Ileana, Ion şi Ana Maria Berdilă - o familie de sportivi

[dcp100168]

Ion Berdilă este unicul gălăţean ajuns la o Olimpiadă albă

Trăieşte prin şi pentru hochei. Se mândreşte că este singurul gălăţean care a participat la o ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1980

PROFIL

Născut: 1 februarie 1958

Studii: ANEFS

Familie: Căsătorit, un copil

Despre Ion Berdilă, în lumea sportului gălăţean şi nu numai, se vorbeşte folosindu-se des cuvântul „nebun" ca un compliment. Dacă pentru majoritate ar fi o jignire, pentru el este gâdilarea orgoliului, mândru că nu a stat niciodată cu capul plecat. Un nonconformist, care a avut mult de suferit pentru că nu ştie să tacă. A fost şi suspendat jumătate de an de federaţie pentru că nu a mai suportat să-i fie furată echipa şi a fugărit arbitrul pe gheaţă. „Acesta sunt, n-am mamă, n-am tată când este vorba despre cei ce îşi bat joc de sport, mai ales de hochei. Nu am avut decât de pierdut în viaţă că am spus lucrurilor pe nume, dar nu o să mă schimb niciodată", mărturiseşte Ion Berdilă, antrenor coordonator al echipelor de hochei pe gheaţă de la CSM Dunărea. În vestiar, la loc de cinste stă tricoul de care este cel mai mândru, cel cu care a jucat în echipa naţională la Jocurile Olimpice de iarnă din 1980, de la Lake Placid. Este singurul gălăţean care a prins ca sportiv o participare la Olimpiadă albă. „Condiţiile din acele vremuri pentru sport în România erau cu totul altele", a explicat el de ce are tabloul lui Ceauşescu în vestiar. „Pentru sport se asigurau toate condiţiile. Nu ne lipsea nimic la echipament, eram ţinuţi în cantonament aproape 10 luni pe an. Când nu era gheaţă în ţară eram duşi la turnee în ţările scandinave. De Rusia nu mai vorbesc, acolo ne plimbam ca la noi acasă. Aşa a fost posibil atunci să avem valoare în hochei. În 1977 eram în prima grupă valorică, la Olimpiadă am terminat pe cinci iar eu am fost printre fundaşii nominalizaţi în echipa ideală. Ne pregătisem în Canada şi SUA, zeci de meciuri", a povestit antrenorul. În timp ce se încalţă cu aceleaşi patine cu care a fost la Olimpiadă acum 29 de ani, pentru a ieşi cu puştii la antrenament, povesteşte păţaniile cu securiştii. Soţia este fosta mare voleibalistă, Ileana Berdilă, care era colegă de cameră cu Crina Răuţă când aceasta a decis să fugă în timpul unui turneu la Oslo. „Eu nu am fost niciodată membru de partid, erau deja cu lupa pe mine, iar după povestea cu Crina, niciodată nu am mai putut ieşi din ţară în acelaşi timp cu Ileana. Chiar dacă aveam competiţii importante simultan, unul din noi trebuia să rămână acasă. O singură dată i-am păcălit, în 1983, dar abia după ce l-am îmbătat pe securistul care se ocupa de lotul de hochei şi l-am făcut să semneze ieşirea mea", a povestit Ion Berdilă, cel care a antrenat la echipa naţională la toate nivelurile, de la juniori la seniori.

CE ÎI PLACE

Îmi place să fiu lăsat în pace ca să-mi ducă munca până la capăt. Am scos şapte generaţii de hocheişti, dar nu am apucat să-i văd grămadă în echipa de seniori de la Dunărea, i-au luat alţii. Mă bate Steaua cu jucătorii crescuţi de mine. Încerc iar, de data nu-i mai las să mi-i ia, mor cu ei de gât.

