Legumele de Bădălan, „brand” naţional!

[AndreiM]

* De la experiment agricol la peste 180 de hectare de ceapă, morcovi, pătrunjel şi cartofi cultivate „ca în filme” * „Uzină” legumicolă de trei milioane de euro! * Calculatorul s-a dat… pe brazdă * Legumele „made in Bădălan” au căutare în toată ţară şi ar putea merge chiar şi la export! *

Cine spune că doar olandezii sunt „buricul pământului” în materie de legumicultură? Bădălanul gălăţean, destul de urgisit în materie de strategii economice în anii din urmă, are acum şansa de a deveni, alături de Matca, al doilea bazin legumicol important al judeţului şi unul dintre cele mai mari din ţară. Un rol important în toată povestea asta o are ferma Simongrig, administrată de Costin şi Petre Grigore. Pornită iniţial mai degrabă ca un fel de experiment, pe o suprafaţă de doar vreo zece hectare, afacerea cu legumele s-a dezvoltat, iar ceapa, morcovii, pătrunjelul şi păstârnacul, dar şi cartofii timpurii se simt acum în Bădălan ca fiind acolo de când lumea, pe nu mai puţin de 180 de hectare!

Producţie din aproape în aproape

„Treabă uşoară n-a fost. În agricultură treci repede de la agonie la extaz… Au fost şi momente în care am zis că las totul şi mă „pensionez”. Dar nu m-a lăsat inima să stau deoparte şi pas cu pas am reuşit să facem câte ceva… ”, ne mărturiseşte Petre Grigore, inginer agricol cu experienţă ce a fost într-o perioadă chiar director al DADR-ului gălăţean. Acest „câte ceva” nu-i jucărie. În zece ani, la Simongrig s-au făcut investiţii de vreo trei milioane de euro, cam jumătate prin proiecte cu finanţare europeană, rezultatul constând în achiziţionarea de utilaje „ca în revistă” şi ridicarea unui depozit cum rar vezi pe la noi, o veritabilă „uzină” legumicolă de curăţare, sortare, cântărire şi ambalare a roadelor Bădălanului. Una peste alta, ferma are în prezent o cifră de afaceri anuală de undeva la un milion de euro, din care mai bine de jumătate vine din legumicultură şi jumătate din cultura mare, de grâu, porumb, practicată pe restul de 500 de hectare pe care societatea le mai are în administrare. Asta nu înseamnă că totul se face cât ai bate din palme. „Veriga slabă în agricultura românească este că încă nu este pus la punct un mecanism care să facă o legătură coerentă între producător şi piaţă. Cam fiecare merge la nimereală, cel mai adesea nu are putere de negociere şi se pomeneşte că trebuie să dea marfa pe te miri ce şi mai nimic. Altă boală grea la noi e cu asocierea. Rar vezi o asociaţie de producători, că de, aşa suntem noi, mai căpoşi, mai suspicioşi şi uite aşa rămânem de căruţă…”, zice nu fără năduf domnul Grigore. Pe treaba asta, cu desfacerea, ferma gălăţeană a mers din aproape în aproape, iar producţia a crescut pe măsură ce a crescut şi cererea. Acum au învăţat drumul spre Bădălan firme din întreaga ţară, fie că e vorba de intermediari în vânzarea legumelor, fie că sunt societăţi mari, din industria alimentară. Şi uite aşa, legumele de la Galaţi au căutare până în capătul celălalt al ţării, la Oradea sau la Timişoara, unde este o fabrică de produse congelate. Altă firmă a vrut morcovi de Bădălan pentru sucuri, din Dâmboviţa vin alţii să ia marfă pentru pieţele din sudul ţării şi, desigur, din lista de beneficiari nu putea lipsi Contecul tecucean ce se aprovizionează de aici cu o parte din materia primă pentru conserve.

Cu ochii pe concurenţă

O oarecare dezamăgire e legată de lanţurile de supermarketuri. „E problema că s-au cam învăţat să dicteze, iar asta nouă nu ne prea place. Au cam fost lăsaţi de capul lor de autorităţi. Sunt ţări în care un anumit procent din marfa vândută prin lanţurile de supermarketuri trebuie să provină de pe piaţa locală, dar la noi n-a făcut nimeni aşa ceva. Plus că sunt anumiţi producători agreaţi… La noi, ce lanţ de supermarketuri are acţionariat românesc?”, se întreabă retoric domnul Grigore. Şi uite aşa, ceapa vine din Polonia, cartofii din Germania sau Austria, ţelina din Olanda şi morcovii din Turcia. Pe de altă parte şi cumpărătorii s-au mai luminat şi ştiu că deseori marfa autohtonă e mai bună ca aia „de afară”, aşa că poate o veni ziua când şi supermarketurile se vor da pe brazdă.

Legumicultura automatizată

Toamna asta se anunţă bogată în Bădălan. Pe câmp, oamenii dau zor la culesul pătrunjelului, iar la depozit se lucrează din plin. Într-o parte e sortată ceapa, pusă frumos în saci şi băgată în depozite. În altă hală, linia de sortare şi ambalare a cartofilor scoate pe bandă sacii parcă traşi la xerox. Totul este automatizat, computerele controlează circuitul produselor, temperatura, umiditatea, din sala de comandă privirea de ansamblu este completată pe monitoare cu toatele datele privind ciclul de prelucrare. Depozitul este marele pariu pe care cei de la Simongrig l-au făcut cu legumicultura, zona care permite „tezaurizarea” producţiei pentru a fi vândută când piaţa va fi mai favorabilă. „Anul acesta, pe zona legumicolă avem supraproducţie. De exemplu, anul trecut pe vremea asta roşiile se dădeau cu trei lei, anul acesta cu 50 de bani. Cartofii mergeau en-gros cu 1,5 – 2 lei, acum pleacă la 50 de bani. Deci profitul pentru marfa vândută acum nu este foarte mare. Aşa, cu depozitul, avem o capacitate de stocare de 2.500 tone, putem intra cu o treime din producţie mai târziu pe piaţă, când preţurile vor fi mai bune”, ni se explică.

