Jump to content

Legumele de Matca - marcă înregistrată


dcp100168
 Share

Recommended Posts

La Matca, fiecare gospodar are o maşină şi un solar

* De aproape 100 de ani, localnicii din comuna gălăţeană alimentează toată ţara cu vestitele roşii şi vestiţii castraveţi „de Matca", făcând din legumicultură un business de succes.

De pe deal, de la monument, acoperişurile caselor nu se mai văd din cauza foliilor de celofan care lucesc în soare ca nişte oglinzi. 114 kilometri de drumuri împânziţi de solarii. E un peisaj care îţi taie respiraţia. Comuna Matca, una dintre cele mai bogate din Moldova, produce mii de tone de roşii şi castraveţi în fiecare sezon. Aici toată lumea munceşte, tot timpul anului. Dimineaţa, birturile sunt goale, străzile pustii, nimeni nu stă degeaba. Oamenii sunt ascunşi în solarii pregătind răsadurile pentru producţia de anul acesta. Taică-meu a muncit în Israel, în construcţii. După ce îşi termina programul de opt ore se ducea într-o piaţă unde se adunau toţi românii în speranţa că vor fi aleşi de patronii care aveau nevoie de forţă de muncă pentru câteva ore. Venea patronul cu mâinile în buzunar, îi măsura din ochi şi spunea: „Tu, tu şi tu", alegându-i pe cei mai zdraveni. „Mergeţi să descărcăm o maşină de nisip". În comuna gălăţeană Matca, vara, se întâmplă la fel. Oameni fără serviciu din toată Moldova se adună în centrul comunei, iar patronii îşi aleg muncitori pentru lucrul la solariile de legume. „Înainte veneau moldovenii de peste Prut şi ne ajutau la treabă. Acum, nu le mai dă voie", spune unul dintre legumicultori. „Mi-au trimis şi scrisoare prin care mă rugau să le fac invitaţie, şi tot nu au primit viză", se plânge mătcaşu. Peste 2.000 de mătcaşi sunt adventişti. Aceştia au fiecare câte patru-cinci copii şi nu au nevoie de angajaţi. Familiile se ajută între ele şi astfel îşi acoperă lipsa forţei de muncă.

Roşiile de Matca sunt un brand

Comercianţii din pieţe scriu pe etichete „roşii de Matca", tocmai pentru că legumele produse aici sunt recunoscute ca fiind sută la sută ecologice, de o calitate excepţională. Gheorghe Rarinca are 47 de ani şi a muncit jumătate din viaţă ca mecanic auto. După Revoluţie şi-a făcut solarii pe 800 de metri pătraţi, iar acum cultivă legume pe aproape jumătate de hectar. El şi familia lui trăiesc numai din asta. Cheltuielile depăşesc uneori 20.000 de lei, însă producţia poate ajunge la 35 de tone de roşii. „Pesticidele s-au scumpit foarte mult, iar eu trebuie să tratez legumele săptămânal", spune Rarinca. Seminţele sunt procurate din Olanda, prin intermediul unor comercianţi din Bucureşti. Rarinca spune că şi pe vremea lui Ceauşescu mătcaşii făceau rost de seminţe tot din Olanda, pentru că sunt cele mai bune. Cea mai mare problemă cu care se confruntă mătcaşii este piaţa de desfacere. Localncii resping orice formă asociativă care le-ar putea aminti de fostul CAP. Astfel, atât producţia, cât şi desfacerea se fac într-un haos total. Cum nu există un niciun depozit, un centru de colectare a mărfii în comună, fiecare se descurcă cum poate. Cine semnează contracte cu angrosiştii au desfacerea asigurată. Cine iese în centrul satului cu tona de roşii după el... riscă să rămână cu ea sau s-o vândă cu un preţ foarte mic.

Castraveţii Cornişon, marfă fără concurenţă

„Am făcut şi export în Rusia prin cineva", spune Rarinca. Asta se întâmplă foarte rar însă, pentru că ţăranul din Matca nu are cum să elibereze un certificat de calitate la vânzarea produselor, nefăcând parte din vreo asociaţie. La Matca se cultivă roşii şi castraveţi, în special, însă şi ardei gras, vinete, pepeni sau rădăcinoase. „Castraveţii cornişon sunt cei mai renumiţi şi se vând foarte bine, pentru că nu avem concurenţă", spun producătorii. „E adevărat, mai fac bulgarii, însă nu ne afectează foarte tare", mai adaugă aceştia. Ţăranii au mers la primărie şi au făcut cursuri de legumicultură, în urmă cărora au obţinut o diplomă. Acea diplomă îi ajută la ridicarea certificatului de producător, pentru a-şi putea vinde marfa. Cea mai mare problemă a producătorului este că nu are loc în piaţă, la tarabe, din cauza bişniţarilor. „Pieţele sunt ocupate de băieţii deştepţi. Nu ai loc de ei. Aşa că prefer să ne vindem marfa angro", spune Rarinca. Şi Condrachi Gheorghe e legumicultor din tată-n fiu. Are cinci copii şi îi întreţine numai din vânzarea legumelor. Casă, maşină, totul numai din legume. „Dacă faci discotecă sau bar în Matca, dai faliment, sigur", spune bărbatul. „Aici toată lumea munceşte".

Sat de legumicultori fără apă curentă

E îmbrăcat într-un costum negru, e înalt, bine făcut şi zâmbeşte larg. Se dă jos dintr-un Audi tot negru, pe care îl proptise cu botul în aleea primăriei din Matca. Îl cheamă Pohrib Ion, ca pe alţi 600 de consăteni, numai că el fericitul primar al uneia dintre cele mai bogate comune din Moldova. Are deja două mandate şi e sigur că îl va câştiga şi pe al treilea. „De 8 martie, chem toate femeile la primărie, le dau un cozonac, nişte portocale şi o floare, apoi le pup. Când o pleca baba de la primărie cu sacoşa în mână, cu o floare şi pe deasupra şi pupată, trânteşte ştampila la votare de sare colbul", spune Pohrib. A avut un buget pe 2007 de aproximativ 60 de miliarde, însă i-au mai rămas bani. Nu a avut pe ce să-i cheltuiască. „Am făcut o grădiniţă cu şase clase şi am asfaltat şase kilometri de drumuri", spune primarul. Gaze există în Matca, însă mai puţin de 400 de gospodării s-au branşat. Lemnele şi sobele de tarcotă sunt în continuare în prim-plan. Din acest motiv, nici apa curentă nu a fost încă trasă, potrivit edilului-şef. „Am studiu de fezabilitate, însă cei care ne dau apa vor să ştie sigur dacă vor avea clienţi. Or, aşa cum lumea nu a vrut gaze, nu cred că vor vrea nici apă, pentru că fiecare gospodar are minimum două fântâni în curte şi hidrofoare pentru sere". Şcolile din comună însă arată impecabil, bisericile - la fel. Opt biserici, dintre care două adventiste şi una reformată. Ortodocşii, deşi majoritari convieţuiesc foarte bine cu ceilalţi. Primarul Ionel Pohrib, unul dintre cei 600 de Pohribi din Matca, este adventist, însă ajută toate bisericile în mod egal, după spusele oamenilor din comună. Mai face un ban de la fabrica de folie pentru solarii pe care o deţine în Matca, însă el susţine că nu se ocupă de ea. „Am doi angajaţi la fabrica de folie, eu mă ocup de primărie", spune Pohrib.

Legumicultura a dezvoltat alte zeci de afaceri la Matca

Matei Nelu are la numai 33 de ani, o casă, o maşină, o soţie şi patru copii frumoşi. El este unul dintre cei care şi-au dezvoltat businessuri conexe legumiculturii. Importă folie pentru solarii din Ungaria şi Grecia şi vinde toată gama de utilaje agricole, seminţe, ghivece pământ sau flori. Fermierul este numele societăţii lui şi, de când şi-a pus firma pe frontispiciul magazinului, localnicii îi spun "fermierul". Vinde de 1.500-2.000 de lei pe zi la magazinul lui şi visează să construiască un depozit de colectare a legumelor în comună. Pe lângă el, mai există şi alte firme destul de puternice care comercializează folie, pesticide, utilaje sau seminţe. O comună cu 12.000 de locuitori, din care 90% producători de legume, ar fi trebuit să absoarbă foarte multe fonduri structurale. Doar doi-trei mătcaşi şi-au luat motosape prin SAPARD, iar alţi doi - tractoare. „E atât de lung drumul şi atât de costisitor ca să obţii 70% din preţul uni tractor, că te laşi păgubaş", spune un legumicultor proprietar de „tractor SAPARD". Primeşti utilajul, dar apoi te obligă să mergi cu el spălat pe la manifestaţii, să ţipi în gura mare ce bine ţi-au făcut ei. Dacă ar fi să întorc timpul înapoi, mi-aş lua tractor cu banii mei", se plânge bărbatul.

http://www.adevarul.ro/articole/la-matc ... lar/341452

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Se schimbă timpurile

Când lucrurile ies din Matca

Matca, nume cu rezonanţă pentru lumea legumicultorilor nu mai este ce a fost odată. Dacă în urmă cu doi‑trei ani, Matca era "cornul abundenţei", locul din care faimoasele roşii luau drumul celor mai mari pieţe din ţară, locul care atrăgea, în fiecare vară, sute de cetăţeni moldoveni care veneau la muncă, acum lucrurile nu mai stau aşa.