CE NU ÎI PLACE

Nedreptatea, lipsa de responsabilitate şi laşitatea oamenilor de care m-am lovit în sport. Nu-mi place că sportul în Galaţi este plin de non-valori, că este condus de aceeaşi oameni de ani de zile. Unii nu au antrenamente câte meciuri internaţionale jucate am adunat eu, dar au fost împinşi şi au ajuns să joace la Dunărea.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

- Antrenezi cei mai mici hocheişti, de unde vine numele pe care l-ai dat echipei, „Piranha Terminus"

- Pentru că puştii aceştia nu iartă nimic, ori te tratează, ori te devorează. Îmi sunt foarte dragi, ţin la ei aproape ca la fiică-mea.

- Apropos de Ana Maria Berdilă, îşi poate întrece mama?

- Sper să poată, este un copil care este nebun după performanţă. Este la numai 16 ani în lotul echipei campioane la volei, dar mai are de crescut. Ucenicia este de bază, nu se poate să te cocoţi brusc. Nu o împingem din spate deloc, nici eu şi nici Ileana nu am reuşit decât după ce am tras din greu şi vrem ca şi ea să ştie mereu că numai cu muncă poate reuşi.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Io ... 81758.html

[dcp100168]

Ileana, Ion şi Ana Maria Berdilă - o familie de sportivi

· Ileana Berdilă - volei, participantă la jocurile Olimpice Moscova 1980

· Ion Berdilă - hochei pe gheaţă, participant la J.O. Lake Placid (SUA) 1980

· Ana Maria Berdilă - volei, va participa la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro (Brazilia) 2016. Garantează cei doi părinţi.

Ileana Berdilă (Dobroschi) - născută la Satu Mare, 19 noiembrie 1959; Liceul ''23 August'' Satu Mare, Facultatea de Metalurgie (abs. 1983) şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (1995) ale Universităţii Galaţi. Este director adjunct al Clubului Sportiv Şcolar Galaţi; profesor gradul I şi antrenor de volei.

Ion Berdilă - născut la Galaţi, 1 februarie 1958; Liceul Energetic Galaţi; Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (1983) - Universitatea Galaţi; antrenor de hochei la Clubul Dunărea Galaţi.

Ana Maria Berdilă - născută la Galaţi, 8 august 1993, elevă la C.N. „Mihail Kogălniceanu” şi voleibalistă la CSU Galaţi.

- Care a fost drumul din nordul ţării până pe malul Dunării, doamnă Berdilă? Şi, bineînţeles, spre marea performanţă?

- În 1967 am fost selecţionată la Satu Mare de către Ecaterina Donca, cea care a fost şi prima mea antrenoare la volei. Am crescut şi am mai jucat la Mondiala Satu Mare şi Penicilina Iaşi.

La Galaţi am ajuns în 1979, când la CSU era antrenor Traian Vâlsan. Cronologic, la Iaşi am început marea performanţă, cu Nicu Roibescu, antrenor cu care am cucerit locul IV în Cupa Cupelor. Apoi cu echipa Galaţiului: Răuţă, Găman, Muscă, Piron, Cadar şi Dobroschi am cucerit trei titluri de vicecampioană naţională.

În această perioadă am realizat şi cele mai bune performanţe la nivel internaţional fiind componentă a echipei României: locurile V şi VI la Campionatele Europene, locul IV la Jocurile Mondiale Universitare şi, foarte important, locul VIII la J.O. de la Moscova 1980.

- Să vedem replica hocheistului...

- Am avut şansa să fiu selecţionat de către renumitul antrenor Ştefan Tomovici în 1973, de la care am învăţat foarte multe (patinajul în primul rând), atât ca sportiv, cât şi ca antrenor. La Galaţi am fost legitimat numai la Clubul Dunărea. Am jucat şi la Steaua în sezoanele 1978-1979, cu „militarii” participând în două ediţii ale C.C.E., după care m-am întors la Dunărea.

Am fost campion naţional de juniori de câteva ori, apoi campion de seniori cu Steaua şi câştigător al „Cupei României” cu Dunărea (1987). Am jucat în echipa României la juniori, tineret şi seniori. Cu echipa de seniori am participat la 5 ediţii a Campionatelor Mondiale, am un loc III la Campionatele Mondiale Universitare şi locul VII la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Lake Placid (SUA) - 1980.

- Şi mezina familiei Berdilă...

