Gălăţeanca Julia Verdeş - vedetă la Bollywood

[dcp100168]

Gălăţeanca Julia Verdeş - vedetă la Bollywood

Gălăţeanca de 32 de ani a ajuns imaginea unor branduri cunoscute, dar şi actriţă de filme indiene. După ce a devenit Miss Universe România 1998, Julia Verdeş a călătorit în toate colţurile lumii. Nu a apucat să stea într-un loc mai mult de şapte luni.

Julia Verdeş stă comodă pe fotoliu. Poartă o rochiţă albă, ochelari de soare, iar la gât un lanţ subţire de care atârnă o cruciuliţă fină. La mână are o brăţară simplă şi un ceas. Julia Verdeş, fosta Miss Universe România 1998, a fost în ultimii 12 ani numai pe drumuri. Tânăra rebelă care îşi dorea să ajungă procuror şi care nu avea nicio treabă cu moda a ajuns printr-o întâmplare la preselecţiile pentru Miss Universe.

A însoţit o colegă de facultate pentru acest concurs şi a ajuns şi ea printre candidate. A fost selectată pentru marea finală de la Bucureşti şi apoi a fost aleasă pentru a reprezenta România la Miss Universe din Hawaii. Julia îşi aminteşte amuzată că pentru cele trei săptămâni petrecute în Hawaii avea doar trei rochii de seară: una de la mama ei, una pe care o purtase la balul bobocilor şi una primită de la o casă de modă din Galaţi. În cele 21 de seri în care a trebuit să participe la diverse evenimente, tânăra a fost nevoită să alterneze cele trei rochii.

Medaliată cu aur pentru frumuseţe

Julia a mers în Statele Unite ale Americii pentru a participa la World Championship of Performing Arts, unde a câştigat medalia de aur. A fost invitată să rămână în Los Angeles şi a rămas fără să se gândească de două ori. Timp de patru luni, a căutat o agenţie care să o reprezinte dar nu i-a fost deloc uşor. „În fiecare agenţie în care intram mi se spunea că arăt ca o mexicancă. Ei voiau blonde cu ochi albaştri, cu sâni, cu buze proeminente", explică Julia.

Într-un final, a fost primită de compania LA Models, care a trimis-o în toată lumea, dar în special în ţările asiatice: Japonia, China, Hong Kong. A fost o perioadă halucinantă în care muncea pe rupte. Au fost momente în care uita de ziua de naştere sau trecea peste Anul Nou fără să ştie. Au fost zile în care se trezea noaptea în hotel şi căuta broşurile cu adrese pentru a vedea în ce oraş se află.

A pus pentru prima dată piciorul în India în 2004. Imaginea Bombayului a îngrozit-o şi a făcut-o să plângă. „Vedeam la semafor copii cerşetori care nu aveau o mână sau un ochi, fetiţe de 12 ani cu copii în braţe. În India e nefericire continuă. Servitorii dormeau aliniaţi pe trotuar şi am crezut că sunt morţi. Mă întrebam de ce ţin morţii aceia pe stradă", povesteşte Julia Verdeş. În India a apărut în diferite campanii publicitare, a mers pe podium pentru diverşi designeri şi a lucrat chiar şi în televiziune, unde a realizat o emisiune, dar micul ecran nu a atras-o.

Nu e pasionată de film

Agenta ei a trimis-o apoi să joce şi într-un film. Prima ei apariţie a fost în producţia „U Me Aur Hum", unde a avut un rol mic, dar destul de important, acela de a ajuta personajul principal să o seducă pe aleasa inimii lui. Pentru celelalte roluri, în schimb, a avut mult mai mult de muncă. Zilnic făcea cel puţin opt ore de dans. „Dansul indian nu e deloc uşor. După opt ore de repetiţii, seara stăteam cu picioarele în apă rece şi aveam tot timpul dureri de spate", îşi aminteşte Julia. În plus, noaptea era nevoită să înveţe scenariul într-o limbă în care nu înţelegea nimic. „Aveam un fel de antrenor pakistanez cu care învăţam fonetic dialogurile. Învăţasem să citesc, dar nu înţelegeam nimic", explică ea. Juliei nu-i iese din cap una dintre scenele care au marcat-o cel mai tare şi în care personajul pe care îl juca trebuia să plângă. Pentru că nu a reuşit să plângă, regizorul a găsit soluţia: „Când a venit şi mi-a tras o palmă, ţin minte că mi s-a întunecat totul şi că îmi ardea tot capul. Am început instant să plâng".