Exemplul celor de la Simongrig a fost urmat şi de alţii. Nu departe s-a mai ridicat un depozit de legume, axat, deocamdată, mai mult pe ceapă, dar mai sunt vreo trei întreprinzători care au proiecte asemănătoare şi care vor fi, se pare, materializate în cursul anului viitor. Ba, umblă vorba că pătrunjelul sau cartoful „made in Bădălan” ar putea merge şi la export! Chiar acum vreo două zile a fost la Galaţi o delegaţie de oameni de afaceri coreeni interesaţi de o colaborare. Şi, până la urmă, de ce nu? Ce, olandezii sau turcii sunt „mai cu moţ” decât gălăţenii? Uite că se mai face şi la noi agricultură şi se mai face şi bine!

http://www.viata-libera.ro/economie/23063-legumele-de-badalan-%E2%80%9Ebrand%E2%80%9D-national

[dcp100168]

Bădălanul, al doilea bazin legumicol al judeţului

Badalanul galatean, are acum sansa de a deveni, alaturi de Matca, al doilea bazin legumicol important al judetului si unul dintre cele mai mari din tara.

Un rol important il are ferma SC Simongrig SRL, administrata de Costin si Petre Grigore. Pornita ca un experiment, pe o suprafata de zece hectare, afacerea cu legumele s-a dezvoltat, iar ceapa, morcovii, patrunjelul si pastarnacul, dar si cartofii timpurii se cultiva pe nu mai putin de 180 de hectare!

In zece ani, la Simongrig s-au facut investitii de trei milioane de euro, din care jumatate prin proiecte cu finantare europeana, rezultatul constand in achizitionarea de utilaje si ridicarea unui depozit de legume in care se executa curatarea, sortarea, cantarire si ambalare produselor.

Ferma, din vecinatatea lacului Brates, are in prezent o cifra de afaceri anuala de un milion de euro, din care mai bine de jumatate vine din legumicultura si restul din cultura mare (grau si porumb).

Semintele de legume se importa din Olanda si inainte de a fi introduse in productie sunt testate alaturi de cele autohtone pentru a vedea capacitatea de productie. „Fata de cercetarea agricola romaneasca, noi producatorii, suntem cu mult in fata“, a spus Costin Grigore intr-un articol publicat de revista Lumea Satului.

gazetadeagricultura.info

La Galaţi a răsărit al doilea depozit de legume din ţară

Născut după un model olandez care a fost adaptat condiţiilor de la noi, depozitul de la Galaţi, din aşa-numitul bazin legumicol Bădălan, a fost ridicat din dorinţa unui legumicultor cu vechi state de producţie de a rezolva una dintre verigile cele mai importante ale activităţii sale - valorificarea. După cel de la Constanţa, depozitul societăţii Simongrig din Galaţi este al doilea din ţară construit de un producător cu scopul de a-şi depozita doar propria recoltă de legume.

Fost director de IAS în vechiul regim, apoi de DADR mai târziu, inginerul Petre Grigore - sprijinit şi de mai tânărul şi entuziastul său fiu, administrator al societăţii, Costin Grigore - a revenit în ultimii ani la meseria sa de bază, cea de horticultor. A văzut cum îşi prezintă marfa legumicultorii de pe alte meleaguri şi s-a hotărât să dea şi legumelor obţinute de el o faţă mai comercială. într-un cuvânt, să le crească valoarea.

O investiţie ce dublează veniturile

Realizat pe baza unui proiect FEADR depus în martie 2008, în valoare de 1,6 milioane de euro, depozitul a fost ridicat în iunie 2010 pe locul uneia dintre fostele ferme ale IAS-ului Agrogal. Este vorba de o investiţie modernă, cu o capacitate de depozitare de 2.500 t, unde toţi factorii sunt controlaţi electronic.

Toate echipamentele cu care a fost dotat au fost aduse din afară, din Olanda, Spania, Germania, Cehia, Polonia, Danemarca. Din valoarea totală, 50% a fost asigurată prin proiect, restul reprezentând partea de cofinanţare care, ca urmare a diferenţelor de schimb valutar, a ajuns în final la 60%. Dar nu a asta a fost problema, deşi inginerul şi-a cheltuit toate resursele şi chiar peste.

Dezamăgirea cea mare a venit din partea băncii cu care avea o relaţie comercială de mai bine de şapte ani şi care nu a vrut să-i fie parteneră în acest proiect. Pe motiv că investiţia prezintă un grad de risc ridicat, banca a refuzat creditarea care i-ar fi asigurat partea lui de cofinanţare şi acceptând doar 10% din garantarea FGCR-ului.

în ciuda acestor analize pesimiste ale băncii, din calculele inginerului o astfel de investiţie îi dublează practic veniturile şi, prin urmare, amortizarea se va face în maximum cinci ani. Deja, la doar câteva luni de la inaugurare, au reuşit cu ajutorul depozitului să recupereze pierderile din 2010, an în care mama natură nu a fost prea darnică cu legumicultorii.

Păstrarea implică şi unele riscuri

Acum, după finalizarea proiectului, inginerul a început deja să culeagă roadele. Deşi construcţia s-a încheiat abia anul trecut, depozitul a fost umplut încă din septembrie la capacitatea de 80%. A preferat să vândă restul legumelor la recoltare pentru că nu i-au ajuns ambalajele. Primul an a fost unul de familiarizare cu tehnologia, dar la următoarea recoltă va depozita legume la capacitatea lui maximă, mai exact 1.500 t de ceapă şi 1.000 tone de rădăcinoase. Condiţiile de depozitare sunt diferite. Dacă la ceapă trebuie păstrată o umiditate mai scăzută şi la fel şi temperatura, la rădăcinoase umiditatea trebuie să fie mai mare, iar temperatura undeva între 1-1,5° C.

Depozitarea este aşadar un procedeu costisitor, care trebuie stăpânit bine şi urmărit îndeaproape. Pe lângă cheltuielile cu curentul electric, oricât de sănătoase au fost legumele, mai apar şi pierderi care sunt cuprinse, pentru unele produse, între 10 şi 20%. „La ceapă, de exemplu, au loc scăderi în greutate, ne spune inginerul. Depozitezi 1.200 de kg şi după trei luni mai găseşti 1.000 kg”. Asta pentru că în depozit pot fi controlaţi doar doi factori, umiditatea şi temperatura, restul ţine de condiţiile externe. Investiţia acoperă însă pe deplin aceste pierderi, având în vedere că producătorul nu mai vinde la recoltare, ci după câteva luni, când preţurile îi convin.

Traseul legumelor este mai neted

Pe lângă cele patru hale de păstrare a legumelor, depozitul a fost dotat şi cu un echipament complex de condiţionare cu două fluxuri separate, unul pentru rădăcinoase, altul pentru ceapă. Odată recoltate, legumele ajung în buncărul de preluare, unde au loc descărcarea şi presortarea. Urmează curăţarea lor cu ajutorul unui utilaj special, după care acestea merg fie în boxuri la depozitare, fie intră pe flux pentru condiţionare: morcovul, ţelina, păstârnacul şi pătrunjelul se spală, cartofii sunt periaţi, iar la ceapă se taie codiţele şi mustăţile.

