Legumele de Matca - marcă înregistrată

[dcp100168]

Prefectura caută virusul pătlăgelelor roşii

Subprefectul Galaţiului, Ovidiu Tudorache, a anunţat ieri demararea unei acţiuni de verificare şi control a legalităţii comercializării şi utilizării seminţelor considerate vinovate de faptul că în comuna Matca răsadurile de roşii se usucă de la vârf către rădăcină. Tudorache a declarat că „aproximativ 80 la sută din a doua cultură de tomate a fost astfel afectată”.

Comisia, spune subprefectul, va încerca să afle adevărul, având în vedere că există nenumărate semnale că seminţele au fost comercializate fără documente de provenienţă şi fără eliberarea certificatelor de calitate, şi va prezenta concluziile pe 21 august.

Prefectura nu doreşte să se mai repete situaţia culturilor afectate de E-coli, când producătorii de la Matca nu au putut beneficia de despăgubiri.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Dezastru financiar pentru producătorii agricoli din Matca. 100.000 de euro pagubă cu roşii virusate

Agricultorii de la Matca nu vor primi deocamdată despăgubiri pentru pierderile suferite, după ce 160 de hectare de tomate au fost infectate cu un virus. Oamenii au procurat „la negru" seminţele virusate, de aceea, la cererea autorităţilor, nu au putut prezenta documente de provenienţă.

„Despăgubirile pe care le-au solicitat agricultorii nu se pot acorda încă, pentru că aceşti oameni nu deţin facturi şi certificate de calitate care să confirme de unde au achiziţionat seminţele, despre care susţin că sunt de proastă calitate", a declarat subprefectul Daniel Ovidiu Tudorache. O comisie investighează situaţia la faţa locului şi va prezenta o concluzie până la 21 august.

Cu o săptămână în urmă, peste cultivatorii de roşii din Matca a dat un mare necaz. 40% din suprafaţa sădită cu roşii de cultura a doua a fost atacată de virusul petelor de bronz. Au fost afectaţi cel puţin 60 de fermieri, care au plantat, în total, 160 de hectare de roşii în solarii. Pierderile per hectar se ridică la cel puţin 8.000 de euro, suma incluzând numai costurile pentru seminţe. „Au pus oamenii sămânţă bună şi au smuls roşiile cu buchetele. De la noi se alimentează toată Moldova cu tomate, până în zona Braşovului",a declarat Ionel Pohrib, agricultor şi fost primar din Matca.

Directorul executiv al Societăţii agricole „Legume-Fructe" din Matca, Mircea Croitoru, crede că vinovată de dezastru este firma care a vândut seminţele către mătcaşi. „Această firmă, care se laudă că este unicul importator, a avut anul trecut o tombolă. Celor care procurau pachetele cu inputuri, le cereau să aducă ambalajele goale înapoi, ca să nu mai poată dovedi că au cumpărat seminţele de la ei. A fost foarte bine lucrat", susţine Croitoru.

adevarul.ro

[dcp100168]

Ambasadorul Belgiei, interesat de agricultura din Matca

Agricultura practicată la Matca, fie că vorbim de zootehnie, legumicultură sau cultură mare, a devenit deja un fel de brand naţional, dar şi străinii au ajuns să se minuneze că, într-o ţară în care mai sunt ogoare pe care ţăranii le ară cu plugul ca pe vremea lui Ştefan cel Mare, mai sunt şi locuri în care termenul de „fermier” nu este doar o formulă de stil. O ultimă dovadă în acest sens este vizita de ieri, de la Matca, a unei delegaţii formate din nu mai puţin de 35 de fermieri şi oameni de afaceri belgieni din domeniul agriculturii şi industriei alimentare.

Delegaţia a fost condusă chiar de preşedintele Uniunii Fermierilor Belgieni (Boerenbond), Piet Vanthemsche, dar o dovadă a importanţei acordate acestei vizite a fost şi prezenţa la Galaţi a Excelenţei Sale, Philippe Beke, ambasadorul Belgiei la Bucureşti.

„Scopul acestei vizite a fost acela de se face un schimb de experienţă, dar şi de a extinde afacerile în prelucrarea produselor agricole, transferul de tehnologie, înfiinţarea unor societăţi mixte sau chiar derularea unor investiţii directe. Ei sunt foarte dezvoltaţi în domeniul agriculturii, au o organizaţie de profil foarte puternică şi s-ar dori iniţierea şi la noi a unor forme de colaborare”, ne-a declarat Marian Filimon, vicepreşedintele patronatelor din cadrul CNIPMMR, organizaţie ce a contribuit la organizarea acestei vizite.

Zootehnie performantă

Înainte de a merge la Matca, belgienii au vizitat ferma zootehnică de creştere a porcilor de la Brăila şi abatorul de la Şendreni, ambele gestionate de omul de afaceri Gheorghe Caruz. „Ei sunt foarte interesaţi să investească, mai ales că s-ar putea să ne aştepte în viitor şi o criză alimentară şi sunt interesaţi să se asigure că nu vor rămâne descoperiţi. Eu le-am prezentat şi mai multe proiecte – pe tranşarea cărnii, fabrică de preparate – pe care eu aş vrea să le fac, dar nu prea mai am bani. Aşa că a rămas să studieze şi ei propunerile, să mai vadă cum merg lucrurile prin România”, ne-a declarat Gheorghe Caruz.

La Matca, în prim-planul vizitei a fost vizita la ferma Agrimat, una dintre cele mai performante din ţară, atât în ceea ce priveşte zootehnia, cât şi cultura mare. Belgienii au fost surprinşi să vadă că, fără nici un fel de exagerare, într-o comună din România se poate face agricultură „ca în filme”. De exemplu, Agrimat se poate lăuda cu un efectiv de animale de excepţie – atât Holstein, cât şi Angus - obţinut printr-un amplu program de introducere a celor mai noi tehnologii de îmbogăţire a zestrei genetice. „Au fost interesaţi să vadă ce utilaje folosim noi, cum exploatăm pământul, cum suntem organizaţi, unde am ajuns cu programul privind genetica animalelor”, a arătat Gavrilă Tuchiluş, managerul Agrimat Matca.

Într-adevăr, se pare că belgienii vor avea ce povesti acasă despre Agrimat, cel puţin aşa reiese din impresiile preşedintelui fermierilor belgieni, Piet Vanthemsche: „Vizita la această fermă a fost uimitoare. Devotamentul şi profesionalismul se vede în rezultatele obţinute, acestea fiind, fără nici un fel de exagerare, la cele mai înalte standarde. Se dovedeşte astfel că agricultura are în această ţară un potenţial ridicat, iar cu voinţă se pot obţine rezultate pe măsură”.

Roşii avem, colaborare ne mai trebuie

Dar cum să mergi la Matca fără să vezi solariile este ca şi cum ai veni la Galaţi fără să vezi Dunărea, delegaţia belgiană a fost pusă la curent şi cu legumicultura locală. Bazinul legumicol gălăţean este unul dintre cele mai mari din Europa, iar roşiile sau castraveţii „made in Matca” se găsesc atât în pieţele locale, dar şi în magazinele de peste graniţe. Cu toate acestea, belgienii au fost surprinşi să vadă că există şi destule discrepanţe în ce priveşte potenţialul şi metodele de valorificare. Astfel, deşi mătcaşii obţin produse care se pot uşor impune pe pieţele internaţionale, formele asociative, care ar trebui să fie „motorul” desfacerii produselor, sunt încă „floare rară” pe meleagurile mioritice. Iar acest lucru se întâmplă nu numai din cauza încăpăţânării unuia sau a altuia, ci şi din cauza unor politici fiscale sau strategii sectoriale ce nu au făcut prea mulţi paşi spre încurajarea producătorilor de a se uni şi a se impune împreună pe piaţă.

Chiar şi în aceste condiţii, potenţialul agricol gălăţean se pare că i-a convins pe mulţi dintre membrii delegaţiei belgiene că pot derula aici afaceri bune. Unii dintre ei au declarat că vor reveni la Galaţi în perioada următoare, pentru a discuta punctual anumite proiecte, aşa că nu ar fi exclus ca fermierii belgieni să-şi deschidă la Galaţi sau la Matca un veritabil „consulat” în domeniul agriculturii.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Mătcaşii nu-şi pot reveni după lovitra dată de bacteria E.coli

Producătorii agricoli au rămas cu peste 600 de tone de castraveţi nevândute. Paguba nu şi-au recuperat-o încă şi sunt hotărâţi să dea statul în judecată.

Zvonurile că bacteria E.coli s-ar transmite la om prin intermediul castraveţilor i-au ruinat pe mătcaşi. Toate contractele mătcaşilor cu exportatorii au fost reziliate, iar 630 de tone de castraveţi, în valoare de aproape un miliond e dolari, au fost folosite ca îngrăşământ întrucât nimeni nu a îndrăznit să cumpere măcar un kilogram de legume, chiar dacă preţul scăzuse la doar 10 bani pe kilogram.

“Vom da în judecată statul pentru daunele provocate. Am înţeles că Uniunea Europeană va despăgubi doar producătorii care au cultivat un anumit soi de castraveţi. Cerem daune de la statul român pentru că nu ne-a reprezentat interesele. În continuare situaţia este tragică. Sute de mii de euro pierdute”, spune Mircea Croitoru, preşedintele “Legume şi fructe Matca”.

adevarul.ro

[Mikka]

Ce glume bune...

"Io n-am stiut ca..." dar in schimb dau statul in judecata.

Oricum, 630 de tone ar mai trebui si dovedite - productie, depozitare, contracte, eventual si niste chestii fiscale.

Asta lasand la o parte ca marii jurnalisti de la ADS re-incalzesc supa de mult racita (articolul e aproape identic cu cel de acum o luna...) insa cu un alt autor

[AdiTZA]

Ca de obicei, ADEVARUL e undeva acolo...departe. Diferenta dintre 630t castraveti, in valoare de aproape un milion de dolari (straniu, in Uniunea Europeana se foloseste inca Dolarul American) si sutele de mii de euro paguba e minuscula...pe bune...numai ca sunt confuz...USD sau EUR???

[Mikka]

USD sau EUR???

Oricum, in orice ai calcula, iese fo' 5 lei/kg (aproximativ). Cam mult...

Insa si datele sunt aiuritoare: in 10 zile (3-13 iunie) se raportasera 300 de tone, dupa inca vreo 90 de zile, totalul abia ajunsese la 630t.