- (Ileana): Ana Maria a fost selecţionată... din scutece. Am luat-o peste tot cu mine. În toate cantonamentele. Volei organizat a început să joace în anul 2003. Acum joacă la CSU, dar a trecut şi pe la CSU Metal cu care este campioană naţională de senioare si a participat în Liga Campionilor (la 16 ani).

- După o activitate prodigioasă şi plină de succes ca sportivi de performanţă, a venit vremea să-i învăţaţi pe alţii. Sunteţi şi director şi antrenor. Cum se împacă cele doua activităţi?

- Foarte bine şi cu rezultate pe măsură. Pentru că îmi place ceea ce fac. Antrenoratul nu se află într-o situaţie de incompatibilitate cu activitatea administrativă. Cu chibzuială le pot face bine pe amândouă. Sunt de 8 ani antrenoare la CSU, la fetele din Divizia A2. Obiectivul nostru este promovarea în primul eşalon şi sunt sigură că vom reuşi. Mă bazez pe jucătoarele crescute la Galaţi şi la cele transferate în iarnă, jucătoare cu o mare experienţă.

Dar eu am lucrat şi la C.S. Şcolar (2002) aici preocupându-mă în mod deosebit să lansez tinere talente şi am reuşit: Elena Zaharia a plecat la Unic Piatra Neamţ (fiind şi la lotul naţional), Anca Lică - la Dinamo Bucureşti, Ioana Simovici - la Ştiinţa Bacău, Enciu şi Şerban - tot la Piatra Neamţ, toate au fost elevele mele.

Am fost şi antrenoare de lot naţional. În 2003 am făcut parte din colectivul tehnic la speranţe, în 2009 am fost secund la junioare, iar în 2010 principal la acelaşi lot, cu care am luat un loc IV la Jocurile Balcanice.

- Cum stăm, cu „producţia” la hochei....

- Am antrenat numai la Dunărea, la toate eşaloanele - de la copii la seniori, ba mai mult am fost şi antrenor-jucător, când am câştigat „Cupa României”. Am început această activitate încă din 1980 (eram încă jucător la echipa naţională). Alături de colegul Corduban, am lansat spre performanţă mulţi hocheişti, dintre care cei mai reprezentativi sunt Bogdan Dima, Dănuţ Negru, Marius Trandafir, Victor Corduban, Mircea Ciubotaru.

Cu generaţia celor născuţi în anii 1976/78 am câştigat 5 titluri de campioni naţionali la juniori. A fost şi o perioadă foarte grea pentru hochei, când patinoarul nu a funcţionat. Apoi, am luat-o de la capăt. Nucleul actual al echipei Steaua este format din jucători cu care am lucrat la Galaţi: Irimia, Ţapu, Pascaru, Luşneac sau Hanganu.

Am antrenat şi la seniori, dar acum m-am întors la prima dragoste – copiii, pe care vreau şi ştiu că pot să-i modelez în aşa fel încât să mă mândresc cu ei. La loturile naţionale am fost numit în 1989 (juniori) şi 1991(seniori).

- Ce face Ana Maria?

- În afara voleiului căruia îi este devotată, Ana este elevă în clasa a XI-a B (diriginte prof. Vasilica Crăciun) a Colegiului Naţional „Mihail Kogălniceanu”. Ne mândrim cu ea, învaţă foarte bine, este premiantă; la volei a demonstrat că are valoare şi o vedem de pe acum în echipa naţională de senioare pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016.

http://www.viata-libera.ro/articol-O_familie_fericita_de_sportivi__2.html

[dcp100168]

După ce şi-a salvat echipa jucând gravidă în luna a şasea, Ileana Berdilă a născut o fată campioană

Ileana Berdilă, antrenoare la CSU Galaţi, participantă la Olimpiada de la Moscova din 1980, s-a dăruit cu totul voleiului. Fiica acesteia, Ana Maria Berdilă, îi calcă pe urme şi la 17 ani se poate mândri că a jucat în Liga Campionilor.

