Despre libertatea presei la Dunărea de Jos

[dcp100168]

Despre libertatea presei la Dunărea de Jos

Cu toate că data de 3 mai este consacrată ca 'Ziua Internaţională a Libertăţii Presei',am constatat că acest subiect nu a fost pe agenda dezbaterilor publice, societatea românească părând mai interesată de dresările de conturi de pe scena politică, audierile unor personaje la DNA, de ieşirile la grătar pe 1 şi 2 mai, libertatea presei, de care depinde decisiv starea democraţiei din România, fiind ignorată aproape în totalitate.

Actuala criză economică afectează grav libertatea presei, prin componentele sale, libera circulaţie a informaţiei şi pluralismul mijloacelor de informare, iar prin aceasta este adusă o gravă atingere unui drept fundamental, dreptul la informare, garantat fiecărui cetăţean prin articolul 31 al 'Constituţiei României', articolul 19 al 'Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului' şi prin articolul 11 al 'Cartei fundamentale a Uniunii Europene'. Considerăm că în prezent, în România, sunt încălcate aproape toate cele 10 articole ale 'Cartei Europene a Libertăţii Presei', dar în mod special articolul 6, la care se prevede că 'existenţa şi independenţa economică a media nu trebuie puse în pericol de către instituţiile statului, instituţii aflate sub influenţa statului sau de către alte organizaţii.'

1. Degradarea situaţiei economice a presei

Criza economică afectează şi industria media din statele dezvoltate, dar efectele nu sunt devastatoare, ca în cazul presei din România. În primul rând, pentru că în democraţiile consacrate presa chiar este tratată ca a patra putere în stat şi este susţinută, inclusiv prin măsuri fiscale cum ar fi reducerea de TVA, pentru a nu fi vulnerabilă la presiuni economice, cu sau fără cu conotaţii politice şi pentru ca prin autofinanţare să îşi asigure independenţa economică care să îi permită să îşi exercite cât mai bine rolul ce îi revine în cadrul unui sistem democratic. Spre exemplu, în majoritatea ţărilor europene TVA-ul pentru presă este de 0-5%, iar instituţiile media şi distribuitorii de presă sunt susţinuţi financiar de către stat, semnificaţia acestor măsuri fiind de a se facilita accesul cetăţenilor la mijloacele de informare. Evoluţiile din ultimii ani ne dovedesc că în România abordarea situaţiei mass media de către guverne a fost una total diferită, indiferent dacă a fost o perioadă de bunăstare sau una de criză. Tentativele sistematice de a se mări fiscalitatea în domeniul mass media, cum ar fi, spre exemplu, încercarea de eliminare a plăţii drepturilor de autor din aprilie 2009 şi încercarea de introducere a CAS-ului la plata drepturilor de autor din ianuarie 2010, dovedesc că în România mediile politice îşi doresc mai degrabă o diminuare a rolului presei de a 4-a putere în stat, decât o consolidare independenţei economice a instiuţiilor media. Un alt exemplu care susţine această afirmaţie este suspendarea, în perioada februarie-august 2010, a încheierii unor contracte de publicitate de către instituţii publice, decizia Guvernului fiind motivată prin resursele bugetare limitate. Aparent, avem de a face cu o măsură de economisire a banului public. În realitate, este o măsură discriminatorie pentru că în timp ce a fost introdusă această restricţie cu efecte negative în domeniul mass media nu au fost stopată adevărata risipă a banului public şi asistăm zilnic la exemple de risipire a fondurilor de care dispun instituţiile publice prin achiziţii de bunuri sau servicii. Spre exemplu, Compania Naţională 'Poşta Română' a alocat 44 milioane lei pentru măturatul sediilor, sunt cheltuite zeci sau sute de milioane de lei pentru paza unităţilor militare de către firme de pază, iar secretariatul general al guvernului cheltuie sume de ordinul zecilor de milioane de euro pentru plata salariilor şi indemnizaţiilor foştilor prefecţi şi subprefecţi care au fost transformaţi în inspectori guvernamentali 'fantomă' pentru a putea fi schimbaţi din funcţii pe criterii politice. Putem oferi sute de astfel de exemple. Dacă praful care se aşterne pe vitrina unui oficiu poştal sătesc poate fi şters de o oficiantă iar o unitate militară ar putea reveni la perioada în care unităţile erau păzite de militari, în mod sigur comunicarea publică nu poate fi făcută nici oficianta de la Poştă, nici de un militar. Presa are un rol instituţional ce nu poate nici eliminat, nici 'reglat'. Comunicarea de către o instituţie bugetară către cetăţean, a unor informaţii de interes public, este un standard al bunei funcţionări a instituţiei respective şi în foarte multe cazuri este o obligaţie reglementată prin lege. Comunicarea, respectiv publicitatea, este şi o componentă ce nu poate lipsi din implementarea unor proiecte şi cel mai bun exemplu este că bugetul de publicitate al proiectelor cu finanţare europeană la care acces România este cifrat la aproximativ 900 milioane euro. Publicitatea contractată de instituţiile publice nu este un venit de care să depindă decisiv situaţia instituţiilor media, pentru că, spre deosebire de alte domenii, în mass media din România există un management de foartă bună calitate. Dar măsura suspendării încheierii contractelor de publicitate 'din cauza crizei' în contextul în care risipa banilor publici este exagerată chiar şi pentru perioade de bunăstare economică, este elocventă pentru aversiunea pe care o au guvernanţii faţă de presă.