[dcp100168]

Pesticide toxice s-au descoperit, dar legumele sunt bune!

Legumele din comunele gălăţene sunt comestibile, fără nici un dubiu!, au ţinut să transmită, ieri, prefectul şi subprefectul judeţului, către toţi consumatori, în contextul în care în urmă cu o lună, printre grădinarii din Matca (dar şi din alte comune apropiate) apăruse suspiciunea că vegetalele sunt de slabă calitate, fie din cauza seminţelor proaste, fie din cauza pesticidelor şi/sau îngrăşămintelor toxice folosite.

Pentru a fi cât mai convingători, ambii colegi de la Prefectură au mâncat, în mod demonstrativ, castravete, ardei gras şi roşii, toate din serele legumicultorilor gălăţeni.

„Avem aici buletinele analizelor legumelor de la Umbrăreşti, Barcea, Drăgăneşti, Cosmeşti şi Tecuci şi vă anunţ cu multă bucurie că la legumele din acest bazin legumicol - castraveţii, ardeii, roşiile şi vinetele - nu au fost identificate reziduuri de pesticide sub nicio formă. Recomandăm şi încurajăm consumul lor”, a declarat Daniel Ovidiu Tudorache, muşcând, cu poftă dintr-un castravete. Acesta a adăugat că, în comunele deja enumerate s-au efectuate şi mai multe controale în urma cărora s-au descoperit mai mulţi comercianţi care vindeau pesticide toxice, interzise pe piaţa internă (Mesorol 50 WPT), mai exact 11 pachete a câte un kg, substanţă confiscată deja.

Cum de sunt legumele perfect comestibile, în situaţia în care prin judeţ se vând pesticide toxice, este o întrebare la care subprefectul nu a dat un răspuns clar: „a fost comercializată o cantitate infimă, care nu ridică riscuri” .

Păgubiţii, cu paguba, autorităţile, cu analizele

Pe de altă parte, demonstraţia gastronomică de la Prefectură vine la o lună de când, în cadrul unei şedinţe, subprefectul Tudorache a atras atenţia că mai mulţi legumicultori din Matca au reclamat că şi-au compromis culturile de roşii, după ce au cumpărat seminţe care, spuneau ei, nu au fost de calitate şi care au condus la o slabă rezistenţă a plantelor la un anumit tip de virus.

La acea vreme, s-a constituit o comisie de anchetă, formată din reprezentanţi ai Prefecturii, dar şi ai Direcţiei Fitosanitare şi Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi. Acum, la o lună de la semnalarea situaţiei, subprefectul Tudorache spune că „situaţia semnalată de cetăţenii din Matca este reală, se confirmă şi impune luarea unor măsuri urgente”.

Printre măsuri: distrugerea, prin ardere, a plantelor virusate, realizarea de tratamente fitosanitare, verificarea, în continuare, a fitofarmaciilor şi chiar oferirea de consultanţă de specialitate producătorilor. Întrebat dacă firma importatoare de seminţe suspectate că ar fi fost de slabă calitate a primit vreo sancţiune şi dacă mătcaşii cu roşiile distruse au fost despăgubiţi, subprefectul a răspuns: „operatorul economic care nu a respectat legislaţia în vigoare şi care comercializa seminţe a fost sancţionat contravenţional cu 2.000 de lei.

Din păcate, conform OG 14/2010 şi regulamentului CE nr. 1535 art. 87 şi 88, nu se pot acorda despăgubiri, în lipsa facturilor, certificatelor de conformitate şi a avizelor de expediţie, iar cei care au sesizat nu au putut întocmi acest dosar. O situaţie similară se întâlneşte şi la cei cu castraveţii Fabio”.

Mătcaşii care se plângeau că producţia de roşii le-a fost afectată de virus, din cauza seminţelor proaste cumpărate spuneau că au pierdut, fiecare, în jur de 15.000 de lei. Iată că acum Prefectura le dă dreptate, dar paguba nu le-o acoperă nimeni.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tomatele de Matca infectate vor fi arse

Recolta de tomate care a fost afectată la Matca de virusul petelor de bronz va fi arsă. Agricultorii nu vor fi despăgubiţi. Operatorul economic care a distribuit mătcaşilor seminţe fără rezistenţă la virusuri a luat o amendă de 2.000 de lei.

Subprefectul judeţului Galaţi, Daniel Tudorache, a confirmat existenţa virusului petelor de bronz la tomatele din Matca. Cu această ocazie subprefectul a anunţat măsurile ce vor fi luate de luni în privinţa recoltei afectate. "Începând de luni unitatea fitosanitară din Galaţi va efectua la cererea Instituţiei Prefectului un plan de măsuri care să cuprindă prezenţa tuturor inspectorilor de specialitate în teren pentru a asigura consilierea tehnică de specialitate a producătorilor agricoli din zona respectivă. Situaţia impune luarea unor măsuri urgente: toate plantele de tomate atacate urmează a fi smulse şi distruse prin ardere, se vor efectua tratamentele fitosanitare, iar trecerea de la un ciclu la altul de vegetaţie se va face numai cu luarea măsurilor de dezinfecţie termică", a declarat subprefectul Daniel Tudorache. Distribuitorii seminţelor nu au eliberat facturi şi certificate conforme şi din acest motiv mătcaşii nu vor putea fi despăgubiţi. Pentru despăgubire, statul cere în asemenea situaţii prezentarea unui dosar care să conţină documentele respective, care în acest caz nu există. Întrebat dacă firma importatoare de seminţe de slabă calitate a primit vreo sancţiune, subprefectul a răspuns afirmativ, iar suma la care se ridică sancţiunea este de 2.000 lei.

impartial.ro

[dcp100168]

Reprezentanţii MarcoSer: „Noi doar importăm seminţele de roşii”

Acuzele producătorilor de roşii din Matca şi a asociaţiilor de producători la adresa firmei importatoare sunt infirmate de conducerea acesteia: „Virusul nu se transmite prin seminţe”.

Scandalul de la Matca în ceea ce priveşte culturile de roşii distruse de un virus puternic nu este nici pe departe la final. Producătorii şi asociaţiile de producări acuză firma importatoare, cum că seminţele ar fi virusate, iar aceasta din urmă îi acuză pe primii.

„S-au făcut analize şi s-a demonstrat că virusul nu se transmite prin seminţe. Rezultatul analizelor a arătat că este vorba despre virusul petelor de bronz. În Matca există o altă problemă. Noi doar importăm aceste seminţe. Nu le punem noi în pungă. Acest virus nu se transmite prin seminţe în mod clar”, spune Marius Petrache, directorul general al MarcoSer, firma importatoare de seminţe.

„Cei care au fost afectaţi într-adevăr reprezintă un procent de 3 – 5% din totalul lor. Doar aceştia au scos culturile de roşii”, mai spune directorul MarcoSer.

adevarul.ro

[dcp100168]

Ţăranii din Matca îşi vând legumele on-line

În comuna gălăţeană Matca s-a ales o variantă mai... cooperatistă pentru legumele on-line. Majoritatea producătorilor au hotărât să-şi adune puterile pentru a-şi crea propriul site, unde îşi expun produsele on-line, exact ca la tarabă.

Mircea Croitoru, preşedintele grupului de producători „Legume-Fructe Matca" spune că oferta diferă de la caz la caz şi că transportul mărfii este asigurat în funcţie de cantitatea solicitată. „Preţurile sunt destul de rar afişate pe site, dar asta din cauza faptului că diferă în funcţie de zile. Este clar însă că preţurile sunt de patru-cinci ori mai bune decât la piaţă, deoarece sunt preţuri de producător, se exclud intermediarii. Spre exemplu, faţă de piaţa din Bucureşti, la noi se ajunge la preţuri de patru-cinci ori mai mici", a explicat acesta.

Astfel dacă un kilogram de ardei gras se vinde în piaţă cu 0,8-1,2 lei, prin comenzile on-line preţul poate scădea, la cantităţi de peste 1.000 de kilograme, până la 0,3 lei, incluzând aici şi transportul pe o distanţă de cel mult 50 de kilometri. Pentru cantităţi mici se poate alege varianta curieratului rapis, caz în care cheltuielile de expediere trebuie suportate de cumpărător. Chiar şi aşa, însă, legumele tot sunt cu 30-50% mai ieftine decât la piaţă.

Investiţia în site-ul producătorilor de la Matca este ceva mai mare - adică trece de 2.000 de lei pe lună - deoarece, pe lângă echipamentul necesar, acesta are nevoie şi de mentenanţă, asigurată de oameni de specialitate. Însă cum de promovare beneficiază peste 200 de producători, costurile pe fiecare legumicultor sunt mai degrabă simbolice, adică de doar 10 lei pe lună, în vreme ce noua formă de comerţ le aduce, spun chiar ei, o dublare a vânzărilor.

adevarul.ro

[dcp100168]

Păcăleală românească cu pepeni de import

* În timp ce pepenii adevăraţi sunt încă necopţi pe plantaţiile din judeţ, în pieţe a apărut deja pepenele "timpuriu" * Comercianţii spun că sunt aduşi din judeţul Tulcea sau de la Dăbuleni, dar gustul pepenilor îi dă de gol

De câteva săptămâni, în pieţele din Galaţi şi pe marginea drumurilor din judeţ au apărut pepeni, comercianţii încercând, prin amplasarea strategică a punctelor de vânzare, să ne convingă că e vorba despre pepeni de grădină. Realitatea este, însă, cu totul alta. În multe cazuri este vorba despre pepeni importaţi, care au acelaşi gust ca şi cei pe care îi puteţi cumpăra în decembrie din supermarketuri. Alţi vânzători sunt gata să jure că este vorba despre pepeni de Isaccea sau de Dăbuleni. "Viaţa liberă" a vizitat bostănăriile gălăţene de la Barcea şi a aflat că pepenii adevăraţi, dulci şi zemoşi, încă nu s-au copt. Aceştia vor apărea pe piaţă abia la sfârşitul acestei luni. Dincolo de păcăleala de care avem parte în calitate de consumatori, se mai pune şi problema ruinării fermierilor locali.