Vile italiene şi terenuri de vânzare

Mărturie pentru faptul că vremurile se schimbă chiar şi la Matca stă anunţul care întâmpină călătorul chiar de la intrarea în comună: pe un banner galben scrie cu litere de‑o şchioapă "teren de vânzare 10.000 de mp". Lucru care, altădată, era o adevărată blasfemie! Matca era cunoscută drept localitatea în care oamenii nu îşi vând terenul, pentru că fiecare palmă de pământ este transformată în solarii, pentru culturile legumicole. Ba, chiar, atunci când cineva era obligat să vândă terenul, prefera să îl dea rudelor sau vecinilor, decât să‑l scoată la mezat, să se pomenească mătcaşii cu cine ştie ce venetic... În plus, în anumite curţi am văzut grădini cu buruienile la piept, o altă ciudăţenie apărută peste noapte. Pe vremuri, la Matca, gospodarul era vorbit pe la colţurile uliţei şi ţinut de "leneş" doar dacă în loc de roşii, la solar, lăsa grădina să fie acoperită cu porumb; acum însă o grădină cu buruieni pare să nu mai revolte pe nimeni.

Nici casele nu mai sunt cele de altădată; locul căsuţelor albe, curate şi cochete în stilul lor ţărănesc a fost luat acum de vilele măreţe "stil italian" pe care le întâlneşti la tot pasul. Dacă nu ai vedea (încă) spinările cenuşii ale solariilor, ai crede că nu eşti în Matca, ci la Certeze, faimosul sat din inima Oaşului, transformat peste noapte în "Snagov", datorită vilelor monumentale, construite de maramureşeni cu banii obţinuţi, din muncă, în Italia. Şi la Matca vezi astăzi vile construite în acelaşi stil, vopsite violent în roşu, portocaliu sau galben. Vilele nu sunt urâte, sunt dichisite cu flori la balcoane, iar gardurile au ornamente din abundenţă, care pot fi considerate de unii ciudate, de alţii, motiv de mare fală�

Târgul de zilieri aproape s‑a închis

Deşi am ajuns mult după "spartul târgului", nici târgul de forţă de muncă de la Matca nu mai este ce a fost odată. Pentru cei care nu ştiu, la intrarea în comună, sub mal, în urmă cu câţiva ani, în fiecare dimineaţă de vară mătcaşii alegeau zilierii. Majoritatea celor care veneau pentru a fi tocmiţi cu ziua să lucreze la solarii erau cetăţeni moldoveni. Oamenii preferau să trăiască cam toată vara la Matca, pentru că gospodarii aveau nevoie de forţă de muncă. Iar doritori erau, slavă Domnului! Oamenii se tocmeau la zi şi toată lumea era fericită; şi gospodarii, că treaba mergea bine, şi moldovenii, că primeau două mese calde pe zi plus banii. Şi acum mătcaşii au nevoie de forţă de muncă, însă oferta este slabă de tot� Deşi o zi de muncă la solar este plătită cu 40‑50 de lei (plus masa), puţini sunt cei care mai au drept ajutoare moldoveni. Motivul? "E greu acum să îi aduci. Suntem în UE şi ca să aduci pe cineva, trebuie să le faci acte, să îi angajezi cu carte de muncă... Începuse cu cărţile de muncă şi înainte, când au venit cei de la Galaţi de la Muncă [inspecţia de Muncă] la târg, că n‑avem voie să tocmim oameni la zi, că să le facem acte� Mai bine mă lipsesc. Lucrez eu, mai puţin şi gata. Şi aşa dau legumele pe nimic, au venit nişte polonezi, la piaţă şi au luat en‑gros castraveţi, de ne‑au scăpat de ei", ne spune un legumicultor, Nicolae Mirică. "Într‑adevăr, în ultima perioadă de timp numărul cetăţenilor moldoveni a scăzut foarte mult. Pe vremuri, vara munceau circa 300‑400, acum dacă mai sunt 50 în toată comuna. Este o criză a forţei de muncă şi asta are ca efect restrângerea activităţilor", ne confirmă şi primarul din Matca, Nelu Costea.

Ce a rămas neschimbat (încă)?

Poate că ce am remarcat noi nu este chiar aşa de rău. Până la urmă, şi schimbările demonstrează ceva; că Matca nu este prinsă în mirajul "poveştii fără sfârşit" pe care o trăiesc prea multe sate din România, locuri în care oamenii se limitează doar la cunoştinţele pe care le‑au învăţat de la părinţi şi nu vor cu niciun chip să meargă mai departe. În plus, în Matca au mai rămas încă multe locuri ca odinioară. Şi nu doar locuri, ci şi obiceiuri. Bune, am spune noi. De pildă, la orele prânzului, în continuare arunci cu căciula după câini şi nu găseşti localnic care să se plimbe aşa, fără rost, pe uliţe. Oamenii sunt harnici şi lucrează pe câmp, sau la solarii. Aşa se face că pe uliţe rar întâlneşti pe cineva care n‑are treabă. Desigur, mai sunt copiii, aflaţi în vacanţă, şi tinerii cărora li se pare foarte "cool" să conduci o Dacia prăfuită din care să răsune la maxim manele. Un alt obicei bun: în timpul zilei, localnicii nu fac umbră meselor de prin baruri. Cel puţin nu în barul de vizavi de Primărie, gol‑goluţ până "pe seară", ne spune chelneriţa. Într‑un alt local, "mai la fereală", am găsit câţiva bărbaţi veseli, însă bronzul cu model - adică cu maiou - arată că, totuşi, nu îşi fac veacul pe acolo�

Concluzia? Şi Matca se schimbă, ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Ţine doar de înţelepciunea mătcaşilor ca această schimbare să fie una în bine�

Din U.E. în Matca. Organic, dar cu bun‑simţ

Nu ni s‑a făcut capul strecurătoare cu fermele ecologice de afară? Fermele acelea miraculoase, în care legumele sunt hrănite cu soare, apă plată, mângâiate cu privirea, netezite de vânt şi apărate de dăunători doar de privirea dură a proprietarului? Nu contestăm, la fel ca şi în cazul lui Moş Crăciun - fermele respective există, iar noi ne‑am întâlnit la Matca taman cu spiriduşii care îl ajută pe Moş să facă burta mare şi imaginea cât casa pe 25 decembrie...

Cum e cu ecologicul

Dumitrel R. cultivă de când se ştie (mai precis de 35 de ani). Bineînţeles că roşii, bineînţeles că ardei, castraveţi, dovlecei, pentru că omul este din Matca şi "nu m‑a interesat niciodată să mă apuc de făcut opinci". Dar cu leguma organică, planta miraculos ecologică, cum stă? "De unde atâta ecologic?", râde Dumitrel şi dintele lipsă i se observă mai repede decât cel rămas pe poziţii. "Ce e aia ecologic? Păi, să spunem că eu am pământul curat, că pun mraniţă la îngrăşat şi mă chinui şi fac roşiile mari. Dar, dacă nu sunt în seră, vine, să spunem, o ploaie acidă. Dacă nu dau un praf pe ele, ce mă fac? Se duc naibii toate! Dacă le tratez, mai salvez 40 la sută din ele. Apoi, bun, să‑mi spună mie ăia care apar la televizor şi spun că fac agricultură ecologică, să‑mi spună ei că nu tratează roşiile! Că degeaba pui doar bălegar, să îngraşe terenul, dar cu mana ce faci? Nu le stropeşti pentru dăunători? Trebuie, că altfel nu‑ţi creşte. Sau creşte, dar nu e roşie complet, la codiţă rămâne verde şi rămâne şi înăuntru verde� Aşa că să nu‑mi spună mie nimeni că există agricultură ecologică sută la sută".

