Legumele de Matca - marcă înregistrată

[dcp100168]

Lungul drum al roşiei de Matca

Roşia care pleacă din solarul unui producător din Matca costă doi lei kilogramul. Din păcate, lipsa unei asociaţii a producătorilor din zonă face ca, de cele mai multe ori, roşia de Matca (comună situată la nici două ore de Galaţi) să ajungă pe masa noastră numai prin intermediari şi aproape de două ori mai scumpă. Am vorbit despre această situaţie cu primarul comunei Matca, Nelu Costea.

- Când vorbim de Matca, unul dintre cele mai importante bazine legumicole ale ţării, gândul ne duce imediat la producătorii de aici, la roşiile, castraveţii şi ardeii de Matca. Cum se văd lucrurile de aici, din interior?
- Ştiţi cum e, văzut de pe Lună, Pământul pare frumos. Lucrurile din inima acestui bazin legumicol stau cu totul altfel, văzute din exterior. La multitidinea problemelor şi a nevoilor pe care le întâmpină producătorii locali trebuie găsit un numitor comun cu Ministerul Agriculturii. Partea cea mai delicată a lucrurilor nu este producerea în sine a produselor din bazinul legumicol, ci desfacerea lor, pentru care niciun guvern, indiferent de coloratura politică, nu a reuşit să găsească soluţii. Ideea foarte bună cu acel procent de raft pentru produsele româneşti în marile magazine trebuie aplicată cât mai consistent, pentru că, într-adevăr, producătorii ajung greu în hipermarketurile respective. Este şi o problemă a legumicultorilor, pentru că ei încă nu au conştientizat, cel puţin în zona noastră, avantajul şi necesitatea asocierii, indiferent de forma juridică. Una e când ai o voce puternică ce reprezintă interesele şi problematica zonei şi alta e să te duci de unul singur să negociezi un contract cu un hipermarket. Aici încă e mult de lucru.
- Există acel program al Ministerului Agriculturii, cu 3.000 euro pe metrul pătrat de solarii, care a fost accesat deja de mulţi mătcaşi.
- Este un lucru bun, dar măsura ar trebui dusă în aşa fel încât să vedem şi trasabilitatea produsului. Adică el pleacă de la producătorul local şi ajunge în piaţă, în supermatket, dar să vedem că e al nostru. Acei 3.000 de euro încurajează producătorul, dar nu încurajează şi distribuţia. Nici în pieţe nu vezi disponibilitatea de a aloca o zonă anume doar pentru producătorii locali.
- Asta este hiba în general în România, că producătorii locali nu prea sunt încurajaţi.
- Bineînţeles. Oamenii, întâmpinând anumite probleme de organizare în pieţe, nu pot pătrunde şi atunci asta îi dezarmează. Îşi spun că decât să mă duc să stau cu săru-mâna pe-acolo... Sau îţi dă la piaţă o zonă unde nu vine nimeni, fără vad comercial, iar oamenii renunţă şi preferă să vândă de acasă diverşilor intermediari. De aceea, produsul nu ajunge din bazinul legumicol direct pe tarabă, pentru consumatorul final. Aici pierde şi consumatorul, pentru că el cumpără un produs mult mai scump decât dacă l-ar fi luat direct de la producător.
- Şi aici ajungem la problema că nu sunt suficiente spaţii de depozitare, care să permită vânzarea acestor produse pe o perioadă mai lungă de timp.
- Tocmai de aceea am fost într-o vizită de lucru, să-i spun aşa, în Bucureşti, în Piaţa Matache, o piaţă refăcută de la A la Z. Acolo este o piaţă cu tot ce trebuie, adică inclusiv aceste spaţii de depozitare subterană, pe anumite cantităţi, de la cinci până la maximum şapte-opt tone de marfă. Producătorul are un avantaj enorm, adică nu mai e nevoit să aducă marfă în fiecare zi. O aduce la săptămână sau în funcţie de ciclul de producţie, o depozitează şi o vinde el, în mod direct, consumatorului final. Raportându-ne la piaţa Galaţiului sau la cea a Tecuciului, aici avem doar o piaţă de tarabe, fără spaţii de depozitare. Probabil că şi din cauza asta nu este încurajat acest tip de comerţ.
- Există totuşi un întreprinzător care a construit un depozit în zonă, dar am înţeles că nu prea este folosit?
- Sunt mai mulţi întreprinzători care au construit, nu doar unul. Cel la care bănuiesc că vă referiţi dvs este pe raza UAT Tecuci şi nu-l foloseşte efectiv pentru scopul pentru care l-a construit.
- De ce?
- Pentru că se loveşte de aceeaşi poveste pe care am discutat-o la început. Vorbim de neasocierea producătorilor din zonă. Dumnealui, ca depozit, trebuie să discute cu o entitate. Trebuie să am doar un sortiment de tomate când mă duc şi fac un contract cu o terţă persoană. Dacă am avea înţelepciunea să ne organizăm în zonă pe una, două sau trei asociaţii, te-ai putea duce să faci un plan al culturilor, în care să organizezi producţia şi să ştii clar ce contracte poţi avea în 2018. Îţi faci acel plan al culturilor, în care ştii în proporţie de 80 la sută ce cantităţi poţi scoate, ce produse şi ce tipologie de produse.
- Câte depozite sunt în zonă?
- Acesta despre care am vorbit, care este foarte mare, cu încărcare tiruri, şi încă trei-patru mai micuţe. E un lucru bun că au început să se construiască aceste depozite şi că au început să fie folosite de unele societăţi comerciale, din care unele mai fac şi export.
- Problema asta cu asocierea este veche. Până la urmă, cine-i opreşte pe oameni să se asocieze?
- Neîncrederea. La început, au fost păcăliţi de oameni veniţi din exterior şi de atunci au mers într-un val de negativism. În consecinţă, ne aflăm efectiv de unde am plecat.  

"Patria legumelor", în stare incipientă

Se pare că, încetul cu încetul, producătorii din Matca şi-au dat seama că trebuie să se asocieze, pentru a se putea dezvolta. Directorul executiv al Direcţiei Agricole, Doina Ragea, spunea recent că în comună s-a înfiinţat o cooperativă, "Patria legumelor", în scopul construirii unui depozit pentru legume-fructe, prin intermediul Fondului Suveran de Investiţii, prin care statul vine cu 51 la sută, iar beneficiarul cu 49 al sută. Fondul Suveran poate fi accesat doar de astfel de cooperative, constituite din minimum cinci membri, ca să poată susţine mai uşor investiţia, spunea Doina Ragea. Primarul Nelu Costea ne-a confirmat înfiinţarea acestei cooperative, dar ne-a spus că "Patria legumelor" se mişcă greu şi că încă e în stadiu incipient de organizare. 

Câte gospodării, atâţia legumicultori

Tradiţie moştenită din tată-n fiu, legumicultura este "religia" dominantă în comuna Matca. E mai uşor să spui câţi mătcaşi nu sunt producători, decât câţi sunt. Din cele aproape 4.000 de gospodării din comună, aproape o mie au aplicat pentru programul derulat de Ministerul Agriculturii, de 3.000 de euro pentru fiecare mie de metri pătraţi cultivaţi în sere şi solarii. Într-o primă tranşă au depus dosare 485 de mătcaşi, care au şi primit banii, iar alţi 500 vor primi ajutorul în noiembrie. 

[dcp100168]

Matca României

de Viorel Ilişoi

E altă lume acolo, în Matca. O lume unde mâinile, neștiind să stea întinse la pomană, nu au hodină. Un loc unde pământul a uitat de bălării și scoate hrană multă și bună.

Acolo, sătenii prind soarele cu năvoade de celofan și-l mută puțin câte puțin în legumele lor, cu care umplu apoi țara și continentul.

Dacă ai mâncat o roșie bună, un castravete care ți-a plăcut, un ardei cumpărat din piață, se prea poate să fi fost din Matca. Cornul abundenței are capătul acolo.

E satul unde freamătul subtil al viitoarei recolte nu încetează niciodată. Un sat unde pe ulițe uruie 10.000 de mașini.

