Jump to content

Gelu Duminică - interviu cu un ţigan


dcp100168

Recommended Posts

Gelu Duminică, rom oengist: „Şi mi-a tras maică-mea trei labe de mi-a învîrtit căpăţîna“

Scrie în CV cu cine avem de-a face: „Facultatea de Ştiinţe Sociale. Director executiv al Asociaţiei «Împreună». Membru al Comisiei de Incluziune a Grupurilor Vulnerabile din România, comisie înfiinţată sub auspiciile preşedinţiei României. Calificări-cheie: educaţie, analiza pieţei muncii, ocupare profesională, politici de incluziune naţionale şi europene, dezvoltare comunitară/facilitare comunitară, leadership, debate, scrierea propunerilor de finanţare, managementul proiectelor“. Tocmai bun pentru o discuţie despre uşchirea ţiganilor din Franţa.

„Mama – vînzătoare de seminţe, tata – muncitor docher“

Reporter: Văd că te porţi curat.

Gelu Duminică: Da, sînt curat la guler, am haine curate.

Rep.: Ai făcut baie.

G.D.: De dimineaţă chiar. Sînt doar în pantaloni scurţi, asta din cauza căldurii.

Rep.: După cîte luni ai făcut baie?

G.D.: Băi, verile astea te fac să faci baie chiar de două ori pe zi. Mi-am dat şi cu parfum. Să ştii că nu toţi romii sîntem cerşetori, nu toţi sîntem traficanţi sau traficaţi, vînzători de droguri.

Rep.: Cine-i mă-ta? Cine-i tac-tu?

G.D.: Mama – vînzătoare de seminţe, tata – muncitor docher. În Galaţi. Mama analfabetă, taică-meu, şapte clase. Eu, cel mai mic din patru copii. Toţi cu facultăţi.

„E adevărat, ma’mare, că noi furăm copii?“

Rep.: Dar ce te învăţa taică-tu?

G.D.: Ca să reuşeşti în viaţă trebuie să fii de două ori mai bun ca un român. Sau să duci un român în spate zece ani şi, după ce-l dai jos, tot „Ţiganul dracului“ te face. Astea mi le spunea taică-meu. Şi m-a mai învăţat să spun că sînt rom. Mă vezi pe mine blond cu ochi albaştri? Am de ales? Sînt ceea ce sînt şi le arăt celorlalţi ce pot să fac. Sînt turc? Nu, nu aş putea să mă uit în oglindă. Bunicii mei au fost deportaţi, crezi că aş putea să-mi trafichez conştiinţa? Nepoţica mea avea cinci ani cînd am luat-o de la grădiniţă, o dată. Plîngea, era cu botul mare. „N-am ni­mic!“ Cum a ajuns acasă, cum ţuşti la bunică-sa: „E adevărat, ma’mare, că noi furăm copii?“. „De unde ai auzit tu asta?“ „Păi, un copil nu stătea cuminte şi mama ei i-a spus că o fură ţiganii.“ Bunică-sa, că aşa se spune. A doua zi, fetiţa tumefiată de plîns: „Sînteţi mincinoşi cu toţii!“. Altă mămică îi spusese unei fetiţe acelaşi lucru. Şi noi o învăţaserăm acasă alt principiu: dacă doi oameni spun că eşti beat, eşti beat. Şi copilului ce-i mai poţi explica? Eu nu cred că discriminarea e singura condiţie a stării romilor de azi, dar e una dintre cauze. Ai văzut vreodată în DEX ce înseamnă ţigan? „Persoană cu apucături rele“. Definiţie fără peiorativ. La jidan? „Peio­rativ, persoană aparţinînd minorităţii evreieşti.“ Rom egal ţigan. De ce eu m-aş defini ţigan, dacă în DEX sînt persoană cu apucături rele? De ce?

„Dom’le, nu mai e ţigănia ce-a fost!“

Rep.: Mama cu fuste multe?