2. Relaţiile presă - medii politice înregistrează un regres

Relaţiile dintre presă şi mediile politice au înregistrat în ultimii ani o întoarcere la climatul anului 1990, când jurnaliştii erau supuşi la mari presiuni. Constatăm că în România, după 20 de ani de democraţie, o mare parte dintre politicieni au o înţelegere eronată a importanţei libertăţii presei în funcţionarea unei democraţii. Libertatea presei este percepută de un politician mai mult ca o anexă la interesele politice imediate ale partidului din care face parte. Majoritatea politicienilor criticaţi de presă pentru demagogie, incompetenţă sau fapte de corupţie, obişnuiesc să aplice instituţiilor media eticheta postdecembristă de 'cealaltă parte a presei'. S-a ajuns ca în funcţie de antipatiile sau simpatiile politicienilor, patronatele din presă să fie etichetate ca 'moguli', să existe 'moguli răi' şi 'moguli buni', iar jurnaliştii care nu au nici simpatii, nici antipatii politice şi îşi fac meseria cu profesionalism în cadrul unui trust media, respectând politica editorială a trustului respectiv, să fie etichetaţi ca 'tonomate'. Acest comportament ce caracterizează cea mai mare parte a clasei politice, denotă că mulţi din cei care ne conduc au rămas captivi 'normelor eticii şi echităţii' de înainte de decembrie 1989 şi după două decenii de încercări de consolidare a unui sistem democratic se întorc instictual la deviza anilor 50, 'cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!'. Această atitudine compromite respectul reciproc şi dialogul care trebuie să existe între presă şi mediile politice pentru susţinerea intereselor publice.

3. Presa locală - prima afectată de criza economică

În actualul context economic, fiscalitatea excesivă şi lipsa unui sprijin din partea statului vor duce la închiderea a din ce mai multe publicaţii, în special din presa locală. Potrivit analizelor, criza va afecta mass media până în anul 2012, un reviriment al încasărilor din publicitate urmând să fie înregistrat abia la sfârşitul anului 2011, iar o creştere semnificativă urmând să se producă abia în 2012. În acest context economic, trusturile deţin istrumentele care să le permită găsirea unor soluţii de supravieţuire şi chiar pentru investiţii. Efectele crizei vor fi resimţite în primul rând de publicaţiile regionale şi locale şi este de aşteptat ca în 2010 şi 2011 să asistăm la o decimare a presei locale, prin dispariţia publicaţiilor independente. Dacă în cursul anului 2009, au fost închise 47 de publicaţii auditate BRAT şi au fost concediaţi aproximativ 1.500 de jurnalişti, în cursul anului 2010 este previzibilă închiderea a cel puţin 50-60 de publicaţii şi concedierea a aproximativ 4.000 de salariaţi din mass-media.