Nu-i vreo minune la mijloc, nu-i vreo bruscă și suspectă revărsare de bani din sacii vreunui magnat de carton. Acolo, de generații, se muncește. Nimic altceva.

E chiar atât de puțin, doar muncă, și asta e totul.

Cum vii dinspre Cudalbi, pe un drum județean neobișnuit de bun pentru județul Galați − care pare să fi strâns avid cele mai periculoase gropi în asfalt −, te oprești pe coama dealului Chicera şi vezi, la picioarele tale, nemaivăzutul.

Matca e jos, în vale, înconjurată de un brâu de coline lutoase. Pare că cerul tulbure, într-o zi ploioasă, s-a lăsat cu totul în jos și s-a așternut ca o prelată peste sat.

Sunt solariile sătenilor, din celofan, unul lângă altul, cât vezi cu ochii.

E o mare de folie transparentă, cu valuri încremenite, ce umple toată valea. Ici și colo se mai ițește vreun acoperiș de tablă, dar, sub cerul înnorat, diferențele de culoare se estompează și totul pare făcut din celofan − mii și mii de hectare de peisaj ireal, ca o colonie înjghebată de pionieri într-un ținut străin.

Un râu mic, Corozelul, taie așezarea în două. Și alte râuri mai mari, de metal, se ramifică peste tot. Sunt mașinile mătcașilor, cum își zic ei, într-o curgere continuă chiar și în această zi ploioasă de sfârșit de an.

Din amestecul de case şi solarii se mai disting turlele bisericilor, şi cam astea ar fi reperele unui sat ca niciun altul: munca, bunăstarea și credința.

Doar atât dacă trasezi pe harta virtuală a localității, ai și scos-o din România. Sau cel puțin din acea Moldovă a sărăciei proverbiale, Moldova caselor de lut, a gardurilor șubrede, a ulițelor noroioase, Moldova bolii, a alcoolului mult şi ieftin, săraca și abandonata țară a Moldovei.

Din marginile Mătcii în sus începe Vasluiul. "Cică vine un vasluian..." Așa încep bancurile cu vasluieni din folclorul nou.

Așa poate începe și povestea muncii pe brânci a moldovenilor din Matca. Cică niște vasluieni au venit în Matca...

Nu cică, fiindcă ei chiar au venit. Acum 3-4 ani. Treizeci de gospodari aleși de prefectul Vasluiului să vadă legumicultura din Matca și apoi să facă la fel la dânșii acasă.

Au stat câteva zile, povestește primarul Nelu Costea, au văzut minut cu minut ce se întâmplă într-un solar, cum se muncește, cu ce se mânâncă legumele de Matca, și, la final, au zis: e prea greu, nu-i de noi!

Nici măcar unul dintre micii fermieri veniți în schimb de experiență n-a zis atunci, pe loc, că s-ar apuca de așa ceva. Și nici după aceea.

Tehnologia se exportă, oamenii sunt dispuşi să împărtășească din secretele lor, fonduri se pot obține prin credit sau prin programe guvernamentale, dar transferul de hărnicie e imposibil.

Ce-l face pe om să fie harnic, să trudească de dimineața până seara frânt de șale, aplecat deasupra răsadurilor, cu mâinile în gunoi, e greu de spus.

Poate câștigul, poate educaţia, poate siguranța zilei de mâine, poate nevoia de sens − adică să crezi că ăsta e rostul tău pe pământ, să faci mâncare pentru alții −, poate toate la un loc.

Oricare ar fi explicația, cu siguranță mătcașii învață din tată-n fiu rostul muncii. Din anii '50 încoace, de când s-a început cu legumicultura în sat, toți fac asta și au grijă ca și copiii lor tot în solarii să lucreze.

Nu se știe exact cum a intrat castravetele în sat. Și nici nu contează. Se spune că primul solariu l-a ridicat un fost deținut politic, stabilit aici după eliberare, și că alţi săteni s-au luat după el când au văzut ce căutare au legumele lui.

Povestea acelui pionier, Haralambie Chicoș, e încețoșată. Sătenii nu-și mai amintesc de el și pare că nici nu vor să atribuie cuiva începutul. Spun că ei așa s-au pomenit din tată-n fiu: cu solarii în curte. E o tradiţie care le aparține tuturor.

Sunt 4.000 de familii, ceva peste 12.000 de oameni în Matca - comună formată din această singură localitate; peste 10.000 se ocupă cu agricultura.

Vreo 4-500 sunt funcționari, profesori, angajați pe la firme private. Până și copiii, când se întorc acasă de la una dintre cele cinci școli din sat, robotesc prin solarii, fiecare după puterile lui.

În Matca se plătesc doar 35 de ajutoare sociale, ceea ce înseamnă foarte puțin pentru o localitate cu 4.000 de familii. Sunt bătrâni și bolnavi care chiar nu pot munci. E o rușine să fii în putere și să nu pui mâna la treabă.

Nu există șomeri în Matca. Toți muncesc, sunt înscriși ca producători particulari, au întreprinderi individuale sau persoane fizice autorizate. Plătesc impozite la stat.

Dai cu tunul și nu găsești pe cineva cu ziua. Puținii zilieri sunt din alte sate. Sunt greu de găsit și mai ales greu de păstrat, fiindcă, se plâng mătcașii, își iau tălpășița cum dau de greul muncii în solar.

Nu știu dacă mai există în România o întreprindere sau un loc unde 10.000 de oameni să facă, toți, același lucru, în același timp.

Numărul îmi dă fiori și mă uit neîncrezător în ochii primarului Nelu Costea. Poate vrea să impresioneze.

Dar nu, e adevărul adevărat. Îl poate și proba, căci îi are înscriși pe toți în catastifele primăriei. Le eliberează certificate de producător. Strânge impozite de pe pământurile lor.

E la al treilea mandat, cunoaște până la rădăcină ce se întâmplă în comuna lui.

Tot la primărie se adună și impozitele pe mașini. Sunt peste 10.000 de mașini înscrise în comună. La prima oră, eşti norocos dacă găseşti loc de parcare în centru. E o aglomerație de maşini ca în București.

Sunt gospodării unde, în spațiul îngust dintre casă și solariu, stau una după alta, de la poartă pân' la ușa casei, trei-patru mașini.

Una e pentru mers unde are omul de mers, una e pentru cărat legume, alta pentru materialele folosite la solarii.

Puține sunt limuzinele, căci oamenii din Matca știu prețul banului și nu cheltuiesc doar pentru a se făli. În Corod, satul vecin, de unde aproape toți cei buni de muncă au plecat în Italia, s-au înălțat case uriașe în care nu stă nimeni, iar în curțile pustii strălucesc mașini scumpe.

− Noi câştigăm cu greu banul aici − spune Vasile Matei, proprietar de solariu care a fost electrician la Focşani − şi nu-l zvârlim pe prostii. Ne luăm mașini ca să ne facem treaba cu ele. Ne facem case ca să stăm în ele.

Îi strângem pentru copii, să le facem un rost, de cele mai multe ori tot în legumicultură. Asta e o treabă costisitoare, îți trebuie mulți bani ca să te apuci de așa ceva.

Nu e ca la alții, care au un hectar de la tata, pun un cal la plug, ară, apoi azvârle niște grăunțe din poală și fac producție cât să mănânce ei și să hrănească un porc.

Aici e tehnologie, nene, e cheltuială mare. Așa. Și mai cumpărăm pământ. E puțin pământul la noi și foarte scump.

Matca e poate singurul sat din România unde există un cimitir de mașini. E chiar în centru, o curte uriașă, plină cu carcase uzate clădite una peste alta până la câțiva metri.

Ajung aici pentru că mătcașii le cumpără îndeosebi la mâna a doua, mai mult sau mai puţin trambalate, și li se strică repede pe drumurile proaste.

Cu toată prosperitatea, doar 25 dintre cei 128 de kilometri de drumuri comunale sunt asfaltați. Parcă e o boală românească această fugă de asfalt, de autostrăzi, de construcțiile civile.