Pepenii de import iau caimacul

Cu fiecare an care trece, fermierii din Barcea plantează tot mai puţini pepeni. Oamenii spun că nu îşi mai permit să plătească preţul împovărător al apei pentru irigaţii, iar din pământul uscat cresc mai mult fructe pitice, care nu ajung la maturitate şi, evident, nu se pot vinde. Nici pepenii pe care agricultorii reuşesc să îi mai salveze de secetă nu se vând prea bine. Pieţele noastre sunt deja invadate de fructe aduse din Grecia, Turcia, iar pentru cei care preferă produsele româneşti au apărut chipurile şi pepeni din bostănăriile de la Dăbuleni, chit că nici pe acolo nu a început sezonul... În anii trecuţi, când agricultorii gălăţeni au reuşit să îşi scoată marfa la vânzare abia la finele lunii iulie, preţurile pieţei erau deja scăzute, iar profitul obţinut din comercializare a fost aproape inexistent. Fermierii se aşteaptă să fie la fel şi în această vară. În aceste condiţii, mulţi dintre cultivatorii din Barcea care nu au renunţat, încă, la culturile de pepeni, să gândesc serios să o facă, în anii viitori.

Pepenii beau apă cu porţia, din fântână

Pe Ilie Anghel l-am găsit la câmp, încercând să mai salveze o parte dintre pepenii pe care i-a plantat în primăvară. Are 58 de ani, dar acest lucru nu-l împiedică să trudească pe o căldură înăbuşitoare, de 35 de grade la umbră. Împreună cu fiul său, încerca să scoată apă dintr-o fântână, ca să ude pepenii.

„Am avut o pompă submersibilă care s-a stricat şi acum am cumpărat una nouă, pentru pepenii ăştia. Dacă i-am pus, acum n-am ce să fac. Ştiam că n-o să pot plăti irigaţiile, aşa că am făcut plantaţia intenţionat în apropierea unei fântâni, din care să scot apă şi să-i ud. Nu plouă, aşa că nici pepenii nu cresc. Eu am avut în fiecare an trei hectare, de prin 2000 încoace, dar acum am pus numai unul singur, că totul merge prost şi e mai mare cheltuiala”, spune Ilie Anghel.

În câmpul pârjolit de soare

Alături de fermier, am păşit pe câmpul unde pepenii se luptă cu setea. S-au plantat alternativ soiurile Crimson şi Charleston. Multe dintre fructele de pe curpene au abia câteva sute de grame, când ar fi trebuit să fi ajuns deja la două sau trei kilograme.

„Cei foarte mici nu mai cresc. Îi culeg periodic de pe curpene, ca să nu îl usuce şi mai tare şi să nu consume şi apa pepenilor care s-au dezvoltat cât de cât. Am şi pepeni de două-trei kilograme, dar trebuie neapărat să le dau apă acum, altfel n-o să-i pot culege şi scoate la vânzare, peste vreo trei săptămâni”, mai spune fermierul.

Investiţie mare, vânzări mici

Aşezat la umbră vreme câteva minute, fermierul îşi face calcule. „Cu toate cheltuielile, cred că ajungi la 2.500 lei ca să faci un hectar de pepeni. Într-un an bun merge, dar acum nu cred că scoatem mai mult de 10 sau 15 tone la hectar, maxim”, spune Ilie Anghel.

De obicei, pepenii se dădeau ca pâine caldă la samsarii care îi cumpără en-gross şi îi vând apoi în pieţe. Totuşi, de când s-au intensificat importurile şi au apărut oferte bune şi din alte zone ale ţării, cultivatorii gălăţeni de pepeni au început să aibă de suferit.

„Anul trecut era câmpul plin de pepeni şi nu venea nimeni să întrebe de ei. Nu aveam cui să-i dăm. Până la urmă am încărcat remorca şi am plecat, la Piaţă, la Câmpulung Moldovenesc, unde am scăzut preţul şi până la 60 de bani pe kilogram. Dar nici acolo vânzarea n-a mers bine”, ne spune cultivatorul de pepeni.

Din Grecia sau de peste Dunăre?

În tot acest timp, pepenii importaţi din Turcia şi Grecia huzuresc pe tarabe încă din luna mai. În iunie au început să îşi desfăşoare corturile, pe trotuare, şi comercianţii mai mari de pepeni, care vor rămâne în Galaţi până la toamnă. I-am găsit în diverse zone din oraş, printre care şi Ţiglina şi Piaţa din Micro 17. „Pepenii sunt aduşi de la Isaccea şi sunt de calitatea I. Avem norme care ne obligă să scriem toate aceste lucruri, la vedere, alături de preţ. Kilogramul se vinde cu 2 lei, dar va scădea, în perioada următoare. Cu vânzările stăm aşa şi aşa. E început de sezon aşa că oamenii nu cumpără foarte mult”, ne spune Gheorghe Petruş, de 53 de ani, comerciant de pepeni.

A ţinut neapărat să ne vorbească şi un alt bărbat venit cu pepeni, care a încercat să ne convingă că pepenii nu sunt nici din Turcia, nici din Grecia, ci au fost aduşi de peste Dunăre, exact cum scrie pe etichetă. Curios e că nici nu apucasem să întrebăm dacă fructele ar fi importate, că omul a şi venit cu precizări. Alături e un alt cort cu pepeni care pe care scrie că sunt aduşi din Dolj, nu din Grecia sau Turcia!

Preţurile sun acelaşi şi pe trotuarele Pieţei din Micro 17

„Sunt aduşi de peste Dunăre, dar nu îmi cereţi să vă spun localitatea, că nu o ştiu. Venim în fiecare an aici, prin luna iunie şi stăm până se termină sezonul. Preţurile sunt încă puţin mai mari, dar vor mai scădea”, declară Valentina Carmen, de 30 de ani, comerciant de pepeni. Întrebarea e: dacă toţi pepenii scoşi la vânzare sunt româneşti, aşa cum spun comercianţii, de ce cumpărătorii sunt sceptici şi susţin că deocamdată n-au găsit pe piaţă decât pepeni importaţi, scumpi şi fără gust? Se pare că vânzarea de pepeni a devenit o afacere rentabilă pentru toată lumea, mai puţin pentru cultivatorii gălăţeni.

viata-libera.ro

[toto]

Acum nu stiu daca e o idee buna sa spui ca vinzi ceva de "Matca". La cate chimicale s-a bagat in solul ala de-a lungul anilor si la cat sunt far' de gust legumele cred ca-i o prostie sa te gandesti sa pui o astfel de eticheta.

[dcp100168]

Depozit frigorific nefolosit la Matca

Mătcaşii spun că producţia de legume pe care o obţin este bună, iar calitatea produselor îi face şi pe retailerii din vestul ţării să bată drumul până la Galaţi şi să plătească transportul mărfii, cu tirul. Totuşi, bazinul legumicol - al treilea ca mărime din ţară, potrivit Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - nu se dezvoltă aşa cum ar trebui. Vice-preşedintele Asociaţiei Legume-Fructe, Petrică Pohrib, spune că, pentru a progresa, Matca ar avea nevoie, printre altele, de o piaţă de desfacere modernă, cu spaţii de depozitare cu răcire.

Un astfel de spaţiu generos şi construit la standarde europene există deja, dar e nefolosit, ne spune cel care l-a construit, în urmă cu peste un an. Costel Condrache, unul dintre producătorii din Matca, a lucrat mai mulţi ani în străinătate, unde a avut o firmă de constucţii. Cu o bună parte din banii câştigaţi acolo a construit la Matca un depozit de frig cu o capacitate de stocare de 300 de tone. «Am investit aproape un million de euro în acest depozit. Am considerat că este absolut necesar pentru că legumele nu ţin foarte mult după ce sunt recoltate. Spre exemplu, castraveţii, la două sau la trei zile de la ambalare, trebuie scoşi pe piaţă. Când ai depozit frigorific, e altceva. Nu eşti la mâna intermediarului, căruia trebuie să îi vinzi că altfel ţi se strică marfa. Dar depozitul pe care l-am terminat acum mai bine de un an n-a fost folosit. Nimeni nu îşi depozitează legumele aici, deşi am spus clar că nu cer chirie. Producătorii trebuie doar să-şi aducă marfa şi să plătească utilităţile depozitului», a declarat Costel Condrache.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Roşiile mătcaşilor vor ajunge în Marea Britanie

Zi mare pentru legumicultorii din comuna gălățeană Matca. Astăzi, o delegație de oameni de afaceri din Marea Britanie a vizitat solarele mătcașilor pentru a testa terenul și a încheia un contract extrem de important. Cum era de așteptat, englezii au fost foarte mulțumiți de legumele românești. Ele sunt îngrijite natural, fără adaos de substanţe chimice, iar soiurile sunt foarte atent alese, de fiecare producător din comună. „Sunt foarte gustoase. Au o aromă deosebită, o culoare frumoasă. Este foarte tentant să le ai în farfurie. Cred că este o ferma foarte dragută aici și arată potențialul României pentru export în Europa. Produsele au o calitate fantastică", spune Steven Slade, consultant firmă export-import.

Contract de 10 ani

Contractul care urmează să fie încheiat între producătorii de roșii din Matca și firma de import-export și distribuție de legume din Marea Britanie este pe o durată de 10 ani. Asta înseamnă că vom avea din ce în ce mai puține roșii românești pe masă și vom fi nevoiți să consumăm roșii din Turcia, Bulgaria și Spania. Concret, circa 100.000 de tone de roșii pe an vor lua drumul exportului. Producătorii vor scăpa, astfel, de intermediarii care îi sufocă în drumul lor către piețile românești, unde nu au acces. „În fiecare an, aruncăm sute de kilograme de tomate. Piețele sunt invadate de comercianți, iar noi producătorii nu avem loc. Fiecare centimetru de acolo este închiriat. Nu avem ce face cu munca noastră”, se plânge Domnița Vasilache, legumicultor.

Produsele bio, la mare căutare

În cursul zilei de mâine, britanicii vor vizita și alte ferme, pentru ca să se convingă de calitatea produselor mătcașilor. Ei vor cumpăra kilogramul de roșii cu 1 leu și 80 de bani și le vor vinde pe piața engleza cu 2 euro. Produsele fermierilor gălățeni au mai ajuns în țări ca Polonia, Olanda şi Ungaria. Plantația din Matca se întinde pe aproape 2.000 de hectare. Aflată la mai puţin de cinci kilometri de municipiul Tecuci şi la circa o sută de Galaţi, comuna Matca este zona din judeţ cu cea mai mare suprafaţă cultivată în spaţii acoperite cu legume.

nepasadegalati.ro

[dcp100168]

Fermierii din Matca se pregătesc de protest

Circa 300 de legumicultori din comuna gălăţeană Matca se pregătesc de protest, pentru a atrage atenţia statului că actualul sistem de impozitare îi va falimenta. Potrivit lui Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume-Fructe din Matca, „nemulţumirile legumicultorilor sunt multe: este vorba despre impunerea de noi taxe şi impozite pentru micii fermieri, deciziile luate de Ministerul Agriculturii fără consultarea prealabilă a tuturor asociaţiilor de producători din ţară şi în general lipsa de dialog dintre minister şi asociaţiile de producători. Agrostar, unica organizaţie cu care Ministerul Agriculturii a discutat, nu ne reprezintă – noi producem legume şi fructe, nu cereale”.