a. La Brăila, devine preponderentă 'presa de stat'

Există riscul ca în unele din marile oraşe ale ţării să fie diminuată, periculos de mult, existenţa presei locale. O astfel de situaţie este în municipiul Brăila. După ce au fost închise cotidianele 'Ziarul de Brăila' şi 'Monitorul de Brăila', iar cotidianul 'Arcaşul' a trecut la ediţie online ca urmare a intrării în lichidare judiciară a societăţii ce edita publicaţia, la Brăila îşi continuă apariţiile în ediţie print numai cotidianul 'Obiectiv Vocea Brăiei' şi ediţia locală a 'Adevărului de Seară'. Recent, a fost închis şi postul de televiziune locală 'Antena 1 de Galaţi - Brăila', care avea sediul şi studioul de producţie la Brăila. În oraş mai funcţionează două posturi locale, 'Mega TV' şi 'TV Brăila', care au dotări minimale şi emit pe reţeaua de cablu. O parte dintre jurnaliştii concediaţi încearcă să facă presă pe cont propriu, prin înfiinţarea unor publicaţii online sau bloguri civice, dar publicaţiile rămase şi aceste tentative de presă online nu pot asigura un real pluralism al mijloacelor de informare. În condiţiile în care multe cotidiane naţionale, agenţii de presă sau televiziuni, şi-au redus reţele de corespondenţi locali, se poate spune că la Brăila funcţionează totuşi foarte bine 'presa de stat', reprezentată prin corespondenţii TVR, Radio România Actualităţi şi Agerpres. Ştiut fiind că 'Adevărul de Seară' nu abordează subiecte politice, se întâmplă ca la unele din conferinţele de presă, în special la cele ale partidelor politice, să fie prezent doar reprezentantul unei singure publicaţii locale, respectiv redactorul cotidianului ' Obiectiv Vocea Brăilei' şi eventual corespondenţii Agerpres, Radio Bucureşti şi TVR.

b. Situaţie dificilă şi pentru presa din Galaţi

Printr-o situaţie extrem de dificilă trec şi publicaţiile care îşi continuă apariţiile. Dimensiunea crizei prin care trece presa locală este ilustrată de faptul că unul din cele mai importante cotidiane din presa locală din România, 'Viaţa Liberă' Galaţi, înregistra în urmă cu un an, la primele semne ale crizei din mass media, o scădere cu 70% a veniturilor din publicitate. Spre deosebire de Brăila, la Galaţi îşi continuă apariţiile patru cotidiane, 'Viaţa Liberă', 'Adevărul de Seară', 'Monitorul de Galaţi' şi 'Imparţial'. Cu dificultăţi financiare se confruntă cotidianul 'Monitorul de Galaţi', la care plata salariilor a fost întârziată cu până la patru luni. Din cauza problemelor financiare, săptămânalul 'Impact Est' din Galaţi şi-a redus de la 12 la 4 numărul de pagini al ediţiei print. Foarte mulţi jurnalişti din presa locală încasează salarii de 700-800 lei.

