85 de ani de la moartea lui Anghel Saligny

[dcp100168]

85 de ani de la moartea lui Anghel Saligny

Anghel I. Saligny (n. 19 aprilie 1854, Şerbăneşti, judeţul Galaţi - d. 17 iunie 1925, Bucureşti), academician, inginer constructor, ministru şi pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti.

În anul 1885, ca de obicei când era vorba de mari lucrări inginereşti publice, guvernul român a organizat un concurs internaţional pentru proiectul unui pod de cale ferată peste Dunăre, la Cernavodă. Nemulţumită de ofertele prezentate de firme străine, atât Comisia de adjudecare a ofertelor, alcătuită din specialişti români şi străini, cât şi Direcţia generală a Căilor Ferate Române iau decizia de a încredinţa dificila lucrare inginerului român Anghel Saligny şi colaboratorilor săi. Astfel, la 21 octombrie 1890, în prezenţa regelui Carol I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezenţa regelui şi a unei numeroase şi entuziaste asistenţe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Feteşti şi Cernavodă, proiectat şi construit sub coordonarea lui Anghel Saligny şi purtând numele regelui Carol I. Aşa cum o dovedeşte însăşi împlinirea unui secol (1895 - 1995) de funcţionare neîntreruptă, sistemul de poduri de la Cernavodă este o adevarată operă de artă inginererască, cea mai grandioasă de acest fel din Europa continentală la ora construirii sale şi încă multă vreme după aceea.

http://www.ziuaconstanta.ro/stiri-calde/stiri-calde/se-implinesc-85-de-ani-de-la-moartea-inginerului-anghel-saligny-37219.html

[Relu]

Nemulţumită de ofertele prezentate de firme străine, atât Comisia de adjudecare a ofertelor, alcătuită din specialişti români şi străini, cât şi Direcţia generală a Căilor Ferate Române iau decizia de a încredinţa dificila lucrare inginerului român Anghel Saligny şi colaboratorilor săi.

 

Când mă gândesc cum se fac treburile azi...

[dcp100168]

Saligny - întemeietorul ingineriei româneşti

Pedagog, ministru şi academician, inginerul constructor gălăţean Anghel Saligny (1854-1925) este considerat pionier al ştiinţei şi tehnicii mondiale în proiectarea şi executarea podurilor şi construcţiilor industriale şi unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti. Realizator de multiple invenţii, a oferit soluţii unice pentru proiectarea şi construirea podurilor cu structură metalică  şi a silozurilor din beton armat.

A studiat în Germania, dar a ales România

S-a născut pe 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Galaţi (Tecuci, la acea vreme). Primele clase le-a urmat la pensionul din Focşani, care fusese înfiinţat de tatăl său, Alfred Saligny, profesor alsacian stabilit în România. Liceul l-a absolvit în Germania, la Potsdam, apoi a urmat astronomia la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin şi studii inginereşti la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg.
Ca inginer practicant, lucrând la calea ferată Cottbus-Frankfurt, a fost remarcat de profesorul G. Mehrtens, de la Şcoala Politehnică din Dresda, care i-a apreciat seriozitatea şi ingenioasele soluţii pe care le dădea diferitelor probleme dificile de construcţie. Mai târziu, rugându-l să rămână în Germania şi arătându-i care sunt perspectivele unei ţări în plină dezvoltare în paralel cu ale ţării sale, bătrânul profesor prevestea: „Dumneata ai calităţi care ies din comun şi despre care, dacă vei rămâne aici, istoria tehnicii contemporane va vorbi”.
Tânărul Saligny a refuzat să rămână în Germania, dar a rămas în istoria tehnicii contemporane lucrând pentru ţara lui, adeverind astfel o parte din cele prevestite de profesorul său”, aflăm din cartea „Oameni în memoria Galaţiului. Aniversări - 2010” (Editura Axis Libri, 2011).