"...voi mâncaţi cârpe"

Hm, doar n‑or fi roşiile lui mai bune decât cele de la hipermarket!? Că noi ne‑am dresat deja să mâncăm lemne colorate. "A, păi ce mâncaţi voi, din supermarketuri, e altceva. Păi voi mâncaţi cârpe acolo. Roşiile nu au gust, castraveţii, la fel. De ce? Păi să vă spun eu: poate este unul care aduce roşiile din Turcia sau din China, mai ştiu eu de unde? Ca să nu i se strice, le ia de la producători când sunt verzi. Când e să le dea, le tratează şi peste noapte se fac roşii. Crezi că asta e agricultură ecologică? Nu, dar pentru că se vând la supermarketuri, le cumpără toată lumea, că sunt cine ştie cum! Când aud prostiile astea, îmi vine să rup tot din curte�"

Bărbatul ţintuieşte cu privirea şi vocea i se îngroaşă: "Ştiţi cât muncesc eu la solar? Din iarnă, de la sămânţă, apoi pui răsad, apoi, plivitul, de udat, le udăm la picătură, că e mai simplu aşa. Pun pompa în funcţiune şi ele se udă, iar eu îmi văd de treabă! Dar nu merită. Păi, un solar din acesta costă, ca să îl faci, în jur de 20‑30 de milioane. Bârnele, foliile, ehe, e treabă multă, nu e aşa uşor. Iar eu am puţin. Dar sunt alţii care au multe solarii. Nu se câştigă câtă muncă este, câştigăm atâta cât să nu murim de foame. Ce să fac, să mă duc să dau în cap la unul sau altul pe stradă?"

Cum este cu miracolul

Nici tanti Lenuţa nu mai crede în iepuraşul de Paşte, aşa că femeia spune cinstit: "Aşa am făcut de când mă ştiu, cu legumele la solar. Acum am fost să iau praf, să dau pe roşii. Muncim cu toţii, toată familia. De la ăl mai mic până la mine. Nu avem timp să ne plictisim. Din primăvară, de când pui sămânţa, apoi faci răsaduri, apoi pliveşti, dai cu prafuri, le uzi, tot timpul e ceva de făcut. De vândut însă e greu. Nu avem unde şi atunci vindem la târg cu cât ni se oferă� Agricultură ecologică? N‑am auzit, maică, de unde să ştiu eu? Dar noi toţi mâncăm legume de o viaţă şi nu s‑a îmbolnăvit nimeni".

Puteţi fi siguri că am cumpărat legume de la Matca. Piaţa este ridicol de ieftină, aşa că - la 7.000 de lei vechi kilogramul - ne‑am umflat de roşii! Alea de care oamenii spun că le stropesc, că n‑au ce face! Fraţilor, să ne lămurim: roşiile alea chiar au gust de roşii. Este că l‑aţi uitat? Cu broboane reci, ca miezul de pepene zaharisit înăuntru, cu o coajă bună de scris papirusuri pe ea şi parfum de pământ răscolit. Nu, de întors nu ne întoarcem la Matca după alte nu ştiu câte kile de divin leguminos. Dar nici nu o să uităm că Moş Crăciun a venit. În august.

Istoric şi atestare documentară

Aselenizează Neil Armstrong. Bucurie mare - primul om pe Lună! Când, ce să vezi? Doi metri mai încolo, un mătcaş. "Cu ce ai venit, bre?", se enervează americanul. "Cu roşii".

Principii şi roşii portocalii

Nelu Costea, noul primar din Matca, are 34 de ani, studii economice şi face parte din P.D.-L. Între anii 2004‑2006, actualul primar reprezenta culorile P.C.‑ului, pe post de consilier local, lucru care s‑a întrerupt brusc în momentul în care fostul primar a fost luat de Eugen Durbacă sub acoperişul partidului conservator. Fidel principiilor sale şi dezorientat de noua achiziţie, Nelu Costea a lăsat P.C.‑ul să se joace singur de‑a racolarea de noi membri şi, după o pauză de gândire care a durat până în 2007, s‑a înscris în PD‑L. Happy‑end‑ul este cunoscut de toată lumea - Nelu Costea este la cârma comunei, iar optimismul sătenilor seamănă a cugetare Zen: "Nici cu fostul primar nu mi‑a fost bine, nici cu cel nou nu mi‑e rău".

Culori politice la Primărie

"Avem opt consilieri P.D.L., şase de la P.N.L., doi de la P.C. şi unul de la P.R.M.", explică Nelu Costea, primarul localităţii. Printre consilierii Partidului Naţional Liberal îl găsim şi pe fostul primar, Costică Pohrib, rămas în structurile actuale de conducere. Atent la realităţile din jur, actual cap al comunei nu contestă calităţile vechilor stâlpi ai societăţii: "Aşa cum am spus şi în campania electorală, nimeni nu îi ia meritele fostului primar. Lucrurile bune care s‑au făcut în vechiul mandat sunt incontestabile, eu nu vreau decât să repar ce nu a fost bun şi să vin cu idei noi, necesare".

Cât, cum, unde şi de ce

Matca numără peste 12.000 de suflete, din care numai 40 de persoane aşteaptă venitul minim garantat. Copiii merg la cinci şcoli, iar minorii cu foarte puţini ani în gentuţă au de ales între patru grădiniţe; de ordinea şi liniştea publică au grijă cinci poliţişti, mămicile cumpără algocalmin de la o singură farmacie, tăticii îşi fac injecţiile (ha ha ha) la un singur dispensar, dar măcar sunt consultaţi de cinci medici de familie care se ocupă permanent şi numai de Matca.

Permanenţă în absenţă

"Trebuie să rezolvăm problema serviciului de permanenţă, pentru că este ridicol ca la o comunitate atât de mare ca aceasta să trebuiască să vină ambulanţa de la Tecuci pentru urgenţe medicale", explică primarul. O altă problemă este reprezentată şi de numărul foarte mic al asociaţiilor agricole � doar trei! �, semn cert că legumicultorii nu au prins încă ideea cu puterea colectivă, dar măcar se interesează de ea.

Asociaţii de viitor. Parteneriat public‑privat

În Matca, dintotdeauna au fost probleme cu vânzarea produselor legumicole. Mătcaşii s‑au priceput mereu să cultive, însă la capitolul vânzări au stat mai slab. Marea lor problemă - speculanţii din pieţe. Cum transportul costă, cel mai simplu ar fi ca mătcaşii să aibă contracte direct cu vânzătorii. Însă, pentru aşa ceva, este nevoie de investiţii.

"În momentul de faţă am înţeles că s‑au înfiinţat sau sunt în curs de înfiinţare trei asociaţii. Noi am discutat la primărie subiectul acesta şi mă gândesc că administraţia s‑ar putea implica. De pildă, una din cele mai mari probleme pentru cei care ar dori să intre pe piaţa de vânzări este lipsa depozitelor‑frig. Adică, dacă, să spunem, o asociaţie face contract pentru nu ştiu câte tone de roşii, marfa este perisabilă, trebuie depozitată undeva unde să nu se strice. Am înţeles că asociaţiile care s‑au înfiinţat ar vrea să depună proiecte, pentru obţinerea de finanţare europeană, în vederea construirii unor depozite de frig. La aşa ceva şi primăria i‑ar putea ajuta. Un parteneriat public‑privat, în care noi, primăria, să îi sprijinim, să întocmim proiectul, poate chiar să punem la dispoziţie terenuri. Eu văd de viitor o astfel de iniţiativă, însă şi asociaţiile trebuie să se unească în una singură. Cred că în 2009 vom fi capabili să propunem un astfel de parteneriat", ne‑a declarat primarul comunei Matca, Nelu Costea.

De asemenea, primarul a infirmat zvonul conform căruia "au venit nişte polonezi şi au făcut contract cu Primăria pentru castraveţii noştri. Sunt înnebuniţi după castraveţi" (Tudorel S., legumicultor mătcaş cu responsabilitate). "Nu există aşa ceva", declară zâmbind Nelu Costea. "Este posibil să fi ajuns în Matca reprezentanţii unor firme poloneze - în niciun caz nu au fost chiar polonezi aici, aş fi ştiut! -, dar garantat nu s‑a semnat niciun fel de contract de către primărie". Aşadar, castraveţii din Matca rămân cu fanii clasici, dar fără conturi noi, ceea ce nu este lucru puţin, având în vedere că legumele din nordul judeţului poartă o marcă bine‑cunoscută în toată ţara (lucru puţin deranjant pentru egoistul care zace şi în fiecare gălăţean, sătul de mizeriile lemnoase din hipermarketuri şi nehalit după trufandale cu iz de balegă mioritică).

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=26150

Link to comment
Share on other sites

  • 10 months later...