c. Jurnaliştii - victime sigure ale dregradării situaţiei economice a presei

O situaţie foarte gravă este cea cu care s-au confruntat zeci de redactori, cameramani, tehnicieni şi colaboratori, ai postului local de televiziune 'RTV Galaţi', respectiv SC RTV Media SRL Galaţi, care nu şi-au mai încasat salariile din luna aprilie 2009. În pofida faptului că nu îşi primiseră salariile, jurnaliştii au continuat realizarea emisiunilor până la data de 1 iulie 2009, iar redacţia de ştiri şi-a continuat activitatea până la data de 1 august 2009, când proprietarul şi directorul televiziunii, Aurel Stancu, a anunţat intrarea în concediu de odihnă a tuturor salariaţilor. În luna septembrie, a fost reluată activitatea, dar numai cu o parte din angajaţi, cărora nu li s-au achitat salariile restante şi li s-a propus ca pe viitor să lucreze pentru un salariu de 800 lei. Nici aceste salarii nu le-au fost achitate. Pentru recuperarea salariilor şi a drepturilor de autor restante, o parte din redactori, cameramani şi colaboratori, au acţionat în instanţă SC RTV Media SRL, pe rolurile instanţelor gălăţene fiind aproximativ 30 de procese. Şansele ca foştii angajaţi să îşi recupereze salariile restante sunt mici, pentru că în momentul în care a acumulat restanţe la plata salariilor şi la plata obligaţiilor către stat, proprietarul televizunii a efectuat o manevră prin care să se sustragă de la plata acestor obligaţii. Pe data de 23 iulie 2009, Aurel Stancu a înfiinţat o nouă societate, SC RTV Partener Media SRL Galaţi, care are sediul social în Galaţi, str Dogăriei nr 79. Apoi, a transferat licenţa şi echipamentele de la RTV Media SRL la RTV Partener Media SRL, continuând activitatea de televizune pe noua societate şi abandonând fosta societate la dispoziţia creditorilor, statul şi jurnaliştii care nu şi-au încasat salariile. Nici statul şi nici foştii salariaţi nu au şanse de a recupera sumele restante pentru că masa credală a acestei societăţi este nesemnificativă. Situaţii similare ne-au fost semnalate şi la postul de televiziune 'TV Galaţi', unde o jurnalistă care lucra la acest post din anul 2004 a descoperit, după 5 ani că, deşi şi-a încasat salariile, contractul său de muncă nu au fost înregistrat legal, iar o altă jurnalistă, care în 2009 a lucrat la acest post timp câteva luni nu a primit nici un salariu. La acelaşi post de televiziune, plăţile salariale se fac discreţionar, în timp ce unii dintre salariaţi îşi încasează salariile la timp, alţii aşteptând de 3-4 luni să le fie plătite salariile sau drepturile de autor. Şi în cazul acestei televizuni, licenţa a fost transferată de la fosta societate SC Prim Plan SRL Galaţi către o societate înfiinţată tot în iulie 2009, SC Ora 7 SRL Galaţi. Ambele transferuri de licenţe, ale 'RTV Galaţi' şi 'TV Galaţi' au fost aprobate în şedinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului, din data de 3 septembrie 2009.

4. Obstrucţionarea dreptului la buna informare a opiniei publice

În ultimul an, la Galaţi au fost înregistrate sistematic cazuri de împiedicare a accesului presei la informaţii publice. Un caz flagrant a fost refuzul sistematic al Primăriei Municipiului Galaţi de a pune la dispoziţia jurnaliştilor documentele care justifică legalitatea şi oportunitatea proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Galati, respectiv 'Expunerea de motive', 'Raportul de specialitate' şi 'Schitele de amplasament' în cazurile proiectelor de hotărâri referitoare la concesionări şi închirieri de terenuri. În pofida solicitărilor repetate, jurnaliştilor le era pusă la dispoziţie numai ordinea de zi a şedinţei CLM. În urma protestului declanşat de membrii Societăţii Jurnaliştilor 'Dunărea de Jos' pe data de 24 septembrie 2009, când au început boicotarea conferinţelor de presă şi depunerea zilnică la Registratura Primăriei Galaţi a zeci de cereri de eliberare a documentelor, în baza Legii 544, conducerea primăriei a creat o secţiune pe portalul instituţiei la care jurnaliştii au acces la documentele solicitate.