G.D.: Nu, dom’le. Tata era mai tradiţionalist, aşa. El fusese judecător de stabor pînă-n anii ’80. Atunci se lăsase de judecăţi, spunea el: „Dom’le, nu mai e ţigănia ce-a fost!“. Normele morale se duseseră dracului. Se făcea Serbia şi ţiganii cu bani inversaseră normele, nu mai era respectul pentru bătrîni.

„Ai carte, eşti prost, îţi taie ăştia 25% din salariu“

Rep.: Păi, la fel a fost după Revoluţie.

G.D.: Da, inteligenţa a fost cuantificată după numărul de zerouri din cont. Noi am fost învăţaţi cu „Ai carte, ai parte“, acum zic toţi că ai carte, eşti prost, îţi taie ăştia 25% din salariu. Te faci doctor, nasol! Băsescu zice să pleci afară. Atunci? De ce judecăm romii, cînd societatea noastră nu e curată ca rufa dată cu Ariel? Nu este o miopie a României pentru minoritatea sa? Eşti cetăţean în campania electorală, apoi eşti tot cetăţean, nu? Votul vine şi de la un ţigan. Cînd ţiganul iese afară, nu mai e cetăţean, e ţigan. Cei care trafichează în momentul de faţă nu sînt ciorditorii din anii ’80-’90. Cei care sînt traficanţi nu sînt cumva foştii muncitori de la CAP? Da, muncitori care erau plimbaţi din CAP în CAP pentru a strînge recoltele, muncitori uitaţi cînd au venit legile împroprietăririi. Se culeg roadele miopiei avute ieri, avută şi azi. Dacă nu se intervine coerent astăzi pentru ei, pentru copiii lor, pur şi simplu peste zece-douăzeci de ani, copiii ăia vor da în cap.

Şi-ţi mai zic aici ­de­spre un sondaj în ţigănie: ce te vei face cînd te vei face mare? Cu exemple concrete: infractor, ca Fane Spoitoru, sau intelectual, ca Nicolae Gheorghe? Răspunsul? „Vreau să fiu Fane Spoitoru. Gagici, maşini, manelişti, e şmecher, are Poliţia la picioare.“ După un timp l-am ajutat pe unul dintre ei să iasă din ţigănie, să-şi termine studiile. Acum e colegul nostru. Şi a implementat programe în propria lui comunitate, vorbea cu primarul, cu presa, cu poliţistul ca de la egal la egal. Aceiaşi copii întrebaţi. Răspuns diferit măcar într-un număr destul de important: vrem să fim ca Andrei. Şi el trăise din prins şi vîndut peşte, apoi era şmecher, că vorbea cu primarul. Fusese la fel de amărît, putea fi şmecher altfel. Creasem un model. Nu e nevoie să stai dependent de venitul minim garantat. România de ce nu face la fel? Mister.

„Dacă taică-meu a trăit din dat în cap, eu de ce să nu fac la fel?“

Rep.: Dar de ce comunitatea, ţiganul nu vor?