Roşia mătcaşă se chinuie să-i supravieţuiască celei turceşti

* Moştenitori ai unei tradiţii de câteva decenii, legumicultura, mătcaşii nu mai pot spune că marfa pentru care muncesc din greu tot timpul anului este la fel de populară ca în urmă cu câţiva ani. Concurenţa vine din partea produselor din import, preferate de majoritatea marilor agenţi comerciali. Agricultorii au de ales între a-şi vinde roşiile şi castraveţii fie direct în piaţa din comună, care este doar a lor, şi între a bate drumurile la oraş, unde nu pot sălta preţul prea mult, de teama preţurilor legumelor importante din Turcia ori din occident.

În fiecare an e tot mai greu pentru mătcaşi. Practic, cei 12 mii de locuitori trăiesc numai din legumicultură. Nu este casă în sat lângă care să nu fie ridicată una sau mai multe sere pentru legume. Mai întâi răsadurile, apoi îngrijitul plantei, ierbicidarea, irigarea prin picurare şi, la maturitate, culesul. O orânduială moştenită de peste 40 de ani. Însă, în ultimii ani, oamenii se plâng de preţurile cu care sunt nevoiţi să îşi vândă mărfurile. Nu au acces în supermarketuri, deşi respectă toate normele europene, şi nici în pieţe din cauza mărfurilor arătoase de pe tarabe, dar care provin din import. Zadarnic au încercat să-şi facă asociaţie, pentru că roşiile şi castraveţii nu au avut trecere în standurile supermarketurilor. ”Noi am încercat să ne organizăm într-o asociaţie vreo 50 de familii, am obţinut recunoaşterea de la Ministerul Agriculturii şi ne-am adresat mai multor supermaketuri, numai că nu a ajuns la nicio înţelegere, pentru că ne-au solicitat prea multe taxe” spune Nicuşor Hulea, legumicultor. Roşia cultivată natural, cărnoasă şi gostoasă a pierdut teren în favoarea celei aduse din import. E lesne de înţeles, pentru că mătcaşii nu-şi pot permite să plătească taxele, în timp ce furnizorii de legume străine, da. ”Dat fiind faptul că se lucrează pe suprafeţe mici, în seră, se foloseşte ca mână de lucru familia; noi nu vrem decât să obţinem marfă bună: roşia e cărnoasă, cu gust, crescută cu gunoi de grajd, avem instalaţii de irigat prin picurare. Măcar ne străduim să facem calitate, dar vindem marfa pe temirice pentru ca preţurile sunt foarte scăzute” mai spune şi Cristian Pohrib.

La Matca se lucreaza individual. Fiecare familie îşi îngrijeşte propria seră. Fiecare sezon agricol se derulează dupa acelaşi scenariu. Mai puţin când recolta trebuie comercializată. Degeaba s-a obţinut calitate după toate standardele europene pentru că preţul cu care reuşesc să îşi vândă produsele este unul … specific românesc: la Matca, kilogramul de roşii se vinde cu 3-3,5 lei iar pe tarabele din piaţă aceeaşi cantitate poate fi compărate cu 4,5 lei. Adaos prea mic pentru ca legumicultorul din Matca să poată strânge banii necesari îmbunătăţirii tehnologiei şi plăţii tuturor consumabilelor de care are avea nevoie. Autorităţile locale speră totuşi ca agricultura, care a făcut celebră comuna, să renască. ”Comuna Matca se întinde pe 8.500 ha din care 5.000 sunt acoperite numai cu sere, restul spaţiului fiind ocupat de locuinţe. Oamenii sunt supăraţi, că fac asta de 40 de ani şi asta vor continua pentru că este o tradiţie, chiar dacă nu gândesc sera ca o afacere. Încercăm să reformăm parcul legumicol de la Matca, deşi oamenii nu au prea mulţi bani ca să investească” declară viceprimarul comunei Matca, Georgică Taşcă. Mătcaşii speră ca munca lor să fie preţuită pe măsura efortului depus. Chiar dacă nu vor putea să îşi vândă legumele, ei nu vor renunţa la sere - preocuparea lor de mai bine de 40 de ani, aşa cum spun bătrânii comunei.

http://www.impartial.ro/index.php?func=articol&domeniu=Economic&articol=1

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Ce ii lipseste mediului rural pentru a fi sursa de crestere a economiei: bani si know-how

Mediul rural ar putea fi, in conditiile reducerii potentialului de crestere a economiei din exporturi, urmatoarea sursa de dezvoltare a economiei, avand in vedere diferentele mari intre sat si oras. Cum poate deveni mediul rural pentru Romania ceea ce a fost Europa Centrala si de Est pentru Europa de Vest in ultimii 20 de ani?

La cinci kilometri distanta de comuna Matca din judetul Galati, unde se cultiva aproximativ 685 de hectare de castraveti, rosii sau ardei in spatii acoperite, fabrica de conserve Contec Tecuci importa din Turcia legume pentru conservele pe care le comercializeaza mai departe in marile magazine. Producatorii din Matca refuza sa-si vanda produsele la un pret prestabilit, preferand sa mearga in piete, sa le dea la pretul zilei, chiar daca un contract semnat cu un procesator i-ar aduce venituri sigure. Acesta este un exemplu de zid intre spatiul rural si cel urban.

Specialistii care au participat la seminarul ZF Expert „Cum relansam economia", cu tema „Cum spargem zidul intre sat si oras?", sustin ca fermierii romani nu vor sa se adapteze standardelor impuse de procesatori, nu au cunostinte de marketing, sunt putini si faramitati si de cele mai multe ori nu vor sa se asocieze.

http://www.zf.ro/eveniment/ce-ii-lipses ... i-4647817/

Link to comment
Share on other sites

  • 11 months later...

Legumele de Matca - marcă înregistrată

Circa 70 la sută din producţia anuală de legume de la Matca merge la export, susţine Mircea Croitoru (FOTO 1), liderul grupului de producători „Societatea Agricolă Legume şi Fructe din Matca”. „În acest moment, avem contracte de livrare în Germania, Polonia, Rusia şi Lituania. Ori, vă daţi seama că, dacă marfa noastră n-ar fi de calitate şi n-ar fi obţinută aşa cum trebuie – cum au mai scris unii – n-ar veni nemţii cu TIR-urile până la noi ca să o cumpere”, apreciază Mircea Croitoru.

Producătorul afirmă cu tărie că membrii grupului pe care îl conduce nu folosesc pentru culturile proprii substanţe care să altereze calitatea legumelor sau să pună în pericol sănătatea consumatorului. „Nu mi se pare normal să avem probleme de încredere pe piaţa internă, în condiţiile în care noi nu facem parte dintre cei care folosim substanţe dăunătoare”, conchide Mircea Croitoru.

Indiferent că sunt sau nu şefi de grupuri de producători sau că au pământ mult sau puţin, mătcaşii care se ocupă de agricultură nu se pot abţine de la lucru. Mâinile tuturor celor pe care i-am întâlnit vădeau faptul că au muncit îndelung pământul fertil din Matca. „Uneori, când mai ieşim în lume, mai ţinem şi noi mâinile pe sub masă. Asta e, sunt urâte, ce să le facem?” ne spune Dorina Pascu, vicepreşedintele grupului de producători condus de Mircea Croitoru. Noi am spune că mâinile mătcaşilor, aspre şi uneori butucănoase, au o frumuseţe cu totul aparte pentru că demonstrează un lucru esenţial: respectul faţă de muncă trebuie păstrat, indiferent de avere şi statut social. „Numai eu ştiu cum îmi e să mă tot culc la 1.00 noaptea şi să mă trezesc la 5.00”, ne spune Ştefan Rusu, secretarul grupului.

Din spusele mătcaşilor, investiţia la hectarul de legume s-ar ridica la 70.000 de lei, în condiţiile în care pe respectivele legume ar obţine ceva peste 100.000 de lei. „Dar la o plantaţie se munceşte şase luni”, mai spune Ştefan Rusu. Ne arată propria seră de roşii, în care munceşte alături de soţie. O cultură e deja în curs de cules, iar cea de-a doua pe acest an este în pregătire. „Ia uitaţi, folosim bondari pentru polenizare. E mai bine aşa, că e mai natural”, ne explică. Vedem şi cultura de ardei graşi ai Dorinei Pascu, dar şi o seră în care cresc castraveţi.

Un lucru au în comun solarele: înăuntru e cald, iar umiditatea mai că te sufocă. Or face mătcaşii afaceri bune, dar condiţiile în care se munceşte sunt într-adevăr greu de suportat.