De aici legumele ajung pe masa de inspecţie, unde patru oameni urmăresc calitatea mărfii, apoi trec în sortatorul automat, unde sunt împărţite în funcţie de dimensiuni. Următoarea etapă este de cântărire şi ambalare în funcţie de comenzi. Linia achiziţionată permite ambalarea mărfii pe orice categorii de greutate, în pungi, plase, plase cu film, folie, ultima fiind varianta calitativă ce permite direct prepararea lor.

Legumele ajung pe pieţele din Bucureşti, Iaşi, Braşov şi din alte mari oraşe din ţară. Deşi ideea acestui depozit a fost să pătrundă pe lanţurile de retail, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din piaţă. „Intermediarii rămân o opţiune mai bună pentru că sunt flexibili, ajungi mai uşor la ei şi nu există riscul să-ţi returneze marfa, aşa cum se întâmplă cu supermarketurile“, susţine Petre Grigore.

Să faci producţie, dar să nu uiţi nici de calitate

Societatea Simongrig cultivă 180 ha de legume, restul până la 1.200 ha fiind ocupate cu cultură mare. „Dar 180 ha de legume, dacă ar fi să facem paritatea, înseamnă 1.800 ha de cultură mare“, spune inginerul. De la semănat până la paletizat, tehnologia a fost adaptată treptat la noile condiţii, fiind în proporţie de 90% mecanizată. Mai întâi au completat baza tehnică cu maşini de semănat, combine de recoltat, tractoare, remorci etc. Au construit şi o seră pe care o folosesc numai la producerea răsadurilor de ţelină. Apoi au căutat să aducă soiuri şi hibrizi care să reprezinte un optim între producţie, recoltarea mecanizată şi capacitatea de păstrare.

Pentru depozitare, acestea trebuie să aibă un conţinut mai ridicat de substanţă uscată şi să prezinte o bună rezistenţă la bolile de depozit. Cei doi recunosc că sunt încă în faza de încercări pentru că ceea ce este bun pentru Olanda şi Polonia, ţări de unde aduc mai bine de 90% din necesarul de sămânţă, nu este neapărat potrivit şi pentru condiţiile din România. Au încercat câteva soiuri autohtone de ţelină şi ceapă, dar au constatat că nu se ridică la nivelul celor aduse din afară. „Faţă de cercetarea agricolă românească, noi producătorii, suntem cu mult în faţă“, încheie legumicultorul.

lumeasatului.ro

[dcp100168]

Un fermier gălăţean şi-a făcut depozit hi-tech de legume

Inginerul gălăţean Costin Grigore (29 de ani) este licenţiat în automatică şi agronomie şi este proprietarul unui impresionant depozit integral computerizat, în valoare de două milioane de euro.

La doar 10 kilometri de Galaţi, la marginea drumului naţional care face legătura dintre oraş şi Vama de la Giurgiuleşti, funcţionează de câteva luni cel mai modern depozit frigorific de legume din România. Investiţia, care se cifrează la două milioane de euro, este condusă de tânărul inginer Costin Grigore (29 de ani), un om de afaceri care are două licenţe - în automatică şi în agronomie - plus un master în afaceri la Universitatea Warwick din Anglia.

Nevoia te învaţă

Costin Grigore nu a fost de la început pasionat de afaceri şi agricultură. De altfel, prima facultate pe care a terminat-o a fost cea de automatică. „Am fost fascinat încă din copilărie de maşinile complexe, care lucrează singure, automat. Mai pe scurt: mi-au plăcut roboţii", se destăinuie tânărul inginer.

Cum în vacanţe lucra la ferma agricolă a tatălui său, agronomul Petre Grigore, lui Costin nu i-a fost prea greu să fie atras şi de agricultură. Aşa că, imediat ce a terminat Automatica, s-a înscris la Agronomie. Facultate pe care a terminat-o cu brio, iar în vara lui 2006 s-a angajat cu acte în regulă la ferma familiei, pe care a şi preluat-o în administrare. Tânărul avea de ales atunci între a pleca în Germania, la doctorat, şi a se angaja la fermă. A câştigat ferma!

În acel moment, Simongrig, societatea sub pălăria căreia funcţionează toată afacerea, lucra aproximativ 1.000 de hectare de teren arabil în lunca Prutului, din care 900 de hectare erau cu cereale, iar 100 de hectare cu legume, în special rădăcinoase şi cartofi. „Noi lucrăm după tehnologie ca la carte. Toate culturile sunt sută la sută mecanizate. Fără sapă, fără pălmaşi. Facem 7-8 tone de grâu sau 50-60 de tone de legume la hectar. Însă depozitarea şi desfacerea au fost punctul critic. Se poate spune că ne-a învăţat nevoia", declară Costin.

Un depozit unic în ţară

Un gând mai vechi al celor doi ingineri era să-şi facă un depozit de legume, astfel încât producţia fermei să nu mai fie vândută la preţuri derizorii, de teamă că ar putea să se strice pe câmp. În 2006 şi 2007, Costin a făcut câteva zeci de vizite în Olanda şi Germania, la firme specializate în producţia şi depozitarea legumelor. „M-au ajutat mult două lucruri: cunoştinţele de automatică şi cunoaşterea limbii germane", povesteşte tânărul inginer.

În 2007 s-a pornit şi studiul de fezabilitate privind investiţia în depozitul de legume, s-a făcut proiectul, s-au obţinut autorizaţiile, iar în 2008 a început construcţia. „N-a fost simplu. Nimeni în România nu mai făcuse aşa ceva. Conceptul este revoluţionar. Totul este automatizat, de ultimă generaţie. Şi în acest moment suntem singurii proprietari din România de depozit de legume frigorific pe sistemul «box», complet computerizat", spune Costin Grigore.

Depozitul a fost terminat în urmă cu câteva luni şi a costat în total două milioane de euro. Banii au fost obţinuţi prin două finanţări europene: una FEADR şi cealaltă SAPARD. Capacitatea de depozitare a acestuia este de 2.500 de tone de legume: 1.000 de tone de rădăcinoase - morcov, pătrunjel, ţelină, păstârnac etc. - şi 1.500 de tone de ceapă.

Cum funcţionează afacerea

Poate părea imposibil, dar personalul depozitului este compus din doar şase oameni, iar producţia stocată provine în totalitate din ferma legumicolă proprie, care a ajuns la 180 de hectare. Ferma, la rândul ei, are doar 10 angajaţi, deoarece totul, de la semănat până la recoltat, înclusiv, se face mecanizat. „Nu poţi face performanţă agricolă cu sapa în mână şi cu salahori", este categoric Petre Grigore, tatăl lui Costin.