Cu toate că în acest caz s-a ajuns la convenirea unei modalităţi de punere la dispoziţie a informaţiilor solicitate, jurnaliştii din Galaţi se confruntă în continuare cu obstrucţii din partea Primăriei Galaţi în obţinerea unor informaţii de interes public. De peste 5 luni, Primăria Galaţi refuză să răspundă la solicitările Societăţii Jurnaliştilor 'Dunărea de Jos' de a fi communicate, în baza Legii 544, atribuirile de terenuri şi spaţii comerciale de care au beneficiat participanţii la Revoluţia din Decembrie 1989. După ce a înaintat o primă solicitare prin adresa nr 61/26.11.2009 şi a făcut mai multe reveniri, Societatea Jurnaliştilor 'Dunărea de Jos' va deschide acţiune în instanţă împotriva Primăriei Galaţi, pentru a fi obligată prin lege să comunice datele solicitate.

Un alt caz de obstrucţionare a fost cel al disfuncţionalităţilor intervenite în punerea la dispoziţia jurnaliştilor a informaţiilor şi declaraţiilor necesare pentru relatarea cu promptitudine a unui jaf armat produs la începutul lunii octombrie 2009 la o agenţie bancară din Galaţi. La solicitarea Societăţii Jurnaliştilor 'Dunărea De Jos', a avut loc la Prefectura Galaţi, sub medierea prefectului Cosmin Păun, o întâlnire a jurnaliştilor cu şefii instituţiilor de sub autoritatea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi purtătorii de cuvânt ai acestor instituţii. La finalul discuţiilor s-au convenit modalităţile de anunţare a unui eveniment: 1- Evenimentul să fie anunţat imediat dupa producerea sa, prin SMS. 2 - La jumătate de oră după anunţarea evenimentului, va fi organizat un brieffing la care va participa şeful instituţiei sau purtătorul de cuvânt. 3. În momentul în care au fost adunate suficiente informaţii, va fi transmis prin email un comunicat de presă. Cu toate că s-a convenit, sub arbitrajul prefectului Cosmin Păun, ca toate instituţiile de sub autoritatea MAI să utilizeze aceste forme de comunicare, acest lucru nu s-a întâmplat.