Asta îi nemulțumește pe mătcași. Ei, pentru cele peste 10.000 de mașini ale lor, plus miile de pompe de udat culturile, cumpără zilnic mii de litri de combustibil de la cele cinci benzinării din sat. Cinci! Câte nu sunt pe nicio autostradă românească din cap în cap.

În prețul combustibilului intră și niște bani pentru drumuri, care nu s-au făcut niciodată. Nimic din cheltuiala pe benzină nu se întoarce la ei, totul se duce la bugetul de stat, de unde se topește în neantul unei administrații corupte și indolente.

Și cum n-a văzut România autostrăzi în aproape 30 de ani după Revoluție, așa n-a văzut nici Matca ulițe asfaltate.

Cel mult pietruite – și nu toate, și nu neapărat bine, poate doar ceva pietriș zvârlit din mersul mașinii, atunci când sătenii nu și-au pietruit singuri drumurile ca să poată ajunge la solariile din câmp.

E peste tot un noroi și-o bălteală, o mizerie care ţâşneşte şi împroașcă de-ți vine să-ți iei lumea în cap. La ce bun să muncești atâta dacă nu reușești decât să-ți construiești o insuliță de prosperitate și confort într-o mare mocirlă?

− Pompele de stropit consumă și ele mult combustibil. În benzina asta intră și o taxă care ar trebui să ajungă la construcția și la întreținerea drumurilor, deși pompele noastre nu folosesc infrastructura rutieră. Ori ne fac drumuri, ori să se ducă dracului!, spune, cu năduf, Vasile Matei.

Tot pământul comunei, bunul ei cel mai de preț, înseamnă 8.758 de hectare. Scăzând drumurile, apele, terenurile publice, pământul de sub case, rămân 8.047 de hectare pentru agricultură.

O palmă de pământ nu e lăsată pârloagă. Numai în pământul de sub unghii și din crăpăturile palmelor nu se cultivă legume.

În sat nu se mai vinde nici o parcelă, iar în câmp, hectarul ajunge și la 40.000 de euro, mult peste prețul cu care se vinde în zonele rezidențiale "de fițe" din jurul Bucureștiului.

Să ai o bucățică de pământ arabil în Matca e ca și cum ai avea acoperire în aur la bancă.

Casele par înghesuite, strânse una într-alta ca niște curci în ploaie, tot spațiul dintre ele fiind folosit pentru solarii.

Poate și de aceea mătcașii nu-și fac palate, ca vecinii din Corod. Ar avea cu ce, dar atunci ar reduce din terenul producător, și-ar tăia singuri veniturile de dragul unui confort de care nu par să fie atrași foarte tare.

Dacă vezi pe undeva, pe la margine, un căsoi care urmează să se ridice cu grozăvie peste sat, sigur e al cuiva care a făcut bani repede în străinătate. Sunt puțini aceștia, poate două sute. Foarte puțini în comparație cu alte sate din jur, rămase pustii după exodul sătenilor.

Dar și dintre aceștia, mulți s-au întors și, cu banii strânși afară, au cumpărat pământ și s-au apucat de agricultură ori au deschis firme de construcție, de transport, de aprovizionare.

Tot în Matca este o mare fermă zootehnică, Agrimat, una dintre cele mai mari din țară, continuatoarea vechiului IAS.

Și nici CAP-ul nu a fost distrus, cum s-a întâmplat mai peste tot în restul țării, ci a fost păstrat și dezvoltat. Acum, aici e o mare crescătorie de păsări. Gunoiul de la aceste ferme ajunge în solarii. Totul a fost făcut cu multă chibzuință.

În jurul muncitorilor de rând din solarii, cei care umplu tarabele cu legume, în țară și în Europa, s-au dezvoltat 30-40 de firme care, la rândul lor, au sute de angajaţi.

Sunt șase farmacii fitosanitare, fiindcă e nevoie de tratamente chimice pentru culturi. Este un punct de lucru RCS-RDS, ceea ce nu am mai văzut în mediul rural, rețeaua Profi și-a deschis aici un magazin, chiar și marele eMag are un punct de lucru în Matca.

Aici se fac bani, deci vin comercianții, vin serviciile. Trebuie gunoi de grajd – și cineva trebuie să-l aducă de undeva. E nevoie de lemne pentru construcția solariilor și pentru încălzire.

Sute de tone de folie de polietilenă, semințe, lădițe, țevi, robinete, cuie, piese de schimb – toate se găsesc la cele 11 magazine din comună.

− De pe urma noastră trăiește și Tecuciul, practic lipit de Matca, spune Geo Borza, administratorul public al primăriei. Industria orașului s-a prăbușit.

Dar Tecuciul e plin de comercianți care îi așteaptă pe mătcași să-și cheltuiască banii pe orice, de la alimente la îmbrăcăminte, televizoare, tot ce are omul nevoie prin casă, prin curte. Munca noastră întreține, practic, toată zona.

Geo Borza, al cărui nume trezește rezonanțe plăcute pentru reportaj, are un simț de observație ascuțit. Ce îi lipsește comunei să înflorească cu adevărat este o fabrică de prelucrare a legumelor.

− Păi e una la Tecuci, aproape, le arunci roșiile direct în malaxor.

− Dar, dar cei de la Tecuci folosesc foarte puțin producția locală. Preferă să aducă butoaie cu concentrat de tomate din China, adaugă făină, arome și ce mai pun ei acolo și gata, au făcut ketch-up românesc. Dacă noi am avea o secție de ambalare și o fabrică a noastră, am reuși să valorificăm superior producția. În felul ăsta am trage tot ce se poate din munca noastră.

Acum, marfa pleacă din Matca așa cum a fost culeasă de pe vrej.

În perioada de recoltare, piața de legume din Matca e plină. Vin camioane din Anglia, din Franța, Germania, Polonia, Lituania, în special după castraveți.

Vin angrosiști din toată țara și pleacă încărcați cu roșii, ardei, varză, vinete, ceapă, usturoi.

În Matca se produc anual mai mult de 10 kilograme de legume pentru fiecare locuitor al României. Dacă am ști exact câți mai suntem, calculul ar fi mai precis.

Oricum, peste 200.000 de tone de legume pleacă din Matca în țară și în străinătate.

Puțini mai sunt cei care pornesc prin țară cu marfa să şi-o vândă singuri. Asta înseamnă să plătească taxe în plus, de multe ori și șpăgi pentru a pătrunde în piețe, înseamnă și timp pierdut, și mai ales brațe de muncă irosite.

Un om care vinde la tarabă este un om lipsă în solar. Așa că majoritatea preferă să-și vândă producția en gros la piața din sat. Sunt câteva hectare amenajate de primărie.

Chiar și acum, la sfârșit de an, pe o ploaie nefirească pentru luna decembrie, câteva utilaje grele construiesc noi piste de asfalt pe care să staționeze camioanele. Vara, aici e o îmbulzeală de nedescris.

Angrosiștii fac prețul. Nu li te poți opune.

− În primul an, când m-am apucat eu de solar, prin 2010, 20011, am luat o mare țeapă, spune tânărul Dorinel Condrache.

Era să mă înec din prima. Când am plecat spre piață cu mașina plină de castraveți, era 4 lei kila. Când am ajuns acolo, scăzuse la 30 de bani și nici așa nu mai cumpăra nimeni.

Se zvonise că nu știu ce boală aveau castraveții, plecată de la spanioli, și o perioadă nu a mai vândut nimeni nimic pe la noi. S-au stricat sute de tone de castraveți.

După aceea s-a dovedit că n-a fost nicio boală, nimic, a fost doar o manipulare criminală ca să ne scoată pe noi de pe piață.

Ce vreau să spun e că piața asta e foarte schimbătoare, imprevizibilă, și asta face ca legumicultura să fie un fel de loterie.

După cum zâmbește când își povestește necazul de început, Dorinel Condrache − un zdrahon de 34 de ani care ar putea dărâma un solar cu o împingere de umăr − pare să fi ieșit finalmente în câștig la această loterie.

