Virgil Tănase - un scriitor... asasinat

[dcp100168]

Virgil Tănase - un scriitor... asasinat

Deşi nu face mare caz de exilul său pentru a-şi face reclamă, gălăţeanul Virgil Tănase, născut în 1945, dramaturg, prozator, eseist de limbă franceză pentru că un autor se tipăreşte mai greu în ţara de baştină, spunea ieri, la Biblioteca „V.A. Urechea”, ale cărei colecţii speciale le-a vizitat, că între a scrie în limba română, cea în care se simte acasă, şi în cea franceză, este o diferenţă uriaşă, ca între a cânta la pian şi a conduce o locomotivă.

A debutat în Franţa în 1976 cu „Portrait d`homme à la faux dans un paysage marin”, la editura Flammarion.

Scriitorul exilat în anii ’70 ai regimului comunist mi-a mărturisit, în cadrul unui interviu, că exilat a fost atunci când a trebuit să plece din Galaţi spre Bucureşti – restul nu se mai pune!

După ce i s-au interzis romane şi un spectacol pe care l-a regizat, gălăţeanul a avut de ales între a lua paşaportul şi a intra în puşcărie, a spus ieri, bun povestitor, oaspetele bibliotecii. „Ce şansă!”, a exclamat cineva din publicul adunat în Sala „Eminescu” a Bibliotecii, unde scriitorul de la Europa Liberă, fostul director al Centrului Cultural de la Paris, unde a încercat să refacă imaginea ţării, s-a întâlnit cu cititori şi scriitori gălăţeni.

De unde se vede că şi dictatura poate face bine, în concepţia multora, atunci când nu te omoară de tot. De altfel, gălăţeanul a fost şi... asasinat, dar numai oficial, câteva luni apărând în presă drept răpit, atunci când trebuia să fie asasinat de către agentul de Securitate Haiduc. Agentul s-a „defectat” însă, iar scriitorul a stat o vreme ascuns, cu complicitatea preşedintelui Mitterand. După Revoluţie, în `90, avea să-l reîntâlnească pe fostul asasin la Intercontinental Bucureşti, unde scriitorul se uita după o masă. „El e Virgil Tănase, pe care trebuia să-l omor! Dă-i domnule o masă, ce dracu`!”, a cerut fostul asasin, mort între timp de moarte bună...

http://www.viata-libera.ro/articol-De_vorba_cu_un_scriitor%E2%80%A6_asasinat_2.html

[dcp100168]

Virgil Tănase, Doctor Honoris Causa la „Dunărea de Jos”

Universitatea „Dunărea de Jos” îi acordă astăzi, 15 iunie, titlului academic de Doctor Honoris Causa domnului Virgil Tănase, profesor de istoria artei şi a spectacolelor la Institutul Internaţional de Imagine şi Sunet din Paris.

Născut la Galaţi în 1945, scriitorul Virgil Tănase este o personalitate emblematica a diasporei româneşti din spaţiul cultural francez, cu o activitate publicistică şi profesională de excepţie, prozator, dramaturg, regizor, ziarist şi profesor în cadrul unor instituţii prestigioase din Franţa, doctor în sociologie şi în semiologia artelor şi literelor. Este laureat al Premiului de Literatură al Uniunii Latine (2004) şi al Premiului de Dramaturgie al Academiei Române (1997), distins cu Ordinul Artelor şi Literelor franceze (1987), cavaler al Ordinului românesc „Serviciu credincios” (2002).

Ceremonia de acordare a titlului va avea loc în Sala Senatului, începând cu ora 10,30.

http://www.viata-libera.ro/articol-Scriitorul_Virgil_Tanase_Doctor_Honoris_Causa_2.html

[dcp100168]

Aplauze pentru Virgil Tănase

Scriitorul de origine gălăţeană Virgil Tănase a devenit ieri Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, în urma unei ceremonii emoţionante, la care au participat cadre didactice şi studenţi de la Facultatea de Litere, scriitori gălăţeni sau pur şi simplu iubitori de cultură. După decenii bune în care a impresionat prin cariera literară, regizorală sau academică, Virgil Tănase s-a întors la Galaţi pentru a primi şi recunoştinţa locurilor care l-au dat lumii. Înaltul titlu academic reprezintă o dovadă în plus că şcoala filologică gălăţeană nu şi-a uitat valorile. „Nu e niciun mister pentru cei de aici cine este domnul Virgil Tănase. O personalitate atât de puternică nu poate încăpea în paginile unui Laudatio, iar noi, cei de la Universitatea «Dunărea de Jos», suntem onoraţi să putem oferi acest titlu unei incontestabile valori a culturii româneşti”, a spus, în deschiderea ceremoniei, rectorul universităţii, prof. dr. Viorel Mînzu.