Cu toate că s-a născut la Satu-Mare, Ileana Berdilă (51 de ani) a cunoscut consacrarea în volei la Galaţi. După ce a jucat un an la Penicilina Iaşi (1979), voleibalista s-a transferat la CSU Galaţi, unde a jucat până în 1993. Ileana Berdilă a urmat Facultatea de Metalurgie în 1993, la sugestia antrenorului său.

În 1995, însă a devenit licenţiată şi în sport după absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport Galaţi.

Un moment definitoriu al carierei sale, chiar în anul retragerii sale ca jucătoare din volei, a fost cel în care gravidă fiind în luna a şasea n-a ezitat să intre în teren pentru a-şi salva echipa de la retrogradare. Şi a reuşit. De aceea Ileana Berdilă este pentru tinerele sale sale discipole din prezent un veritabil simbol al pasiunii şi dedicării în sport. „Am dorit să intru în teren şi să îmi ajut echipa. Aşa am crezut eu că este bine şi am acţionat în consecinţă", ne-a declarat cu modestie Ileana Berdilă.

Doi ani mai târziu de la acele clipe memorabile sportiva devenea profesoară de sport, cu specializarea volei, la Clubul Sportiv Galaţi.

Din 1977, a fost componentă a lotului naţional de junioare a României la volei, iar anul următor juca cu echipa sa de club, Penicilina Iaşi, în Cupa Cupelor. Cea mai importantă performanţă a carierei sale este participarea la Olimpiada de la Moscova din 1980, unde echipa României a obţinut locul opt la volei.

Un an mai târziu, valoarea o impunea pe Ileana Berdilă la un alt eveniment major: Campionatele Universitare de la Bucureşti, unde echipa României a pierdut finala mică cu Brazilia. Campioana gălăţeană a fost selecţionată la lotul naţional până în 1985 şi a participat la numeroase competiţii europene.

Din 2003, antrenează echipa de volei a CSU Galaţi, iar în acest an a obţinut o altă performanţă majoră, promovând echipa în Liga I. Meritul său principal este pasiunea cu care îşi face profesia şi pe care a reuşit să o insufle şi elevelor sale.

Antrenoare a lotului naţional

În 2003 devenea coordonatoarea lotului naţional de junioare a României, pentru ca în perioada 2009-2010 să revină ca antrenor secund şi apoi antrenor principal al echipei naţionale de junioare.

Dacă ar fi să dăm un singur exemplu despre calibrul jucătoarelor care i-au trecut prin mână de-a lungul anilor, este suficient să o amintim pe Elena Zaharia, în prezent componentă a echipei naţionale de volei. Peste 10 jucătoare antrenate de Ileana Berdilă evoluează în prezent la echipe din Liga I de volei.

Din 2004, este director adjunct al Clubului Sportiv Şcolar din Galaţi, însă fosta mare voleibalistă are un singur regret. „Nu am reuşit niciodată să iau titlul de campioană la volei cu echipa de club, dar am câştigat Cupa României", ni se destăinuie Ileana Berdilă.

Fiica sa îi calcă pe urme

Ana Maria Berdilă se poate lăuda cu performanţe notabile la cei 18 ani împliniţi de curând. La doar 10 ani, debuta în lotul de speranţe al CSU Galaţi, mama sa, Ileana Berdilă, fiindu-i antrenoare. Totul a pornit de la o discuţie, în urma căreia Ana Maria trebuia să joace minivolei. Ajungea astfel în lotul de junioare de la CSU Galaţi, de unde s-a transferat ulterior la CSU Metal.

A ajuns colegă de echipă la doar 16 ani cu titratele Nneka şi Daiana Mureşan deoarece în 2009 echipa CSU Metal nu avea suficiente jucătoare la senioare. Pe 14 februarie 2010 a obţinut şansa pe care puţine jucătoare europene de volei cu experienţă o obţin în carieră.

adevarul.ro

[dcp100168]

Ana Maria Berdilă - campioană în meciul vieţii

* Voleibalista Ana Maria Berdilă a demonstrat că se poate face în acelaşi timp performanţă atât pe teren de sport cât şi la şcoală * La recenta sesiune specială de bacalaureat, gălăţeanca a avut una dintre cele mai mari medii: 9,50

