Jump to content

Malul Dunării a fost retrocedat!


dcp100168

Recommended Posts

Dunărea, interzisă gălăţenilor

* Potrivit prevederilor legale, accesul la malul Dunării, de la Zona Liberă şi până la Prut, este interzis pentru orice fel de activităţi de agrement * „Cei care merg acolo la un grătar sau la o petrecere cu prietenii riscă amenzi foarte mari”, spune directorul Direcţiei Silvice Galaţi * Malul fluviului s-a... privatizat, pe circa doi kilometri lungime, sub paza Romsilva *

Trăim într-un oraş obosit şi poluat. Ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, nişte legi absurde, cu iz de socialism ştiinţific, ne îngrădesc mişcarea către puţinele zone verzi din apropierea Galaţiului. Recent, am aflat că dacă vrem să ieşim la iarbă verde pe malul Dunării sau al Prutului riscăm nişte amenzi cam cât două salarii medii pe economie. Practic, malul Dunării, între Zona Liberă şi Prut (o zonă tradiţională de agrement pentru gălăţeni), este, prin lege, zonă interzisă publicului. Tâmpenie mai mare nu credem că se poate!

Lupta dintre om şi pădure

Ca să fim obiectivi, reglementările legale privind protecţia Mediului şi Pădurii au şi ele un rost al lor. Nu de alta, dar „bolovanul român” poate să facă praf orice paradis, dacă-l laşi de capul lui. Însă, de la reglementările de bun simţ şi până la actualele reglementări spartane din Codul Silvic e cale lungă... După câte ne-a explicat inginerul Corneliu Anghel, directorul Direcţiei Silvice Galaţi, toată zona dintre digul de apărare şi malul Dunării, de la Zona Liberă şi până la Prut, este în regim silvic (şi este şi zonă tampon pentru aria protejată „Lunca joasă a Prutului”), deci nu poate fi utilizată pentru agrement. „Conform legii, acolo nu se poate face nimic din ceea ce numim generic agrement: picnic, sport, pescuit, grătar, camping şi aşa mai departe. Cei care merg acolo la un grătar sau la o petrecere cu prietenii riscă amenzi foarte mari. Noi am mai tolerat astfel de evenimente, dar suntem forţaţi de lege să luăm măsuri”, ne-a declarat Corneliu Anghel. Prima măsură a fost că toate drumurile de acces au fost arate şi barate cu şanţuri adânci. Nu se mai poate intra cu maşina, iar cum coronamentul digului este îngust, nici parcarea nu este simplă. Deci miile de gălăţeni care preferau, vara, malul Dunării, n-au decât să-şi pună pofta-n cui. Stupefiant!

S-a privatizat malul fluviului

Pare greu de crezut, dar malul Dunării este privat! După câte am aflat de la Direcţia Silvică Galaţi, tot malul Dunării, de la Zona Liberă şi până la complexul Zătun (32,4 hectare de teren împădurit) a fost atribuit în proprietate (prin Legea 247/2005) unei persoane private. Proprietarul se numeşte Eliza C. Alessiu, locuieşte la Bucureşti, iar afacerile de la Galaţi sunt gestionate de mandatarul Nistor Munteanu. Se pare că familia Alessiu a reuşit să obţină, prin amintitul mandatar, circa 200 de hectare de pădure, cam tot pe atâta arabil, 90 de hectare de vie şi 10 hectare de livadă. Interesant este că Munteanu este fiul administratorului moşiilor părinţilor actualilor proprietari. Tradiţie din tată-n fiu, deci. De altfel, şi arabilul din preajma zăvoiului amintit (către Zona Liberă) aparţine tot familiei Alessiu, în urma unui controversat schimb de terenuri cu Primăria Galaţi. S-a cedat către municipalitate terenul unde se face staţia de epurare (spre malul Siretului), care ajunsese în prealabil în proprietate privată printr-o operaţiune destul de bizară, anchetată în prezent de DNA. Pădurea privată de la malul Dunării este administrată din punct de vedere silvic de Romsilva care, cum spuneam, a interzis accesul acolo. „Dacă se va decide ca pădurea să fie declarată deschisă pentru agrement, ne vom conforma. Până atunci, legea trebuie respectată, iar cei care vor fi găsiţi acolo vor fi amendaţi”, ne-a declarat Corneliu Anghel.