Mircea Croitoru a adăugat că impunerea impozitului de 16% pe venit, indiferent de acel venit al fermierului este cu atât mai „aberant” cu cât „noi încă nu ne-am încasat a treia şi a patra tranşă de subvenţie europeană pe măsura 141 pentru sprijinul fermelor de subzistenţă. Adică, statul are datorii la fermieri, dar tot ei sunt datori să plătească la timp impozitele, că altfel plătesc penalităţi. Dar pentru întârzierea cu care se acordă ajutoarele de stat, nu se vorbeşte de penalităţi! O altă problemă ar fi impozitarea aberantă – de pildă, serele sunt considerate construcţii, aşa că plătim impozit pe construcţie, când, de fapt, acestea ar trebui categorisite ca şi cultură protejată. De ce nu primim şi noi o subvenţie pe motorină, că tocmai au crescut accizele, sau de ce nu ne ajută statul cu măcar jumătate din costurile încălzirii serelor, aşa cum se întâmplă în Spania?”.

Acţiunea de sâmbătă, de la Matca, nu este singulară în ţară. Semnalul a fost deja dat de fermierii din Harghita, iar săptămâna viitoare vor protesta şi fermierii din Dâmboviţa şi Olt.

presagalati.ro

[dcp100168]

Legumicultorii din Matca au ieşit în stradă

Câteva zeci de legumicultori din comuna gălăţeană Matca au participat, sâmbătă, la o acţiune de protest, desfăşurată în faţa Primăriei şi îndreptată împotriva actualului Guvern căruia fermierii îi reproşează impunerea de taxe suplimentare. Oamenii au ascultat discursurile mai multor fermieri, urcaţi pe platforma unei maşini în jurul căreia se aflau afişe cu următoarele mesaje: „vrem programe speciale pentru pieţele locale”, „funcţionarii din instituţii- vă plătim, gândiţi soluţii!”, „nu ne întârziaţi la plăţi/că o să vă spunem hoţi”.

Mătcaşii şi-au exprimat nemulţumirile cu privire la sistarea măsurii 1.41 privind acordarea de subvenţii europene pentru fermele de subzistenţă, dar şi cu privire la noile impozite pe care trebuie să le plătească, conform prevederilor din Codul Fiscal.

„Samsarii ne iau producţia pe degeaba, folia este foarte scumpă, sămânţa, la fel, iar impozitul e mare, nu ne ajută nimeni cu nimic. O să dăm faliment ca în Ungaria! Aici încă sunt foarte multe solarii dar nu mai avem cu ce investi… Toţi din Matca avem credite la bănci. Iarna ne împrumutăm la Patria Credit sau Banca Brăila, vara plătim şi după aia iar facem credite… Soţul meu are 55 ani, nu ne mai angajează nimeni la vârsta asta, o să murim de foame. Este bătaie de joc, vindem cu 5-10 lei baxul de roşii, pentru care muncim din decembrie până în iunie. Statul ar trebui să nu mai dea voie să se aducă în ţară legume, atunci când iese producţia noastră”, spune Mărioara Costea. Un alt fermier, Petrică Pricope, spune că în Matca s-a stricat tradiţia ca şi copiii cultivatorilor să lucreze tot în sere: „Tinerii au fugit din ţară, au plecat şi oameni căsătoriţi. Nu au cu ce investi, au rămas datori la bancă, aşa că au plecat. Eu nu mai văd niciun viitor aici. În 2-3 ani, tot bazinul legumicol se ruinează, că nu mai e putere financiară”. Şi Petrică Costea spune că ambii copii au plecat din Matca: „Băiatul e în Alba Iulia, fata, în Spania. Şi noi am făcut mare greşeală că nu am plecat cât eram mai tineri… În Franţa, de pildă,  se dă o subvenţie de 7-800 euro la hectar,  dar se dă subvenţie şi pentru folie, sămânţă, motorină. Noi  nu primim nimic!”.

Greva foamei pentru sensibilizarea statului

Potrivit lui Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume-Fructe Matca, legumicultorii cer reluarea programului pe măsura 1.41, stoparea, de către stat, a importurilor de legume în perioada în care producţia legumicolă autohtonă este la capacitate maximă, şi eradicarea intermediarilor din pieţe. Totodată, legumicultorii cer alocarea de ajutoare financiare, ca în alte state europene, pentru producţia de legume, prin acordarea de subvenţii pentru încălzirea serelor, pentru motorină şi pentru folia necesară serelor.  Mircea Croitoru a declarat că dacă statul nu va da curs solicitărilor fermierilor, este dispus să continue protestele până la Bruxelles, inclusiv să intre în greva foamei. „Pe măsura asta 1.41, se dădea ajutor de la UE, 1.750 de euro pe an, ca să te dezvolţi. Ei, nouă nu ne-a dat niciun ban. Am făcut dosarul dar nu s-a aprobat, că cică nu mai sunt bani! Dar de cerut impozit, îmi cer 16%. De unde să le dau?”, a spus şi Maricel Voicu.

presagalati.ro
 

[dcp100168]

Fermierii, nemulţumiţi de prevederi din noul Cod fiscal

Corespondentul Radio România Actualităţi, Maria Măndiţă, transmite că nemulţumirea oamenilor este atât de mare, încât fermierii de la Matca au început deja protestele şi sunt hotărâţi să le continue până la Bruxelles sau să facă chiar greva foamei:

"De când mă ştiu, asta o fac, de  la 10 ani m-a luat prima dată tata la câmp şi de  atunci fac aceeaşi chestie. Ne gândim să plecăm în altă ţară dar nu ne mai ia nimeni, că suntem de acum la o vârstă mai înaintată.

"Şi mâine aş pleca din ţara asta. Dar nu avem unde. Să nu mai aud de România.  

"Regret,după o viaţă întreagă, îmbătrânim. Nici pensii nu, nu avem niciun avantaj. Noi cumpărăm tot.

"De exemplu în Franţa, sunt subvenţii de 700-800 de euro la hectar. Au subvernţii la motorină, subvenţie la folie, la sămânţă. Ne lăsăm de ajutor, dar măcar să ne lase în pace. Să nu mai pună atâtea taxe. Acum ne pune taxă şi pe găină şi pe căţel şi pe purcel.  

"Dar ce viitor? Bazinul acesta legumicol, doamnă, în doi-trei ani ştiţi cum se ruinează? Nu sunt bani", spune un agricultor.

Matca este al  treilea bazin legumicol din ţară cu o capacitate de producţie anuală de circa 100.000 de tone de roşii.

Gustul bun al roşiilor a atras interesul consumatorilor din Marea Britanie şi Franţa, interesaţi şi de culturile bio.

În afară de  culturile din câmp, aproape în întregine tot terenul din interiorul comunei Matca, adică peste 1.000 de hectare, este acoperit cu sere în care lucrează majoritatea celor 12.000 de suflete din localitate.

Noi impozite

Potrivit redactorului Radio România Actualităţi, noile prevederi fiscale stabilesc că pentru un hectar cultivat cu legume în câmp, impozitul este de aproximativ 640 de lei pe an, pentru trei hectare cultivate cu cartofi, de exemplu, ajunge la aproape 1.675 de lei pe an, iar pentru patru hectare de cereale, se situează la puţin peste 287 de lei.

În cazul creşterii animalelor, pentru cinci vaci şi bivoliţe se datorează un impozit anual de aproximativ 362 de lei, pentru 30 de ovine şi caprine trebuie achitat un impozit de 110 lei pe an, iar pentru 11 porci, de exemplu, impozitul ajunge la 311 lei anual. Nu vor plăti impozit cei care au culturi de până la două hectare de cereale, plante oleaginoase, cartof, sfeclă de zahăr sau hamei pe rod.

Sunt, de asemenea, venituri neimpozabile, cele obţinute din culturi de până la un hectar şi jumătate de pomi pe rod, sau leguminoase pentru boabe şi cele de până la jumătate de hectar de legume în câmp sau vie pe rod.

Nici persoanele care cresc până la două vaci şi bivoliţe, până la 10 oi şi caprine, până la şase porci pentru îngrăşat, până la 100 de păsări de curte sau până la 50 de familii de albine nu trebuie să plătească impozit pentru veniturile obţinute astfel.

Ministerul Finanţelor lucrează, în prezent, la normele de aplicare ale noilor prevederi din Codul Fiscal, norme ce ar trebui să fie gata în câteva zile.

romania-actualitati.ro

[riaji]

SI au dreptate oamenii..

[dcp100168]

Miracolul din Matca: Toate familiile au solarii iar supermarketurile şi străinii fac coadă la castraveţi

În comuna Matca din judeţul Galaţi, legumicultorii – în special – dar şi producătorii de fructe şi flori au ales să se grupeze într-o asociaţie. O cincime din solariile din România se află aici.

Matca este unul dintre cei mai mari proucători de legume din ţară, cuprinzând peste 1.000 de hectare de solarii şi 2.000 de hectare cu culturi în câmp, potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui Asociaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, Mircea Croitoru, care este şi unul dintre legumicultorii din comuna Matca. „În comuna noastră nu există familie care să nu aibă solarii sau teren în câmp cultivate cu legume. Se cultivă roşii, ceapă, castraveţi, salată, ridichi, gogoşari, dar şi pepeni galbeni sau verzi. La noi, legumicultura este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie“, susţine Mircea Croitoru.

Mai mult de jumătate din producţia de legume din Matca ia în fiecare an drumul exportului, cele mai apreciate fiind roşiile şi castraveţii. Astfel, 60% din producţia de castraveţi şi roşii este deja arvunită de englezi şi francezi.