Ca tot mătcașul, a vrut să aibă bucata lui de pământ, să facă un solariu deasupra, să scoată legume. Așa că a plecat în Spania la muncă, tot în agricultură.

Fizicul lui performant, mâinile ca niște lopeți, deprinderea de a munci vârtos l-au ajutat să câștige binișor și să pună niște bani deoparte.

S-a întors acasă și s-a apucat de "legumit". Acum are două solarii de câte 20 de ari la marginea satului, spre care răzbim prin mocirlă.

Văzut din afară, de un nepriceput, un solariu pare ceva simplu și ieftin. Niște celofan întins pe niște pari. Dar nu e deloc așa. Trebuie pricepere să construiești ceva atât de fragil, dar care să reziste totuși la ploaie, la frig, la zăpadă.

Mulți s-au trezit cu solariile la pământ, doborâte de greutatea zăpezii, cu folia sfârtecată de vânt, arsă de soare, cu producția compromisă pentru că solariile construite prost nu păstrau căldura și umiditatea potrivite.

Dorinel, neavând bani pentru un meseriaș, s-a încumetat să-și ridice singur solariile. Și i-a ieșit, au rezistat. Costă peste 10.000 de euro să construiești un solar de 20 de ari și să cultivi în el.

Stâlpi, căpriori, șipci, folie, țevi, sobe, rumeguș, puț, pompă de apă, totul costă. Semințele se cumpără la bucată, nu la gram. Un pliculeț cu 1000 de semințe de roșii costă cam 150 de lei.

Când nu le ajung banii, mătcaşii iau credit. Sunt trei bănci în sat. De aceea vor banii jos când dau marfa; să nu aștepte o lună de zile, cât durează până plătesc hipermarketurile.

Așa că aproape totul se vinde în piața de legume din sat. Cu prețul stabilit, la înțelegere, de angrosiști.

N-ai ce face, vinzi marfa, că altfel se strică. Și ce pleacă din Matca cu un preț ajunge și de 6-7 ori mai scump în piețe și în marile magazine.

− Asta e rău, zice Dorinel Condrache: că oamenilor noștri încă le este frică să se asocieze. Poate că, printr-o formă de asociere, am reuși să pătrundem pe piața marilor magazine și să obținem un preț mai bun. Aici mai e încă de lucru.

În Matca miroase, ca peste tot în țară, a porc pârlit, a friptură, a cârnați. Sunt ultimele pregătiri pentru sfârșitul de an.

Tradițiile legate de acest moment au dispărut de mult. Calul, capra, banda lui Bujor, tot ce făcea sărbătorile frumoase la țară, s-au stins în vârtejul lumii de azi.

Ce nu se oprește niciodată în Matca e munca în solarii, aceste uzine fragile în care se lucrează continuu la hrana viitoare.

Ion Borza termină de tranșat porcul și se apucă de pregătit pământul pentru roșii.

Are 57 de ani. A fost lăcătuș-mecanic în Tecuci. Când fabrica s-a închis, s-a întors acasă, ca după o rătăcire, la agricultură. A umplut curtea și grădina cu solarii. A mai rămas o bucată mică, la poartă, pentru cele două mașini.

Pregătește acum un amestec de turbă, de pământ fin, de compost. Spune că face patul pentru roșii. Patul germinativ.

Mâna lui de țăran intră cu poftă în pământul afânat, întins pe niște mese de lemn din solar. Simte acolo seva plantelor încă închise în semințe. Îi place. Se bucură.

În primele zile din ianuarie, când românii încă vor mai petrece, el va pune, una câte una, 25.000 de semințe în pământ. Apoi, când din ele vor ieși niște plăntuțe firave, ca niște cornițe de melc, le va muta pe fiecare într-un păhărel de plastic.

Când vor crește și mai mari, le va muta în solarii. Până atunci, va avea grijă ca focul să ardă zi și noapte în soba făcută dintr-un butoi de tablă, să le fie cald semințelor, să nască.

Asemeni lui, oamenii din Matca se afundă cu mâinile până la coate în pământul bun. Parcă ar pune ceva din ei în pământ. Iarnă sau vară, zi și noapte, se lucrează pe sutele de hectare acoperite cu celofan.

Unu din cinci solarii din agricultura românească se află în Matca.

Dacă unu din cinci români ar munci ca oamenii din Matca, România ar fi departe. Și dacă ar iubi pământul la fel. Și dacă ar crede că a munci poate fi rostul unei vieți cu rost.

pressone.ro

[dcp100168]

Galațiul, pe locul 2 la tomate 

Județul Galați ocupă locul 2 pe țară în topul beneficiarilor programului național de sprijin pentru crescătorii de tomate.

Potrivit Ministerului Agriculturii, la nivel de țară numărul total al beneficiarilor este de 10.924, iar cei mai mulți provin din județele Olt (3.805), Galați (1.505), Giurgiu (1.427) și Dolj (1.326). Suma totală plătită este de peste 150 milioane de lei.

Programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, cu ajutorul căruia producătorii agricoli din România sunt susținuți se află în al doilea an de implementare, asigurându-se astfel necesarul de consum intern de tomate proaspete din producția autohtonă începând cu luna mai și până în decembrie. Pentru a fi eligibili la acordarea ajutorului de minim de 3.000 de euro/an pentru cultura de tomate, beneficiarii trebuie, printre altele, să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de cel puțin 1.000 mp, să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp, dar și să valorifice o cantitate de tomate de cel puțin 2.000 kg dovedită cu documente justificative.

expressdedunare.ro

[dcp100168]

(30 martie)

Probleme la prima producţie de castraveţi din an: Legumicultori, nemulţumiţi de preţuri. Oamenii se tem că vor avea pierderi

În serele din judeţul Galaţi au apărut primii castraveţi din acest an, dar producătorii se declară nemulţumiţi, deoarece preţurile nu sunt cele pe care le-au dorit, iar agricultorii se tem că vor înregistra pierderi. În plus, nopţile rămân friguroase, ceea ce îi obligă pe legumicultori să investească în lemne de foc.

Fermierii din zona Matca au ieşit pe piaţă cu primii castraveţi. Deşi se aşteptau să vândă la preţ de trufanda, legumicultorii spun că vânzările merg prost din cauza preţurilor. Producătorii încearcă să ţină de preţ în timp ce intermediarii refuză să cumpere la tarif de trufanda. De aceea, pe piaţă se adună cantităţi de castraveţi, iar preţurile se schimbă de la o zi la alta. Dacă la începutul săptămânii preţul castraveţilor era 8 lei/kg, joi legumele se vindeau cu 4,5 lei/kg.

Sorin Dragomir este unul dintre legumiculorii din Matca, iar anul acesta se aşteaptă la o producţie de 25 de tone de castraveţi. El se teme că preţurile mici îi vor da planurile peste cap. În plus, nopţile sunt friguroase, aşa că agricultorii sunt nevoiţi să încălzească serele, ceea ce creşte costul de producţie. „Aceştia sunt primii castraveţi obţinuţi anul acesta. Trufanda românească, din solariile noastre.Legumele nu au fost niciodată stropite, am folosit doar îngrăşământ natural. Sunt produse naturale, nu ca cele din import. Din păcate preţul este sub aşteptări. Facem foarte mult foc în sere din cauză că noaptea este foarte frig şi umezeală. Nu putem risca să pierdem acum recolta. Castraveţii au nevoie de multă căldură, iar vremea de afară nu ne ajută”, spune legumicultorul Sorin Dragomir.

Legumicultorii care ţin focul aprins în permanenţă consumă mii de lei doar pentru achiziţionarea rumeguşului şi a lemnelor. Totuşi, agricultorii nu au ce face deoarece pentru cei mai mulţi dintre ei legumele reprezintă principala sursă de venit. Ei îşi vând produsele în piaţa din Matca, locul în care ajung tiruri din toată ţara.