Odată aduse la depozit, legumele sunt preluate de o bandă transportoare şi introduse într-un complicat utilaj de sortare, spălare, condiţionare şi ambalare. Morcovii plini de noroi intră printr-o parte şi ies perfect curaţi şi aliniaţi pe partea cealaltă, în plase speciale, sigilate şi etichetate. Linia poate ambala legumele în plase sau în lăzi mari din lemn care sunt apoi duse în depozitul frigorific, la păstrare.

Temperatura din depozit, reglată de la distanţă

Un computer ajutat de mici cântare aflate pe banda transportoare este cel care alege legumele, astfel încât în plasele sigilate să fie exact cantitatea cerută la programarea maşinii. Într-o singură secundă maşina reuşeşte să evalueze şi să sorteze sute de bucăţi de legume, de dimensiuni dintre cele mai diferite!

Depozitul frigorific, integral computerizat, are o particularitate care-l face unic în ţară: condiţiile de depozitare (temperatură, umiditate etc.) pot fi monitorizate şi modificate de la mii de kilometri distanţă, prin internet, cu ajutorul unui computer sau chiar al unui telefon mobil.

Reperele de bază ale investiţiei

- Denumire: Staţie de sortare şi depozit integrat pentru legume şi fructe

- Caracteristică: Unic în România

- Valoare: 2.000.000 euro

- Capacitate: 2.500 tone de legume şi fructe

- Finanţare: Două proiecte europene (FEADR şi SAPARD)

- Începere: 2007

- Finalizare: 2011

La mâna samsarilor

Marea nemulţumire a tânărului inginer este, în acest moment, legată de haosul de pe piaţa românească a legumelor. „În România e acum haos. Producţia se face după ureche în cele mai multe cazuri, strategia de cultură nu mai există - fiecare pune cât şi ce i se pare lui că o să aibă succes, fără să ştie ce fac ceilalţi fermieri, iar importurile sunt scăpate de sub control", este de părere tânărul inginer.

Rezultatele acestui haos se văd cu ochiul liber. Preţurile legumelor oscilează de la un an la altul, fie din cauza producţiei mici, fie a supraproducţiei, iar consumatorii sunt nevoiţi de multe ori să cumpere marfă de proastă calitate. „Este trist că legumele româneşti, crescute cu un nivel minim de chimicale, nu ajung în supermarketuri decât întâmplător, în vreme ce legumele de import, pline de chimicale, umplu rafturile.

Vina aparţine atât statului, care a scăpat lucrurile de sub control, cât şi celor care administrează marile magazine. Următorul pas în activitatea noastră este să punem la punct, împreună cu alţi producători locali, un lanţ de magazine de cartier pentru comercializarea legumelor şi fructelor autohtone de calitate", ne-a mai mărturisit Costin Grigore.

adevarul.ro

[dcp100168]

Producţii mici la ceapa de toamnă

A început recoltatul cepei de toamnă în bazinul legumicol Bădălan din apropierea municipiului Galaţi.

La Grupul de producători Brateşleg, pe o solă de 30 de hectare, se află în plină activitate două maşini de recoltat. Cu trei mijloace de transport se pune la adăpost producţia de ceapă în depozitul modern, cu o capacitate totală de 5.000 de tone. „Producţia este slabă din cauza condiţiilor nefavorabile ale unei ierni aspre. Dar, sperăm să închidem recoltarea la ceapă - pe toate cele 100 de hectare cultivate - cu o medie de aproximativ 30-40 de tone la hectar”, a apreciat Mândru Oreste, administrator al SC Brateşleg Grup SRL.

Într-o săptămână, se va aduna, sorta, ambala şi livra întreaga producţie realizată în reţeaua bucureşteană a marilor magazine. Preţul negociat pare a fi bun, 1 leu/kg.

Va intra... morcovul în supermarketuri

De săptămâna viitoare, la Brateşleg Grup va începe recoltatul morcovului. Suprafaţa cultivată este de 70 de hectare şi va da o producţie medie de circa 40 de tone la hectar. A fost negociat un preţ de 1,4 lei/kg.

Şi la societatea vecină, Simongrig, s-a intrat în câmp cu mijloacele mecanice la strângerea recoltei de ceapă. Inginerul Petre Grigore ne-a declarat că suprafaţa cultivată este de 65 de hectare, de la care aşteaptă o producţie de 50-60 de tone în medie la hectar. Iarna grea şi lipsa de precipitaţii au fost principalele cauze care au dijmuit din recoltă.

Bunăoară, din anul trecut şi până acum, în fosta baltă a Brateşului de Jos au căzut numai 200 l/mp, adică numai jumătate din media multianuală normală.

agroinfo.ro

[dcp100168]

Petre Grigore - trei decenii de performanţă în agricultură

Fără îndoială, la cei 60 de ani pe care îi împlineşte astăzi, din care 33 dedicaţi agriculturii, ing.Petre Grigore este dovada că, într-adevăr, omul sfinţeşte locul. Sutele de hectare cultivate în Bădălan, dar mai ales depozitul de legume al fermei SC Simongrig SRL, veritabilă bijuterie tehnologică, sunt exemple de ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat agricultura modernă. De altfel, performanţa i-a adus în acest an specialistului gălăţean o importantă distincţie - Meritul Agricol în Grad de Cavaler!