Evocarea lui Virgil Tănase atât în Laudatio, cât şi în referatele comisiei de acordare a titlului (din care au făcut parte şi profesorii Eugen Simion, Silviu Angelescu, Doiniţa Milea sau Nicolae Ioana) a cuprins întregul spectru al activităţii sale de până acum, vorbitorii făcând referire la cariera sa de romancier, dramaturg, jurnalist, traducător şi profesor. „A fost dat afară din facultate, a fost dat afară din ţară, era cât pe ce să fie dat afară din viaţă, dar nu poate fi dat afară din literatură. Luna viitoare va împlini vârsta de 65 de ani, dar asta se poate întâmpla oricui. Ce nu se poate întâmpla oricui este să aibă talentul şi vocaţia lui Virgil Tănase”, a subliniat decanul Facultăţii de Litere, prof. dr. Nicolae Ioana.

Ceremonia a fost completată de cuvântul unei tinere asistente de la Facultatea de Litere, Iulia Barna, cea care îşi face chiar lucrarea de doctorat studiind opera lui Virgil Tănase, şi de mesajul de bun venit acasă din partea scriitorilor gălăţeni, transmis prin intermediul poetului Sterian Vicol.

La rândul său, vizibil impresionat de toate cuvintele adresate, Virgil Tănase s-a închinat în faţa asistenţei: „Sunt foarte onorat şi emoţionat pentru acest titlu care mi se acordă. Vă mulţumesc”, după care a oferit în câteva cuvinte o teză demnă de cercetat despre viaţa în două limbi: română şi franceză.

http://www.viata-libera.ro/articol-Aplauze_pentru_Virgil_Tanase_2.html

[dcp100168]

Virgil Tănase va regiza „Fiarele” la Teatrul Dramatic

Viitoarea premieră a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” este spectacolul „Fiarele”, atât textul cât şi regia aparţinându-i lui Virgil Tănase (Virgil Tănase - un scriitor... asasinat).

Reporter: Cum aţi ajuns să regizaţi un spectacol în oraşul dumneavoastră natal?

Virgil Tănase: Anul trecut, când Universitatea “Dunărea de Jos” mi-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, directorul Teatrului Dramatic, Vlad Vasiliu, fostul meu coleg de facultate, m-a întrebat dacă nu vin să fac un spectacol la Galaţi. Mi-a spus: pentru că eşti gălăţean, dacă ar fi o piesă de-a ta, ar fi bine. Şi, dat fiind publicul de aici, dacă ar fi o comedie, ar fi şi mai bine… De ce nu?, am zis. Am început să scriu, iar pe la sfârşitul lunii iulie 2010 s-a încropit o piesă care am spus eu că este interesantă. Erau idei pe care le aveam, dar nu se ivea ocazia - această piesă nu s-ar fi născut acum şi poate niciodată, dacă nu exista motivaţia venită de la Galaţi. O instituţie culturală are, sau avea pe vremuri, când mai credeam în cultură, şi vocaţia de a suscita opere…

Reporter: Când va fi premiera?

Virgil Tănase: Avanpremiera va fi pe 4 iunie. Sper să reuşim să facem totul până atunci. În distribuţie apare şi un copil, care are şi şcoală, părinţii spun că lucrează prea mult, însă eu pe 7 iunie trebuie să încep alte repetiţii la Paris pentru un spectacol ce va avea premiera la Avignon. Cred că suntem într-un ritm bun, dar, să vedem, sunt 48 de costume pe care le face Doina Levintza, colaborez de mulţi ani cu ea, am făcut împreună 15 spectacole, dar şi ea face, în paralel, două filme, trei spectacole.

Reporter: Cum apreciaţi trupa Dramaticului gălăţean?