„Deocamdată merg mai prost pentru ca nu se caută. Comercianţii spun că e scump, noi nu putem mai ieftin pentru că am consumat şi lemne, rumeguş. Dacă nu sunt cumpăratori trebuie să coborâm preţul pentru că e marfa perisabilă, se strică. Eu am venit la piaţă cu câţiva saci de castraveţi. Este ora 12.00 şi nu am reuşit să vând nimic. Vin, se uită şi pleacă. Vor mai ieftin. Trufandale, dar degeaba. Preţurile sunt foarte mici. De la 8 lei la 4, 5 lei kilogramul de castraveţi şi tot o să scadă. În piaţă, intermediarii vin dar caută marfă ieftină”, se plânge producătorul gălăţean Ion Popovici.

Regiunea Matca din judeţul Galaţi este cel mai mare bazin legumicol din ţară. În zonă sunt peste 4.000 de producători, care cultivă legume pe 1.000 de hectare de sere şi pe 2.000 de hectare în câmp.

mediafax.ro

[dcp100168]

Au apărut primele roşii româneşti din acest an. Cu ce preţ se vinde kilogramul

În serele din judeţul Galaţi s-au copt primele roşii din acest an. Vânzările merg bine, însă producătorii nu sunt complet mulţumiţi, deoarece nu au reuşit să vândă la preţul dorit. Producătorii vând acum cu 7 lei kilogramul.

Fermierii din zona Matca au scos pe piaţă primele roşii. Deşi se aşteptau să vândă cu preţuri mai mari, intermediarii care ajung în piaţa en-gros din localitate nu vor să ofere preţuri de trufanda pentru legumele româneşti.

Cu toate acestea, preţurile se schimbă de la o zi la alta, pe măsură ce pe piaţă apar noi cantităţi. Dacă la mijlocul săptămânii trecute preţul roşiilor era 9 lei/kg, luni acestea se vindeau cu 7 lei/kg. „Astăzi, la noi în piaţă roşiile s-au vândut cu 7 lei, dar, de la zi la zi, preţurile diferă. Depinde de câtă marfă este. Acum este puţină şi preţurile se menţin încă mari. Sunt primele recolte de roşii. Peste câteva zile o să ies şi eu cu prima recoltă de roşii din acest an”, a spus legumicultorul Costică Chicoş.

Pe 25 februarie, familia Dragomir a plantat în solar 8.000 de răsaduri de roşii. Timp de aproape trei luni, zi şi noapte, legumicultorii au încălzit solariile pentru a asigura temperatura optimă. „Cheltuielile cu încălzirea se ridică la aproape 20.000 de lei. Acum, roşiile s-au copt şi sper să obţin o producţie de 3 kilograme pe fiecare plantă. Au fost temperaturi scăzute şi umezeală ridicată în pământ, sperăm ca plantele să nu fie afectate de mucegai”, a declarat fermierul.

Legumicultorii din Matca îşi vând produsele în piaţa din localitate, locul în care ajung TIR-uri din toată ţara. Producătorii locali urmăresc cu interes evoluţia preţurilor, deoarece mulţi dintre ei încă aşteaptă prima recoltă a anului. „Eu am plantat în seră 3.500 de fire de roşii. Peste o săptămână o să ies pe piaţă cu prima producţie din acest an. Estimez o recoltă de trei kilograme la fiecare plantă. Sunt legumicultori care au plantat mai devreme şi acum au ieşit cu roşiile pe piaţă. Sunt puţini acum. În prima zi s-au vândut cu 10 lei, însă preţul a coborât la 7 lei”, a spus agricultorul Joni Filimon.

Regiunea Matca din judeţul Galaţi este cel mai mare bazin legumicol din ţară. În zonă sunt peste 4.000 de producători, care cultivă legume în sere, pe 1.000 de hectare, dar şi pe 2.000 de hectare de teren, în câmp.

mediafax.ro

[dcp100168]

Matca: Trafic de substanțe toxice pentru culturi

Azi, 23 iunie a.c., polițiștii Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase au pus în executare 5 mandate de percheziție domiciliară, în cadrul unui dosar penal în care se fac cercetări pentru trafic de produse sau substanțe toxice, utilizarea oricăror produse de protecția plantelor neautorizate pentru culturi destinate comercializării și neluarea măsurilor de eliminare a substanțelor periculoase care au devenit deșeuri.

Perchezițiile au avut loc pe raza comunei Matca, la sediile a două societăți comerciale și domiciliile a trei bărbați, de 34, 36 și 63 de ani, bănuiți de comiterea acestor infracțiuni. Cu ocazia perchezițiilor, a fost găsită cantitatea de 350 de litri de produse pentru protecția plantelor, cu termenul de valabilitate expirat, pentru care persoanele în cauză nu au luat măsura neutralizării. De asemenea, polițiștii au ridicat, în vederea continuării cercetărilor, 1352 de litri și 400 de kg de produse pentru protecția plantelor, provenind din diferite state ale Uniunii Europene, neautorizate pentru piața din România, toate cu termenul de valabilitate expirat, precum și 8 kg de insecticid (praf) clasificat "foarte toxic" și 13,5 litri de insecticid clasificat "toxic".

La acțiune au participat polițiști criminaliști și luptători din cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale.

monitoruldegalati.ro

[dcp100168]

Războiul tomatei. „De ce aduc fabricile locale de conserve roşii din Turcia şi China când noi producem zeci de mii de tone în sere şi solarii şi le putem livra?“

♦ Primarul comunei Matca, cel mai mare bazin legumicol din România, spune că producţia de tomate din zonă nu este cumpărată de fabricile de profil, care preferă să importe din Turcia sau China. ♦ Comuna Matca se află la 13 kilometri distanţă de una dintre cele mai mari fabrici de conserve din România, Contec Foods din Tecuci cu brandul Olympia, deţinută de investitori din Turcia.

Pe lângă faptul că ajung foarte greu pe rafturile marilor retaileri, legumele româneşti nu au căutare nici în industria alimentară. Primarul comunei Matca, cel mai mare bazin legumicol cu 1.500 de hectare de solarii, a spus într-o emisiune ZF Investiţi în România! că producătorii locali sunt defavorizaţi de marile fabrici de conserve, care preferă să importe din Turcia sau China.

„În PNRR puteau include investiţii în principalele bazine precum Matca sau Oltenia cu depozite şi o fabrică de procesare. De ce să aducem din Turcia sau China pastă de roşii când noi aici avem legume proaspete şi bune. Legumicultorii pun legumele în cutii sau saci şi aşteaptă cumpărătorul. Noi pu­nem roşiile în baxuri de banane în anul 2022. Întrebăm că de ce nu vin cei din afară să cum­pere, dar noi nu avem condiţii de export“, a spus Gheoghe Marin, primarul co­munei Matca, în cadrul emisiunii ZF Investiţi în România! Un proiect ZF&CEC Bank.

Lipsa depozitelor cu temperatură controlată din proximitatea bazinelor legumicole, dar şi a centrelor de procesare sau disponibilitatea ambalajelor pentru transport pun presiune pe producătorii locali, care trebuie să vândă marfa imediat după recoltare. „Ar fi foarte necesară o fabrică de procesare a legumelor. Dar ca prioritate întâi ar fi o piaţă. Noi avem un teren unde ne desfacem marfa, de 20 de ani, dar acolo nu este piaţa acoperită, nu există umbră. La peste 30 de grade Celsius nu este normal. Am depus la Compania Naţională de Vânzări un proiect pentru a construi piaţa aici, noi fiind cel mai mare bazin legumicol din ţară şi multă marfă ajunge la export. Depozitele ar fi o soluţie foarte bună, de ele se vorbeşte de 20 de ani, dar nu se întâmplă niciodată nimic, rămân la stadiu de vorbă şi promisiuni. Primăria nu poate construi aşa ceva pentru că nu sunt fonduri“, a spus Gheoghe Marin.

De partea cealaltă, procesatorii explică faptul că pentru anumite produse au nevoie de legume cultivate într-un anumit mod, iar acestea nu sunt întotdeauna disponibile în proximitate.