În cadrul unui interviu acordat ziarului "Viaţa liberă", ing.Petre Grigore ne-a dezvăluit câteva dintre secretele agriculturii de cursă lungă şi ce ar trebui făcut pentru dinamizarea fermelor gălăţene: 
- Care este cea mai acută problemă cu care se confruntă fermierii gălăţeani în acest moment?
- Cele mai apăsătoare sunt sunt întârzierile la plata subvenţiilor. Fermierii au nevoie de aceşti bani pentru fertilizarea terenurilor pe care şi-au înfiinţat culturile de toamnă. Iar după un an greu, cu recolte sărace, nu mai au de unde plăti din propriile buzunare. Mai ales în condiţiile în care plăţile ar trebui, oricum, să se facă la timp. Lucrând cu mai puţină fertilizare, fermierii îşi riscă şi culturile pe care le-au plantat. Şi un alt an în care să se recolteze la fel de puţin ca anul trecut i-ar putea aduce pe mulţi în faliment.
- Sute de fermieri din judeţ nu pot iriga, din cauza lipsei infrastructurii. Cât de gravă este situaţia şi care ar fi soluţiile de ieşire din criză?
- Lipsa unui sistem de irigaţii bine pus la punct pune mari probleme agriculturii gălăţene. Fără apă, nu poţi face nimic. Se lucrează, în acest moment, la un proiect cu Federaţia Covurlui, care acoperă o suprafaţă de 75.000 de hectare, dar lucrurile trebuie făcute cu foarte mare atenţie, astfel încât să beneficieze de apă cât mai mulţi fermieri. Aşteptăm acum ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să facă un studiu, prin care să identifice cele mai bune soluţii pentru reabilitarea sistemului gălăţean de irigaţii. Abia apoi ar trebui să facem proiecte şi să trecem la faza de investiţii. Tot ca să luptăm cu efectele secetei, eu am solicitat Ministerului ca întreaga zonă din Câmpia Covurluiului să fie încadrată într-un grad de handicap sever de precipitaţii. Aici avem de-a face cu seceta endemică. Am putea să ne bucurăm şi noi de un sistem similar cu al portughezilor, care nu plătesc transportul apei pentru irigaţii până la staţia de pompare.
- Cum a evoluat agricultura în ultimii 20 de ani?
- Am avut posibilitatea să facem agricultură de performanţă în România. Din păcate, lucrurile n-au mers aşa cum trebuie. Mereu apar noi legi greşite, care ne împiedică. Spre exemplu, începând din acest an, străinii au dreptul să cumpere teren agricol la noi în ţară. Cum poate concura un român care câştigă 400 de euro lunar cu un danez, spre exemplu, care face 4.000 de euro? Ungurii au avut curajul să spună că nu îşi vând pământul cetăţenilor străini. Noi n-am avut acest curaj.
- Mulţi dintre agricultori sau dintre managerii din agricultură sunt nostalgici după perioada comunistă. Era mai bine atunci?
- Şi eu sunt, uneori, nostalgic, dar numai după lucrurile bune. Se lucrau suprafeţe comasate şi, de prin anii 70, s-a adoptat modelul fermelor americane. S-au adus soiuri noi de plante şi se făceau tratamente noi, iar agricultura era productivă. Existau oameni care să ia taurul de coarne şi să lupte cu problemele. Avantaje are şi agricultura de acum. Tehnologiile sunt mai bune, spre exemplu. Dar banii pe care îi primim noi de la UE îi dăm înapoi pe utilajele pe care ei le produc. Alta ar fi situaţia dacă am avea şi noi utilaje construite în România. Dar problema este pregătirea profesională a oamenilor, care nu e întotdeauna ce ar trebui să fie. De multe ori tineri vin, stau un an sau doi, învaţă şi după aceea pleacă. Îşi trec perioada în CV - au fost angajaţi la o fermă mare - şi apoi se duc unde e mai uşor.
- Aţi vrut vreodată să renunţaţi la agricultură ?
- Să renunţ la meseria mea? Niciodată! Îmi amintesc şi acum cu plăcere de perioada în care am făcut zootehnie şi în care vedeam câte două sute de miei albi cum mai cresc puţin, în fiecare zi. Îmi amintesc cu mare plăcere cum am preluat Agrogalul, o unitate care era atât de mare încât avea şi blocuri de locuinţe, şcoli şi grădiniţe pentru copiii celor 300 de angajaţi. Era aproape în faliment şi am adus-o pe locul I pe ţară. Cred că toate trebuie să se desfăşoare într-un ritm anume. Trebuie să munceşti mult, dar să faci în aşa fel încât să poţi avea grijă şi de tine, şi de familie.
- Funcţii publice v-aţi mai dori?
- Am văzut că lumea spunea că aş vrea să fiu din nou director la DADR. Nu e adevărat. Dacă se vor face Camerele Agricole, acolo aş candida la funcţia de preşedinte, pentru că aş avea puterea să schimb lucrurile în bine. Dar în rest nu îmi mai trebuie funcţii. Îmi aştept dosarul de pensionare şi voi lucra, în continuare, în mediul privat, alături de fiul meu care este managerul SC Simongrig SRL.

Cum se formează un manager în agricultură?
Petre Grigore s-a născut în comuna Mărăcineni, în judeţul Buzău, pe 21 ianuarie 1953. A urmat cursurile şcolii primare, gimnaziale şi liceale în Buzău, iar facultatea a făcut-o la Bucureşti. Proaspăt inginer agronom, a primit repartiţie la Galaţi. A lucrat ca şef de fermă la IAS Iveşti, iar la IAS Şendreni a ajuns director tehnic. Între 1997 şi 2002 a lucrat la Agrogal, unde a devenit director. A fondat SC Simongrig SRL, iar din 2005 până în 2008 a fost director al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi. Acum activează exclusiv în mediul privat, la firma pe care a construit-o. Este căsătorit şi are doi copii.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un legumicultor a găsit reţeta pentru a vinde mai eficient: depozit frigorific pe bani europeni

Petre Grigore este din Mărăcineni (județul Buzău), o importantă zonă legumicolă a țării, dar a ajuns însă să facă legumicultură la Galați, pe aproximativ 180 ha, alături de fiul său Costin.

O afacere de familie - firma Simongrig a fost înființată în urmă cu zece ani -, în care tatăl se ocupă de partea tehnică, iar fiul este administrator. Cei doi cultivă legume, care sunt mecanizabile integral și irigate, pentru că altfel nu se poate face legumicultură, după cum spune Petre Grigore. Se referă la cartofi timpurii (30 ha), ceapă (60 ha) și rădăcinoase (90 ha). În total însă, familia Grigore administrează circa 700 ha de teren, restul suprafețelor fiind cultivate cu plante tehnice și cereale.

Aproape un sfert din producția de legume este vândută în rețeaua de retail - Metro, Cora sau Mega Image -, în timp ce restul ajunge la intermediari.

Depozit modern cu bani europeni

Simongrig deține una dintre cele mai mari investiții realizate cu bani europeni de legumicultorii locali. Este vorba de un depozit cu o capacitate de 2.500 de tone, care dispune de echipamente moderne de sortare și ambalare. Construcția acestuia a început în 2008 și a fost finalizată în 2010, după un concept revoluționar la acel moment în România, un depozit frigorific de legume pe sistemul «box», complet computerizat. O investiție mai mult decât necesară pentru producătorii de la Galați, mai ales că au marfă perisabilă.

În ceea ce privește relația cu retailerii, Petre Grigore spune că este greu pentru legumicultorii locali să lucreze cu aceștia și pentru că prețurile obținute nu sunt pe măsura muncii. În plus, concurența importurilor, cel puțin când vine vorba de cartofi, este din ce în ce mai mare.