Virgil Tănase: Este, fără îndoială, o trupă bună. Acelaşi lucru ar fi putut să se întâmple şi la Iaşi, unde am fost, şi dacă mă duc la Berlin. Actorii dintr-o trupă, în funcţie de regizorii cu care au lucrat, au un anumit fel de a construi, uneori am impresia că, cel puţin pe unii dintre ei, îi surprinde felul meu de a lucra. Ei trăiesc rolul şi îl trăiesc autentic. Problema este că de la această trăire autentică trebuie ajuns la un semn: eu degeaba sunt emoţionat dacă nu reuşesc să transmit emoţia, să o pun în nişte cuvinte foarte bine potrivite, ca să ajungă la spectator. Actorul, pe scenă, nu este un om viu, este un semn, el trebuie să emoţioneze publicul, nu să fie el emoţionat. Ei gesticulează mult şi, făcând asta de două ori, a treia oară, atunci când ai nevoie de un gest important, nu-l mai vede nimeni. Nu sunt convins că sistemul meu e cel mai bun, însă, cu siguranţă e altul decât cele în care au lucrat. Echipa cred că ar trebui să fie mai bogată, pentru ca atunci când un regizor vine din altă parte, să aibă mai multe posibilităţi de a alege. Dar, fără îndoială, sunt actori care au înţeles mai bine. Unii s-ar putea să fie, la finiş, mai aproape de mine decât ceilalţi. E o muncă complexă, ca întotdeauna.

Reporter: De ce „Fiarele”? Cine sunt fiarele?

Virgil Tănase: Piesa a pornit de la o metaforă. Eu nu cred în libertate. Libertatea, în sine, este o condiţie, nu este o valoare. Punctul de plecare în piesă îl constituie ideea îngrijitorilor de la o grădină zoologică de a deschide cuştile şi a elibera animalele, dacă tot e libertate. Şi astfel ajungem la lumea capitalistă de azi, lumea legilor economice, imuabile, a legilor pieţii, care sunt obiective, exact ca materialismul ştiinţific înainte, care se aplică şi în cazul lumii fiarelor: cine e mai tare îl omoară pe cel mai slab, peştele mare în înghite pe cel mic, ceea ce este în spiritul naturii. Noi am creat o morală care nu este cea naturală: faptul că îl ajut pe unul care e mai slab decât mine nu-i un lucru natural, natural ar fi să-l mănânc. Piesa prezintă, aşadar, evoluţia societăţii româneşti din momentul în care s-a dat drumul la fiare, în 1990, până astăzi. S-ar putea ca publicul să fie surprins pentru că respectivul copil, care are 10 ani în 1990, are tot 10 ani şi în 2011 - pentru că el reprezintă o anumită inocenţă a privirii copilului care se uită la lumea asta de sălbăticiuni. Foarte semnificativă pentru societatea noastră occidentalo-europeană este lipsa de nuanţă în succesiunea imaginilor la televiziune: între publicitate, ştirile despre copiii ucişi în Palestina şi un serial american - astfel că piesa e împănată de secvenţe de televiziune, reclame, care nu sunt filmate, ci sunt jucate de actori. E o comedie tristă, pentru că e vorba despre condiţia noastră, iar fiarele sunt ridicole.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Virgil Tănase - date biografice

Virgil Tănase s-a născut la 16 iulie 1945 la Galaţi. A urmat şcoala elementară şi liceul în oraşul nostru (1952-1963), Facultatea de limbă franceză a Institutului de limbi străine din Bucureşti (1963-1968) şi pe cea de Regie, la Institutul de Teatru „I.L.Caragiale”, Bucureşti (1970-1974).

Are doctoratul în sociologia şi semiologia artelor şi literelor, la École Pratique de Hautes Études, Paris, (1978). În 1997 a primit premiul de dramaturgie al Academiei române, iar în 2004, Premiul de literatură al Uniunii latine.

A publicat romane în România şi Franţa. Autor de texte dramatice, regizor de teatru, conduce din 1991 compania de teatru TADA. Este profesor de regie de teatru la Atelierul teatral Ivry, la Espace acteur şi la Şcoala dramatică De Book. Are cetăţenie româno-franceză.

A fost ministru consilier în Ministerul Afacerilor Externe al României şi Director al Institutului Cultural Român de la Paris (1993-1997 şi 2001-2005).

Spectacolul de la Galaţi este cel de-al 44-lea pe care îl pune în scenă, în 36 de ani de activitate ca regizor. Viitoarea premieră a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” este spectacolul „Fiarele”, atât textul cât şi regia aparţinându-i lui Virgil Tănase.

viata-libera.ro

[dcp100168]

1945: S-a născut Virgil Tănase, prozator, dramaturg şi traducător, stabilit, din 1977, la Paris.