Până acum, Julia Verdeş a jucat în cinci filme la Bollywood, dintre care două sunt încă în postproducţie. Julia nu este sigură dacă mai vrea roluri în filme indiene. „Nu sunt aşa de mulţi bani, iar lumea aceea este o junglă. Eu nu vreau să fiu maimuţa nimănui. Iar la Bollywood dai peste o mulţime de lei, tigri şi şerpi, iar eu nu vreau să fac parte din această lume", argumentează ea.

Propria afacere

Julia Verdeş s-a mutat de câteva luni la Bucureşti. Şi îi place. Totodată, şi-a lansat o agenţie de modele. A început cu bărbaţi modele, dar acum reprezintă şi femei. Ea spune că băieţii sunt mai serioşi şi mai muncitori decât fetele.

Julia Verdeş l-a cunoscut pe Leonardo DiCaprio în 1998, pe când se afla la o petrecere în Tokio. Iniţial nu i-a dat nicio atenţie, însă la un moment dat a întrebat-o dacă ştie cine este el, iar răspunsul ei a fost: „Nu, dar are vreo importanţă?". Julia a aflat abia după câteva momente, de la prietenele ei, că vorbise cu Leonardo DiCaprio, dar nu s-a arătat impresionată de el. Când a vrut să părăsească petrecerea, DiCaprio a întrebat-o: „Nu vrei să mergem undeva să facem ceva mai interesant?". Atunci, Julia l-a invitat la jocuri electronice. „În Tokio este o clădire înaltă, iar pe fiecare etaj sunt numai jocuri electronice, dansuri şi maşinuţe. Şi ne-am jucat până la patru dimineaţa", povesteşte Julia. Următoarea lor întâlnire a fost chiar a doua zi când au mers în parcul Disney. Atunci a fost şi ultima lor întrevedere.

Imagine pentru branduri internaţionale

De-a lungul carierei, Julia Verdeş a apărut în multe campanii: pentru Nissan, Toyota, Panasonic, Pond's sau Pantene. Chiar şi acum Julia reprezintă o marcă de diamante şi este protagonista unei reclame la o apă minerală produsă de Nestlé, spotul fiind difuzat în 26 de ţări. Cel mai mult şi-ar dori să fie imaginea pentru ciocolata Snikers. „Am mâncat atât de mult Snikers la viaţa mea încât cred că merită să fac reclamă pentru această marcă", glumeşte Julia.

http://www.adevarul.ro/societate/vedete/Julia_Verdes-o_romanca_vedeta_la_Bollywood_0_305969913.html

[dcp100168]

Ea a înnebunit Bollywoodul!

A fost Miss Romania a anului 1998, dar gălăţeanca Iuliana Elena Verdeş a devenit nu doar Julia Verdeş (32 de ani), ci şi unul dintre cel mai bine cotate fotomodele romaneşti din lume. E scouter, adică un căutător de fete frumoase, iar Bollywoodul indian va face un film inspirat din viaţa ei. Una ce a împlinit profeţia făcută de o ghicitoare, acum 25 de ani: “Ai fost şi vei fi prinţesă. Te văd cu coroană pe cap”.

Apare ca o flacără albă, îmbrăcată “răcoros”, de vară, şi se aşază ca o liană, cu mişcări mlădioase, pe canapeaua terasei unde ne întâlnim. Iuliana Elena Verdeş, cea mai frumoasă româncă a anului 1998. Sau Julia, după ce agentul ei american, cu ani în urmă, exasperat de pronunţia prenumelui “Iulia”, a decretat scurt: “OK! Aşa nu se mai poate. De azi eşti Julia, ca să-ţi poată pronunţa numele şi americanii”. La 32 de ani şi după 12 ani de modelling, Julia a devenit una dintre cel mai bine cotate fotomodele româneşti din această lume strălucitoare, dar plină de labirinturi.

Este scenaristă în filmul propriei vieţi

Una dintre cele mai interesante experienţe ale Juliei a fost cea de actriţă în filmele produse la Bollywood, acest veritabil Hollywood al Indiei. Românca a jucat deja în trei pelicule şi îşi pregăteşte apariţia în a patra, ce va fi inspirată din viaţa ei. La scenariul acesteia lucrează împreună cu regizorul indian Aswin Kumar, una dintre celebrităţile Bollywoodului.