Caz flagrant de încălcare a libertăţii presei de Primăria Tecuci

Cea mai flagrantă obstrucţionare a accesului presei la informaţiile de interes public este înregistrată la Primăria Municipiului Tecuci, unde primarul Eduard Finkelstain a impus un regulament restrictiv de acreditare a jurnaliştilor şi a delegat Poliţia Comunitară să se ocupe de aplicarea reglementărilor din relaţiile primăriei cu presa. În luna martie, primarul municipiului Tecuci, Eduard Finkelstain, a elaborat 'Regulamentul de acreditare a reprezentanţilor presei pe lângă Consiliul Local şi Primăria municipiului Tecuci' prin care, aparent, doreşte reglementarea relaţiilor cu presa. De fapt, acest regulament are scopul de a elimina - prin neacordarea acreditării - jurnaliştii incomozi şi a fost elaborat după ce consilierul municipal Vasile Dănăilă - Pazvante şi primarul Eduard Finkelstain au fost deranjaţi de prezenţa la o şedinţă în plen a CLM Tecuci, din luna februarie, a jurnalistului Cristi Calmuc de la publicaţia online 'Favor', publicaţie care a făcut mai multe dezvăluiri despre unele afaceri necurate din administraţia tecuceană. La şedinţa respectivă, s-a încercat evacuarea din sala de consiliu a jurnalistului Cristi Calmuc, sub motivaţia aberantă invocată de consilierul Vasile Dănăilă, că jurnalistul are acreditare numai pentru Primăria Tecuci, nu şi pentru Consiliul Municipal Tecuci. În condiţiile în care şedinţele sunt publice şi evacuarea sa ar fi fost ilegală, jurnalistului i s-a recomandat să stea 'într-un colţ, în picioare'! Acest atac la libertatea presei a fost comis de majoritatea care conduce administraţia tecuceană, dar la fel de gravă ni se pare atitudinea celorlaţi consilieri, din 'opoziţie', care nu au intervenit pentru apărarea unor reguli democratice. În 'Raportul de specialitate' nr 57.850/03.03.2010 şi 'Expunerea de motive' nr 57.851/03.03.2010, care fundamentează regulamentul menţionat sunt invocate Codul Deontolgic adoptat de CRP şi Rezoluţiile 1003 şi 1215 din 1993 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pentru a se justifica crearea unui sistem de împiedicare a accesului presei la informaţii de interes public. În condiţiile în care instituţiile publice, inclusiv cele din administraţia centrală, acordă acreditările în baza unei simple cereri a instituţiei media, pentru obţinerea unei acreditări pe lângă Primăria Tecuci, o instituţie media trebuie să depună un dosar care să cuprindă următoarele documente: un formular completat, un CV al jurnalistului, o 'dovadă' din care să rezulte raportul juridic de muncă dintre jurnalist şi instituţia media, o copie după cartea de identitate sau paşaport, o copie după legitimaţia de presă şi 2 fotografii. Conform regulamentului, în cazul în care se produce încetarea contractului dintre jurnalist şi instituţia media, aceasta din urmă are obligaţia de a anunţa Primăria Tecuci în termen de 24 de ore. Şi bineînţeles că în continuare primarul Tecuciului ordonă Poliţiei Comunitare să fie cu ochii pe jurnalistul în cauză. În formularul ce trebuie completat de instituţia de presă, aceasta trebuie să declare tirajul dacă este publicaţie print şi să declare numele producătorului şi durata şi ora de emisie, dacă este post de radio sau TV. Potrivit articolului 11 al 'regulamentului', de aplicarea acestuia se ocupă 'funcţionarul public care se ocupă de relaţiile cu presa' - o funcţie ce nu există în organigrama Primăriei Tecuci şi o instituţie bine organizată, Poliţia Comunitară. La şedinţa CLM Tecuci de pe data de 29 aprilie, în care a fost discutat şi aprobat regulamentul, s-a discutat despre stabilirea unui loc, adică a unui 'ţarc', în care să stea jurnaliştii în timpul şedinţelor CLM Tecuci.

5. Agresiunile fizice asupra jurnaliştilor soluţionate cu NUP

Din 'instrumentarul' obstrucţionării libertăţii presei nu lipsesc agresiunile fizice la adresa jurnaliştilor, care, surprinzător, nu sunt considerate infracţiuni grave de organele de cercetare penală. În februarie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a soluţionat cu 'neînceperea urmăririi penale' cazul fostei directoare a DGASPC Galaţi, Marinela Dobrea, care i-a agresat în timpul exercitării profesiunii lor, pe jurnaliştii Cezar Amariei, redactor ProTV, în prezent editor la cotidianul 'Adevărul de Seară' Galaţi, Marius Ţuca, redactor la cotidianul 'Viata Liberă' Galaţi şi Florin Jaglău, cameraman la ProTV Galaţi. În zilele de 15 şi 16 octombrie 2008, cei trei jurnalişti au încercat să obţină punctul de vedere al directoarei DGASPC Galaţi, Marinela Dobrea, în legătură cu constatările dintr-un raport de control al Gărzii Financiare, în care, printre altele, se făcea referire şi la faptul ca fiica sa, Raluca Lucia Dobrea, angajată a direcţiei pe postul de referent, a fost implicată in derularea unor contracte de achiziţii în valoare de 400.000 de euro, la care au fost aplicate adaosuri comerciale de până la 700%. Interesul presei pentru un subiect în care este vorba de astfel de afaceri pe bani publici este pe deplin justificat. Jurnaliştii au solicitat punctul de vedere al şefei DGASPC în legătură cu aceste constatări ale Gărzii Financiare, în virtutea faptului că şefa unei instituţii bugetare este obligată să dea astfel explicaţii opiniei publice. După ce jurnaliştilor li s-a spus să aştepte, pentru că directoarea este într-o şedinţă, după cateva zeci de minute de aşteptare, directoarea s-a năpustit asupra lor, încercând să le smulgă reportofoanele şi să distrugă camera de filmat. Decizia Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi de a soluţiona acest caz cu 'NUP' încalcă flagrant Carta Europeană a Libertăţii Presei, care la articolul 5 meţionează că statele Uniunii Europene trebuie să asigure, prin instituţiile lor juridice, protejarea jurnaliştilor împotriva atacurilor la integritatea lor fizică. 'Toate statele trebuie să se asigure că media, în îndeplinirea misiunilor sale, se bucură de o deplină protecţie a legilor, a unui sistem judiciar independent şi de protecţia autorităţilor. Aceasta se aplică mai ales pentru a proteja jurnaliştii şi colaboratorii lor, în cazul unor acţiuni de hărţuire sau atacuri la integritatea lor fizică. Încălcarea acestor drepturi sau orice ameninţări cu încalcarea lor, trebuie sa fie atent investigate şi pedepsite de justiţie'.