Virgil Tănase (16 iulie 1945, Galaţi) este un prozator, traducător, eseist şi dramaturg. Este fiul Larisei Tănase (născută Scurtulescu), medic, şi al lui Dumitru Tănase, magistrat. Urmează şcoala elementară şi liceul la Galaţi, apoi Facultatea de Limbi Romanice a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura franceză (1963-1969). Este exmatriculat din motive politice timp de un an (pretextul ar fi fost rostirea numelui lui Emil Cioran la un colocviu al studenţilor). Va lucra ca betonist pe un şantier gălăţean. Reprimirea în facultate este condiţionată de acceptarea colaborării cu Securitatea. În 1970 se înscrie la secţia regie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale", pe care îl va absolvi în 1975. Până în 1977, când pleacă în Franţa, este regizor la Teatrul Naţional din Iaşi şi la Teatrul Municipal din Reşiţa. Între timp, în 1975, după ce fusese respins la Cartea Românească, trimite în Franţa manuscrisul romanului Portret de bărbat cosind în peisaj marin, care va apărea în 1976, în traducerea lui Alain Paruit. Debutul alertează autorităţile române, încât - spune scriitorul - „drept «pedeapsă» i s-a oferit un paşaport pe trei luni. pe care nu-l ceruse. Cu lecturi serioase din critica structuralistă, frecventează la Ecole des Hautes Etudes seminariile lui Roland Barthes, care va fi şi coordonatorul doctoratului său, cu o teză despre semiologia regizorală, susţinută în 1978. Pe 2 decembrie 1977, în urma implicării în „cazul" Paul Goma, Securitatea solicită retragerea cetăţeniei române a lui Tănase. Insubordonarea lui politică explodează în ianuarie 1982, când publică în revista „ Actuel" pamfletul Sa Majeste Ceausescu I-er, roi communiste, unde biografia celor doi conducători este „citită" fals ditirambic, expunându-se totodată şi situaţia reală din România. Scriitorul îşi descoperă, totodată, stilul şi temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai târziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a romanului „obsedantului deceniu”. Romanul L'Amour, l'amour (1982) - a fost tradus în româneşte în 1994 cu titlul "Evenţia Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunţii sale dintr-un secol revolut". Tănase a parodiat, cu aplicarea unui bun aparat teoretic orchestrat ludic, şi genul policier-ului, ca în Cette mort qui va et vient et revient (1984), Le Bal autour du diamant magique (1988), La Vie mysterieuse et terrifiante d'un tueur anonyme (1990). Atunci când scrie teatru, autorul e interesant mai ales în textele care propun revizuiri ale discursului dramatic, ceea ce se explica şi printr-o experienţă regizorală. Nu atât piesele de factură ibseniană (cum ar fi De Crăciun, după revoluţie) reţin atenţia, cât producţiile atipice, precum Salve Regina, muzică de Pergolese.

http://radioiasi.ro/fila-de-calendar-e28.htmlradioiasi.ro

[dcp100168]

Virgil Tănase

Autor şi regizor, distins cu Premiul de literatură al Uniunii latine şi cu cel de dramaturgie al Academiei Române, Virgil Tănase este deopotrivă scriitor şi om de teatru.

Născut în 1945 la Galaţi, obţine diploma Institutului de limbi străine de la Bucureşti şi pe cea a Institutului de teatru I. L. Caragiale, cu specialitatea regie. Obţine la Paris titlul de Doctor în sociologia şi semiologia artelor şi literelor, avându-l conducător de teză pe Roland Barthes.

Interzis ca autor şi apoi ca regizor, stabilit în Franţa din 1977, devine scriitor de limbă franceză şi publică mai multe romane la editurile Gallimard, Flammarion, Hachette, Ramsey/de Cortanze şi Non Lieu printre care Apocalipsa unui adolescent de familie, Evenţia Mihăescu, Au înflorit iar vişinii şi merii, Viaţa misterioasă şi terifiantă a unui ucigaş anonim, Balul pe goeleta piratului orb, Balul diamantului magic şi în fine Zoia. Trei dintre aceste romane, scrise în limba română, au apărut după 1989 şi în România. În ultimii ani a publicat la Editura Gallimard două biografii: Cehov şi Camus.