"În primul rând, domnul primar ştie unde avem noi fabrica? Nu putem să folosim roşii din solarii, pentru că dintr-o roşie normală nu ies 50 ml de suc de roşii şi brix-ul roşiilor din solar este foarte mic, iar noi lucrăm cu un brix mare. Noi avem nevoie de roşii din câmp. De câte ori a fost domnul primar la noi şi de unde ştie de unde folosim roşii? Noi am cumpărat castraveţi de la Matca, dar nu putem să luăm toate legumele care sunt produse în Matca, pentru că nu avem ce face cu ele", a explicat Laurenţiu Capmare, director general adjunct, Contec Foods, deţinut de antreprenorii Levent Atin şi Geaner Aifun Suliman, care are în portofoliu mărcile Olympia şi Winmark şi este cunoscut pentru muştarul de Tecuci şi unul dintre cei mai mari producători de conserve de legume-fructe din România şi unul dintre cei mai importanţi angajatori din Tecuci.

Din Matca, cel mai mare bazin legumicol din ţară, care are circa 1.500 de hectare cu solarii, o treime din suprafaţa României, şi 4.000 de producători, castraveţii recoltaţi pleacă zilnic spre Polonia, Republica Moldova şi Ucraina, pentru că retailerii din România le cer preţ standard şi constanţă fermierilor, susţin aceştia.

Mircea Marius Filimon, proprietarul companiei Marivla Vegetable, care exportă anual 6.000 de tone de legume declara anterior pentru ZF că retailerii doresc contracte pentru un preţ standard, în timp ce producţiile de legume sunt diferite de la o săptămână la alta şi costurile de producţie şi transport, cresc. Filimon a precizat că fermierii mari din Matca ar face parteneriate cu retailerii, dacă ar exista mai multă flexibilitate, însă el susţine că ar trebui să existe mai multă aplecare spre producătorii mici, care reprezintă numărul cel mai mare şi care se asociază cu dificultate.

Daniel Ciuhureanu, fermier care face parte din grupul Brateşleg, format din şase companii producătoare de legume, care realizează circa 10.000 de tone anual, a spus recent la emisiunea ZF Produs în România că fermierii nu mai pot susţine costurile crescute cu energia, îngăşămintele şi lipsa forţei de muncă. Astfel, majoritatea legumelor ajung pe tarabele din piaţa angro de la Matca, aflată la 10 km distanţă de oraşul Tecuci şi 50 km distanţă de oraşul Galaţi.

Suprafaţa cu solarii din Matca este de circa 1.500 de hectare, potrivit fermierilor din acea zonă, iar suprafaţa spaţiilor protejate este de circa 4.500 de hectare la nivel naţional, din care suprafaţa ocupată cu sere este de aproximativ 365 ha, conform datelor centralizate la nivelul Ministerului Agriculturii de la direcţiile pentru agricultură judeţene.

Principalele legume cultivate la Matca în solarii sunt roşiile şi castraveţi cornichon, urmate de ardei gras şi vinete, iar în câmp se cultivă cu precădere varză şi pepeni.

zf.ro

[dcp100168]

Cum s-a transformat războiul din Ucraina într-o oportunitate pentru legumicultorii din Matca

Zeci de tiruri din Ucraina ajung în cel mai mare bazin legumicol din ţară pentru a transporta roşii, castraveţi şi ardei. Agricultura ucrainenilor este afectată de război, astfel că această piaţă de desfacere a devenit o oportunitate pentru legumicultorii din Matca.

Sorin Dragomir este un legumicultor de tradiţie din localitatea Matca. În solariile pe care le munceşte produce roşii, castraveţi şi ardei. În fiecare an, fermierul vinde en gros legumele în piaţa din centrul localităţii. Dacă anul trecut, din cauza supraproducţiei, sute de kilograme de legume obţinute de legumicultor au ajuns la groapa de gunoi din localitate, anul acesta războiul din Ucraina s-a transformat într-o oportunitate pentru fermieri.

„Zilnic, zeci de tiruri vin din Ucraina şi cumpără legume de la noi. Sunt străini, vorbesc în rusă. Eu le-am vândut castraveţi, roşii, ardei, vinete. Anul acesta nu am aruncat nimic, toată producţia obţinută a fost cumpărată de ucraineni. În alţi ani aruncam, din păcate, tone de gunoi. Trebuia să eliberez terenul şi să-l pregătesc pentru noile culturi, nu aveam ce face”, spune Sorin Dragomir.

Sunt şi companii de transport ucrainene care, din lipsă de comenzi în ţara lor, cumpără marfă din România şi o transportă spre Vestul Europei, însă cele mai multe legume din Matca ajung în Ucraina. „Războiul a lovit chiar în zonele agricole dezvoltate din Ucraina. Din această cauză, multe tiruri ajung la noi în localitate şi pleacă încărcate cu legume în Ucraina. Legumele din Matca sunt vândute şi nu mai ajung la groapa de gunoi ca în alţi ani. Totuşi, personal, consider că nu trebuie să fie un război, o catastrofă, pentru a ne vinde legumele.Trebuie să găsim soluţii la noi în România, pe piaţa internă”, spune primarul comunei Matca, Marin Gheorghe.

Localitatea Matca, din judeţul Galaţi, este cel mai mare bazin legumicol din ţară, cu peste 4.000 de producători, 1.000 de hectare de solarii şi 2.000 de hectare cu culturi în câmp.

adevarul.ro

[dcp100168]

DESPRE ZĂPADĂ ȘI PROSTIE, LA MATCA, „PATRIA LEGUMELOR BIO”, UNDE MAI „BIO” E FOLIA DIN PLASTIC DECÂT MARFA

E supărare mare printre legumicultorii din comuna Matca sau, cum îi zice presa amatoare de senzațional de doi bani, „patria legumelor bio”. Căci „bio” sunt cel mult solariile făcute din lemne putrezite. Probabil că mai „bio” e folia din plastic decât roșiile de Matca, în care se pompează chimicale cu tonele, pe întrecute, mai abitir ca-n fermele olandeze sau turcești.

Că, deh, a descoperit mătcașul „prafurile de la Olanda”, nu are cum să nu le folosească, că așa se face banul. Iar prin piețe, mușterii nu mai spun de multă vreme „Vreau de Matca!”(așa cum se spunea cu 20-25 de ani în urmă), ci „Nu de Matca!”.

Una peste alta unii dintre proprietarii de solarii din Matca se bat cu pumnii în piept că vor face o răscoală, dat fiind că a… nins prea mult, iar asta le-a dărâmat solariile. Pe bune? Păi până acum vreo 10 ani tot ningea, iarnă de iarnă, și nu mai era așa o tragedie. Unii dintre plângăcioșii de la Matca și-au prezentat la televizor solariile doborâte de nămeți și au decretat că, gata, s-a terminat cu recolta. Dar ce să vezi? Înăuntru nu era nicio recoltă, nici o plăntuță, iar structura parțial căzută era din lemne putrede și folie coșcovită. Căci – nu-i așa? – lemnul trebuie să țină o veșnicie, are contract pe viață cu legumicultorul mătcaș.

De fapt, la Matca avem de-a face cu o mare de solarii și cu un ocean de prostie. Și cu multă fățărnicie. După cum recunosc chiar localnicii, nu au asigurări. Unii n-au avut chef să-și facă, deși prima de asigurare nu înseamnă nici 0,1% din valoarea producției, deci chiar merită. Alții nu au putut să facă, dat fiind că nici firmele de asigurări nu-s idioate, nu se pot angaja că pot despăgubi daunele pentru niște solarii făcute, din lemne, acum 20-30 de ani, care abia se mai țin în picioare de putrezite ce sunt. Mătcașii știu asta, dar se fac că nu pricep. Cum se fac că nu pricep că legumicultura pe bază de „prafuri” nu-i bună pentru consumatori.

Așa că fac scandal, după principiul că are dreptate cine țipă mai tare. Acum câțiva ani au făcut la fel pe tema livrării legumelor către supermarketuri. Că lor de ce nu le primește nimeni marfa. Când li s-a dat șansa, pe intervenții guvernamentale, au sucit-o: „Stai, c-am glumit”, „Stai, că e mai bănos s-o dau angro la TIR pentru Neamț și Suceava”, „Stai, că nu mai am”. Așa că supermarketurile nici nu vor să mai audă de ei.