“Nu mi-am dorit să fiu actriţă”, spune Julia. Dar s-a întâmplat să fie. Un prieten a “împins-o” să dea o probă pentru un rol în filmul “U Me Aur Hum” (n.r. - “Tu, eu şi noi”), unde a apărut alături de doi faimoşi actori indieni, Kajol şi Ajay Devgan. A fost aleasă nu doar pentru un film, ci chiar pentru trei. “Al doilea se numeşte «Chlţ», iar al treilea încă nu are un nume. Ambele sunt în faza terminală, cea tehnică, de postproducţie”, explică Julia.

Dar şi mai interesant e proiectul filmului ce va fi inspirat din viaţa ei. “Regizorul şi actorul Aswin Kumar e un bun prieten şi când m-a auzit povestind despre copilăria mea, a spus că trebuie neapărat să facem un film bazat pe toate amintirile acelea. Va fi vorba despre o fetiţă din România, cu un tată indian, care le părăseşte pe ea şi pe mama ei. Mai târziu, copila vrea să ajungă în India, dorind să-şi regăsească părintele. Sigur, totul şi pe fondul meseriei de fotomodel pe care ea o are. Lucrez împreună cu Aswin la scenariu, pentru că şi el va adăuga propriile amintiri şi experienţe”, adaugă Julia.

Îl preferă pe Florin Piersic în locul lui DiCaprio

Căsătorită” cu lumea modellingului, Julia şi-ar dori un copil, “dar mai trebuie să găsesc şi un tată pentru asta”. “Eu nu împart cu cineva doar dormitorul, ci şi bucătăria”. Asta e regula numărul 1 a Juliei. Preferă tot ce e picant, dar ştie să gătească aproape orice, îi place s-o facă.

Când vine vorba de iubiţi, devine circumspectă. Nu-mi dă nume, dar aflu de actorul din Hong Kong, unul dintre cei mai cunoscuţi de acolo, alături de care a trăit până când “el a început să-şi aducă acasă rolul de împărat al Chinei dintr- un film la care lucra”.

A mers la petreceri cu Ben Affleck

Sau de topmodelul italian împreună cu care a stat cinci ani. Dar a cunoscut şi celebrităţi mondiale. Cu Leonardo DiCaprio s-a dus în Disneyland-ul din Tokyo. “Nu ştiam exact cine e. Chiar mă întrebam cine-i tipul ăsta urâţel de care se agaţă fetele. Cred că asta l-a surprins plăcut. Mai târziu, ne-am reîntâlnit la Roma şi m-a invitat la masă”. Apoi, cu Ben Affleck a mers la petreceri, prin SUA. Faţă de toate vedetele lumii, Julia are altă preferinţă: “Florin Piersic! Clar! Tatăl, nu fiul! Aş leşina instantaneu dacă l-aş întâlni”.

Pentru români a fost «mică şi grasă»

La scurtă vreme după titlul de Miss România, din 1998, Julia era prezentă în Los Angeles, la o “Olimpiadă a frumuseţii”, unde a luat medalia de aur. A încercat să intre în modelling la ea acasă, dar i s-a spus că e “mică şi grasă” pentru meseria asta.

Julia se agită mereu pentru modelele agenţiei ei şi va continua să zâmbească ori să râdă vieţii. Doar nu degeaba japonezii au botezat-o 'Sachiko', 'copilul fericit' S-a reîntors în America. Ea, câteva poze şi două titluri. A bătut la uşile tuturor agenţiilor de modelling. Într-o zi, chiar cea mai mare agenţie din branşă, LA Models, i-a spus: “OK! Te vrem!”. Şi-au trimis-o direct în Japonia, cu un contract de 42.000 de dolari în buzunar.

“Mă chinuiam cu mama să pricep cât înseamnă asta în lei, că ne ieşea cu prea multe zerouri”, spune Julia acum. Din clipa aceea, a devenit “cetăţean al lumii”, cu valiza pe post de casă. Japonia, Hong Kong, India, China, Thailanda, Singapore, Italia, Franţa, Germania, SUA. Prezentări de modă, reclame, clipuri, într-un cuvânt glorie.

