cum supravietuiau oamenii inainte de 89, cum se ajutau. se ajutau? faceau sacrificii pen prieteni?

prin peretii aia subtiri, vecinul chiar nu auzea europa libera?

cum au evoluat relatiile dupa 89?

Link to comment
Share on other sites

acum culorile sunt tipatoare?

Nu stiu cum e la altii, dar pentru mine sunt in tonalitati de roz. Depinde de filtrul (olfactiv/auditiv) fiecaruia...ce pot sa zic mai mult? Eu mi-s mai "batrana" si vederea mi-a cam scazut, iar cu auzul stau din ce in ce mai prost, deci nu mi se pare nimic "tipator".

prin peretii aia subtiri, vecinul chiar nu auzea europa libera?

Probabil ca erau prea ocupati cu propriul lor post de radio ;)

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

COMUNICARE.RO

Conflictul între generaţii nu este o chestie nouă. N-au inventat-o adolescenţii de acum, cei cu I-pod, telefon mobil de ultimă generaţie, tunsori punk şi blugi cu talie joasă. Discuţii, mai mult sau mai puţin aprinse, au existat mereu între părinţi şi copii. Îmi amintesc de bunica unui prieten, o doamnă bine, crescută în pension, care îmi spunea că plăteau supraveghetoarea ca să le lase să iasă duminica la plimbare, fără ştirea părinţilor şi profesoarelor. Sau de prietena mamei din liceu care, în ciuda notei scăzute la purtare, continua să poarte uniforma lungă doar cât mâna ei întinsă, nu până sub genunchi, cum o cerea regulamentul. Rebeliunile de atunci nu semănau, poate, ca formă, cu cele de acum, dar fondul era acelaşi. Părinţii nu ne înţeleg, nu vorbim aceeaşi limbă � nici măcar la propriu, dacă te gândeşti la cât suntem de asaltaţi acum de englezisme � aspiraţiile noastre diferă de ale lor la fel cum scopurile copiilor noştri vor fi altele decât ale noastre. Se spune despre generaţiile născute după 1989 că nu au mamă, nu au tată, că singurul lor Dumnezeu e banul şi din acesta trebuie să aibă cât mai mult. În jurul meu, părinţi buni, dedicaţi, care îşi iubesc foarte mult copiii şi vor să le asigure un viitor, se sfătuiesc, discută, caută soluţii pentru a-şi sensibiliza copiii. Pentru a-i face să fie mai puţin profitori, mai generoşi, mai conştienţi că bunăstarea lor coexistă, în aceeaşi societate, cu nefericirea altora, cu traiul la limită al unor copii mai puţin norocoşi. Cu toate acestea, impresia generală este că mesajul nu ajunge la cei foarte tineri. Sau, şi mai rău, că se prefac a-l înţelege doar până obţin ce-şi doresc, pentru ca ulterior să revină la cinismul lor de toate zilele.

Pe de altă parte, din aceeaşi generaţie mult hulită fac parte nişte oameni pe care nu poţi să nu-i admiri. Olimpici de nota zece, viitori studenţi la universităţi de vază din lumea întreagă, membri ai unor ONG-uri care se implică în viaţa socială sau pur şi simplu tineri care, deşi muncesc de la o vârstă fragedă, unii de nevoie, alţii, pur şi simplu, pentru a-şi demonstra că pot, găsesc forţa să continuie studiile sau să-şi mai ia şi a doua slujbă pentru a-şi ajuta familiile. Şi sunt, evident, şi copiii obişnuiţi, care nu sparg avioane învăţând, nici nu o târâie cu cinci dintr-un an de şcoală în altul, ci fac, pur şi simplu, ceea ce ştiu ei mai bine, la vârsta asta: se distrează. Că distracţia lor e messenger-ul, nu ascultatul de muzică la pick-up, că nu mai citesc, ci se informează de pe internet, că în loc să se plimbe, navighează cu Google Earth, făcând-o pe spionii CIA, e drept. Dar, să fim serioşi, cine crede că, pentru lumea în care trăiesc ei şi (încă trăim) şi noi, aceste abilităţi nu sunt necesare, se înşală. Acum vreo doi ani, când am cedat nervos şi mi-am instalat messenger-ul, cunoscuţii de prin ţară (care, apropo, fac parte din generaţia �70-�80) mi-au zis: "Bine-ai venit în secolul XXI!" Şi aveau dreptate. Tinerii de acum nu sunt mai răi decât cei de "pe vremea mea" sau a mamei. Sunt pur şi simplu altfel, fiindcă lumea în care trebuie să se descurce s-a schimbat radical. Şi dacă, pentru a le ajunge la suflet, trebuie să ne schimbăm şi noi, fie. Până la urmă, contează să comunicăm, chiar dacă ni se pare nefiresc să folosim o tastatură pentru asta. În fond, conflictul ăsta modern între generaţii are şi avantaje: cui Dumnezeu îi place să se certe on-line?

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24180

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.