O viaţă de legumicultor

După o experiență de câteva decenii în agricultură, Petre Grigore s-a pensionat recent, însă nu poate să stea departe de domeniu. Numai că, acum, fiul său deține frâiele „afacerii“. Petre Grigore a absolvit cursurile Facultăţii de Agronomie din Bucureşti, după care a lucrat în agricultura de stat. Acesta a condus mai multe unități din Galați – a fost şef de fermă la IAS Iveşti, director tehnic la IAS Şendreni și Agrogal, iar mai apoi director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi pentru o perioadă de aproximativ trei ani. În 2001 a fondat firma Simongrig.

agrointel.ro

[dcp100168]

Simongrig - povestea succesului în agricultură

* Agricultură poate face oricine, dar numai cei care ştiu agronomie şi bussiness pot ridica o afacere de succes

Fondată în anul 2001 de inginerul agronom Petre Grigore şi administrată în prezent de fiul acestuia, ing. Costin Grigore, ferma SC Simongrig SRL din Bădălan este exemplul perfect de agricultură integrată şi performantă. Dovada cea mai clară: ferma de legume, cereale şi plante tehnice continuă să se dezvolte şi să facă profit, indiferent de vitregiile pieţei. Pe plus a ieşit Simongrig şi în anii de recesiune, dar şi în cei în care seceta a pârjolit lanurile. Mai important este, însă, faptul că pentru tânărul manager Costin Grigore ferma pe care a fondat-o tatăl său şi care a absorbit deja cinci milioane de euro din banii europeni nerambursabili este doar fundaţia pe care să înceapă să construiască, ajutându-se şi de studiile făcute la şcoli prestigioase din Europa.

Ferma - amplasare şi profil agricol

SC Simongrig SA are ieşire la Drumul European E87 şi este situată la circa doi kilometri distanţă de oraş. Clădirea administrativă şi depozitele se văd pe partea stângă, la câteva minute de mers după ce aţi trecut peste calea ferată şi intrarea în Port Bazinul Nou. Fermierii numesc zona Lunca Brateşului de Jos.
Prin intermediul societăţii, familia Grigore exploatează, în prezent, o suprafaţă de 720 de hectare pe care cultivă legume cartofi, ceapă, rădăcinoase (morcov, ţelina, pătrunjel, păstârnac), cereale (grâu, orz, porumb) şi plante tehnice (floarea soarelui, soia, rapiţă, sfeclă de zahăr). Circa 180 de hectare sunt dedicate legumelor. În cele două depozite se pot stoca 2.300 de tone, dar capacitatea va creşte. Există linii se ambalare specializate pentru cartofi şi morcovi. Per total, pe întregul grup de societăţi al familiei, se va ajunge la o capacitate de depozitare de 5.300 de tone.

„E timpul pentru brandul nostru!”

Obiectivele manageriale ale lui Costin Grigore sunt bine stabilite. „Ceea ce ne dorim pentru perioada imediat următoare este ca produsele noastre să fie cunoscute. Oferim calitate la standarde ridicate, aşa că vom face în aşa fel încât produsele noastre să fie identificate pe piaţă ca atare şi cumpărate. Nu în ultimul rând, vrem să dăm să valorificăm investiţiile pe care le-am făcut şi încă le facem. Având capacitate de stocare în creştere, vrem să fim prezenţi pe piaţă toată iarna, adică atunci când pe piaţă se găsesc cu greu produse autohtone de bună calitate!”, ne-a declarat Costin Grigore.
În general, micul producător agricol nu lucrează cu supermaketurile, pentru că nu poate produce suficient de mult şi de repede. Simongrig se află, însă, la polul opus. „Producţiile noastre ajung în supermarketuri, dar mai mult prin clienţii noştri. Nu livrăm direct, pentru că cererile supermarketurilor sunt prea mici şi prea dese. Eu pot livra fără probleme 30 de tone de legume într-o zi. Supermarketul vrea, însă, trei tone zilnic. Şi asta înseamnă să încarc un tir cu trei tone de marfă, să-l trimit la Bucureşti şi să descarc în mai multe centre comerciale. Durează, şoferul nu mai ajunge noaptea acasă. A doua zi, tirul se întoarce gol şi altul pleacă plin şi tot aşa. Nu e cine ştie ce avantajos, aşa că le vindem clienţilor noştri, care ulterior aprovizionează şi supermarketurile”, a mai declarat managerul Simongrig.

La început n-a fost decât pământul

„Dat fiind faptul că toată activitatea familiei noastre a început aici în anul 2001, prima producţie am obţinut-o abia în 2002. S-a început cu credite la furnizori. An de an, societatea s-a capitalizat şi abia după aceea am putut începe să ne cumpărăm propriile utilaje”, ne spune Costin Grigore. La acest moment, la 12 ani de la înfiinţare, cea mai mare parte din profit se reinvesteşte.

Fondurile europene au făcut diferenţa

Din punct de vedere al sumei, SC Simongrig SA a atras circa cinci milioane de euro, prin două proiecte mari. „Investiţiile pe primul proiect au demarat în anul 2006 şi în anul 2008. Avem, în continuare, pe o altă societate, o investiţie în curs de derulare, de 2,5 milioane de euro. Banii europeni au asigurat, probabil, mai mult de jumătate din investiţii. Fără acei bani, nu prea s-ar fi putut face atâtea lucruri”, apreciază Costin Grigore.

Cifrele vorbesc

Ferma plăteşte câteva sute de mii de lei, anual, impozit către stat. Numărul de angajaţi a fost mai mare la început, dar a scăzut odată cu automatizarea. Din 2008 încoace, s-a plecat de la un număr mediu de 13 angajaţi şi s-a ajuns la 20.
Pe ani, vă prezentăm cifrele de afaceri şi profitul net al Simongrig, aşa cum figurează ele la Finanţe: 2008 (cifră de afaceri netă de 5.014.080 lei şi profit de 818.820 lei), 2009 (cifră de afaceri netă de 4.486.036 lei şi profit de 1.329.820 lei), 2010 (cifră de afaceri netă de 4.140.693 lei şi profit net de 36.244 lei), 2011 (cifră de afaceri netă de 5.375.881 lei, cu un profit net de 69.425 lei), 2012 (cifră de afaceri netă de 5.007.431 lei şi profit net de 100.948 lei).

„Atingi optimul de producţie şi rămâi acolo!”