Îşi dorea să fie un Vlad Țepeş modern

“Nu visam aşa ceva, atunci, în ’98, când am câştigat titlul de Miss România. Eram în anul I la Drept şi voiam să trimit toţi criminalii la închisoare. Să fiu un Vlad Ţepeş modern”. Zâmbeşte şi îşi agită mult mâinile în aer. “La preselecţia de atunci, din Galaţi, însoţisem, de fapt, o colegă. Cineva din culise mi-a spus: «Ce faci? Intră şi tu!». Şi-am intrat, fără să am habar ce înseamnă asta. Când s-a aflat că eu am fost selectată pentru finală, colega n-a mai vorbit cu mine”. Râde. Râsul e starea ei naturală, de fapt.

La 6 ani, amorezată de un actor

“Mama mi-a spus că m-am născut râzând. Uite-aşa”. Îmi arată cum, deşi pricepusem deja. Talentată la pictură, mare amatoare de teatru şi îndrăgostită de actorul Claudiu Stănescu - “aveam 6 ani şi-l aşteptam cu flori, în culise” -, Julia credea, în copilărie, că viaţa va arăta altfel.

“Ciudat însă. Pe la 7-8 ani, eram prin Focşani şi o ghicitoare mi-a zis: «Tu ai fost şi vei fi prinţesă. Te văd cu coroană pe cap»”. Şi a purtat-o, după ce a fost încoronată drept cea mai frumoasă româncă a anului 1998. “Am intrat în scenă împiedicându-mă şi, din clipa aia, am râs tot timpul şi m-am relaxat. Mi s-a spus apoi că lucrul ăsta a făcut diferenţa între mine şi altele”. A ajuns în Hawaii, la finala Miss Universe. Pe scena din Honolulu a apărut cu pantofii luaţi de la Miss Iugoslavia - “erau numărul 41, iar eu port 37”. N-a fost printre finaliste, dar a simţit parfumul acelei lumi.

http://www.libertatea.ro/stire/exclusiv-ea-a-innebunit-bollywoodul-299008.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss

[dcp100168]

Julia Verdeş, şicanată de ambasada Indiei la Bucureşti

Julia Verdeş, frumuseţea vedetă la Bollywood, vorbeşte pentru REALITATEA.NET despre cum nu poate strâmba din nas la mizerie în India, căci i se spune imediat că e mai bine aici decât în ţara din lumea a treia din care provine, de ce Bollywood-ul e o junglă la fel de mare ca Hollywoodul.

- Cum aţi ajuns la dieta cu seminţe?

- Să nu creadă cineva ca mănânc numai seminţe, că aşa or să-mi crească pene şi voi fi o pasăre. Mănânc absolut normal, în sensul că acum câteva zile, de exemplu, am fost şi am mâncat la Cocoşatu' mici cu chifle şi muştar, dar anumite lucruri mi le impun, adică să mănânc zece sâmburi de migdale dimineaţa la micul dejun pentru păr, piele şă creier. Asta am luat-o din India pentru că aşa îmi punea dimineaţa menajera, care-mi zicea: "Madam, madam, trebuie să mâncaţi pentru frumuseţe seminţele astea!". Aşa mănâncă indienii, le pun seara în apă şi seara le mănâncă decojite. Sau seminţe de floarea soarelui, sau alune de pădure.. Şi se vede, cu toate că ei mănâncă tot felul de porcării la 50 de ani n-o să-i dai nimănui anii ăştia în India, par cu zece ani mai tineri. Şi nu trec pentru că trec pe la bisturiu.

- Aţi spus la un moment dat că lumea la Bollywood "e o junglă şi eu nu vreau să fiu maimuţa nimănui". Cum de v-aţi răzgândit şi acum vreţi să vă întoarceţi la Bollywood?