Profesor în diferite şcoli de teatru, Virgil Tănase predă Istoria artelor şi a spectacolului la Institutul internaţional de imagine şi sunet. A regizat mai bine de treizeci de spectacole în România şi Franţa, şi a adaptat pentru teatru texte diverse de la Povestirile deşucheate ale lui Balzac la Crimă şi pedeapsă de Dostoievski, şi de la În căutarea timpului peirdut de Proust la Micul prinţ de Antoine de Saint Exupéry. Printre textele sale dramatice pot fi citate De Crăciun după revoluţie (jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti), Copilul acestui secol extraordinar (jucat la Teatrul Corbeil-Essonnes) şi Salve Regina (jucat pentru prima dată la Espace Saint-Sabin de la Paris, un spectacol care a depăşit cinci sute de reprezentaţii). Câteva din aceste texte au fost publicate în 1997 de Editura Eminescu, iar revista Drama a publicat în 2008 piesa Moderncarnavaltango.

zf.ro

[dcp100168]

Scriitorul disident Virgil Tănase va participa, miercuri, la o întâlnire cu publicul din Bucureşti

Scriitorul disident Virgil Tănase va participa, miercuri, de la ora 17.30, la Jockey Club din Bucureşti, la o întâlnire cu publicul, în cadrul Saloanelor Memoriei Exilului Românesc, un eveniment organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Potrivit unui comunicat de presă remis MEDIAFAX, la eveniment vor participa, pe lângă scriitorul Virgil Tănase, Eugen Simion şi Dinu Zamfirescu, iar moderatorul va fi Liviu Tofan. Evenimentul îşi propune să aducă în atenţia opiniei publice o temă de discuţie mai puţin cunoscută şi cu consecinţe majore în relaţiile externe ale României din ultimii ani de comunism.

Virgil Tănase, scriitor şi regizor, născut în 1945, la Galaţi, s-a stabilit din 1977 în Franţa, unde a făcut parte din disidenţa românească şi a protestat faţă de regimul politic de la Bucureşti. Ca urmare a acţiunilor sale, Virgil Tănase a devenit, alături de scriitorul Paul Goma, ţinta unei încercări de asasinare coordonate de fosta Securitate. În 1982, spionul Matei Pavel Haiducu este însărcinat să execute dublul asasinat, însă acesta alege să se predea serviciului de contraspionaj francez.

Cu ocazia lansării documentarului "Afacerea Tănase. Leapşa pe murite", se relevă culisele unei ample acţiuni de spionaj, dublată de răpiri, înscenări şi cu implicare de la cel mai înalt nivel politic: François Mitterrand şi Nicolae Ceauşescu. În cadrul evenimentului de miercuri vor fi proiectate fragmente din documentar, urmate de discuţii pe marginea acestui subiect în prezenţa lui Virgil Tănase, Eugen Simion şi Dinu Zamfirescu.

[dcp100168]

"Afacerea Tănase" şi expoziţia "Paris connu et inconnu" închid Sărbătorea Francofoniei la Lisabona

Documentarul "Afacerea Tănase. Leapşa pe murite", de Ionuţ Teianu, care va fi proiectat în prezenţa scriitorului Virgil Tănase, şi expoziţia "Paris connu et inconnu", de Carmen Lăzărescu, vor încheia Sărbătoarea Francofoniei din capitala Portugaliei, informează Institutul Cultural Român (ICR).

A devenit deja o tradiţie ca, în fiecare an, Sărbătoarea Francofoniei din capitala Portugaliei să se încheie cu un eveniment complex, cu semnificaţie deosebită, organizat de Institutul Cultural Român (ICR) din Lisabona. Astfel, în 2014, pentru a onora prestigiul câştigat, ICR a invitat doi artişti români care s-au impus pe scena culturală din oraşul de adopţie, Parisul, prin originalitatea şi consistenţa operei lor.