În supermarketuri, dar mai puţin în pieţe

Ne rămâne şi nouă, gălăţenilor, să ne bucurăm de circa o treime din legumele mătcaşilor. Unde le putem găsi? „Avem contracte cu supermarketuri cum ar fi Metro sau Real. În pieţe ieşim mai puţin. Clar – nu toate legumele pe care scrie „de Matca” vin de la noi”, precizează Mircea Croitoru. „Eu chiar eram prin martie la Galaţi şi l-am văzut pe unul că vindea – spunea el – roşii de Matca, îşi aminteşte Ştefan Rusu. Chiar m-am dus şi l-am întrebat: ce zici că sunt astea? La vremea asta, la noi roşiile sunt atât de mici că nici n-ai ce culege. Erau de fapt roşii din Turcia, dar dacă omul nu ştie…”.

Mătcaşii spun că legumele de Matca sunt marcă înregistrată, dar că ei n-au vreme să facă poliţie şi să vadă cine se foloseşte de numele mărfii lor. Poate că autorităţile gălăţene ar trebui totuşi să se asigure că proveninţa mărfii corespunde cu înscrisurile de pe etichete.

http://www.viata-libera.ro/articol-Legumele_de_Matca_marca_inregistrata___2.html

Link to comment
Share on other sites

Nu stiu ce sa zic... Insa legumele (rosiile) de Matca... nu stiu cat de "naturale" sunt. Efectiv nu mai au gust, si cred ca e de la chimicalele folosite. Un prieten de-al meu, mai demult a fost nevoit sa lucreze la o banca in Corod si a fost nevoit sa locuiasca in gazda la cineva in Corod. Mi-a povestit multe despre rivalitatea dintre corodeni si matcasi si cum ii privea corodenii pe "fabricatorii" de rosii din matca. Chimicale din belsug...

Link to comment
Share on other sites

  • 8 months later...

Legumele româneşti se produc din seminţe străine

Renuntati sa mai cautati la piata rosii, castraveti sau gogosari romanesti. Doar pamantul in care-au crescut este al nostru, pentru ca semintele au fost aduse din Olanda, Israel, Franta sau Turcia. Producatorii de legume nu mai vor sa auda de rasaduri autohtone. Le folosesc pe cele straine, pentru ca sunt mai rezistente si rodesc mai mult.

Cultivatorii din judetul Galati stiu ca rosiile din seminte aduse din alte tari n-au acelasi gust ca legumele romanesti. Dar pun mai mult pret pe cantitate si mai putin pe calitate. Magnus, Menhir si Valdai, toate sunt seminte olandeze pe care romanii le baga in pamant, la Matca, in judetul Galati si produc niste rosii asa-zise romanesti.

Samanta romaneasca nu a mai facut fata vremurilor, sustin producatorii. Cand cercetarea s-a oprit, dupa 1989, si soiurile, si hibrizii romanesti au disparut. Totusi Mircea Croitoru, presedintele Grupului de Producatori de legume-fructe din Matca incearca sa mai dea o sansa soiurilor romanesti. A obtinut niste samanta de la Buzau si, anul acesta, o testeaza.

Si cultivatorii din Prahova prefera semintele de import. Sotii Manea, de pilda, fac un profit bun cu rasaduri de rosii si castraveti. Adrian, in schimb, cultiva flori pe un teren din Brasov, tot din seminte din alte tari. Spune ca sunt mai rezistente si-n fiecare iarna obtine peste 100.000 de rasaduri.

In medie, un cultivator investeste intr-un singur fir de rasad 60 de bani si-l vinde dublu.

http://stirileprotv.ro/stiri/social/cantitate-sau-calitate-legume-romanesti-din-seminte-straine.html

Link to comment
Share on other sites

La ce criza alimentara prevad astia, o sa ne rugam sa avem si rosii din gips, numai sa avem. Au si strainii seminte bune, de fructe si legume cu gust, nu incape vorba, dar probabil sunt prea scumpe pentru "producatorii" nostri, care se conduc dupa principiul "mult si prost", care plantat pe ignoranta si foamea romanului i-a imbogatit. Pai asa ne trebuie daca toti cocalarii s-au facut zarzavagi sau agricultori fara sa aiba habar de nimic. Toate chestiile astea se fac cu cap nu alandala ca la noi. Pofta buna...la cauciuc!

Edited by marcus
Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Ştire de ştire :))

Olandezul zburator salveaza rosiile romanesti

Olandezul zburator este un bondar simpatic transformat de agricultori dintr-o insecta oarecare intr-o masina de facut bani. Taranii din Galati au descoperit secretul.

Bondarii adusi din Olanda sunt folositi pentru polenizarea naturala a rosiilor din sere. Gratie lor, legumele cresc mai sanatoase, fara ingrasaminte chimice. De cand au descoperit bondarii olandezi, producatorii de rosii din Matca zumzaie de bucurie. Munca facuta de insecte in solar nu implica nici un gram de substanta chimica, iar rodul iese ca la carte.

In trecut, agricultorii ajutau rosiile sa creasca mari cu diferite substante chimice. Acum polenizarea naturala face totul, iar rosia este perfecta.

Un stup cu bondari costa 330 de lei si este suficient pentru un solar de 1.500 de metri patrati. Cei care au folosit bondari si anul trecut spun ca nu au gasit nicio rosie cazuta pe pamant, in solar. Insectele din tara lalelelor elimina si mucegaiul rosiilor, o boala care le-a dat mult de furca agricultorilor.

http://stirileprotv.ro/stiri/social/olandezul-zburator-salveaza-rosiile-romanesti.htmlstirileprotv.ro

Link to comment
Share on other sites

Legume de la noi ajung pe mesele străinilor. Noi importăm

Cultivatorii din cel mai mare bazin legumicol din tara, de la Matca, judetul Galati au inceput sa vanda in Lituania, Polonia si chiar in Germania. Si-au facut depozite cu frig si incearca sa atraga si bani europeni pentru a-si dezvolta infrastructura.

In acest timp, hipermarketurile noastre sunt pline cu marfa din Spania, Turcia si Grecia. In schimb, toate tarabele din pietele noastre sunt pline de fructe si legume din import, la preturi de trufandale.

Dupa o viata de cultivat legume, producatorii din Matca si-au dat seama ca, decat sa lupte cu morile de vant de pe pietele romanesti, mai bine ies cu marfa la export. Iar strainii interesati de legumele noastre cu gust, n-au intarziat sa apara. Pentru export, sunt esentiale insa conditiile de pastrare si de ambalare a legumelor. Producatorii s-au unit si au reusit obtina aprobarea pentru un proiect european in valoare de un milion de euro.

Producatorii galateni nu pot da castraveti decat din martie pana in noiembrie, rosii din mai pana in noiembrie, iar pepeni doar in perioada iunie-septembrie. Culmea, strainii apreciaza asta - e semn ca legumele sunt cultivate natural.

stirileprotv.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Castraveţii de Matca n-au E.coli, dar nici mare căutare

Pe fondul întregii poveşti a castraveţilor infectaţi cu E.coli, care au afectat consumatori din Germania, Danemarca, Olanda, Austria, Marea Britanie, Franţa şi Elveţia, producătorii de legume din România ar putea câştiga, în sensul că şi-ar putea promova mai iute produsele pe pieţele europene. Cum s-ar spune, paguba unora - precum a producătorilor de castraveţi din Spania – bucuria noastră! Asta ar fi valabil şi dacă am fi fost pregătiţi pentru aşa ceva: un vid de produse pe piaţa europeană.

Dacă românilor din celelalte state ale UE li se pare că tarabele străinilor sunt invadate de castraveţi româneşti, acum, în perioada de după descoperirea legumelor cu E.coli, producătorii gălăţeni spun că mai degrabă asta este un fel de a vinde castraveţi la grădinar! „Nu este adevărat, comenzile pentru castraveţi nu au crescut în această perioadă mai mult decât cele de anul trecut, de pildă. În schimb, producţia din acest an este mai mică, chiar la jumătate, motivul fiind schimbările bruşte de temperatură care afectează foarte mult legumele şi fructele. Noi nu am intrat pe pieţele europene, cu castraveţi, acum, că e problema asta cu E.coli, ci mai demult”, ne-a declarat Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători de Legume-Fructe din comuna Matca.

Potrivit acestuia, dacă anul trecut, un legumicultor din Matca obţinea o producţie de castraveţi sau de ardei gras de o tonă la hectar, în acest an el va obţine maxim 700 de kg. În unele cazuri însă, producţia a scăzut chiar cu 40-50 la sută a adăugat acesta, precizând că dacă, anul trecut, din Matca, au fost vândute, pentru pieţele româneşti şi europene, 200.000 de tone de castraveţi, în acest an se va face o producţie de maxim 100.000 de tone.