Acum cică să le dea statul bani. Satul, adică noi, ceilalți, căci din impozitele noastre sunt banii aceia la care râvnesc ei. Cică ar fi 200 de hectare de solarii afectate. Aiurea. Nu-s nici 10 hectare, pentru care nu există nicio garanție că ar fi produs ceva, câtă vreme nu-i nimic plantat acolo, iar structura este foarte șubredă, putrezită.

„După estimările noastre, sunt în jur de 200 de hectare de solarii afectate, unele căzute la pământ de tot, unele cu folia ruptă. Oamenii nu au bani acum ca să repare aceste solarii și să desfășoare activitățile, să își pună culturile. Am fost astăzi și am discutat situația și cu domnul prefect și cu domnul președinte CJ, dar mare lucru nu putem face, datorită că în legea care a fost dată, ordonanță 459 din 2019, nu este stipulată despăgubire și pentru calamități cauzate de zăpadă. Dar nu renunț, mă zbat, vreau să ajung și direct la ministrul Agriculturii, Petre Daea, să vedem ce se poate face pentru oameni”, a spus Marin Gheorghe, primarul din Matca.

Așadar, solarii de doi lei, lipsă de argumente legale, lipsă de asigurare dar ei, nu și nu, să li se dea, că altfel o să vedeți voi ce scumpe or să fie roșiile la vară. Noi zicem c-ar trebui să ne riscăm, dat fiind că sigur roșiile vor fi scumpe la vară, deci ce sens are să mai pierdem bani și acum?

impartial.ro

[dcp100168]

Roșiile extratimpurii din zona Matca sunt în regulă pentru consum

Verificările efectuate la soiurile extratimpurii de tomate cultivate în bazinul legumicol din nordul județului, Barcea - Corod - Matca, au relevat faptul că roșiile din această zonă sunt corespunzătoare, nefiind identificate niciun fel de probleme din punct de vedere fitosanitar.

Conform șefului Direcției pentru Agricultură Județene (DAJ) Galați, Nelu Costea, "au fost prelevate 38 de probe din tomate, dar și din culturile de castraveți și, în urma rezultatelor primite până în prezent de la Institutul de specialitate al Autorității Naționale Fitosanitare, îi putem asigura pe toți consumatorii că lucrurile sunt absolut în regulă, roșiile și castraveții sunt bune pentru consum".

De altfel, acesta a ținut să precizeze că astfel de controale au loc an de an și nu au nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni la Buzău, acolo unde au existat acuzaţii legate de folosirea în exces a pesticidelor pentru a grăbi coacerea legumelor din solare.

Tot potrivit datelor furnizate de DAJ Galați, un număr de 5.860 de fermieri gălățeni sunt înscriși în Programul "Tomata", suprafața cultivată crescând în acest an la 585 de hectare, de la 381 de hectare cultivate în 2022.

În plus, în această perioadă, echipele mixte ale DAJ Galați, împreună cu colegii de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), desfășoară, potrivit lui Nelu Costea, verificări în teren la beneficiarii programului, în funcție de momentul la care aceștia depun notificările pentru subvenție la APIA. "Deja au fost verificați circa 600 de posibili beneficiari ai subvenției", ne-a mai transmis șeful DAJ.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Mitul legumelor românești sănătoase. Utilizarea pesticidelor în marile bazine legumicole din sudul țării a crescut alarmant într-un singur an

Roșiile sunt printre cele mai tratate legume care ajung pe mesele românilor

Situație alarmantă privind utilizarea pesticidelor în marile bazine legumicole din sudul României: probele cu reziduuri au crescut semnificativ, între 2022 și 2023, potrivit datelor centraizate de către Autoritatea Națională Fitosanitară, informează Viața Satului, pe pagina de Facebook a emisiunii.

”Autoritatea Națională Fitosanitară a prelevat și a analizat în anul 2023, un număr total de 2.122 de probe de legume, din care 1.323 probe au fost analizate la Laboratorul pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale ( LCRPPPV ) – București și 799 probe la Laboratorul Regional pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale ( LRCRPPPV ) – Târgu Mureș”, arată pagina de specialitate lantulalimentar.

Rezultatele analizelor efectuate la laboratorul din București arată o situație alarmantă privind utilizarea pesticidelor în marile bazine legumicole, situate în jumătatea de sud a României. Județele arondate fitosanitar laboratorului din București sunt: Arad, Argeș, Bacău, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Caraș-Severin, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Galați, Hunedoara, Ilfov, Ialomița, Iași, Mehedinți, Mureș, Olt, Prahova, Tulcea, Timiș, Teleorman, Vâlcea, Vrancea, Vaslui, București. 

Potrivit raportului aferent anului 2023, publicat de Autoritatea Națională Fitosanitară ( ANF ), analizele efectuate de laboratorul din București au relevat că ”procentul de legume cu reziduuri de pesticide a crescut față de anul 2022, de la 27,9%, la 40,1%”. Legumele cu procent mare de probe cu reziduuri de pesticide au fost: mărarul, 67% ( 18 probe din 27), salata, 67% ( 64 p din 96 ) și tomatele, 64% ( 259 p din 403).

Situația raportată de Laboratorul din Târgu Mureș ( căruia îi sunt arondate județe din Transilvania și nordul Moldovei ) arată că procentul de probe de legume cu reziduuri de pesticide a crescut față de anul 2022, de la 35,86% la 38,17%. Cele mai contaminate legume: tomatele, ardeiul, salata, castraveții, pătrunjelul cu frunze. Județele arondate laboratorului din Târgu Mureș: Alba, Bihor, Bistrița, Botoșani, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Maramureș, Neamț, Sibiu, Sălaj, Satu Mare, Suceava. 

Reziduurile de pesticide întâlnite în legume provin, în special, de la tratamentele cu fungicide, urmate de cele cu insecticide și regulatori de creștere. 

realitatea.net

[dcp100168]

Dezastru în piețele din România. Legumele și fructele cu cele mai multe pesticide

Un raport recent al Autorității Fitosanitare relevă o situație alarmantă în piețele din România, unde numeroase legume și fructe sunt contaminate cu pesticide. Roșiile se află în topul listei, fiind cele mai afectate dintre legumele cultivate de agricultorii locali. De asemenea, fructele și legumele importate din Turcia și Egipt nu sunt nici ele lipsite de pesticide.

În sezonul fructelor și legumelor românești, pesticidele rămân o problemă majoră. Aceste substanțe, folosite pentru a combate bolile plantelor, devin periculoase pentru consumatori atunci când sunt utilizate în cantități excesive. Autoritatea Fitosanitară a efectuat controale riguroase în acest an, testând un număr mare de probe pentru pesticide. Din cele 1.884 de probe analizate, 25 au prezentat niveluri de pesticide peste limitele legale.

Cele mai mari probleme au fost descoperite la roșii, cu 7 probe contaminate, toate provenind de la producători din Matca, județul Galați. Alte legume cu probleme includ 5 probe de ceapă verde, 3 probe de spanac, 3 probe de căpșune, 2 probe de mărar, 2 probe de pătrunjel, o probă de mere, o probă de fasole verde și o probă de vinete.

Comparativ cu anul trecut, când au fost descoperite doar 10 neconformități, numărul probelor neconforme s-a dublat. Această creștere se datorează și faptului că autoritățile au dublat numărul testelor și controalelor pentru a verifica utilizarea pesticidelor de către producători.

Nici legumele și fructele importate nu sunt mai sigure. Până în luna mai, ANSVSA a descoperit 22 de loturi de legume și fructe cu pesticide peste limitele admise. Cele mai afectate provin din Turcia și Egipt, incluzând căpșune, rodii, portocale, roșii, vinete și dovlecei. De asemenea, au fost găsite pesticide și în merele importate din Ucraina și Polonia, precum și în mărarul adus din Iran.