Jurnaliştii din Brăila, ameniţaţi cu bătaia de preşedintele CJ

La capitolul agresiunilor verbale şi ameninţărilor la adresa jurnaliştilor, le menţionăm pe cele aduse sistematic la adresa jurnaliştilor brăileni de preşedintele CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Le vom aminti doar pe cele mai recente, din ultimele săptămâni. Nemulţumit de publicarea de către ziarul 'Obiectiv Vocea Brăilei' a unui articol în care se făcea referire la contracte încheiate de CJ cu firma la care este acţionar dar şi a unui editorial cu titlul 'Republica privată <>', preşedintele CJ Brăila s-a dezlănţuit asupra autorului editorialului, Cristian Robu-Corcan, scriitor şi colaborator al ziarului, pe care l-a etichetat ca fiind 'oligofren'. După câteva zile, autorul editorialului a fost concediat de Biblioteca Judeţeană 'Panait Istrate', care funcţionează sub autoritatea CJ Brăila condus de Stancu. După două săptămâni, pe data de 16 aprilie, Gh Bunea Stancu l-a înjurat şi l-a ameninţat pe redactorul de la secţia de sport al cotidianului'Obiectiv Vocea Brăilei', Costel Filip. 'Nu te astâmperi, ia zi, vrei să pun doi indivizi să te bată, ca să te înveţi minte şi să nu mai scrii tot felul de prostii în ziare?', a fost ameninţarea proferată de preşedintele CJ Brăila la adresa jurnalistului.

În contextul celor prezentate, considerăm că, la acest moment, libertatea presei este grav afectată şi încălcările sistematice de către reprezentanţi ai unor instituţii guvernamentale şi administraţiei locale a unor documente definitorii pentru libertatea presei şi existenţa unei democraţii, a 'Constituţiei României', 'Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului', 'Cartei fundamentale a Uniunii Europene' şi 'Cartei Europene a Libertăţii Presei', ne conduc la concluzia că prin acestea este pusă în discuţie integritatea democraţiei în ţara noastră.

3 mai 2010

Ticu Ciobotaru, presedinte

Societatea Jurnalistilor 'Dunarea de Jos' a fost înfiinţată la data de 09.03.2007, în baza sentinţei Judecătoriei Galaţi în dosarul nr 45/PJ/200 şi are filiale la Galaţi, Brăila şi Tulcea. Din asociaţie fac parte jurnalişti din presa scrisă, televiziune şi radio, corespondenţi ai principalelor televiziuni, agenţii de presă, posturi de radio şi cotidiane naţionale, redactori şi reporteri din presa locală şi membri ai compartimentelor tehnice şi de publicitate din presa din Galaţi, Brăila şi Tulcea. Societatea Jurnaliştilor 'Dunărea de Jos' este prima asociaţie profesională din România care pe data de 15.06.2009 a aderat la 'Carta Europeană a Liberătii Presei', adoptată de Uniunea Europeană la data de 25 mai 2009.

http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/6209-Comunicat-de-pres-Societatea-Jurnalitilor-Dunrea-de-Jos.html