Aşadar, dragi gălăţeni, nu aveţi decât să înghiţiţi în sec atunci când vine vorba de un grătar, o bere rece sau un pescuit la malul Dunării dintre Galaţi şi Prut. Nu de alta, dar amenda este undeva la dublul salariului mediu pe economie sau, mai pe înţelesul tuturor, contravaloarea a 500 de sticle de bere, plus 1.000 de mici cu pâine şi muştar. Scump!

http://www.viata-libera.ro/articol-Duna ... or__2.html

Link to comment
Share on other sites

io sunt avocatul diavolului :twisted:

Pe distanta de minim 5 m de la mal, nu se contruieste - privit domniile voastre pe faleza, la ce distanta sunt cele doua crasme?!

tot tzugulanul romanesc cand se duce sa faca un gratar la padure, taie si un copac, sa aiba de jar pentru gratarelul sau - cine suporta cheltuielile ocazionate de refacerea naturii? pe langa afectarea directa a zonei de padurice, se adauga si o extramurdarire a apei (de ce sa iau gunoaiele sa le arunc la ghena, cand pot sa le dau pe garla???)

apropo, iar daca bunicul a fost mosier cu 1000 de ha teren, sa inteleg ca trebuie sa fu caritabil si sa las nesimtitul roman sa vandalizeze tot ce poate...asha de dragul "timpului liber la un gratar"?

:twisted: .proprietate privata inseamna ca publicul nu are ce cauta acolo.

Link to comment
Share on other sites

Cred ca dreptatea e undeva pe la mijloc. Un cetatean a obtinut retrocedarea unei proprietati, lucru absolut legal. Pentru ca suprafata era impadurita a apelat la serviciile Romsilva pentru administrarea zonei - procedeu nu numai corect ci si - probabil - salvator pentru padurea de acolo. Faptul ca ani de zile altcineva a dispus fara nicio rusine de acea proprietate (ma refer la "stat") nu obliga acum proprietarul sa-si puna cenusa in cap si sa renunte la bunul lui... Din ce spune reprezentantul Romsilva zona chiar are un regim special, deci se pare ca pana acum s-a cam incalcat legea lasand liber accesul in zona :!:

Daca situatia e asa de disperata (nu mai au oamenii unde sa se duca la un pescuit, nu mai au la ce padure sa dea foc sau unde sa-si lase gunoaiele la plecarea de la "iarba verde"), de ce nu s-a sesizat nimeni pana acum? Procesele de retrocedare dureaza ani de zile in tarisoara asta! Autoritatile, onor ziaristii si "societatea civila" de ce au tacut?? Atlfel ziarele sunt pline de tot felul de taierii de panglici, de inaugurari, de sfintiri de bodegi, "alesii" fac tot felul de planuri care mai de care mai aiuristice despre turism la Galati, ne povestesc de ecologie, serbeaza Ziua Pamantului, a Dunarii etc., etc. De ce nu s-au initiat niste discutii, fie cu proprietarul, fie cu cei de Romsilva pentru a se clarifica statutul zonei, pentru a se gasi o posibilitate de acces pentru galateni si, desigur, pentru a plati o despagubire corecta proprietarului?? Se pare ca reflexele din vechea oranduire se cam pastreaza: omul poate sa moara cu dreptatea de gat - poporul are intotdeauna dreptate. Situatia aminteste cu cea de la Brasov, unde pe teren aflat in proprietatea unui individ s-a construit o mandrete de pilon de sustinere a unui pod. Si acolo, ca si aici la Galati, autoritatile baga capul in pamant pentru a nu vedea adevarul, iar omul blocheaza aproape saptamanal soseaua de centura a orasului - cu un gratar, cu un lant etc. A ajuns astfel la opt dosare penale... Care vor ajunge - nu-i asa? - in instanta, unde trebuiesc judecate, se dau termene peste termene, se cheltuiesc banii, se pierde timp, doar pentru ca nu a existat hotararea necesara la un moment dat pentru a rezolva o problema minora.

PS: Cum zicea si legumix, cel putin doua carciumi de pe Faleza incalca flagrant legea, iar cel putin una s-a latit pe "spatiul verde". Dar, binenteles, acolo totul e ok si legal.

PPS: Faleza Dunarii are statut de ... parc dendrologic! :lol: Cel putin asa sta scris pe un panou, pe la intrarea dinspre "Valuri".