Situația actuală impune măsuri urgente pentru a proteja consumatorii români. Autoritățile continuă să monitorizeze atent piețele și să efectueze controale riguroase pentru a reduce riscul contaminării cu pesticide. Consumatorii sunt sfătuiți să fie vigilenți și să se informeze cu privire la sursa produselor pe care le achiziționează.

realitatea.net

[dcp100168]

Roșii cu pesticide toxice în piețe. Descoperiri revoltătoare într-o comună din Galați

Mâncăm fructe și legume cu pesticide, pentru că marfa care ajunge pe mesele noastre este verificată sumar. Cei de la Agenția Națională Fitosanitară susțin că fac câteva mii de controale anual, însă acestea nu au cum să acopere întreaga producție românească.

Deși folosirea pesticidelor este reglementată de Uniunea Europeană, anumiți producători încă tratează plantele cu substanțe interzise. Inspectorul Pro a descoperit astfel de cazuri în județul Galați. Ministerul Agriculturii și Agenția Națională Fitosanitară au declanșat un control la nivel național.

Goana după profit îi face pe anumiți agricultori să folosească cele mai periculoase pesticide. Potrivit Autorității Naționale Fitosanitare, 2% dintre producătorii verificați într-un an au culturi contaminate.

Grav este faptul că aproape jumătate dintre cei găsiți în neregulă folosesc substanțe interzise în Uniunea Europeană. Este și cazul unor legumicultori din Matca, o comună din județul Galați. Chimiștii din laboratorul fitosanitar au descoperit în roșiile de aici clorpirifos - un pesticid toxic retras de pe piață de patru ani.

Am mers la Matca pentru explicații. Ne-au însoțit doi inspectori de la Oficiul Fitosanitar Galați. Producătorii nu au recunoscut că folosesc clorpirifos. Au dat vina pe avioanele care stropesc câmpurile. Surpriza a venit din partea echipei de control, care a ținut partea agricultorilor. Inspectorii din Galați au încercat să ne convingă că solul ar fi, de fapt, sursa contaminării. Specialiștii fitosanitari au minimalizat prezența substanței periculoase în roșii.

Pentru că niciunul dintre răspunsuri nu a lămurit cazul de la Matca, am prezentat situația la Autoritatea Națională Fitosanitară. Laboratorul fitosanitar a mai descoperit clorpirifos în alte șase gospodării. Aurelia Surdu, șef laborator fitosanitar: „Și aici ne arată, pe această curbă, unde se situează valoarea obținută în probă. E mult!”

Nici ceilalți legumicultori din Matca nu au recunoscut că au folosit substanța interzisă.
- „Ați dat declarația și ați semnat-o că n-ați folosit-o în ultimii patru ani. Dar cum credeți că totuși a ieșit?”
- „N-am folosit-o niciodată, niciodată, domnule!”
- „Nu, ai declarat că ai folosit-o până în 2020, ai declarat, ai semnat!”
- „Nuuuu! Dar eu cui am declarat? Să-mi dea martor mie!”

Pentru că niciunul dintre răspunsuri nu a lămurit cazul de la Matca, am cerut Autorității Naționale Fitosanitare să ia și probe din pământ. Rezultatele arată că într-una dintre gospodării substanța s-a folosit în cantități atât de mari, încât și solul a fost contaminat. Câtă vreme clorpirifosul nu rămâne în teren mai mult de patru luni, rezultă clar că substanța ilegală a fost administrată în plante de producători.

Am vrut să verificăm dacă pesticidele ilegale pot fi la îndemâna oricui. Informațiile pe care le-am obținut, dintr-o fitofarmacie de lângă București, aleasă la întâmplare, sunt relevante. Cameră ascunsă, fitofarmacie: „Le-au cumpărat, le cumpără pe sub mână și au cu tonele acasă și poate să le folosească în continuare. Și alea sunt scoase de ani de zile de pe piață, da?” „Nu interesează pe nimeni. Când o muri cineva sau o intra în comă... atunci o să spună... am găsit la Vasilică 10 kg de... nu ai nicio treabă!”

Așa am aflat că unii producători folosesc chiar și anumite improvizații de substanțe, extrem de periculoase! Cameră ascunsă, fitofarmacie: - „Le coace și cu acid de baterie de mașină.” - „Eu am fost la ei în solar și cu ce stropesc acolo... eu n-aș mânca nici dacă mi le-ar da degeaba.” - „Și ce înseamnă să le coci cu acid de baterie?” - „Face un acid de baterie cu apă și le pulverizează pe roșii. I-a dat seara... a pulverizat gogonea și deja dimineața e roșie.” - „Pe ăla nu-l interesează că a intrat în plantă și dvs. faceți salată și dați la copii.”

Am prezentat cazul la Ministerul Agriculturii. Secretarul de stat, Adrian Pintea, s-a arătat șocat... atât de situația din fitofarmacii, cât și de ceea ce se întâmplă la Galați. Adrian Pintea, secretar de stat, Ministerul Agriculturii: „Dacă mănânci frecvent cu reziduuri, dacă ai mâncat o dată nu înseamnă că ai făcut cancer și ai și murit... Un reprezentant al statului, al agenției fitosanitare care cu asta se ocupă și asta e meseria lor, da... într-adevăr, este rușinos să auzi din gura unui inginer sau ce o fi doamna respectivă acolo... Are nevoie această instituție de o reformă cumva, să fie scuturați din temelii.”

Romeo Șoldea, directorul Autorității Naționale Fitosanitare, a decis măsuri urgente. „Voi trimite auditul intern către Oficiul Fitosanitar Galați pentru a verifica modul în care ei aplică procedurile și cum se achită de sarcinile de serviciu.”

În ceea ce privește vânzarea pesticidelor, din 2028, nicio substanță nu va mai putea fi tranzacționată la liber. Se va înființa Registrul Electronic al Tratamentelor în Fermă. Vorbim despre un sistem informatic care va uni trei baze de date: a fitofarmaciilor, a distribuitorilor de produse de protecție a plantelor și a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Doar fermierii înregistrați în sistem vor mai putea cumpăra pesticide.

stirileprotv.ro

[dcp100168]

Locul din România care "sfidează" iarna: verzi, ca în plină vară, legumele vor ajunge curând pe tarabe, în pieţe

Chiar dacă suntem în toiul iernii, unele solarii sunt verzi ca în plină vară. Legumicultorii din Matca, judeţul Galaţi, cultivă şi în această perioadă salată verde care în curând va ajunge pe tarabe. Sunt soiuri aduse din Grecia şi Bulgaria, care rezistă foarte bine la frig dar îşi păstrează gustul şi frăgezimea. 

De multe verdeţuri româneşti putem să ne bucurăm indiferent de anotimp. Legumicultorii din judeţul Galaţi au reuşit să cultive salată de exemplu chiar şi pe timpul iernii. Greu de crezut, dar unele solarii din Bazinul Legumicol Matca sunt verzi în timpul sezonului rece. Asta pentru că producătorii au ales să cultive salată, mult mai puţin sensibilă la frig şi, în plus, cerinţa este foarte mare, mai ales în timpul iernii. Iar afacerea merge atât de bine, încât unii producători au schimbat complet culturile.

Liviu cultivă de doi ani doar salată, adusă din Grecia şi Bulgaria, pentru că aceasta este mai rezistentă decât cea autohtonă. "Am încercat să aducem care se caută la noi în România. Să nu fie prea bătută, să fie crocantă, să aibă şi un pic de rezistenţă la transport, la depozitare", arată Liviu Băsescu, producător.

Cultivarea acestor soiuri se face şi cu costuri reduse. Este nevoie de încălzire pe timpul iernii doar în perioadele în care se înregistrează sub zero grade cu mai multe zile consecutive. Producţia de acum va fi gata de vânzare în curând. "Spre ianuarie, încolo. Mai merge 2 săptămâni, mai bine. Mai am şi acasă, deja am trecut prin ea", arată Geta Răducan, producător.

Salata verde pleacă de la producător, cu aproximativ 5 lei pe kilogram, în timp ce la piaţă ajunge să se vândă cu 3 - 3,5 lei per bucată, adică la un preţ aproape dublu.

observatornews.ro