Cerințele de livrare sunt la standarde prestabilite

„Principala problemă este la fermierii care nu sunt bine organizaţi. De exemplu, legumicultorii trebuie să înţeleagă că dacă ai un contract trebuie să-l respecţi, dacă doreşti să prelungeşti o colaborare. Magazinele mari au de obicei plata la 21 de zile, iar în unele cazuri, la 14 zile. Legumicultorii nu acceptă toţi astfel de condiţii de plată, vor banii pe loc. Eu nu fac nici apologia livrărilor spre supermarket, dar nici nu-I plâng pe cultivatori. Fiecare alege cum e mai bine, există suficiente oportunităţi. Apoi, cerinţele la astfel de livrări sunt la anumite standarde: prospeţime, calibru,ambalaj, transport. Nu în ultimul rând, supermarketul îţi cere să respecţi o anumită periodicitate (doresc livrări constante pe toată durata anului) şi cantitate. Există o anume trasabilitate pe lanţul de livrare care trebuie respectată. Comerciantul, la final, cere să respecţi condiţiile de livrare ca să primeşti banii“, a mai precizat Mircea Croitoru.

Importurile de fructe şi legume ar putea fi mult reduse dacă fermierii s-ar grupa în asociaţii agricole care să le reprezinte interesele şi care să fie preocupate de procesarea şi comercializarea produselor, spun reprezentanţii agricultorilor.

Afacerea cu solarii necesită investiţii importante

Deşi pare o afacere la îndemână, legumicultura necesită multe investiţii. Apoi e nevoie şi de foarte multă muncă, două-trei personae fiind necesare pentru întreţinere şi recoltare, pe parcursul a două cicluri de producţie anuală.

Astfel, dacă ai deja terenul, pentru a porni o afacere cu legume cultivate în solarii ai nevoie de peste 10.000 de euro pentru 1.000 de metri pătraţi.

Construirea celui mai simplu solar de 1.000 de metri pătraţi, cu structură de lemn, costă 4.500 de euro. La această sumă se mai adaugă încă 4.500 de euro pentru seminţe, pat germinativ (turbă), folie pentru „dublură“ (scade volumul solarului pentru a menţine căldura la interior), încălzire şi altele. Pe durata unui singur ciclu de producţie se mai adaugă cheltuielile cu îngrăşămintele şi pesticidele, care pot ajunge la 1.600 de euro.

Trebuie menţionat că pentru cultivatorii de legume în solarii nu se dau subvenţii şi există doar o formă de sprijin, un ajutor UE de 1.500 de euro, acordaţi pe durata a cinci ani.

În România există în prezent 4.950 de hectare de solarii, suprafaţa acestora fiind în creştere permanentă faţă de perioada de referinţă a anului 1990. Înainte de 1990, particularii aveau restricţii la construirea de solarii, iar statul se baza pe producţia legumicolă din sere, a căror suprafaţă depăşea 2.200 de hectare.

100.000 de tone pleacă la export

Lituania, Germania, Polonia, Anglia sunt doar câteva dintre destinaţiile legumelor cultivate la Matca. La sfârşitul anului trecut, de exemplu, producătorii din zonă au încheiat un contract important cu o firmă de import- export şi distribuţie de legume din Marea Britanie pentru o cantitate de aproximativ 100.000 de tone de roşii. Contractul ar urma să se deruleze pe o perioadă de zece ani.

De asemenea, recent, o altă firmă din Franţa a început demersurile cu legumicultorii din comuna Matca pentru contractarea de cantităţi însemnate din viitoarele recolte de roşii, castraveţi şi pepeni. Contractele la export înseamnă pentru legumicultori nu numai îndepărtarea intermediarilor, ci şi plata pe loc sau într-un termen de câteva zile de la livrarea mărfii. De exemplu, pentru produsele livrate în Lituania, plata agricultorilor se face la 7 zile. Din totalul suprafeţelor cultivate cu legume la Matca, jumătate sunt ocupate cu culturi de castraveţi, urmate de tomate (20%), ardei (20%), varză (5%) şi vinete (5%).

„Nu mai vând la piaţă. Nu fac faţă cererii pentru supermarket şi export“

Legumicultorii din Matca sunt oameni pragmatici. Preferă să evite pe cât posibil intermediarii şi întotdeauna are prioritate cel care plăteşte marfa cu banii jos.

„Peste 90% din legumicultori au angajate credite importante la bancă. Din acest motiv, caută să vândă marfa celui care are un termen cât mai scurt la plată. Se preferă îndeosebi plata cash. Legumicultorii noştri nu sunt neapărat fixaţi să dea marfa la supermarket. Pentru marfa livrată la export, de obicei se face plata cash, spre deosebire de supermarket, unde plata se face într-un interval fixat de 14-21 de zile. Fiecare alege varianta cea mai convenabilă. Eu, de exemplu, am şi contract cu supermarketul Real, dau şi la export şi sunt mulţumit. Nu am atâta suprafaţă de solarii ca să pot face faţă la câte cereri există din partea marilor lanţuri de magazine. De aproape patru ani livrez exclusiv la supermarketuri şi la export, nu mai vând la piaţă“, a declarat Mircea Croitoru .

Deşi pare de necrezut, marfa livrată de agricultori în marile magazine este achiziţionată de multe ori la un preţ mai mare decât ar putea fi obţinut într-o piaţă obişnuită de produse agricole. De ce însă majoritatea fermierilor nu reuşeşte să ajungă cu marfa în supermarketuri?

agrointel.ro

[dcp100168]

Legumicultorii din Matca susţin că produc în pierdere

Producţia de legume din 2013 va fi comparabilă cu cea a anului trecut, când s-au obţinut în jur de 3,4 milioane de tone, însă producătorii sunt în continuare nemultumiţi de faptul că în ultimii cinci ani au produs în pierdere, iar statul nu le oferă niciun sprijin financiar pentru a face faţă importurilor masive de legume.

"Deşi nu pot furniza în momentul de faţă o cifră exactă, cred că producţia de legume se va situa cel puţin la nivelul celei înregistrate anul trecut, însă producătorii se confruntă în continuare cu mari probeleme. Din punct de vedere financiar, noi producem de 5 ani în pierdere, sub preţurile de cost, pentru că inputurile s-au scumpit foarte mult, iar piaţa este în continuare neorganizată. Suntem batjocoriţi în multe pieţe din ţară, unde fermierii nu au loc de intermediari. Ministerul Agriculturii a promis că va reglementa legislaţia în domeniu, dar încă nu a făcut nimic. Consider că soluţia nu este acel card de producător, de care se tot vorbeşte, ci schimbarea legislaţiei privind certificatul de producător. Acum poate avea certificat de producător orice persoană din Bucureşti, de la etajul nouă, şi care poate vinde la piaţă, banane, roşii şi castraveţi", a declarat pentru AGERPRES Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Naţionale Profesionale de Legume-Fructe din România şi al Grupului de producători Legume-Fructe Matca.
În opinia acestuia, principalele probleme care trebuie reglementate în sectorul de legume şi fructe vizează, în primul rând, legislaţia privind certificatele de producător, construirea unor centre de colectare şi depozitare în principalele bazine legumicole din ţară şi înfiinţarea Camerelor Agricole.
"S-a vorbit de acele depozite construite în marile bazine legumicole, unde fermierii ar putea să-şi depoziteze marfa, dar deocamdată nu s-a făcut nimic. Avem zone puternice de legume în ţară, la Matca, în Galaţi, la Izbiceni, în Dolj, avem în Olt, în Brăila, dar din păcate grupurile de producători au început să dispară unul câte unul. S-a pus accent pe înfiinţarea grupurilor de producători, dar ele nu sunt sprijinite. Consider că trebuie reglementată urgent legislaţia pe certificatele de producător, cea de înfiinţare a acestor centre de colectare, dar şi a Camerelor Agricole, care s-au blocat la comitetele judeţene pentru că nu au finanţare. Au căutat politizarea acestor Camere Agricole, deşi din acestea ar trebui să facă parte doar fermieri, ingineri agronomi, cei care au o legătură şi cunosc cu domeniul. Având aceste Camere se pot rezolva foarte multe probeleme la nivelul fiecărui judeţ", a explicat Croitoru.
Acesta s-a arătat dezamăgit şi de industria de procesare din România care a distrus fermierii mici, dar şi de faptul că statul nu intervine pentru protejarea producţiei autohtone de legume şi fructe.
"Fermierii mici au renunţat să mai cultive roşii în câmp pentru că au încheiat contracte pe 0,50 lei/kg, au făcut o producţie bună, iar fabricile care mai procesează le-au oferit doar 0,25 lei/kg şi astfel am ajuns să aruncăm roşiile la gunoi şi să importăm pastă de tomate din China. Am avut fabrici de conserve puternice, iar acum cred că nu mai funcţionează mai mult de două. Direcţia horticolă din minister (Ministerul Agriculturii n.r.) mai numără acum trei oameni şi este păcat pentru că vorbim de un sector unde am ajuns să importăm semnificativ. În loc să fim protejaţi de importuri când ieşim cu producţia noastră, producătorii români sunt sufocaţi. De exemplu, în Polonia, statul are anumite pârghii şi intervine pe cantitatea importată necesară acoperirii consumului intern, astfel încât producţia internă este protejată", a adăugat şeful Asociaţiei de legume-fructe din România.
Potrivit sursei citate, peste 80% dintre legumicultori nu beneficiază de subvenţii pe produs, nici măcar de sprijinul pe suprafaţă, pentru că deţin sub 3.000 de mp, iar conform normelor europene trebuie să deţină o suprafaţă mai mare de 0,3 ha, însă sunt obligaţi să plătească acele impozite pe venit.
"E posibil să asistăm la proteste în stradă din partea fermierilor, în octombrie, când trebuie să plătim acea taxă, pe care statul ar trebui să o pună intermediarilor, pentru că ei fac evaziunea, nu noi producătorii. Noi plătim şi la primărie şi la finanţe, iar ei nu plătesc nimic. Mai vin şi multe tiruri nefiscalizate cu legume şi fructe din Turcia şi Polonia, iar fermierii noştri, cu producţii record la cartofi, le aruncă la gunoi", a adăugat Mircea Croitoru.
În momentul de faţă, consumul intern de legume şi fructe este asigurat în proporţie de 60-70% din producţia internă şi diferenţa din importuri.
Reprezentantul cultivatorilor de legume consideră că informaţiile referitoare la creşterea preţurilor la producători nu sunt conforme cu realitatea, întrucât toate scumpirile apărute în acest an, dar şi în anii trecuţi, au fost influenţate de intermediari.
"Noi nu am scumpit legumele nici după inundaţii şi nici după secetă, deşi mulţi care nu au nici o legătură cu sectorul şi cu fermierii au ieşit şi au spus că se vor scumpi. Cred că unii fac jocul celor care importă. În bazinul legumicol din Matca, castraveţii se vindeau la finele săptămânii trecute cu 0,80 lei-kg, roşiile cu un leu, vinetele cu 0,60 lei, iar ardeii 1,5 şi 2 lei/kg. Acestea au fost preţurile sâmbătă, dar acum la mijlocul săptămânii, pot fi chiar mai mici. La un leu kilogramul de roşii sau de castraveţi, noi nu ne acoperim costurile de producţie. Cred că ar trebui să vindem, în toată perioada în care avem producţie, cu o medie de 2 lei pe kilogramul de roşii, castraveţi sau vinete ca să avem profitabilitate, iar la ardei cu 2,5 lei. Preţul pleacă de multe ori de la noi cu 0,3 lei pe kg, iar la tarabă ajunge la 3 lei", a explicat Croitoru.
Localitatea Matca din judeţul Galaţi are o suprafaţă de 1.600 de hectare cu solarii şi 1.500 de hectare cultivate în câmp cu legume, fiind considerată cel mai mare bazin legumicol din Europa. Asociaţia condusă de Mircea Croitoru numără în jur de 78 de membri, fiind şi cei mai reprezentativi, dar la nivel de ţară sunt constituite în jur de 65.000 de asociaţii pe domeniul legume-fructe, cu câte 2-3 membri, dar care nu fac nimic pentru fermieri.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), producţia de legume din 2012, fără cartofi, a totalizat 3,4 milioane de tone, în scădere cu 719.000 tone, comparativ cu 2011, din cauza scăderii producţiilor medii la hectar şi a suprafeţelor cultivate. Producţiile au fost mai mici la tomate (-28,2%), castraveţi (-25,5%), ardei (-20,1%), morcovi (-18,7%), ceapă (-14,5%), pepeni verzi şi galbeni (-14,0%), varză (-4,9%). La cartofi s-a obţinut o cantitate de 2,464 milioane tone faţă de 4,07 milioane tone în 2011.
Anul trecut, suprafaţa cultivată cu legume a scăzut cu 9.000 de hectare, de la 263.000 în 2011, la 254.000 hectare anul trecut. La fructe s-a obţinut o producţie de 706.000 tone, mai mică cu 152.000 tone, faţă de cele 858.00 de tone în 2011, iar producţia de struguri a totalizat 729.000 tone, faţă de 879.000 tone în 2011.
Datele INS cuprind producţiile şi suprafaţa cultivată cu legume în câmp, sere, solarii şi grădini familiale.