Producţia redusă este şi motivul pentru care, deşi comenzile pentru legumele de sezon – castraveţii – nu sunt mai mari decât cele de anul trecut, producătorii nu le pot face faţă, spune Mircea Croitoru. Acesta a mai declarat că producţia de legume din bazinul legumicol Matca este desfăcută în proporţie de 70 la sută pe pieţele româneşti – în supermarketuri, de regulă – în timp ce 30 la sută ajunge pe pieţele europene - Germania, Polonia, Lituania, Republica Moldova, Rusia şi, recent, Cehia.

Cât priveşte preţul de vânzare, Mircea Croitoru spune că în Matca, un kg de castraveţi se vinde în piaţă cu 1 leu, însă ajunge la consumatorul final din România la preţul de 2,5-3 lei. Pentru export, castraveţii sunt vânduţi din Matca cu preţul de 1,8 lei/kg, căci sunt calibraţi (sunt acceptaţi doar cei cu o anumită dimensiune).

„Se tot spune că legumicultorii scumpesc legumele, dar nu este adevărat. De zece ani avem acelaşi preţ la castraveţi, chit că imputurile au crescut, că acum cinci ani sămânţa la roşii era un leu şi cincizeci de bani şi acum e patru lei, ca să nu mai vorbesc de motorină”, spune Mircea Croitoru.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Şeful „fabricii“ de castraveţi din Matca: Ne-au scăzut vânzările din cauza scandalului european

Scandalul castraveţilor infectaţi cu bacteria E.coli îi afectează pe producătorii români în primul rând prin reducerea consu­mului local şi apoi ca urmare a stopării expor­turilor, acestea reprezentând o mică parte din vânzările producătorilor români. "Este o problemă pentru că noi avem de suferit din această cauză, în ultima perioadă ne-au scăzut vânzările în mod acut", a declarat Mircea Croitoru, preşedintele Aso­ciaţiei Legume-Fructe Matca.

Fermierii din comuna Matca (Galaţi), unul dintre cele mai impor­tante centre în pro­ducţia de legume din România, cultivă castraveţi şi alte legume în sere care se întind pe 600 de hectare. Mircea Croitoru crede că nicio altă localitate din România nu poate egala producţiile din Matca, dar şi că "fabrica de castraveţi" ar putea fi una dintre cele mai mari din Europa în condiţiile în care o bună parte din producţie ajunge în Polonia, Un­garia, Germania sau Moldova.

Adrian Rădulescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a declarat recent că producătorii români exportă în fiecare zi 160 de tone de castraveţi de seră (lungi), care sunt livraţi către piaţa occidentală. În aceste condiţii, producătorii români de castraveţi ar trebui să livreze la extern în fiecare an 19.200 de tone de castraveţi. Cifrele lui Adrian Rădulescu sunt sur­prinzătoare pentru că anul trecut pro­ducătorii români au trimis la export, conform datelor MADR, 21.000 de tone de legume, ceea ce ar însemna că exporturile de castraveţi acoperă aproape toată cantitatea de legume vândută la extern. Valoarea celor 21.000 de tone de legume trimise la export se ridică la 37,8 milioane de euro, în creştere valorică cu 63% faţă de anul trecut. Cu toate acestea ponderea exporturilor de legume în totalul producţiei interne rămâne redusă în condiţiile în care fermierii români au recoltat anul trecut în total 3,1 milioane de tone de legume de pe o suprafaţă de 235.000 de hectare. Două treimi din legumele şi fructele produse în România sunt acoperite de cartofi, struguri şi fructe.

Impactul scandalului european al castraveţilor asupra consumului de pe piaţa internă a legumelor este important pentru că cele opt milioane de familii de români cumpără în medie în fiecare an roşii, castraveţi, morcovi, varză şi ceapă în valoare de 500 de milioane de euro, conform estimărilor ZF având în vedere un consum lunar de 2 kilograme roşii, castraveţi sau varză şi un consum mediu de 1 kilogram pe lună pentru morcovi şi ceapă.

Cum a început isteria "castraveţilor ucigaşi"

În urmă cu o săptămână Comisia Europeană a alertat statele membre UE după ce mai multe persoane au fost contaminate cu bacteria E.coli ca urmare a consumului de castraveţi ecologici produşi în Spania. În perioada următoare au mai fost depisate cazuri de contaminare în Cehia, Suedia, Danemarca sau Marea Britanie, înregistrându-se şi 18 decese. Ulterior, Comisia Europeană a anulat avertizarea, comisarul european pentru sănătate, John Dalli, declarând că focarul epidemiei este limitat la zona Hamburg. Cu toate acestea , riscul de îmbolnăvire a românilor cu bacteria E.coli este scăzut în condiţiile în care este vorba despre castraveţi ecologici, care se găsesc mai degrabă pe rafturile magazinelor de profil decât în pieţe sau în marile hipermarketuri.

zf.ro

Link to comment
Share on other sites

Cât au pierdut statele europene din cauza epidemiei e.coli

Pierderile cauzate de epidemia e.coli in statele europene se ridica la circa 400 de milioane de euro, iar circa 2% din acestea provin din Romania.

Econtext.ro va prezinta un bilant al pierderilor cauzate de epidemia e.coli in mai multe state europene. Mai exact, doar zece state europene au raportat deocamdata pagube din cauza acestei epidemii, iar aceste pagube sunt estimate la circa 400 de milioane de euro. Pagubele provin, in special, din cantitatile uriase de legume care au fost distruse. In plus, epidemia a lovit si alte tari, dar acestea nu au prezentat inca date privind pagubele.

Cea mai mare pierdere a fost consemnata de Spania, unde fermierii au estimat pagubele provocate de aceasta noua ‚spaima’ a Europei la 200 de milioane de euro! Ceea ce inseamna jumatate din pierderile estimate.

Olanda vine pe a doua pozitie, cu pierderi de 80 de milioane de euro, in timp ce Franta si Germania au consemnat valori similare, pierdere de 30 de milioane de euro de fiecare tara.

E.coli in Romania

Din nefericire, aceasta epidemie a afectat si tara noastra, dar numai la nivel financiar. Producatorii agricoli din Romania au prognozat o pierdere de 9 milioane de euro din cauza acestei epidemii. Ceea ce ar reprezenta putin peste 2% din totalul pierderilor prognozate pana in acest moment.

In acelasi timp, Dacian Ciolos, comisarul european pentru Agricultura, a propus instituirea unei compensatii totale de 150 de milioane de euro pentru fermierii europeni afectati de e.coli. Adica, putin peste o treime din pagubele consemnate de fermieri.

econtext.ro

Link to comment
Share on other sites

Cât au pierdut statele europene din cauza epidemiei e.coli

La rece, nu au piedut "statele" nimic. Practic, in loc sa manance castraveti de 400 milioane de euro, europenii i-au cheltuit pe altceva. S-au i-au pus la ciorap. Poate fermierii, poate unele firme de asigurari etc.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Isteria castraveţilor pune Matca pe chituci!

Legumicultorii din Matca îşi văd în aceste zile recoltele compromise de isteria creată pe piaţă de castraveţii infectaţi cu E.coli. Tone de produse iau zilnic drumul platformelor de gunoi, iar oamenii rămaşi fără recolte, dar plini de datoriile de înfiinţare a culturilor, sunt pe zi ce trece mai cuprinşi de disperare. „E jale mare. De când mă ştiu nu am mai pomenit aşa ceva. La piaţă zici că eşti la înmormântare, toată lumea se plânge că rămâne cu marfa nevândută. Asta în condiţiile în care peste 60 la sută dintre producători au credite făcute la bănci”, ne mărturiseşte Nelu Costea, primarul comunei Matca.

Dacă la început povestea cu castraveţii din Germania sau Spania a părut a fi departe, „undeva, în UE”, tăvălugul s-a rostogolit repede şi peste legumicultorii din Matca. Aceştia s-au trezit că rămân cu marfa în bătătură, toată lumea fugind ca de ciumă de castraveţi, chit că nu era niciun indiciu că marfa mătcaşilor ar avea vreo problemă.

Cele mai expuse au fost contractele de export, precum cele încheiate de Grupul de Producători Legume-Fructe din Matca cu lanţuri de desfacere din Germania, Polonia, Rusia, Lituania şi chiar Cehia. „La nivelul grupului nostru pierderile sunt undeva la 400–500 tone, castraveţi aruncaţi la gunoi. Dar la nivelul comunei pierderile sunt mult mai mari, dat fiind faptul că oamenii, marea lor majoritate, au mers pe producţie individuală. Gândiţi-vă că, din ce spun şi spaniolii, şi olandezii, aici la Matca e cel mai mare bazin legumicol de castraveţi din Europa!”, ne spune Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume-Fructe Matca.