G.D.: Asta cred şi eu. Nu doar discriminarea, nu doar marginalizarea contează, ci şi modelul. „De ce, dacă tai­că-meu a trăit din dat în cap, eu să nu fac la fel?“ Te-ai gîndit ce-au făcut ţiganii dezrobiţi de Cuza, de fapt cumpăraţi de stat? Stăteau la poarta boierului şi se întrebau: „Boierule, eu ce să fac? Unde să mă duc fără casă, mîncare?“. „Bă, ţigane, eşti liber.“ După 150 de ani distanţă, în 2001, strategia privind îmbunătăţirea situaţiei romilor. Cum să crezi tu, după 150 de ani de cîntat la nuntă, în strategii care nu se aplică? Fiindcă nu s-a întîmplat nimic concret după 2001. Dacă statul n-a dat, ţiganul a zis: „De ce să-mi dau copiii la şcoală?“. Cum să ceară ei stimă de sine, dacă n-au papa? Fane Spoitoru e cool, e şmecher. Asta nu-nseamnă că nu sînt şi romi integraţi. Aceştia ne numim romi invizibili. Fiindcă uite-l pe cerşetorul rom, nu pe tipul care se ţine de treabă. E uşor să arunci anatema pe noi. Sistemul însă ce face? Băsescu zice: „Mulţi dintre ăştia cu turnuleţe cer venitul mi­nim garantat. Bine, dom’le, da’ primarul ce face? Primarul nu ştie că ăla are turnuleţe şi Mercedes?“. Mă îndoiesc. Or fi de vină ţiganii, dar ţara ce-a pă­zit? Cînd îţi pleacă doctorii, nu e clar că or să-ţi plece şi săracii? Păi, înseamnă că nu ştii istorie! Cînd s-a descoperit Ferentariul? Cînd a venit Becali şi a plătit ălora curentul. De atunci s-a schimbat soarta ţiganilor? Nu. O să se iasă iar în stradă. E prostituţie, e drog, sînt şmecheri. Eu, ca oengist, ce să fac? Să-i dau palme? Dar Poliţia ce face? Sînt chestii vizibile, iar situaţia României e şi din cauza celor ce-au jefuit Bancorex-ul, a celor ce-au furat de la FNI. Alea sînt marile turnuri. Ale noastre sînt doar extrem de vizibile.

Rep.: Ce aţi înţeles voi din lume? Turnuleţele din Strehaia, din Buzescu.

G.D.: Da, din Serbia sînt venite, nu din India. Acolo fiecare turnuleţ arăta cantitatea de aur pe care o ai. Acum turnuleţele nu le mai plac. Mulţi au venit şi au rîs de ei. Şi mulţi au vile moderne, ca-n Pipera. Modernizarea se întîmplă. Ţiganul nu e prost, bagă la cap repede. Lucrurile se-ntîmplă. Modernizarea vine din interiorul comunităţii, nu din partea societăţii. Priveşte în orice ţigănie. Unde începe ea, se opreşte infrastructura. Sînt, eventual, primele case de romi înstăriţi, în rest, gata, cătunele sînt lipsite. Oare de ce? Comuna are apă, curent? Ţigănia săracă, nu. Tu ce-ai face?

Rep.: Le-aş da foc?

G.D.: E simplu de vorbit. O ştii pe aia cu „Tu ştii cum miroase un ţigan?“, după ora de sport, după care nu poţi face un duş. Sînt distracţii cool în multe şcoli în România.

„Cele mai bune palme pe care le-am primit în viaţa mea!“

Rep.: Pe tine cum te-au făcut om?

G.D.: Simplu. Eu, după a opta, voiam să dau la complementară. Şi mi-a tras maică-mea trei labe de mi-a învîrtit căpăţîna. Eram în mijlocul Galaţiului: „Te omor!“. Cele mai bune palme pe care le-am primit în viaţa mea!

http://www.catavencu.ro/gelu_duminica_rom_oengist_si_mi_a_tras_maica_mea_trei_labe_de_mi_a_invirtit_capatina-15298.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Gelu Duminică luptă împotriva discriminării

Luptă zi de zi împotriva prejudecăţilor. Este director la Fundaţia Împreună şi şi-a dedicat viaţa pentru a-i ajuta pe cei discriminaţi. Gelu Duminică, luptă pentru rromii marginalizaţi şi excluşi din societate. A făcut paşi mici dar cu impact mare pentru viitorul acestora şi vrea să le ofere dreptul la o viaţă normală, fără să se mai simtă discriminaţi.

Gelu Duminică este cel mai mic copil dintr-o familie simplă de rromi tradiţionali, din Galaţi. Tatăl său a fost judecător de stabor cu 7 clase, iar mama vânzătoare de seminţe. Au vrut ca mezinul să meargă totuşi pe un alt drum. Aşa că după şcoală şi liceu a fost îndemnat să meargă la facultate.