agerpres.ro

[dcp100168]

Comuna din România unde hectarul costă 46.000 euro

Polul legumiculturii din România e fără putință de tăgadă la Matca, în județul Galați. Am mers acolo să aflăm povestea completă, cu bune și grele, a mătcașilor, românii care s-au căsătorit cu legumicultura. Astăzi vă prezentăm prima parte a unui reportaj amplu, structurat în 6 episoade care vă vor dezvălui toate secretele fermierilor care au făcut profit chiar și în cei mai grei ani agricoli.

Dintr-o suprafață totală de 8758 de hectare, aproape 10%, cam 700-800 de hectare, sunt ocupate cu spații protejate de tip solar, majoritatea construite pe schelet de lemn. Conform datelor de la ultimul recensământ, Matca avea o populație de 12.240, din care 99,99% (cu excepția copiilor de până-n 10 ani și a persoanelor inapte de muncă) practică legumicultura. Deși bunăstarea individuală a locuitorilor comunei nu se răsfrânge direct asupra nivelului taxelor colectate de primărie, indirect, prin taxele plătite pentru imobilele fastuoase și pentru mașinile din fața fiecărei curți, precum și lipsa de mușterii care întind mâna după ajutoare sociale, reprezintă o gură de oxigen pentru administrația locală. Din datele furnizate de primarul comunei, Nelu Costea (39 ani), în Matca sunt doar 70 de dosare depuse pentru ajutor social, dintre care mai bine de jumătate sunt persoane cu dizabilități, cu probleme de sănătate, cu o situație critică în familie și care nu dețin pământuri. Doar 35 sunt persoane care nu au niciun orizont, dar sunt apte de muncă, ceea ce, raportat la totalul populației, înseamnă un procent de 0,29%. Primarul din Matca are o vorbă: „Numai care-s bătrâni și nu mai pot nu mai lucrează. Mătcașul muncește la legume până când moare. Vedeți în multe curți oameni cu sapa în mână și la peste 70 de ani și că muncesc în loc să stea. Să nu uităm însă că la un anumit moment capacitatea umanoidă de muncă cedează, pentru ei trebuie să găsim o formă legală ca la vârsta de pensionare să ai un minimum de pensie socială, fiindcă toată viața lor au trăit din muncă independentă și mulți nu au pensii“. Din totalul populației, în jur de 8 procente sunt adventiști, minoritate religioasă care a jucat un rol important în răspândirea legumiculturii în zonă în perioada comunistă.

Dacă Hamlet se năştea la Matca, s-ar fi întrebat: „A vinde sau a nu vinde“

Fermierul Dobrea Ionel (55 ani) a urmat unul dintre traseele tipice pentru legumicultorii din zonă: „Eu lucrez de vreo 30 de ani la solarii. Am lucrat înainte de ‘80 la Electroprecizia, la Săcele, dar după vreo 3-4 ani m-am întors acasă, la Matca, dacă am văzut că se câștigau bani mai mulți cu legumicultura și cu pepenii decât din munca într-o întreprindere“. Acum fermierul lucrează 3 solarii de câte 1000 de metri pătrați fiecare, la care se adaugă și o grădină de legume din câmp deschis. Rodul muncii sale îi permite un nivel de trai superior românilor de rând, însă vremurile sunt mai dure ca oricând pentru legumicultori: „O duceam bine tare pe timpul lui Ceaușescu, că munceam 2000 de fire de roșii și din 2000 de fire trăiai un an de zile. Luai 30-40.000 de lei și nici nu puteai să-i cheltui, că atunci erau ieftine toate, pe când acum iei 500 de milioane și nici vorbă să-ți ajungă. Vindeam la Focșani, la Iași, la Suceava, peste tot. Dacă aveai mașină dormeai în mașină. Era mai bine atunci, că tu produceai, tu vindeai. Acum ce faci? De exemplu, în piață la noi e 60 de bani kilul de roșii, în piețele din orașe e 2-2,5 lei. Vine cu duba, le ia de aici, ăla cu duba se duce la o piață de angro cum e la București și ăia le vinde din nou. Ăia câștigă 40-50 de bani la kil, iar ăla care vinde la tarabă nu riscă să-și cumpere o tonă de marfă. El ia 5 baxuri de roșii și 10 saci de castraveți sau cât crede el că vinde și după ce termină se duce și mai ia o tură. Deci ăla nu riscă nimic, dar prețul îl ține, tată, prea sus și din cauza asta nu poate lumea să cumpere, că ăla de la tarabă le ia cu jumate de preț și le vinde la dublu. Prea mult câștigă“.

Primarul comunei Matca, Nelu Costea, legumicultor la rându-i în afara jobului oficial, e siderat de presiunea prețurilor, care îi strivesc încet-încet pe legumicultori: „Pe roșii a fost jale în 2013. Am ajuns și la 0,2 lei pe kilogram. Eu, ca primar, am tot felul de delegații oficiale și la reședința de județ și la București. Când intru în câte un supermarket, în orașele prin care trec, mă apucă pandaliile și efectiv mă zgârii pe retină când văd diferențele colosale între prețul de achiziție, de 0,2-0,4 lei și 1-2 lei la tarabă. E o diferență imensă între producător și faza finală, consumatorul. În ecuația asta pierd atât producătorul, cât și consumatorul, iar intermediarul și comerciantul iau profitul“.

Pe holul primăriei, doi localnici își așteaptă rândul, pe băncuță, la o discuție cu oficiali ai primăriei. Și ei sunt tot deținători de solarii. Unul dintre ei, care își dă doar numele mic, Jenică, face radiografia anului agricol și a problemei majore a mătcașilor, care nu e realizarea producției, ci vânzarea ei: „Ai noștri or dat degeaba mașini cu roșii, acum câteva zile, că ajunsese 0,2 lei kilul. Cu chiu, cu vai ne mai dădeau angrosiștii câte 10 lei pe o cutie, dar trebuia să fie beton roșiile din ea. Dar ne-au dat 10 lei pe roșiile din bax împreună cu cutie, pe care noi dăm bani. Noi, legumicultorii, avem ca etalon baxurile de banane, că în astea se pun roșiile. Un bax plin are 25 de kile de roșii, iar un bax de banane gol costă la Matca 3-3,5 lei. Ni le aduc speculanții. Le culeg de pe la supermarketuri și vin de le vând fermierilor. Ne-am dus și noi pe la hipermarketuri la Galați și la București să luăm cutii goale de banane, dar fără 2 lei nu ți le dă. În vara asta unii, ca să scape de roșii, le-au dat cu totul“.

An prea bogat: fermierii şi-au aruncat o parte din recolta nevândută

Sus, pe culmea unui delușor de la periferia comunei, primăria a amenajat un loc unde fermierii își pot arunca resturile rezultate din urma exploatării solariilor. În acest an, în ciuda amenzii de 100.000 de lei primită de primărie, pentru neregulile de la groapa de gunoi, presiunea la minister a fermierilor a fost atât de mare, încât autoritățile de mediu de la București au permis repunerea ei în funcțiune. Și bine au făcut că au redeschis-o, că în 2013, legumicultorii au avut nevoie mai mult ca oricând de groapa de gunoi: „Se aruncă munți de mâncare. Aproape în fiecare an se aruncă mult, dar ca anul ăsta, niciodată. Anul ăsta s-au adus tone, pentru că știți ce s-a întâmplat? S-a făcut blocaj și e piața plină de roșii. Piața nu-ți oferă prețul, iar angrosiștii au interesele lor. Recent, un mătcaș a fost la București cu dubița cu roșii și după două zile s-a întors cu ele înapoi și erau roșii adevărate, nu făcături. S-a dus, n-a avut cui să vândă și dacă n-ai piață de desfacere, ce mai poți face? Le-a adus la groapa de gunoi. Dacă închizi și groapa de gunoi, unde duci tu toate vrejurile astea care rămân de la roșii și castraveți. Și un buldozer stă în permanență și le-mpinge la vale. Astea nu-s poluare, sunt numai resturi vegetale de roșii, ardei castraveți“. Privind din perspectivă inversă, Garda de Mediu are motivele ei pentru care a amendat comunitatea de la Matca, și anume, lipsa de păsare pentru natură, legumicultorii având obiceiul să azvârle celofanele înlocuite de pe solarii, laolaltă cu resturile organice. O recunoaște chiar paznicul gropii de gunoi: „Acum nu te mai lasă cu nicio bucățică de folie, cu nimic. De când s-a dat drumul din nou nu mai e voie cu plastice, dar omul mai uită, mai pune câte-un bidon, se mai nimerește printre resturile de plante și câte-un plastic, o folie, dar noi, fiind aici de pază le mai zicem: «Măi, ia-l acasă, fă-i ce-i faci, mai bagă-l pe dedesubt, eh»“.