Despăgubiri cu dus-întors

Singura portiţă de scăpare pentru recuperarea pierderilor ar fi despăgubirile acordate de Uniunea Europeană, însă acestea vor fi doar parţiale şi se acordă numai fermierilor din asociaţiile sau grupurile de producători. De fapt, aici e o mare problemă, ideea intrării într-o formă de asociere nefiind în prezent foarte agreată de ţăranii români, poate şi ca urmare a sechelelor pe care colectivizarea a lăsat-o în mentalul colectiv. Dar, iată, în situaţii de criză precum cea de acum, urmările lipsei de unitate pot fi dezastruoase.

Iată ce ne-a declarat, în legătură cu criza din sectorul legumicol gălăţean, directorul executiv al DADR Galaţi, Violeta Nanu: „Acele despăgubiri, cel puţin din ce se întrevede acum, pot fi acordate doar grupurilor de producători. Iar la noi în judeţul Galaţi, doar acel grup de la Matca este înregistrat. Pentru perioada 3-13 iunie ni s-au raportat pierderi de aproape 300 tone, dar evaluări se fac în continuare, iar situaţia este verificată în teren, inclusiv pe documente, de o comisie specială”. În opinia directorului DADR Galaţi, castraveţii gălăţeni nu au absolut nici o problemă, dar asta, din păcate, nu-i scuteşte pe legumicultori de a deveni victime colaterale ale unei conjuncturi economice nefavorabile.

Evaluări relative

În ceea ce priveşte valoarea pagubelor, estimările sunt foarte relative. Astfel, după datele pe care le deţinea, ieri, DADR Galaţi, pentru grupul din Matca pierderile, ca preţ de producător, erau de 381.000 lei. Dacă însă ţinem cont că preţul de piaţă este mai mare şi că noi pierderi se adaugă zi de zi, pagubele sar de 1,2 milioane lei.

Pagubele la nivelul producătorilor individuali sunt de câteva ori mai mari, dar, în lipsa unor acte doveditoare, nimeni nu poate spune cine, ce, cât a pierdut.

Concluzia a tras-o primarul Nelu Costea: „La nivel de CE, de minister, s-a promis că se încearcă să se dea un ajutor şi pentru producătorii individuali, dacă reuşesc să dovedească măcar înfiinţarea culturilor, dar deocamdată nu există nicio regulă concretă în acest sens. Dacă o persoană a luat răsaduri fără factură, folie fără factură, dacă vinde fără factură, ce dovadă poate să prezinte el? Ce să-i dai, cui să-i dai? Asta a spus şi comisarul Dacian Cioloş: CE, ministerul, nu discută cu Ion, cu Vasile, că nu are cum să discute cu fiecare om în parte. Se discută la nivel de asociaţii de producători, iar baza este să ai acte. Pe vorbe nu-ţi dă nimeni nimic, chiar dacă vecinul sau primarul ştie că ai avut castraveţi în curte. Aici e buba: producătorul individual trebuie să înţeleagă că dacă nu ne asociem cumva, ne ducem cu toţii de râpă!”

Ce va fi, cum va fi, rămâne de văzut. Umblă vorba că însuşi ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, va veni la Matca pentru a face o analiză şi a vorbi cu oamenii la faţa locului.

Deocamdată, singurul lucru cert sunt tonele de castraveţi care se duc pe apa Sâmbetei.

viata-libera.roviata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

De la sutele de mii de tone de acum vreo 2 saptamani, amu' se vorbeste de zeci-sute de tone. Cineva clar a batut campii...

Altfel, binenteles ca CE nu "sta de vorba" cu Ion si Vasile. Cat despre cuantum e chiar haioasa situatia: de la 380.000 lei (cat ar fi pierderea pe bune) se ajunge in "preturi de piata" la triplu sau mai mult. Curat constitutional :d

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Cultivatorii români de castraveţi şi tomate au solicitat CE despăgubiri de 1,46 milioane euro

Cultivatorii români de castraveţi şi tomate au solicitat Comisiei Europene (CE) despăgubiri de 1,46 milioane euro pentru pierderile suferite în urma cazurilor de îmbolnăvire cu E.coli semnalate în mai multe ţări europene, a declarat, marţi, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără. "Fiecare dintre producători trebuie să-şi recupereze pierderile din acea perioadă. Valoarea totală a despăgubirilor solicitate este de 1,19 milioane euro pentru castraveţi şi de peste 275.000 euro pentru tomate", a spus ministrul într-o conferinţă de presă.

La începutul lunii iunie, ministrul a anunţat că producătorii de castraveţi din România vor fi despăgubiţi cu până la 247.200 euro, la pierderi estimate la nouă milioane de euro până la 1 august. Ulterior însă Comisia Europeană a majorat de la 150 milioane euro la 210 milioane euro valoarea compensaţiilor care pot fi acordate producătorilor de legume din Uniunea Europeană confruntaţi cu scăderea vânzărilor din cauza bacteriei E.coli, măsură de care beneficiază şi România.

mediafax.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Recolte mai sănătoase cu bondari aduşi din Austria şi Olanda

Şase din zece producători de legume din Matca, judeţul Galaţi, folosesc bondari aduşi tocmai din Austria sau Olanda pentru a înlocui tratamente fitosanitare la legume. Numărul celor ce recurg la această tehnologie este în creştere. Preţul unui stup cu bondari variază între 50 de euro şi 150 de euro. "Noi am promovat această tehnologie începând de acum trei ani. Un stup pentru un solar de 2.000 de mp costă 150 de euro. Există şi stupi mai mici. Pentru un solar cu suprafaţă de 1.000 mp este suficient un stup mai mic, care costă două milioane lei vechi", a explicat pentru gândul Mircea Croitoru, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale Profesionale Legume-Fructe şi directorul executiv al Societăţii Agricole "Legume-Fructe" Matca (judeţul Galaţi), una dintre cele mai mari zone legumicole din România. El spune că stupii cu bondari sunt amplasaţi numai în solarii, pentru că "afară se pierd".

gandul.info

Link to comment
Share on other sites

Roşiile mătcaşilor se usucă din cauze necunoscute

Ghinion sau sabotaj? Este întrebarea pe care şi-o pun miile de producători de tomate din localitatea gălăţeană Matca. Întreaga cultură de roşii este compromisă în acest an din cauză că răsadurile se usucă la două săptămâni după ce sunt plantate. După mai multe analize, producătorii au ajuns la concluzia că de vină ar fi compania israeliană care le-a vândut seminţele.

Detalii în materialul video

tvr.ro

Comentariu de pe site-ul TVR

Problema este ca seminte romanesti nu se gasesc deoarece autoritatile le-au interzis fiind considerate modificate genetic, desi ele erau scoase de institutele de cercetari agricole din Romania, special pentru conditiile, bolile si daunatori din tara noastra. Acum importam seminte care contin noi boli si daunatori mult mai periculosi si greu de combatut.Dupa salata si castraveti acum sunt probleme si cu rosiile. Din pacate guvernul nu face nimic.

Matcasul

Link to comment
Share on other sites

Criza castraveţilor i-a băgat pe mătcaşi în faliment

Locuitorii uneia dintre cele mai bogate comune din România, Matca, sunt revoltaţi faţă de indiferenţa manifestată de autorităţi în cazul pagubelor suferite în urma zvonurilor că bacteria E.coli s-ar transmite la om prin intermediul castraveţilor.

Panica s-a instalat în rândul cumpărătorilor europeni după ce autorităţile germane au anunţat că ar exista o legătură între epidemia de gastroenterită apărută în această ţară şi consumul de castraveţi contaminaţi cu bacteria E.coli enterohemoragică. Toate contractele mătcaşilor cu exportatorii au fost reziliate, iar 630 de tone de castraveţi, în valoare de aproape un miliond e dolari, au fost folosite ca îngrăşământ întrucât nimeni nu a îndrăznit să cumpere măcar un kilogram de legume, chiar dacă preţul scăzuse la doar 10 bani pe kilogram.

Problemele au apărut când a fost vorba ca producătorii de legume din Matca să primească despăgubiri de la Uniunea Europeană, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea legumicultorilor europeni. „Am aflat că daune primesc doar fermierii care au cultivat castraveţi din soiul Fabio. Pe noi nu ne-a anunţat nimeni despre asta. Am trimis o scrisoare comisarului european de pe Agricultură, ca să ne spună dacă autorităţile române i-au informat că la noi nu s-a cultivat acest hibrid, ci alte soiuri de castraveţi. Dacă nu ne-au reprezentat bine interesele, dăm în judecată Ministerul Agriculturii şi le cerem daunele pe care trebuia să le primim de la Uniunea Europeană", ne-a declarat Mircea Croitoru, preşedintele grupului de producători „Legume-Fructe Matca".