Nu are nici 19 ani împliniţi şi are deja în spate mai bine de doi ani de celebritate în lumea sportului, de când uimea lumea voleiului european cu debutul său în Liga Campionilor la doar 16 ani. „14 februarie 2010, meci la Buzău cu echipa italiană Asistel Novara, un moment pe care nu ai cum să-l uiţi vreodată”, punctează Ana Maria Berdilă. Multiplă campioană la cadete, are în palmares şi titlul naţional la senioare, cu fosta echipă CSU Metal Galaţi. Cum este şi componentă de ani buni a loturilor naţionale de junioare, acum şi în lotul lărgit a celui de senioare, pare greu de crezut că şi-a mai putut găsi timp şi pentru altceva în afară de volei.

Însă Ana Maria a demonstrat că se poate să fii performer nu doar pe terenul de sport. Între două deplasări la meciuri, cantonamente şi antrenamente, a izbutit să-şi facă facă timp şi pentru studii. Nu oricum, ci la acelaşi nivel maxim de performanţă.

Iar la primul moment de bilanţ, şi-a primit recompensa: satisfacţia uneia dintre cele mai mari note din ţară la recenta sesiune specială a Bacalaureatului, cea dedicată olimpicilor şi sportivilor din loturile naţionale: 9,50! Răsplata unui an şcolar perfect, voleibalista încheind clasa a XII-a cu 10 pe linie, la Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu. Fără nici un fel de meditaţii!

Doar pentru primul loc!

Spune că a reuşit în principal datorită spiritului de învingător, cultivat de părinţii săi, doi foşti sportivi celebri ai României, Ileana (volei) şi Ion Berdilă (hochei), ambii acum profesori şi antrenori. „Permanent am avut doar dorinţa de a fi prima, nu suport locul doi. A avut cine să-mi arate ce înseamnă bucuria locului întâi, părinţii m-au educat în acest spirit. Au ştiut să mă îndrume astfel încât să ştiu de mică ce înseamnă valoarea muncii şi să pot izbuti în viaţă pe cont propriu”, a explicat performera.

Program infernal

Pentru a reuşi atât în sport cât şi la şcoală şi-a impus să-şi respecte un program zilnic infernal. Se trezeşte la 7 dimineaţă, până pe la 14-15 a fost la şcoală, o oră de somn, iar la 17 pleacă la antrenament, de unde se întoarce pe la 20,00. Apoi lecţiile, pe care le termină mereu după ora 1,00. Plus participarea la competiţii în zilele de weekend.

„Dimineţile sunt crunte, mă trezesc mereu obosită, dar acum realizez că merită tot efortul. Am avut multe momente în care clacam. Mă descărcam cu o porţie zdravănă de plâns şi o luam de la capăt”, mărturiseşte Ana Maria. Nu uită de susţinerea iubitului său, Claudiu: „Doar jumătate de oră pe zi apucăm să fim împreună, a contat enorm că mă înţelege şi mă susţine”.

Adaugă că sportul a educat-o pentru a fi performeră şi la şcoală. „Părinţii care cred că ducându-şi copii la sport aceştia îşi vor neglija studiile, greşesc enorm. Sportul m-a disciplinat, mi-a dat tăria de caracter, perseverenţa şi m-a făcut să fiu exigentă cu mine”.

Profesoara Vali Crăciun, cea care i-a fost dirigintă la CNMK, o caracterizează ca pe un om care poate reuşi în orice domeniu, nu doar în sport. „Are ţinte bine fixate şi ştie ce vrea, e foarte disciplinată. Dincolo de rigoare, este un copil inteligent şi cu mult simţ moral. Are un potenţial extraordinar, a fost în trupa de teatru a Colegiului şi a arătat mult talent şi aici. Poate reuşi şi în multe alte domenii decât sportul”, a spus fosta dirigintă.

Acum, Ana Maria îşi calculează pasul următor în viaţă: „Important e să joc în mod constant la echipa la care o să mă duc. Am câteva oferte din ţară şi una din Belgia, trebuie să mă gândesc foarte bine înainte de a lua o decizie”.

viata-libera.ro