Momentul vânat de toți legumicultorii, cel generator cu adevărat de profit, e primăvara, în aprilie, când prețurile roșiilor sunt la cer, așa că fiecare se zbate pentru timpurietatea producției. Însă și aici se duce o luptă dură pe prețuri, de data asta nu cu angrosiștii și samsarii, ci cu importatorii din țări cu clima mai blândă, precum Turcia, care au costuri de producție mici, deoarece nu folosesc încălzirea în solarii pe timpul iernii și pot jongla cu prețurile mult mai ușor: „Sunt niște șmecheri care nu plătesc nicio taxă și vin cu tirurile în țară. Până să ieșim noi cu pârga roșiilor noastre, prețul pe piață e 6-7 lei/kil. Cum ieșim și noi, mătcașii, turcii lasă prețul la 1,5 lei. Unde le-or găsi brusc așa de ieftine după ce atâta vreme le-or adus cu preț umflat? Treaba asta ne încurcă, pentru că dacă nu prinzi un pic de preț nu câștigi nimic la afacerea asta“.

agrointel.ro

[Derago]

Problema in piete este ca toti au certificate de producatori dar foarte putini pot face dovada ca detin pamant pe care il si muncesc...

[dcp100168]

Satul cu cel mai scump pământ din România. Un hectar de teren agricol este de trei ori mai scump decât în Olanda

În localitatea Matca din judeţul Galaţi, hectarul de teren agricol a ajuns să coste şi peste 30.000 de euro. Circa 3.000 dintre cele 8.000 de hectare ale localităţii sunt cultivate cu legume, din care 800 de hectare sunt acoperite cu solarii. O şesime dintre solariile României sunt la Matca, iar producţia anuală de legume depăşeşte 200 de milioane de kilograme.

De ani buni, comuna gălăţeană Matca a ajuns să fie cunoscută pe mai tot teritoriul României (ba chiar şi în numeroase ţări europene), „vinovate” de această faimă fiind legumele produse în cantităţi industriale aici.

Deşi acum vreo şase decenii, când renumele aşezării începea să crească, cei care „duceau greul” erau pepenii (la acerbă concurenţă cu cei de Dăbuleni), între timp centrul de greutate a balansat că roşii şi castraveţi, capitol la care mătcaşii se bat pentru clienţii din Europa cu marii producători legumicoli din Turcia, Bulgaria sau Ungaria. Că afacerea merge bine stau mărturie nu doar cantităţile uriaşe vândute de mătcaşi, cât faptul că, efect direct al prosperităţii, hectarul de arabil a ajuns să coste sume ameţitoare la Matca: undeva între 30.000 şi 40.000 de euro, adică de două-trei ori mai mult decât terenurile agricole din Olanda sau din Franţa.

O şesime din solariile României sunt la Matca

Deşi poate părea ciudat, o şesime dintre solariile din România se găsesc la Matca. Cifrele indică faptul că la nivel naţional sunt aproape 5.000 de hectare de solarii, dintre care 800 de hectare se găsesc în Matca.

Mai nou, tot mai mult comune din zonă (aflată în imediata apropiere a oraşului Tecuci) au prins gustul afacerii cu legume în spaţii protejate, aşa că solariile din Matca, Corod, Cudalbi, Drăgăneşti şi Comeşti  acoperă circa 1.000 de hectare, deci cam o cincime din suprafaţa cultivată „sub folie” în România.

De altfel, din câte spune primarul comunei, Nelu Costea, legumicultura este principala ocupaţie a locuitorilor aşezării, care numără peste 12.000 de suflete. „Toată lumea de la noi are solarii, fie că vorbim despre fermieri sau despre profesori ori salariaţi ai primăriei. Doar copiii şi bătrânii neputincioşi nu muncesc în solarii”, spune primarul Costea, el însuşi un priceput fermier. O aşa afacere extinsă a lăsat, evident, urme adânci pe faţa localităţii, care nu seamănă cu nicio altă aşezare românească. Văzută de departe, Matca luceşte în soare ca o imensă întindere de apă. Fiecare curte este practic acoperită cu folie din polietilenă, aşa că doar imobilele mai înalte ies în evidenţă, ca nişte insuliţe în uriaşa întindere lucitoare.

Nici comerţul nu este unul tipic în sat. „La noi sunt mai multe magazine de folie şi de alte lucruri necesare agriculturii, decât magazine obişnuite”, glumeşte primarul.

Cât despre magazine de legume, cui îi trebuie, când 99,99% dintre mătcaşi au propriile solarii şi grădini de zarzavaturi? Ca urmare, totul a fost condensat într-o întinsă piaţă angro, unde sunt sute de standuri şi de unde cumpără pieţarii şi aprozarele, cale de şapte-opt judeţe. În rest, se vinde cu tirul. Nu cu lada sau cu baxul. Pur şi simplu, cu zecile şi sutele de tone, căci mătcaşii, ocupaţi cu producţia, nu prea au timp să stea la tarabă şi să vândă cu kilogramul. „Aşa a fost mereu aici la noi. Noi nu suntem pieţari, ci producători serioşi, de pe mâinile cărora iese producţie serioasă, nu câteva fire de ceapă din fundul curţii, cum e prin alte locuri”, spune, cu mândrie, legumicultorul Ionel Dobrea.

O tradiţie izvorâtă în temniţele comuniste

O altă particularitate neobişnuită a comunei Matca este aceea că tradiţia legumiculturii nu este, ca în restul bazinelor de profil din România, venită de peste veacuri. Aici nu s-au aciuat, ca prin alte părţi, bulgarii şi sârbii, ci ocupaţia a pătruns în comunitate cumva bizar. De fapt, se spune că primul solar a fost construit de un fost deţinut politic, care a deprins meseria de la un coleg de celulă, închis la rândul lui tot pentru că nu era pe placul stăpânirii comuniste. Povestea primului proprietar de solar din Matca o spune chiar nepotul unui dintre primii localnici care s-au apucat de neobişnuita (pe atunci) formă de cultivarea a pământului. Se numeşte Dorin Istrate şi este, pe lângă legumicultor, şi comerciant de seminţe şi substanţe pentru agricultură.

Pionierul se numea Haralambie Chicoş şi a fost cel dintâi care a ridicat un solar în sat, prin 1971. Se spune că era un om foarte cult, care se pricepea cam la de toate. Făcuse liceul economic la Bârlad, dar pentru nu prea era de acord cu comunismul a ajuns deţinut politic. „Nenea Haralambie a întâlnit, în puşcărie, pe cineva care era de loc din Balta Doamnei, Prahova, de la care a învăţat, doar în teorie, cum se face un solar, cum se cultivă legumele pentru piaţă. Eliberat din închisoare, prin 63 sau 64 a început să meargă şi să aducă răsaduri din Balta Doamnei, după care, în 1971, a construit primul solar. De la nenea Haralambie s-a molipsit vecinul de peste drum şi şi-a făcut şi el solărel. Şi tot aşa”, povesteşte Dorin Istrate.

Un alt izvor de pricepere a venit dinspre zona Giurgiului, prin intermediul unui sătean pe nume Ilie Haplea, care în timpul celui De-al Doilea Război Mondial a deprins tehnologia de la bulgarii din Daia. „Unii, care voiau să ştie mai multe, s-au dus pe acolo şi mai încoace, spre zilele noastre, în documentare”, spune Dorin Istrate.

Mâncatul de seminţe, „ocupaţie” fără candidaţi

Şi mai există un lucru cam ciudat la Matca. Nu prea sunt asistaţi social. „La noi sunt doar vreo 30-40 de persoane la ajutor social. Sunt oameni bolnavi, care nu pot munci. În rest, toată lumea e la muncă, nu la întins mâna”, spune primarul Nelu Costea. Ce-i drept, pe uliţele satului nu-i prea multă mişcare. Doar copiii care vin sau se duc la şcoală pot fi întâlniţi. În rest, toată lumea e în solar. Legumele nu aşteaptă, n-au răbdare.

Şi ar mai fi un detaliu, poate uşor hazliu. Tradiţia moldovenească a băncii de la poartă, pentru mâncat seminţe de floarea soarelui, nu a prins rădăcini la Matca. „Ai noştri nu au timp de bârfă şi de mâncat seminţe. Din timpul pierdut vine sărăcia! Dacă şi în restul României ar munci lumea măcar 50% din ce muncim noi, aici, ţara noastră ar fi departe, domnule. Ar fi bogăţie mare”, este categoric Nelu Costea.

Interesant este şi faptul că acest mare bazin legumicol a apărut pe un teren atipic, pe unde nu trece un curs de apă din care să se alimenteze grădinarii. Nici măcar sistemul de irigaţii de tip socialist nu a fost finalizat (lucrările au fost abandonate în 1989, la stadiul de 80%, iar sistemul nu a funcţionat vreodată). Aşa că plantele din solarii sunt udate cu apă scoasă din puţuri individuale şi apoi circulată prin sisteme moderne, care includ încălzirea, amestecul cu nutrimente şi irigarea prin picurare. Fiecare solar are sistemul lui de irigaţii, sistemul lui de încălzire şi, desigur, secretele lui.

Pământul e scump pentru că-i muncit

Pământul este teribil de scump la Matca. În vecinătatea aşezării, unde sunt concentrate 99% dintre solariile din comună, hectarul depăşeşte 30.000 de euro. Este cel mai scump teren agricol din România şi printre cele mai scumpe din Europa. Bunăoară, în Olanda sau în Franţa hectarul de arabil este între 12.000 şi 18.000 de euro, adică de două-trei ori mai ieftin decât la Matca. Mătcaşii ştiu şi de ce a ajuns preţul aşa de sus. „Munca întregii comunităţi i-a dat valoare terenului. Poţi să te duci să cumperi teren mai ieftin în altă parte, însă nu se mai cheamă că faci roşii sau castraveţi de Matca”, spune Nelu Costea.