Link to comment
Share on other sites

Gălăţenii ameninţă cu proteste în stradă, după privatizarea malului Dunării

* Se vorbeşte chiar despre boicotarea alegerilor din cauza interzicerii accesului la Dunăre * De ce a devenit privată o pădure care n-a fost niciodată, de-a lungul istoriei, în proprietate particulară?! *

Dezvăluirile cu privire la modul dubios în care a fost trecută în proprietate privată pădurea de malul Dunării (între Zona liberă şi lacul Zătun), precum şi faptul scandalos că accesul publicului a fost interzis acolo, a trezit reacţii vehemente din partea gălăţenilor. „Nesimţire” şi „Hoţie” sunt cuvintele cele mai des folosite. Oamenii ne roagă să continuăm demersul nostru şi să SOMĂM autorităţile judeţului să ofere explicaţii cu privire la modul cum s-a ajuns în această situaţie penibilă. De altfel, ne propunem să continuăm să scriem pe marginea acestui subiect până când se vor clarifica lucrurile. Foarte mulţi dintre cei care ne-au scris merg pe ideea că nu se poate face ceva decât prin acţiuni hotărâte ale societăţii civile. „Proteste în stradă” – spun radicalii. „Memorii către Guvern, Preşedinte şi Parlament” – recomandă unii. „Intrarea cu de-a sila pe teritoriul interzis” – clamează alţii. Ba chiar există numeroase opinii care sugerează boicotarea alegerilor pentru Parlamentul European, dat fiind că există părerea că „vina aparţine clasei politice pusă pe căpătuială şi jaf”.

Dincolo de scandalul interzicerii accesului la malul Dunării, mai este de remarcat un lucru: pădurea recent trecută în proprietatea Elizei C Alessiu (reprezentată de Nistor Munteanu) nu a fost niciodată, de-a lungul istoriei, privată! Faptul că s-a întâmplat acum este de natură să trezească numeroase suspiciuni, câtă vreme mai sunt disponibile alte peste 10.000 de hectare de pădure în judeţ. Explicaţia oferită de Corneliu Anghel, directorul Direcţiei Silvice Galaţi, este destul de străvezie. Iată ce spune Corneliu Anghel: „Dl Munteanu a refuzat mai multe amplasamente şi a cerut în mod expres acolo. S-a considerat întemeiată solicitarea deoarece mai avea în apropiere două hectare de arabil, deci pe undeva s-a făcut un fel de reîntregire”. Posibil. Dar ce reîntregire este aceea prin care adaugi la două hectare încă 32,4 ha?! Parcă ar fi povestea cuiului lui Pepelea! Îl pun în zid şi cu ajutorul lui îmi întregesc proprietatea cu întreaga casă.

http://www.viata-libera.ro/articol-Gala ... rii_2.html

Link to comment
Share on other sites

relu, eu am impresia ca ti-a luat cam 20 de ani sa-ti dai seama....cred ca pe undeva brucan avea dreptate.... :lol:

Ei, mi-am dat seama de mai mult de unele chestii ... dar ca tot omul, am sperat și eu ...

Știți de ce mă tem? Să nu ajungem ca în situația cu retrocedarea pădurilor ... mare tam-tam ... dezbateri prin parlament ... și în final, cu acte în regulă, s-a trecut la o defrișare masivă.

:roll:

Link to comment
Share on other sites

„Să fie daţi pe mâna DNA!”

Gălăţenii cer anchetarea penală a privatizării malului Dunării

* Se pare că malul interzis al Dunării va fi vândut pe bucăţi * Zeci de maşini „bengoase” au oprit pe dig în ultima vreme, iar proprietarii au inspectat zona *

Cititorii continuă să ne scrie, cu virulenţă, în chestiunea „privatizării” malului Dunării, de la Zona Liberă şi până la lacul Zătun. Am primit sute de mesaje în ultimele zile, acuzaţiile curgând cu duiumul la adresa autorităţilor. Cea mai acuzată instituţie este Direcţia Silvică Galaţi, care este considerată principala vinovată de situaţia creată. Iată ce spune, cu bun simţ şi cu logică, cititorul nostru Vasile Marius: „Aberaţiile legislaţiei de dinainte de 1989 au în continuare consecinţe. Pădurea în cauză a rămas în picioare pentru că are şi rolul de a proteja de valuri digul, când Dunărea este umflată, în consecinţă trebuia să fie administrată de cine administrează digul, nu de Silvic. Oare o fi şi acordul de la Apele Române atunci când s-a schimbat proprietarul?” „Vreau şi eu, în rezervaţia de la Adam, cele 5 ha de pădure unde le-a avut tata, nu tufele care mi le-a dat Direcţia Silvică, spunând că nu se poate, că-i zonă de rezervaţie (că doar vâna Ceauşescu acolo)”. „Tot aşa a cedat Direcţia Silvică şi terenul împădurit dintre Micro 20 şi Universitatea Danubius (N.R.: o altă golănie, de care vă vom povesti în ediţiile viitoare). Se zicea că pentru amenajarea de parc şi zonă de agrement. A ieşit un SELGROS şi COZAMIN.” Foarte mulţi dintre cititorii noştri cred că este cazul ca DNA să se autosesiseze, deoarece sunt suspiciuni grave de corupţie în toată această poveste.