- E agenta mea care tot mă cheamă în India: "Vino, vino, trebuie să faci un film". Am fost acolo, am negociat filmul, banii, condiţiile, dar nu mai vreau să mai trăiesc între ei, sunt sătulă. Când îţi spun indienii: "Aaa, dar de ce spui că e mai frumos la Bucureşti decât în Bombay, ce tot te plângi că e mizerie la noi, că vii dintr-o ţară din lumea a treia!" te bufneşte râsul. Bombayul în afara faptului că e mizerabil, maimuţe, elefanţi, vaci, vacile trec la ei pe stradă ca şi când ar fi la noi persoanele, şobolani, câini, nu are parcuri publice. Parcurile se plătesc, pentru că cei care nu au bani se duc altfel acolo şi-şi fac nevoile după un copac şi atunci, ca să nu devină parcul WC public, se plăteşte intrarea în parc. Bombayul are 17-18 milioane de locuitori şi au trei, patru parcuri, care sunt pe jumătate cât e parcul Cişmigiu de la Bucureşti. Ţin minte prima seară când am ajuns în Bombay, m-am întrebat ce fac oamenii ăştia cu morţii pe stradă... Dar nu erau morţi, erau câte 40-50 de oameni care dormeau aliniaţi pe trotuar, fără pături sau perne, doar înveliţi în cearşafuri. Iar asta e normal acolo. Sau, coboram de la un prieten care dăduse o petrecere, nu mergea liftul şi am luat-o de la etajul 20 pe scări, iar între etajul 15 şi 14 erau oameni care dormeau pe fiecare treaptă, ca şi când fiecare treaptă ar fi fost un pat.

Iar un alt motiv pentru care nu am mai vrut să mai stau în India a fost că în 2008, când a fost atentatele teroriste la hoteluri şi mi-era frică, am stat să mă gândesc: "Eu pe cine sun?", să mă duc şi eu la cineva şi să stăm împreună, că mi-e frică să stau singură. M-am uitat pe telefon, am peste 500 de numere de telefon, dar nu am putut să sun pe nimeni. Mi-am dat seama că nu am nici un prieten căruia să-i spun "Îmi este frică de mor în casă, hai să stăm împreună". Şi atunci m-am gândit: "De ce mai stau eu în ţara asta, dacă n-am nici un prieten?".

- Spuneaţi că la Bollywood e o junglă şi că dumneavoastră nu vreţi să fiţi maimuţa nimănui. De ce?

- Cred că şi la Hollywood e cam la fel, lumea filmului e o mare junglă, în care fiecare e un animal. Nu este o lume uşoară. Eşti înconjurat de şerpi, tigri, mai iese câte o vulpe... Pentru că am văzut, şi se poartă peste tot, şi la Hollywood, şi la Paris, şi la Londra, şi cred că şi în România îmi imaginez că este acelaşi lucru, dacă nu eşti iubita cuiva, recomandată de cineva, verişoara, prietena, amica cuiva, foarte greu răzbaţi. Bine, sunt şi excepţii, dar eu cam aşa zic că este regula, pentru că asta am văzut. Eu n-am făcut-o niciodată, dar văd la colegele mele de la Bollywood netalentate, uneori nici frumoase, bine, superoperate, siliconate, botoxate. Dacă tu ai 20 de ani şi iubitul tău 40, iar iubitul tău avea acum 2 ani o alta de 20 de ani care venea de nicăieri, de la ţară, fără nici o pregătire şi care deodată a devenit noua stea, noua găselniţă a Bollywood-ului... Şi tot timpul e altă fată... Nu, nu vreau să fiu maimuţa nimănui. De asta am şi plecat acum un an, ok, căutaţi-mă, dar, dacă mă căutaţi, faceţi-o de la 8 dimineaţa la 7 seara, astea-s orele mele de muncă, nu noaptea.

- Aţi primit şi dvs. propunerile celebre de la producători gen "Culcă-te cu mine şi te fac mare"?

- Nu cu cuvintele astea, dar am primit cheile de la apartament pe masă şi mi s-a spus: "Poţi să te muţi de mâine". Şi eu am zis "De ce?". Am apartamentul meu, o sufragerie enormă, pot să mă plimb cu bicicleta prin ea, am servitor şi şofer, ce-mi trebuie... Nu era un producător la 40 de ani, ci la 60 de ani, urât, gras şi foarte mirositor.

- Dacă aţi fi acceptat, era într-atât de influent încât să vă propulseze cariera?

- Da. Şi presupun că am şi făcut o figură foarte urâtă când am plecat de acolo, că agenta mea mai avea un pic şi plângea. Îmi zicea: "Calmă, gata, nu mai spune nimic", că îi spusesem producătorului aceluia: "Cheile ăstea pentru ce sunt, ca să-ţi scot ochii cu ele?". Şi el mi-a zis: "Nu, cheile ăstea îţi deschid toate porţile. Dacă nu accepţi n-o să mai lucrezi pentru nimeni".

- Şi a avut dreptate?

- Da, pe Bollywood n-am mai lucrat, în filmele ălea cu cântece, dansuri şi plânsete. Am lucrat ca model şi mi s-au mai propus şi câteva filme serioase.