Cât priveşte cantitatea de legume produse la Matca, nu există nepărat o cifră exactă, ci doar estimări. Ar fi undeva cam la 80.000 de tone de legume de solar şi peste 120.000 de tone de legume de câmp. Pe an, de aici pleacă, aşadar, către lumea largă, aproximativ 200 de milioane de kilograme de legume. Jumătate ia calea exportului. Imens! „Vin polonezii şi iau castraveţi de la noi. Au discutat pe internet în engleză cu cineva de pe-aicea. Ei au fabrică la ei în Polonia şi vor castraveţi mulţi. Îi pun la borcane şi îi duc în Lituania, în Germania şi nu mai ştiu unde. Se culeg în jur de 400-500 de tone de castraveţi pe zi, aici la Matca”, povesteşte mătcaşul Ionel Dobrea.

Interesant este şi că potenţialul zonei tinde să se schimbe un pic, căci mătcaşii (şi nu doar ei) au înţeles că nu pot sta la nesfârşit la mâna fluctuaţiilor din piaţă şi că le trebuie spaţii de depozitare profesionale. „Au început să apară şi pe la noi depozite frigorifice, linii de sortare şi de ambalare. Deocamdată nu este cine ştie ce, însă este un pas important. Aşa cum îi ştiu pe mătcaşii mei, ideea se va extinde în curând la scară mare”, este de părere primarul comunei.

Cât priveşte aşteptările de la guvernanţi, oamenii din Matca sunt fermi: legi mai bune contra monopolului supermarketurilor, ajutor pentru investiţii în tehnologie şi, nu în ultimul rând, infrastructură rutieră, căci drumurile româneşti, mai ales în zona asta de ţară, sunt praf şi pulbere.

adevarul.ro

[dcp100168]

Satul cu cel mai scump teren agricol din România. „La noi nu există săraci. Toată lumea munceşte!“

Localitatea Matca din Galaţi poate fi rezumată simplu: 12.000 de suflete, 3.000 de ferme legumicole, 1.000 de hectare de solarii, 200 de milioane de kilograme de legume pe an (13,5% din consumul românilor), 50 de milioane de ouă şi preţuri-record de 40.000 de euro pe hectarul de teren agricol.

În ultimele decenii, satul gălăţean Matca a devenit, alături de la fel de faimoasele aşezări legumicole de la Dăbuleni, Vidra sau Băleni, un soi de brand de ţară. Căci faima legumelor produse de mătcaşi (să nu uităm că satul cu 12.000 de suflete din sudul Moldovei este responsabil cu producerea a 8% din volumul naţional de legume cultivate în spaţii protejate) a depăşit demult graniţele, ajungând, odată cu tirurile încărcate cu castraveţi, roşii, vinete şi altele, în peste 20 de ţări ale Europei.

Nicăieri în România n-o să găsiţi o aglomerare mai mare de solarii într-o singură localitate. La Matca sunt 1.000 de hectare de teren sub folie din polietilenă, la care mai trebuie adăugate încă mai bine de 2.000 de hectare de legume cultivate în câmp, vreo 1.000 de hectare de pepeni şi cam 5.000 de hectare cu cereale şi plante tehnice.Din februarie şi până pe la sfârşitul lui noiembrie, la Matca e nebunia de pe lume. Sute de maşini, zeci de tiruri (în vârfurile de producţie se ajunge şi la peste 100 de tiruri încărcate pe zi), „survolează” comuna şi pleacă spre cele patru zări cu marfa produsă de fermierii locali. În total, de aici se vând, anual, în jurul a 200 de milioane de kilograme de legume, adică peste 10 kilograme pentru fiecare român. În fapt, comunitatea legumicolă de aici (care numără peste 2.000 de mici fermieri) produce 15% din legumele româneşti destinate comercializării şi acoperă circa 13,5% din consumul românilor (media naţională fiind de 74 de kilograme de legume pe cap de locuitor).

Pământ mai scump ca-n Franţa sau Olanda

Deloc surprinzător, la Matca pământul este foarte scump. Ultimele tranzacţii de teren arabil cu destinaţia pentru legumicultură arată că hectarul a depăşit 15.000 de euro, adică peste preţurile din regiunile bogate ale Franţei sau Olandei. Ba chiar în zona din apropierea drumului judeţean ce leagă satul de Tecuci s-a ajuns să se vândă terenuri pentru agricultură la peste 40.000 de euro hectarul, sumă record pentru Europa. „Pare un preţ mare, dar nu se poate spune că nu merită. Până la urmă, piaţa face preţul. Pământul are căutare la Matca. Fermierii noştri se perfecţionează, învaţă lucruri noi, se extind. Tradiţia la noi este să cultivi în zona rezidenţială, aşa că este de înţeles de ce este aşa de scump terenul”, spune Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Legume  Matca.

Atâta doar că rar găseşti pământ de vânzare în zonă, cu toate că localitatea s-a extins exploziv în ultimele două decenii, când a câştigat peste 1.000 de hectare (aproape că s-a lipit de oraşul Tecuci), acoperite acum de solarii şi vile parcă scoase din cărţile de arhitectură.

Un element interesant este că activitatea de cultivare a legumelor se concentrează în zona locuită. Văzut din depărtare, satul pare un uriaş lac, căci 99% din teren este acoperit cu polietilenă ce sclipeşte în soare. De altfel, în localitate nu există noţiunea de ogradă, căci fiecare centimetru de teren, până în marginea prispei, este acoperit de solarii cu legume. Până şi în curtea şcolii, a dispensarului şi a primăriei există spaţii cultivate, în regim protejat, căci legumicultura este, la Matca, un mod de viaţă. Nu se poate fără, toată lumea se ocupă, produce, vinde, se perfecţionează. „Toată lumea de la noi are solarii, fie că vorbim despre fermieri sau despre profesori ori salariaţi ai primăriei. Doar copiii şi bătrânii neputincioşi nu muncesc în solarii. La noi nu există venit minim garantat. Nu avem săraci. Lumea munceşte”, spune primarul Nelu Costea, el însuşi un priceput fermier.

Legumicultura nu-i tot

Chiar dacă există tendinţa a crede că mătcaşii sunt doar nişte ţărani care au făcut o obsesie pentru solarii, lucrurile nu stau deloc aşa. De fapt, prospera aşezare are cam de toate. La marginea ei se află una dintre cele mai performante ferme agricole integrate din România (Agrimat SA Matca), unde studenţii la agronomie vin deseori să vadă cum se face producţie ca la carte. Şi nu văd doar culturi tradiţionale (grâu, porumb, floarea soarelui – la care se ating an de an producţii de excepţie), ci şi fructe (societatea are o livadă impresionată şi este una dintre puţinele firme româneşti care exportă cireşe şi vişine în spaţiul ex-sovietic), dar şi o foarte modernă fermă de vaci de lapte, ce livrează producţia unuia dintre cele mai mari branduri mondiale în domeniu. Este de spus că ferma de vaci a devenit cunoscută în toată Europa după ce managerul Agrimat, inginerul Gavrilă Tuchiluş, a montat aer condiţionat în grajduri şi o instalaţie de sonorizare prin care joianelor li se transmite muzică simfonică.

La Matca există şi o fermă mare de creşterea găinilor ouătoare (responsabilă cu producţia a peste 50 de milioane de ouă pe an), o fabrică de folie din polietilenă, mai multe ateliere de mobilă şi, mai nou, câteva depozite frigorifice care fac şi procesarea, sortarea şi ambalarea producţiei de legume. De altfel, aşezarea tinde tot mai mult să arate ca un soi de oraş. 

Străzile au fost asfaltate, toată lumea are apă curentă şi canalizare, au apărut utilităţi urbane. Dacă în urmă cu două decenii, când apărea primul service auto, lumea se  cam minuna, acum, când în localitate sunt peste 5.000 de autoturisme, 200 de camioane, 500 de tractoare etc, pare de domeniul firescului să existe mai multe service-uri ultramoderne, staţie de inspecţie ITP, reprezentanţe ale celor mai mari firme din lume în producţia de seminţe, pesticide, piese de schimb şi altele.

La un pas de o catastrofă legumicolă

Însă lucrurile nu sunt mereu în tonuri de roz la Matca. Anul 2017 este un exemplu în acest sens căci, după ce visolul şi ninsorile din ianuarie au produs pagube însemnate solariilor, „viscolul de o zi” din aprilie a făcut şi el prăpăd. Peste 100 de hectare de solarii au avut de suferit, fie pentru că vântul violent a smuls şi rupt folia, fie pentru că acestea au cedat sub greutatea zăpezii.

Florinel Ciocan, unul dintre cei mai cunoscuţi cultivatori de legume din zonă, spune că din fericire nu a fost  ger, căci altfel era o catastrofă. „Am avut mare noroc de temperatură. N-a fost foarte frig, iar zăpada a fost apoasă şi a alunecat repede de pe solare. Două grade în minus să fi fost şi zăpada ar fi avut mai multă aderenţă şi n-ar mai fi alunecat. Dacă s-ar fi întâmplat aşa, toate solarele din Matca ar fi fost, astăzi, la pământ”, spune legumicultorul. Însă dacă viscolul a fost blând cu fermierii, nu acelaşi lucru se poate spune despre compania de furnizarea a electricităţii, care a avut nevoie de cinci zile pentru a repara avariile la reţeaua electrică. În acest timp, legumicultorii (în zonă legumele se irigă cu apă extrasă cu pompe electrice din puţuri de mare adâncime) au fost în pragul disperării, fiind nevoiţi să facă rost de generatoare pentru a salva recolta. „A explodat vânzarea de generatoare electrice în magazinele de la Tecuci, Bârlad, Focşani şi Galaţi”, spune Florinel Ciocan.

Ce le lipseşte totuşi

Mătcaşii au cam de toate. Matca este, probabil, una dintre cele mai performante aşezări rurale din România, care nu doar că-şi acoperă consumul la aproape toate cele necesare, dar şi trimite către restul ţării şi în străinătate producţie (calculând aici legumele, cerealele, ouăle, carnea, fructele şi laptele) în valoare de peste 200 de milioane de euro anual. 

După un singur lucru tânjesc: să aibă propria fabrică de conserve. Un obiectiv îndrăzneţ, însă, din câte spune preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Legume, realizabil în câţiva ani.

adevarul.ro