Scriitorul Virgil Tănase va fi prezent la premiera lusitană a filmului "Afacerea Tănase. Leapşa pe murite", de Ionuţ Teianu. În documentar este repovestită, într-o viziune bazată pe informaţii apărute în ultimii ani, rocambolesca aventură al cărei erou a fost, fără voie, invitatul din acest an al ICR Lisabona. La finalul proiecţiei de pe 22 martie, Virgil Tănase va susţine o conferinţă despre condiţia scriitorului exilat, despre provocările cărora trebuie să le facă faţă şi va răspunde întrebărilor adresate de public. Proiecţia va începe la orele 20.30 şi va fi precedată, începând cu ora 19.00, de vernisajul expoziţiei de fotografie "Paris connu et inconnu", semnată de Carmen Lăzărescu. Selecţia de 54 de lucrări este o declaraţie de dragoste faţă de Oraşul Lumină, dar şi o meditaţie atentă, scormonitoare asupra ştiutelor-neştiutelor convergenţe spirituale româno-franceze. Originalitatea artistului, în această excursie provocatoare, se manifestă în capacitatea de a descoperi unghiuri surprinzătoare, revelatoare, prin care locurile comune ale urbanului parizian, de la Turnul Eiffel la Domul Invalizilor, devin sursă de evocare, ecouri ale unei lumi de dincolo de aparenţe şi, simultan, izvor de lirism. Expoziţia va fi deschisă până pe 6 aprilie.

"Afacerea Tănase. Leapşa pe murite", în regia lui Ionuţ Teianu şi cu un scenariu semnat de regizor şi de Liviu Tofan, este un film documentar care propune o reconstituire palpitantă a senzaţionalei afaceri de spionaj ce a ţinut prima pagină a presei franceze din vara anului 1982. Personajele principale - dizidenţii Virgil Tănase şi Paul Goma, împreună cu spionul Matei Haiducu - participă la reconstituire prin mărturii actuale sau din epocă, susţinuţi de relatările unui fost director adjunct al serviciului francez de contrainformaţii. Scenariul documentarului are la bază cărţile "Leapşa pe murite", de Virgil Tănase, şi "A patra ipoteză", de Liviu Tofan.

Virgil Tănase este regizor şi profesor, romancier, dramaturg şi eseist de expresie română şi franceză, stabilit la Paris. Născut în 1945, la Galaţi, acesta este absolvent de filologie şi regie. Interzis în România anilor '70, debutează în 1976, la Paris, cu romanul "Portret de om cosind în peisaj marin" (Flammarion, 1976), care îl recomandă drept un scriitor important al curentului oniric. La Paris va obţine, sub îndrumarea lui Roland Barthes, un doctorat în sociologia şi semiologia artelor şi literelor cu o teză intitulată Semiologia regiei de teatru. Urmează alte romane şi eseuri publicate la Gallimard, Flammarion, Hachette şi Non Lieu, dar şi la edituri din Spania, Italia, Brazilia şi Japonia. După 1989, câteva din cărţile sale au fost publicate şi în România. A primit premiul pentru literatură al Uniunii Latine, premiul pentru dramaturgie al Academiei Române şi premiul pentru memorialistică al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Membru în juriul premiului Jean Monnet pentru literatură europeană, Virgil Tănase este Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor (Franţa) şi Cavaler al Ordinului "Serviciu Credincios" (România).

Ionuţ Teianu este un cineast român stabilit la Paris, autor al scenariului filmului "Despre oameni şi melci", regizat de Tudor Giurgiu, şi director de imagine al filmului "Piaţa Universităţii", de Stere Gulea (1991). A câştigat, cu "Afacerea Tănase. Leapşa pe murite", premiul special acordat documentarului românesc la Astra Film Festival (Sibiu, 2013). Acest din urmă film a fost prezentat şi la Festivalul de la Biarritz (2014), unde a cules aprecieri unanime.

Carmen Lăzărescu este un arhitect şi fotograf român stabilit la Paris în 1990. Începând cu 2003, i-au fost publicate numeroase fotografii în Chasseur d'Images, Réponses Photo şi Photofan. A deschis numeroase expoziţii personale, printre care "Epaves", în 2007, "L'art du hasard, Impressions - Soleil levant", în 2009, şi "Portraits nature", în 2011, la Galerie 3F din Paris, "Art du hasard" la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti, în 2009, şi "Portraits Nature" la galeria Ohno din Tokio, în 2013.

mediafax.ro

[dcp100168]

Romancierul și dramaturgul Virgil Tănase a murit la vârsta de 79 de ani. Interzis de comuniști în România, a fost publicat în Franța

'Uniunea Scriitorilor din România anunță 'cu profundă tristețe' încetarea din viață, la 26 iunie 2025, a scriitorului și regizorului Virgil Tănase. (...) Prin dispariția lui Virgil Tănase literatura română și arta teatrală suferă o ireparabilă pierdere', transmite Uniunea Scriitorilor, într-o postare pe Facebook.