Din 1999 a început să activeze ca voluntar la Agenţia Împreună. A pornit de jos, ca voluntar, acum e director executiv, la al treilea mandat. E modest şi spune că vrea să ducă la capăt fiecare proiect care îi trece prin mâna. „Eu nu cred că noi schimbăm viața, noi credem că noi ne facem treaba. Cred că România duce lipsă de profesioniști care să își facă treaba. Ceea ce noi propovăduim în Fundație este dreptul la diferență, a fi diferit nu înseamnă că ești urât”, spune directorul Fundației Împreună.

Gelu Duminică, susţine cauzele rromilor şi îi ajută să îşi dezvolte comunităţile în care trăiesc cu ajutorul propriilor resurse. „Nu dăm nimic degeaba, adică dacă un vrei să muncești, îmi pare rău, nu primești nimic. Ai nevoie de casă? Minunat, muncește la casa ta și noi venim și te ajutăm, influențăm primăria să își dea teren, dar tu muncești la propria ta casă”, povestește Gelu Duminică.

I-au trecut peste 50 de proiecte prin mână. Fiecare are povestea lui. A ajutat sute de oameni să se pună pe picioare. Le-a întins o mână de ajutor şi le-a oferit şansă să îşi facă o viaţă mai bună. Mai mult vrea să ajute la emanciparea rromilor. „În momentul de față încercăm să dăm un mesaj către comunități în a nu-și mai căsători copiii atât de mici, a-i trimite la școală și facem asta folosind muzica lăutărească autentică”, adaugă președintele fundației care vine în sprijinul romilor.

Directorul Fundaţiei Împreună crede că cel mai bine este să le transmită rromilor mesaje pe care le pot înţelege. Încet încet se vad şi roadele muncii. „Au fost colegii mei pe urmă în școli și copiii știau versurile ca marile hituri”, adaugă acesta.

Gelu Duminică are un doctorat, un masterat şi a scris două cărţi.

b1.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

De bostan - cu sare şi de floare - fără!

Gelu Duminica

În fiecare zi mă trezeam la 7. Găseam pe masa din bucătărie o felie de pâine cu gem de casă şi o cană cu ceai. De multe ori nu mai mâncam pâinea, ci mă mulţumeam cu linsul gemului în timp ce îmi savuram ceaiul de tei. Mă mir că la cât ceai de tei am băut toată copilăria mea încă nu am probleme erectile, însă cred că presupusa legătura între consumul de ceai de tei şi slăbirea bărbăţiei este doar un mit… sau, poate, la noi, la romi, faptul că suntem „focoşi” la pat estompează efectele teiului!

Plecam la scoală de unde mă întoarcem la orele 12:00. Veneam, mă odihneam juma’ de ora şi mă apucam să prăjesc seminţe. De bostan - cu sare, şi de floarea soarelui - fără. După ani de zile de experienţă în domeniu, ajunsesem la performanţa de a-mi da seama când sunt gata, după culoare şi miros. Când venea mama acasă, de la Liceul de Marină unde ea era femeie de serviciu, totul era pregătit: seminţele erau prăjite, puse în pungi şi gata de plecare spre buzunarele muncitorilor din garajul auto al Combinatului Siderurgic din Galaţi. Mergeam cu mama, în fiecare zi, pentru că Miliţia fugărea sămânţăresele şi le confisca banii şi marfa. Preţioasa marfă, împreună cu marea majoritate a banilor, erau în grija mea şi eu stăteam cam la 50 de metri de ea, încărcându-i doar pungile atunci când nu mai avea ce sa vândă. În două ore pe zi, cât petreceam acolo, mama reuşea să câştige cam de două ori salariul ei de la liceu, bani care asigurau liniştea financiară a familiei. Seara, mă alegeam cu 3 lei, pentru o îngheţată….

Ajungeam acasă pe la 18:00. Mă jucam până când tatăl meu venea acasă din port unde muncea. Masa de seara era un ritual: indiferent pe unde eram, ora 7 seara trebuia să ne găsească pe toţi acasă, în jurul mesei. Pus în farfurii, rugăciune şi mâncat împreună. De multe ori părinţii noştri se opreau să mănânce şi ne zâmbeau complici atunci când noi, cei patru băieţi ai familiei, ne furam mâncarea din farfurie unul altuia. Când spiritele se încingeau, şi se întâmpla uneori, ei ne ofereau porţia lor clamând o lipsă de apetit sau stare de rău, lucru care genera o scurtă consultare între fraţi şi o împărţire a „darului” între noi. Cel mai mare refuza, mai întotdeauna….