- Acum, când plecaţi, vă duceţi să faceţi un film?

- Nu, mă duc doar la o nuntă, pentru că ambasada Indiei nu mi-a dat viză de muncă, deşi am negociat filmul pe care urmează să-l fac. Mă bat acum cu ei, consulul exprimându-se în felul următor: "Nu avem nevoie de modele în India şi nu sunteţi calificată". De joia trecută mă duc în fiecare zi la ambasadă.

- Dar cum, nu aveţi o carte de vizită impresionantă, şi cu filme la Bollywood, şi cu prezentările de modă, şi cu campaniile publicitare pe care le-aţi făcut, nu numai în India, dar şi în toată Asia sau Europa?

- Ba da, este la dosar, găseşti şi pe Google, şi pe Youtube, peste tot. Am contracte de muncă până în 2012, dar nu contează. Vineri mi-au dat viză turistică şi m-au pus să semnez că nu merg acolo să muncesc, pentru că "nu sunt calificată". Nu sunt calificată, pentru că n-am făcut niciodată curs de actorie, de dans sau de model acolo, mi-au spus. Eu am făcut lecţii de dans pentru filme cu unul dintre cei mai mari profesori de acolo, de exemplu, dar au fost lecţii particulare, plătite, nu în cadrul unei şcoli, deci nu am diplomă, deci "nu sunt calificată". Prin urmare, cu filmul pentru care negociez în acest moment la Bollywood nu se va întâmpla nimic, dacă nu-mi dau această viză de muncă. Nu înţeleg ce se întâmplă acum, am mai avut vize de muncă în India. Bine, luate din Japonia sau de la Londra, nu de aici...O să mai încerc o dată în ianuarie.

- Care este diferenţa între cum se poartă o vedetă de Bollywood şi una de Hollywood, dumneavoastră observând acest lucru la faţa locului?

- Eu zic că vedetele indiene sunt mult mai arogante. Americanii sunt mult mai relaxaţi, foarte cool, starurile de la Bollywood sunt mai arogante, sunt foarte mari prinţese şi prinţi, siliconate şi botoxate sunt cu siguranţă, dar cred că explicaţia este că-s mult mai adulate în India. Când eşti aşa de sărac, singurul lucru care-ţi rămâne este televizorul, nu? Şi atunci Bollywoodul e ca o a doua religie acolo, în sensul că toţi actorii de Bollywood sunt trataţi ca zeii, oamenii sunt înnebuniţi când trece Salman Khan, să zicem, toţi sar să-i pupe mâinile, ca la papa, la noi. Mie nu mi s-a întâmplat, eu nu-s aşa de cunoscută ca ei acolo şi oricum eu ies din casă nemachiată şi cu ochelari de soare ca să nu fiu recunoscută, ca să pot fi liberă.

http://www.realitatea.net/romanca-vedeta-la-bollywood-sicanata-de-ambasada-indiei-la-bucuresti_766009.html

[dcp100168]

Miss Univers România 1998 o acuză pe Roberta Anastase că i-a furat rochia

Julia Verdeș povestește pentru realitatea.net despre drumul ei la Bollywood. Vedeta care i-a înnebunit pe indieni nu a uitat însă că a fost şicanată în permanenţă de actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a ales să plece din România.

Julia Verdeș a fost reprezenta României la miss Univers în 1998, când licenţa era deţinută de Roberta Anastase. Din cauza problemelor avute cu actuala șefă a Camerei Deputaților Julia Verdeș nu s-a mai întors în țară. "Am câştigat miss Univers România în 1998 şi am plecat în Hawaii la concursul mondial fără nici un fel de pregătire, cu o rochie de-a mamei, cu o rochie de-a mea de la Balul Bobocilor şi două rochii pe care mi le-a făcut o doamnă de la o casă de modă din Galaţi. Când am ajuns acolo şi am văzut ce rochii aveau colegele mele am căzut pe spate. Cehia avea 20 de rochii una mai frumoasă ca alta, Venezuela avea la fiecare rochie din toate valizele manual de întrebuinţare, ce să mai.... Iar eu n-aveam decât două perechi albe de pantofi şi nici o bijuterie. Rochia de la Doina Levintza pe care trebuia s-o port la finală a ajuns la mine a doua zi după ce s-a terminat tot concursul. Iar această rochie e aceeaşi cu care Roberta Anastase s-a îmbrăcat la petrecerea de cu o seară înainte de finala Miss Univers. Nici măcar n-a venit a doua zi, înainte de concurs să-mi dea rochia, mi-a dat-o după. Cum am aflat? Am primit rochia de la Roberta Anastase după finală şi, ce să fac, mi-am pus-o pe mine la petrecerea de după. Unul dintre fotografii de acolo a venit şi mi-a spus: "Aaa, dar rochia asta nu e aia de aseară?". "Care aseară?", zic eu, "că noi n-aveam voie să ieşim din camerele noastre de hotel. Eu n-am fost la nici o petrecere aseară!". Şi după aceea se uită la Roberta şi zice: "Aaa, stai că tu o purtai...". Iar eu la finala Miss Univers am purtat rochia pe care mi-o făcuse doamna Crăciun de la casa de modă din Galaţi. Şi Roberta Anastase fusese, de altfel, în 1996 reprezentanta României la miss Univers, dar atunci nu avea ea licenţa, ci cineva din Bulgaria" spune pentru realitatea.net. Julia Verdeș.