Degeaba cultivi suprafeţe întinse şi recoltezi cu nemiluita dacă nu ştii să-ţi administrezi afacerea şi să-ţi creionezi strategii pe termen lung. „Chiar dacă investiţiile au fost mari, nu sunt vorbe spuse degeaba când afirmăm că ne luptăm pentru supravieţuirea afacerii. Pentru asta luptă toată lumea. Să rămână pe piaţă. Dacă eşti pe piaţă şi în anul următor, ai şansa să creşti. Dacă nu… Ideea nu este să cultivi suprafeţe foarte mari sau să obţii sume foarte mari. Scopul este să atingi optimul de producţie. Când investeşti un leu, ideal ar fi să scoţi 1,1 lei. Dacă nu poţi, atunci investeşti un leu ca să scoţi tot un leu. În nici un caz nu ajungi în situaţia în care investiţia de un leu îţi aduce înapoi doar 90 de bani. Dacă o faci, eşti pe pierdere şi te duci în jos”.

Statul să umble la TVA!

Evaziunea de pe piaţă s-ar reduce dacă statul ar micşora taxa pe valoare adăugată, ca în industria morăritului şi panificaţiei. „Ne-ar trebui, în mod clar, o reducere de TVA la legume. Este adevărat că hoţul se pricepe la furat, aşa că unii dintre oamenii care fac acum evaziune vor continua să facă, dar totuşi tentaţia ar fi mai mică. Iar pentru noi n-ar mai fi acest TVA atât de împovărător”, ne-a mai declarat Costin Grigore.

Cine face afacerea să meargă

Vă prezentăm, pe scurt, CV-urile celor care au fondat şi care administrează, în acest moment, SC Simongrig SRL. Reprezentanţi a două generaţii, tată şi fiu, oameni de afaceri care ştiu şi ce vor de la viaţă, şi cum să obţină.
Inginerul Petre Grigore are, în prezent, 60 de ani. S-a născut în comuna Mărăcineni, judeţul Buzău, pe 21 ianuarie 1953. A urmat cursurile şcolii primare, gimnaziale şi liceale în Buzău, iar Facultatea de Agronomie a făcut-o la Bucureşti. Proaspăt inginer agronom, a primit repartiţie la Galaţi. A lucrat ca şef de fermă la IAS Iveşti, iar la IAS Şendreni a ajuns director tehnic. Între 1997 şi 2002 a lucrat la Agrogal, unde a devenit director. A fondat SC Simongrig SRL în 2001, iar din 2005 până în 2008 a fost director al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi. S-a pensionat în cursul anului trecut, iar acum activează exclusiv în mediul privat, la firma pe care a construit-o de la zero. Este căsătorit şi are doi copii. A primit Meritul Agricol în Grad de Cavaler, în cursul anului trecut.
Inginerul Costin Grigore are 31 de ani. Este absolvent al cursurilor Facultăţii de Automatică din Bucureşti, şi-a făcut proiectul de diplomă în Germania, cu un proiect de locomotivă. Ca să poată manageria aşa cum scrie la carte afacerea familiei, a urmat ulterior şi cursurile facultăţii de Agronomie. În prezent, este masterand al Universităţii Warwick din Marea Britanie, unde învaţă despre administrarea afacerilor. Învaţă despre bussiness cu şi de la oameni din întreaga lume. Împreună cu familia, administrează o afacere de milioane de euro pe care şi-a propus să o dezvolte.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţenii mănâncă legume din import, iar fermierii locali sărăcesc

* Cel puţin trei sferturi dintre legumele pe care le cumpărăm - mai ales iarna - sunt de import, deşi Galaţiul produce suficient pentru consumul local * Cum de găsim atât de rar, în magazine şi pe tarabe, marfa pe care ţăranul gălăţean o produce la doar câteva zeci de minute de oraş

Piaţa legumelor şi a fructelor este una deosebit de complexă, din care oameni de afaceri abili câştigă averi. Cine pierde cel mai mult? Noi, consumatorii, dar şi producătorii oneşti, care mai mult muncesc decât câştigă! Parte din vină îi aparţine statului. Unii dintre producătorii au şi ei bubele lor, din cauză că n-au reuşit, la timp, să se înţeleagă, să se asocieze şi să-şi construiască singuri depozite în care să stocheze legume şi fructe, ca să aibă ce-i oferi cumpărătorului gălăţean cât e anul de lung. Acum, vând şi ei la negru, ca să supravieţuiască. Chiar şi cei care îşi fac acum depozite o duc destul de greu, din pricina faptul că legile româneşti îl favorizează mai degrabă pe comerciant.

Cât au importat firmele gălăţene anul trecut

Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi a eliberat, în cursul anului trecut, 170 de certificate de conformitate pentru marfa importată de zeci de firme gălăţene din spaţiul comunitar sau din afara Uniunii Europene. Mai exact, firmele gălăţene au importat 1.982.037 de kilograme de ceapă din Ucraina, 16.000 de kilograme de ardei kapia din Turcia, 58.137 de kilograme de mere şi nu mai puţin de 1.125.318 de kilograme de struguri din Republica Moldova. Vi se pare mult importul a aproape 3.500 de tone de legume şi fructe? Este, de fapt, infim!
Prin intermediul supermarketurilor, ajung pe piaţa gălăţeană, anual, cam 4.000 de tone de tomate şi produse din tomate importate, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Alte zeci de mii de tone de legume şi fructe importate - mai ales pe durata sezonului rece - ocupă, la raft, locul care ar putea fi al produselor autohtone. Practic, trei sferturi dintre legumele şi fructele pe care le cumpărăm sunt de import.

Cât producem ne-ar fi suficient

Legumicultorii gălăţeni au raportat către Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) o producţie totală de 153.000 de tone de legume, în cursul anului 2013. Asta ar însemna că, în medie, producem 285 de kilograme de legume pentru fiecare gălăţean. Mai exact, fiecare locuitor al judeţului ar putea mânca 700 de grame de legume din producţie locală, în fiecare zi din an, dacă producătorul ar avea loc pe piaţa locală şi ar alege să nu vândă către intermediarii care vând în alte judeţe sau către cei care exportă.
Nu la fel stau lucrurile la fructe, unde producem mult sub necesarul de consum. Am produs, în cursul anului trecut, doar 2.354 de tone, iar acest lucru înseamnă cam patru kilograme de fructe de gălăţean, pe an.

„Legea nu-i ajută pe producători!”