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Mătcaşii îşi distrug propriile culturi

Atât subprefectul Ovidiu Tudorache, cât şi prefectul Paul Florea au cerut, ieri, Direcţiei Fitosanitare şi Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi să verifice situaţia cu care se confruntă legumicultorii din Matca: „Există o nemulţumire a legumicultorilor din Matca cu privire la calitatea slabă a seminţelor pe care le-au cumpărat. Se pare că mare parte din culturile lor sunt afectate, au pierderi şi vrem să aflăm ce se întâmplă acolo”.

Pe scurt, povestea este cam aşa: răsadurile de roşii, crescute cu seminţe cumpărate de la o societate care le importă din Israel, se usucă de la vârf către rădăcină, semn al unui virus. Cultivatorii nu mai au ce face decât să smulgă din pământ răsadurile şi să le arunce.

În timp ce persoanele afectate susţin că această situaţie se întâlneşte la majoritatea cultivatorilor din Matca, reprezentantul firmei care a comercializat seminţele spune că este vorba despre câteva cazuri izolate.

Munca şi banii legumicultorilor, la groapa de gunoi

Domniţa Vasilache, una din persoanele din Matca păgubite de virusul care mănâncă răsadurile de roşii, spune că a pierdut până acum în jur de 15.000 de lei. „Numai pe seminţe am dat 6.000 de lei, pentru 20.000 de fire, dar pe tratamente, pe muncă! Acum le rup şi le duc la groapa de gunoi, munca mea pe două luni, că stau numai în solarii toată ziua. Paguba este mare şi nu pot să obţin nicio despăgubire. Cei care vând seminţele spun că nu de la ei este problema. Eu vă spun, cam 70 la sută din mătcaşi au problema asta. Răsadurile mor mâncate de un virus. Acesta se răspândeşte, este transportat de insecte şi se ia şi la alte soiuri. Suntem mai mulţi afectaţi, am dat buletinele la domnul Croitoru, pentru a ne reprezenta interesele. Vrem ca instituţiile de stat să se implice, să stabilească cine este vinovat!”, spune femeia.

Nu şi-a asigurat culturile „ca majoritatea celor din Matca, deoarece nu sunt bani pentru aşa ceva”. Cât priveşte pretenţiile către firma care i-a vândut seminţele, femeia spune că factura i s-a eliberat cu întârziere, nu în ziua în care a efectuat achiziţionarea…

Numai belele pe capul mătcaşilor!

Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume-Fructe din Matca, spune că „situaţia am adus-o la cunoştinţa Prefecturii, dar şi domnului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, pe care îl aşteptăm la Matca, săptămâna viitoare. Vrem să se analizeze şi calitatea seminţelor şi cei de la Fito Sanitar care au avizat seminţele, tot”.

Mătcaşii sunt terminaţi, numai probleme au avut în acest an; virusul acesta este cireaşa de pe tort. Şi aşa eram necăjiţi, pentru că am aflat că UE nu dă despăgubire mătcaşilor pentru recolta compromisă de castraveţi de acea isterie cu „Ecoli”, ci se dau despăgubiri doar pentru castraveţii de tip „Fabio”, o prostie!, că se ştie că omul nu a mai cumpărat castraveţi în perioada aia indiferent de tip!

Şi nu erau de-ajuns culturile compromise, băieţii noştri legumicultori au fost obligaţi să se constituie în PFA-uri sau întreprinderi individuale, pentru a accesa fonduri, şi li s-a spus că trebuie să plătească doar impozitul, acum s-au trezit că au de dat la Casa de Pensii milioane de lei!”.

Pot fi şi alte cauze, nu doar seminţele

Marius Petrache, patronul firmei care vinde seminţe de legume în Matca, respinge însă acuzaţiile care i se aduc şi argumentează cu rezultate de laborator: „Suntem deschişi oricăror verificări, nu avem nimic de ascuns. Avem toate hârtiile în regulă. În plus, avem certificate de calitate rezultate din analizele de laborator pe seminţele testate pentru mai multe boli şi două tipuri de viruşi. Următorul pas pe care îl facem este să luăm probe de la roşii şi să le testăm. Părerea mea este că există două tipuri de viroze, aşa numitul «virus al petelor de bronz» şi «virusul încreţirii galbene». Noi trimitem probele la analizat şi vom aştepta rezultatele. Dacă se va dovedi, în final, că seminţele din Israel sunt problema, ne vom alia cu păgubiţii din Matca şi vom cere despăgubiri în instanţă firmei producătoare. Dar vă spun că un astfel de virus s-a constatat şi pe culturile cu seminţe din Olanda şi nu cred că este vreo conspiraţie a celorlalte ţări împotriva României”.

Pe de altă parte, patronul firmei spune că „sunt câteva cazuri izolate în comună – avem sesizările a trei persoane” şi nu că toţi mătcaşii ar avea această problemă. Petrache mai spune că insectele, vectorii care răspândesc acest virus, sunt principalii vinovaţi iar de aici discuţia deviază către cât de bine fac legumicultorii dezinfecţia pământului, cum, din cauza acoperirii cu folie a culturilor, îngheţul la sol nu se mai produce de zeci de ani de zile ş.a.m.d.

Termenul de finalizare a anchetei cerute de Prefectură este de două săptămâni şi probabil că vom afla cine este vinovat de situaţia de la Matca. Ce ştim până acum clar este că există un virus care distruge munca şi banii cultivatorilor de acolo. Şi că, prin pieţele Galaţiului, roşiile nu mai sunt cum erau odată.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Prefectura caută virusul pătlăgelelor roşii

Subprefectul Galaţiului, Ovidiu Tudorache, a anunţat ieri demararea unei acţiuni de verificare şi control a legalităţii comercializării şi utilizării seminţelor considerate vinovate de faptul că în comuna Matca răsadurile de roşii se usucă de la vârf către rădăcină. Tudorache a declarat că „aproximativ 80 la sută din a doua cultură de tomate a fost astfel afectată”.

Comisia, spune subprefectul, va încerca să afle adevărul, având în vedere că există nenumărate semnale că seminţele au fost comercializate fără documente de provenienţă şi fără eliberarea certificatelor de calitate, şi va prezenta concluziile pe 21 august.

Prefectura nu doreşte să se mai repete situaţia culturilor afectate de E-coli, când producătorii de la Matca nu au putut beneficia de despăgubiri.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Dezastru financiar pentru producătorii agricoli din Matca. 100.000 de euro pagubă cu roşii virusate

Agricultorii de la Matca nu vor primi deocamdată despăgubiri pentru pierderile suferite, după ce 160 de hectare de tomate au fost infectate cu un virus. Oamenii au procurat „la negru" seminţele virusate, de aceea, la cererea autorităţilor, nu au putut prezenta documente de provenienţă.

„Despăgubirile pe care le-au solicitat agricultorii nu se pot acorda încă, pentru că aceşti oameni nu deţin facturi şi certificate de calitate care să confirme de unde au achiziţionat seminţele, despre care susţin că sunt de proastă calitate", a declarat subprefectul Daniel Ovidiu Tudorache. O comisie investighează situaţia la faţa locului şi va prezenta o concluzie până la 21 august.

Cu o săptămână în urmă, peste cultivatorii de roşii din Matca a dat un mare necaz. 40% din suprafaţa sădită cu roşii de cultura a doua a fost atacată de virusul petelor de bronz. Au fost afectaţi cel puţin 60 de fermieri, care au plantat, în total, 160 de hectare de roşii în solarii. Pierderile per hectar se ridică la cel puţin 8.000 de euro, suma incluzând numai costurile pentru seminţe. „Au pus oamenii sămânţă bună şi au smuls roşiile cu buchetele. De la noi se alimentează toată Moldova cu tomate, până în zona Braşovului",a declarat Ionel Pohrib, agricultor şi fost primar din Matca.

Directorul executiv al Societăţii agricole „Legume-Fructe" din Matca, Mircea Croitoru, crede că vinovată de dezastru este firma care a vândut seminţele către mătcaşi. „Această firmă, care se laudă că este unicul importator, a avut anul trecut o tombolă. Celor care procurau pachetele cu inputuri, le cereau să aducă ambalajele goale înapoi, ca să nu mai poată dovedi că au cumpărat seminţele de la ei. A fost foarte bine lucrat", susţine Croitoru.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.