Și scriitorul și publicistul Eugen Tudoran deplânge 'vestea cumplită' a morții lui Virgil Tănase. 'O veste cumplită. În drum spre aeroport, aflu despre moartea lui Virgil Tănase. Deși știam că e bolnav de multă vreme, vestea mă pune la zid. Îmi va lua ceva timp pentru a pune pe hârtie gândurile despre un excelent scriitor și om de teatru, despre răzvrătitul 'Țonțu', despre imensa generozitate a lui și a familiei sale față de mine și familia mea aflată la ananghie, despre un simț al prieteniei rar întâlnit, despre ce ne-a adus împreună și despre ce a făcut ca drumurile noastre să se despartă, chiar dacă pentru mine Virgil a rămas un om pe care l-am iubit dincolo de orice neînțelegere. În aceste clipe - Lumină lină, dragă Virgil și condoleanțe alor tăi!', a scris Eugen Tudoran pe Facebook.

'Dumnezeu să-l odihnească pe scriitorul Virgil Tănase', transmite fostul ministru de externe și antropologul Teodor Baconschi. 'Într-un exil literar parizian dominat de veleitari frustrați și coterii sterile, acest român bonom și cultivat a reușit să publice o seamă de cărți admirabile, la edituri majore, cu un succes de public meritat. Mi-au plăcut sincer minunatele biografii consacrate lui Cehov, Camus sau Dostoievski, pe care a avut gentilețea să mi le ofere, și regret că nu i-am descoperit până acum romanele, teatrul sau creațiile regizorale. Scria într-o franceză impecabilă (sindromul 'Joseph Conrad') și își susținuse doctoratul cu Roland Barthes, cândva bibliotecar al Institutului Francez din București. Văd că un istoric literar îl definește ca 'om de stânga'. În convorbirile pe care le-am avut, la Paris, am descoperit pur și simplu un intelectual fertil interiorizat, care-și urmează discret vocația, dincolo de furia istoriei și de masochismul memoriei totalitare', a scris pe pagina sa de Facebook Teodor Baconschi.

Directorul general al Muzeului Național al Țăranului Român, Virgil Ștefan Nițulescu, deplânge omul afabil pe care l-a cunoscut la Paris, pe vremea când conducea Institutul Cultural Român. 'Am avut senzația că stăteam față în față cu istoria. Era un om afabil, rafinat, cultivat. Serile în care am avut ocazia să vorbim mi-au rămas în memorie. Dumnezeu să-l odihnească!', a transmis Nițulescu.

***

Virgil Tănase s-a născut la Galați la 16 iulie 1945.

A studiat filologia la Universitatea din București (1963-1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru 'I.L. Caragiale' (1970-1974).

A făcut parte din mișcarea literară onirică, constituită în anul 1964, ulterior interzisă de autoritățile comuniste.

Virgil Tănase a publicat în Franța primul său roman, interzis în România, 'Portrait d'homme à la faux dans un paysage marin', Flammarion, 1976, apoi 'Apocalypse d'un adolescent de bonne famille', Flammarion, 1980; (tradus în română ca Apocalipsa unui adolescent de familie), București, 1992.

Potrivit Uniunii Scriitorilor, i s-a impus să plece cu familia sa în străinătate și, la începutul anului 1978, s-a stabilit în Franța, unde nu a cerut azil politic, rămânând cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză.

La Paris, Virgil Tănase a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes și a desfășurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist și de regizor de teatru. Din 1999 a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet de la Paris.

Între 1993-1997 și 2001-2005 a fost directorul Centrului Cultural Român de la Paris.

Virgil Tănase a publicat numeroase romane și piese de teatru, unele dintre acestea fiind reprezentate pe scenă în Franța și România.

Romanele sale au apărut la edituri franceze de prestigiu ca Flammarion, Hachette, Non Lieu.

A pus în scenă spectacole de teatru în România și Franța.

Pentru activitatea sa literară, a primit Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997), Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004), Premiul Șerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012). A fost Doctor honoris causa al Universității Dunărea de Jos, Galați. Lui Virgil Tănase i-au fost conferite Ordinul Artelor și Literelor din Franța (1987) și Ordinul Național 'Serviciu credincios' în grad de cavaler (2002).

ziare.com