Roberta Anastase nu s-a mulțumit doar să poarte rochia ci a dorit și jumătate din cadourile primite de Julia Verdeș. "Da, dar şi pentru că la concursul Miss Univers, la sfârşit, toate finalistele dau cadouri celorlalte fete suveniruri aduse de acasă, din ţara lor, cum ar fi de la noi din România nişte sculpturi mici din lemn cu faţa lui Vlad Ţepeş, că toată lumea ştie de Dracula. Plus că organizatorii de la Miss Univers ne dăduseră cadou cosmetice să te machiezi în fiecare zi, şampon, papuci de baie de la sponsori şi un fel de computer-telefon foarte drăguţ pe care oricum nu-l puteam folosi în România. Când am ajuns pe aeroport, la Bucureşti, Roberta Anastase mi-a zis că ea vrea jumătate din cadouri. Ea cu mama ei mi-au zis: "Deschide-ţi bagajele să împărţim cadourile!". N-am desfăcut nimic, că maică-mea e moldoveancă şi le-a zis şi ei şi maică-sii vreo două, m-a luat de mână şi am plecat. Nu aveau ce să-i spună, că maică-mea e mai mare decât ele două la un loc" zice Julia.

Despre „bunătatea" Robertei Anastase, Julia Verdeș mai spune:" Mai târziu Roberta m-a sunat să-mi spună că sunt invitată la Olimpiada Modelelor de la Los Angeles, dar că trebuie să plătesc 2.500 de dolari. La vremea respectivă, 2.500 de dolari erau enorm de mulţi bani şi i-am zis că eu n-am de unde să dau banii ăştia. Mi-a zis: "Nu mă interesează, dacă vrei să mergi plăteşti bilet!". Am luat Pagini Aurii din Galaţi şi m-am uitat care-s cele mai mari firme şi le-am luat cu mătuşa mea la rând, că miss România Univers cere bani. Am reuşit cu greu să strângem din câte 20 sau 50 de dolari 2.300 de dolari, iar de restul a făcut mama credit.

Când am ajuns la Los Angeles, cu zece zile înainte de concurs, Roberta nu-mi zicea decât: "Vai, ce grasă eşti!" şi nu-mi dădea să mânânc decât micul dejun, un măr, un iaurt şi două foi de iarbă, deşi îmi plătisem totul din banii mei, din sponsorizări, nu ai ei. Tot atunci mi-a luat şi paşaportul, că-l ţine ea, că ea e agenta mea şi ea trebuie să-l ţină, şi nu vroia să mi-l mai dea înapoi. Am sunat-o pe mama şi ea mi-a spus să sun la consulat să le spun. Consulatul a venit imediat, două persoane, care au avut o mică discuţie cu Roberta, căreia i-au spus: "Dar dvs. ştiti că nu aveţi voie să ţineţi paşaportul altui cetăţean...". "Nu, că aşa m-am gândit eu, că aşa e mai bine", le-a zis ea. Cei de la consulat mi-au luat paşaportul de la ea şi mi l-au dat înapoi. Ea n-a putut să spună nimic, că taică-su era deja băgat în politică, maică-sa la fel...Am intrat în concurs şi, spre marea ei uimire, am luat medalia de aur. Ea a plecat în România şi eu am rămas în America".

http://www.cotidianul.ro/print-127493