Mircea Croitoru din Matca, preşedintele Asociaţiei Legume Fructe, este unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din ţară. A fost şi consilier în Ministerul Agriculturii, dar spune că tot n-a reuşit să schimbe cu totul, în bine, sistemul. Nicăieri în lume statul nu le-a construit producătorilor facilităţi de depozitare. De altfel, diferiţi producători, printre care se numără ing. Petre Grigore din Bădălan, ing. Dragostina Brăilescu de la Lieşti şi ing. Nicolae Mănăilă de la Priponeşti şi-au construit la timp facilităţile de depozitare. Unii dintre ei au mers pe absorbţia de fonduri europene, alţii doar pe creditare bancară şi reinvestirea profitului.

„Nu putem concura cu străinii!”

„Să facem comparaţie între mine şi un fermier polonez. Eu plătesc TVA de 24 la sută, inclusiv la inputuri, adică la sămânţă, folie etc. Polonezul plăteşte doar cinci la sută TVA. Deja am pornit cu un mare handicap. Eu nu primesc de la stat subvenţie pentru încălzire sau pentru energie electrică şi motorină. Polonezului i se subvenţionează motorina şi primeşte subvenţie de 50 la sută pentru încălzire. Cum mai pot, la acest moment, să mai concurez eu cu fermierul polonez?” se întreabă Mircea Croitoru.
„Nu mai putem spune, la infinit, că noi nu suntem organizaţi şi că nu ne facem spaţii de depozitare. Ba suntem organizaţi şi avem şi spaţii de depozitare. Doar că nu există voinţă politică şi de nici un alt fel din partea statului ca noi să reuşim. Uitaţi-vă la Curtici. Un depozit atât de mare s-a închis. De ce? N-au vrut cei care l-au făcut să funcţioneze? Au vrut! Dar legislaţia e greşită, iar taxele atât de mari încât nu s-a mai putut şi au pus lacătul pe uşă. Legislaţia trebuie schimbată”, este de părere Mircea Croitoru.

“Depozitele înseamnă şi costuri!”

Inginerul Petre Grigore administrează, prin intermediul SC Simongrig SRL, cel mai mare depozit de legume din judeţ. Capacitatea de procesare este, în prezent, de circa 2.300 de tone, dar e în creştere. "Fără doar şi poate că presiunea importurilor se simte. Întotdeauna, marile magazine au considerat că producătorul local nu poate asigura cantitatea de marfă de care are nevoie un supermarket, spre exemplu. Or, societatea noastră nu are niciun fel de probleme în acest sens. Producem, stocăm şi livrăm cantităţi mari de legume. Cu toate că oferim un flux continuu de aprovizionare, abia acum începem să putem lucra cu marile magazine. Mai avem mult până să putem spune că nu avem niciun fel de problemă în acest sens. Spre exemplu, în această săptămână, vânzările de legume nu merg deloc. Acest lucru însemană că menţin condiţiile de temperatură şi umiditate necesare, în depozit, iar acest lucru implică şi costuri", ne-a declarat inginerul Petre Grigore.
SC Simgonrig SRL şi-a construit depozitele de frig în care stochează marfa atrângând fonduri europene nerambursabile şi, evident, cofinanţând acolo unde s-a impus. Astfel, în funcţie de cerinţele pieţei, societatea poate livra legume pe toată durata anului.

Să fie importuri, dar controlate

„Legislaţia trebuie schimbată. Nimeni nu a spus că nu pot exista importuri de legume. Dar să-şi facă treaba toate instituţiile statului, iar acestea să fie controlate! La momentul actual, importurile se fac necontrolat, fără taxe şi ne sufocă piaţa. Noi, producătorii, nu avem nicio şansă să ne dezvoltăm”, este de părere Mircea Croitoru.

viata-libera.ro

[riaji]

Pai..n-am vrut UE?

Editat 20 Martie 2014 de riaji

[dcp100168]

Legumicultori la ananghie! Cheltuieli de trei ori mai mari, recolte de trei ori mai mici

Petre Grigore este unul dintre fermierii de elită din judeţul Galaţi. Pe lângă cultura mare, el cultivă şi legume de câmp pe circa 170 de hectare, în Brateş, o zonă de baltă situată în apropiere de Prut. 

Producătorul agricol gălăţean este profund nemulţumit de ceea ce se întâmplă în piaţă şi spune că a rămas pe stoc cu un volum mare de legume din producţia anului trecut. „Cu legumele şi acum avem probleme, că nu le vindem. Preţurile se menţin la nivelul din vară, chiar în condiţii de depozitare. Am rămas cu un stoc de 1.500 de tone de rădăcinoase, ceapă şi cartofi”, susţine fermierul.

Costurile au crescut, producţiile s-au împuţinat
Agricultorul ne spune că anul trecut a avut o producţie medie foarte scăzută; au fost condiţii favorabile pentru boală, ploaia şi ceaţa au menţinut microclimatiul pentru înmulţirea mucegaiului, a ciupercilor şi bacteriilor. „Am consumat de trei ori mai multe substanţe de combatere şi am obţinut producţii de trei ori mai mici. La care s-au adăugat şi preţurile de livrare a legumelor, de două ori mai mici comparativ cu un an în urmă”, a continuat Petre Grigore.
Petre Grigore îmi face un calcul succint al costurilor înregistrate în anul 2014: „La legume, pe mine mă costă 20 mii de lei hectarul. Pe fermă, am cheltuieli de circa 30 de miliarde de lei! Şi nu scot o treime din ce am investit. Eu fac în medie 60 tone de ceapă la hectar; unde o dau? Cui? Cu ce preţ? La cultura mare nu am probleme, cu toate că şi aici preţurile au fost mici!”

Colaborarea cu hipermarketurile a căzut la control?!
Din exploataţia lui - SC Simongrig SRL - pleacă ceapa cu 60 de bani kilogramul, morcovul cu 0,50 lei, ridichea neagră cu 80 de bani/kg, dar nu întreabă nimeni de ele. „Asta e problema! Iar dacă faci contract cu hipermarketurile, eşti un om pe jumătate mort! ~n primul rând că nu ţin cont de înţelegerea contractuală pe care o închei, apoi, sistemul lor de control al calităţii este în afara tuturor regulilor stabilite. Să nu mai vorbim despre condiţiile de păstrare. Trebuie depozite specializate pe ceapă, pe fiecare specie de rădăcinoase, pentru că trebuie asigurate condiţii diferite de depozitare. Ei le pun într-o magazie toate legumele grămadă!”, susţine legumicultorul.
Acesta ne propune să facem un proba spuselor lui: ”Mergeţi la mine în depozit şi pozăm marfa şi apoi faceţi acelaşi lucru în supermarket şi vedem care este diferenţa. Şi apoi vă veţi întreba cum de ajung mărfuri de o calitate îndoielnică acolo la raft!”

agroinfo.ro