La Galaţi, a construit docurile, silozurile şi podurile peste Siret

A fost membru fondator şi preşedinte al Societăţii Politehnice din Bucureşti, ministru al Lucrărilor Publice şi membru al Academiei Române. Între  1881 şi 1882, a proiectat primele linii ferate, între Adjud şi Targu Ocna, primele poduri combinate de cale ferată şi şosea din România. În 1883, a fost numit şef al Serviciului de Poduri şi Căi Ferate, construind numeroase poduri, printre care cel de la Cosmeşti, peste Siret, cel dintâi mare pod proiectat de el (pod dublu de şosea şi cale ferată, de 430 m lungime), precum şi cel de la Barboşi, după cum aflăm de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură.
În octombrie 1884, a fost confirmat şef al Serviciului Docurilor de la Galaţi şi Brăila, funcţie în care a rămas până la 1 ianuarie 1901: a condus lucrările de realizare a  docurilor şi silozurilor din porturile Brăila (1888) şi Galaţi (1889), construind magazii cu silozuri care puteau cuprinde o cantitate de peste 25.000 de tone de cereale, unde s-au folosit, pentru prima dată în lume, betonul armat şi plăcile de beton prefabricate pentru realizarea celulelor.

Podul de la Cernavodă, unic în Europa

A proiectat în 1888 şi a construit, între 1890-1895, podul de peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung pod, cu cea mai mare deschidere (130 de metri) din Europa secolului al XIX-lea şi al treilea din lume la acea dată. Soluţiile noi aduse de către Anghel Saligny au fost folosirea oţelului moale în locul fierului, ceea ce a dat durabilitate şi rezistenţă mare în timp, şi sistemul inovator de grinzi cu console în suprastructura podului. Proiectarea podului s-a făcut după metode de calcul moderne, care ulterior au servit ca exemplu în întreaga lume. Ion Crişan, cel care i-a dedicat o monografie în 1959, afirma: „Anghel Saligny îşi zidise la Cernavodă, fără să ştie şi, desigur, fără să se gândească la aceasta, un monument tehnic nepieritor”.

Un caracter blând şi prietenos

Caracterul blând şi prietenos, atât ca profesor, cât şi ca şef al corpului ingineresc, precum şi capacitatea sa de formare a personalului l-au făcut respectat, apreciat şi iubit de studenţi şi subalterni. A fost ales preşedinte al Academiei Române în trei sesiuni consecutive, între anii 1907 şi 1910, iar principala sa preocupare în această funcţie a fost grija pentru oamenii acestei instituţii şi pentru nevoile lor.
„Înzestrat cu însuşiri numeroase şi alese, cum rar se îmbină în acelaşi om, avea nu numai ştiinţa tehnică necesară construcţiilor mari şi îndrăzneţe, dar şi înţelegerea largă a nevoilor economice ale ţării, precum şi o putere de muncă extraordinară”, a afirmat Gheorghe Ţiţeica, în discursul de la înmormântarea sa, în iunie 1925.
În Galaţi, avem o stradă şi un grup şcolar ce îi poartă numele, precum şi un bust, amplasat în faţa Facultăţii de Mecanică, restaurat şi turnat în bronz, în 1987, de sculptorul Relu Angheluţă, după un model din ghips căruia nu i se cunoaşte autorul.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Casa părintească a lui Anghel Saligny, într-un sat din Galați. Sunt 170 ani de la nașterea inginerului care a schimbat România

Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România. S-a născut la 19 aprilie 1854, la Șerbănești (Galați) și a încetat din viață pe 17 iunie 1925, la București.

În imagine se poate observa o fotografie veche cu casa din paiantă în care s-a născut marele inginer român. Aceasta cuprindea două odăi, un chiler şi o magazie, era acoperită cu tablă neagră. Potrivit istoricilor, podelele erau din din lut, prispa joasă, cu stâlpi din lemn. Casa se afla în centrul satului Serbănești. A fost naţionalizată în 1948, ulterior fiind demolată de autorități.

Academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, Anghel Saligny este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.

Potrivit Wikipedia, Anghel Saligny a urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a studiat la gimnaziul din Focșani, iar liceul l-a absolvit în Germania, la Potsdam. 

Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870-1874 a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg (Technischen Hochschule Charlottenburg), unde erau profesori inginerii Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.  A lucrat sub conducerea profesorului Georg Christoph Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder) și, sub conducerea lui Gheorghe Duca (în perioada 1877-1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.

Opera inginerească

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

A proiectat liniile ferate Adjud - Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați.

În perioada 1870 – 1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La trei ani după absolvire s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal.

Profesionalismul său a făcut înconjurul României şi al lumii. Între anii 1889 și 1909, Saligny a condus lucrările de construcţie ale portului Constanţa, folosind în premieră pentru România piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare.

Minunile tehnologice realizate de Anghel Saligny în porturile Galați-Brăila

Între 1884 și 1889 a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, dând soluții total originale, printre care: construcția fundațiilor pe straturi de fascine și piloți pentru cheiuri, a bazinelor de legătură cu Dunărea pentru silozuri și folosirea, pentru prima oară în lume, a betonului armat în construcția silozurilor.

Pe baza unor invenții proprii, Anghel Saligny a construit, în premiera mondială, silozurile din beton armat, de la Brăila (1888) și Galați (1889), la numai două decenii după ce francezul Joseph Monier (1823 - 1906) obținuse, în 1867, primul brevet pentru elemente de construcții (grinzi, plăci, stâlpi) din beton armat, acest material puțin studiat în acele timpuri. Silozurile proiectate și executate, sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau 30 m x 120 m la bază și peste 18 m înălțime).

„Construcţia silozurilor a reprezentat o operaţie deosebit de dificilă, alegerea materialului trecând prin patru faze. Un jurnal al Consiliului de Miniştri prescria fierul ca material de construcţie. În urma studiilor, s-a renunţat la fier, fiind înlocuit prin cărămidă, cărămida prin beton simplu, în final recurgându-se la plăci de beton, sistemul Joseph Mo(u)nier, intrat în practică de-abia în 1887. Astăzi, vorbim de beton armat, introdus în construcţia silozurilor brăilene, pentru prima dată în ţară, de Anghel Saligny”, relatează istoricul Ioan Munteanu în „Monumentele istorice ale oraşului Brăila”.

În perioada 1884 - 1901, ca șef al Serviciului docuri, și din 1877, ca Șef al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a Căilor Ferate Române, soluționează problema înlocuirii podurilor de lemn cu poduri metalice, cu console fără culee, pe linia ferată Filiași - Târgu Jiu (1886).

Podul lui Saligny de la Cernavodă

Lucrarea sa cea mai importantă este proiectarea în 1888 și construirea în perioada 1890-1895 a podului peste Dunăre de la Cernavodă, care era, la acea vreme, cel mai lung din Europa și printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.

Proiectul elaborat de Saligny aducea două mari inovații în construcția de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului și folosirea oțelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcție pentru tabliere de poduri. 

Pe 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezența regelui și a unei numeroase și entuziaste asistențe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Fetești și Cernavodă, proiectat și construit sub coordonarea lui Anghel Saligny și purtând numele regelui Carol I.

Odată cu acest pod, mai bine zis cu eşecul proiectului, Anghel Saligny îşi putea pierde viaţa. Pe 26 septembrie 1895, la festivitatea de inaugurare, a fost bătut un nit de argint în mod simbolic, marcând încheierea lucrărilor de construcţie, apoi s-a trecut la test. Peste pod au trecut 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa construcţiei. După test, Carol I şi cei mai importanţi oameni în stat la vremea aceea aveau să traverseze podul cu trenul regal.

În timpul traversării podului de către locomotive, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub pod. Inginerul a garantat astfel cu viaţa sa și a echipei sale de specialiști responsabili de lucrare că podul rezistă.

adevarul.ro