(...) am fost ales de către colegii mei stegarul clasei, lucru care a fost schimbat având în vedere că „steagul României nu poate fi ţinut de un ţigan“.

În jurul orei 20:00 mă apucam să învăţ. Două ore maxim, din care o oră pe bune şi 30 de minute cu atenţie. Suficient încât a doua zi să nu mă fac de râs la scoală. Suficient încât să fiu „cel mai bun din ţigănie”, însă insuficient în relaţie cu ceilalţi colegi, români, ai mei. De fapt, cred că asta a fost drama copilăriei mele, în sensul că niciodată nu am fost suficient de bun în ochii celorlalţi. Pentru 3 zile am fost ales de către colegii mei stegarul clasei, lucru care a fost schimbat având în vedere că „steagul României nu poate fi ţinut de un ţigan“. Nu m-am supărat, pentru că acest lucru a însemnat că mama nu mai trebuia să îmi cumpere 3 cămăşi albe, noi-nouţe...

Când am terminat clasa a VIII-a nu am vrut să urmez liceul, considerând că sunt destul de mare să-mi ajut familia. A fost nevoie ca mama să mă motiveze, cu două atingeri suave de labe peste ochi, pentru a da examenul de admitere.

La liceu lucrurile s-au schimbat. Programul, până la 14:00, a adus cu sine incapacitatea mea de a prăji seminţe, lucru care a adus cu sine „demisia” mamei din poziţia de expert în domeniul vânzărilor. Acest lucru s-a cunoscut în veniturile familiei, însă zâmbetul de la masa de la ora 19:00 s-a păstrat. Brusc, părinţilor mei li se făcea rău şi îşi pierdeau apetitul, din ce în ce mai des, iar împărţirea porţiei lor nu mai era făcută de noi, ci de ei.

(...) îmi spunea că sunt bun, mai bun chiar decât fiul ei, comparaţie care mă făcea să simt că pot să devin orice doresc.

10 min: Habar nu aveam ce înseamnă cuvântul „facultate”. La mine-n cartier nimeni nu era considerat „model” pentru că avea scoală. Verişorii mei şi-ar fi dorit să mă fac avocat. Aveau nevoie de cineva de încredere care să îi ajute în viaţă şi să îi scape la necaz, numai că dna. Mazilu, profesoara mea de literatură universală, îşi făcuse un ţel din a sta de vorbă 10 minute pe săptămână cu mine. Îmi explica ce înseamnă fiecare facultate în parte şi îmi aducea pliante de informare. Între timp, îmi spunea că sunt bun, mai bun chiar decât fiul ei, comparaţie care mă făcea să simt că pot să devin orice doresc. Visam şi simţeam gustul reuşitei. În clasa a X-a am decis: Asistenţă socială şi sociologie. Nu am făcut pregătire pentru examenul de la facultate deloc. 3 ani, cât am dat la Iaşi, am eşuat cu graţie. 

Cedasem. Eforturile părinţilor mei nu puteau fi răsplătite de mine aşa cum ei îşi doreau.

10 ore: Mama se împrumută de la o vecină şi îmi plăteşte 10 ore de meditaţii la filosofie. Cele 10 ore mă ajută să învăţ cum să structurez informaţia şi cum să scriu pe barem. Aflu de „măsurile afirmative” pentru romi la facultatea de profil din Bucureşti. Tata pune presiune cum ştie el mai bine. Vin, dau examen, iau. Urmează 4 ani de facultate, 2 ani de master, o postuniversitară şi un doctorat. Primul din neamul meu!

10 ani mai târziu, nepoatele mele au absolvit Sociologie şi Teatru. Şi totul a început de la nişte seminţe. De bostan - cu sare şi de floare - fără!

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.