Dincolo de toate acestea, trebuie să vă spunem că este foarte posibil ca în perioada următoare proprietatea Alessiu (adică cele 32,4 ha de pădure interzisă gălăţenilor de pe malul Dunării) să se vândă în parcele mai mici. Deja pe dig au fost văzute în ultimele zile zeci de maşini foarte scumpe, care opresc din loc în loc pentru ca ocupanţii să studieze terenul împădurit. Şi în cercul dealerilor de terenuri din Galaţi circulă informaţia că există numeroşi oameni cu bani care vor câte o bucăţică din pădurea amintită pentru a-şi amenaja cabane de pescuit, debarcadere private şi alte asemenea chestii.

http://www.viata-libera.ro/articol-Gala ... rii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Cititorii, despre privatizarea malului Dunării

Autorităţile au fost complice la hoţie!

* Au de dat socoteală toţi cei care au semnat actele de „privatizare” a malului Dunării * Prefectul Claudiu Brînzan ne-a informat că a fost declanşată o anchetă *

Scandaloasa privatizare a 32,4 hectare de pădure aflate pe malul Dunării (între Zona liberă şi lacul Zătun) este, potrivit cititorilor „Vieţii libere”, o acţiune premeditată a autorităţilor publice, care sunt acuzate de complicitate la hoţie. Altfel nu se explică de ce s-au semnat fără obiecţii actele de trecere în proprietate privată a celui mai important (fost) loc de agrement al gălăţenilor, deşi respectivul teren a fost, de când lumea, proprietate publică.

Primele noastre concluzii sunt că fără concursul Prefecturii, Oficiului de Cadastru, Consiliului Judeţului, al Direcţiei Silvice şi al Primăriei Galaţi această „retrocedare” dubioasă nu s-ar fi produs. Nu ştim, deocamdată, numele persoanelor implicate, dar cu siguranţă că le vom afla.

Prefectul Claudiu Brînzan ne-a informat că a cerut o anchetă pentru a se vedea cine şi în ce împrejurări a semnat actele de proprietate şi de punere în posesie. „Ceea ce vă pot spune deocamdată este că documentele sunt întocmite de mai mulţi ani, dar de-abia acum au ieşit lucrurile la iveală”, a spus Brînzan.

Suspectă este şi tăcerea cu care Primăria Galaţi a trecut peste trecerea în proprietate privată a pădurii amintite. Spunem acest lucru deoarece este mai mult decât evident că în locul respectiv mergeau la iarbă verde de două-trei ori mai mulţi gălăţeni decât mergeau la Gârboavele. Cu toate acestea, Primăria nu s-a deranjat să investească la malul Dunării vreun leu pentru minime amenajări care ţin de civilizaţie. Cititorii ne-au scris că, dacă autorităţile ar fi dus la marginea pădurii măcar câteva toalete ecologice şi câteva containere pentru gunoi, atunci nu ar mai fi existat părereri de genul „bine că s-a interzis accesul, că era o groapă de gunoi acolo”. De ce n-o fi discutat Consiliul local o astfel de oportunitate?! Probabil pentru că nu s-a găsit niciun „investitor interesat” de agrementul din zonă - potrivit legii, nu se pot construi acolo cârciumi - care să „stimuleze” luarea unei decizii (aşa cum se întâmplă în alte locuri). Adică nu era nimic „de supt”.

Iar cei câteva mii de oameni care mergeau zilnic, vara, pentru a se răcori la malul fluviului probabil că nu contează în ecuaţia politică a puterii şi banului.

http://www.viata-libera.ro/articol-Auto ... tie_2.html

Link to comment
Share on other sites

Gălăţenii cer explicaţii

De ce s-a încălcat Legea apelor în privatizarea malului Dunării?

* Potrivit Legii 107/1996, 50 de metri de la malul Dunării şi 10 metri de la digul de apărare reprezintă zonă de protecţie împotriva inundaţiilor * Şi totuşi s-a privatizat! *

Noi şi noi probe vin în sprijinul campaniei noastre pentru ca malul Dunării să fie redat gălăţenilor, iar privatizarea scandaloasă a porţiunii acestuia dintre Zona liberă şi lacul Zătun să fie anulată. După ce am studiat Legea apelor (nr. 107/1996) – mulţumim inginerului N. Popa că ne-a atras atenţia asupra acestui act normativ – am ajuns la concluzia că atribuirea în proprietate privată a malului Dunării nu este doar un abuz grosolan, ci este şi o ilegalitate crasă. Astfel, articolul 40 (completat cu anexa 2) al amintitei legi stabileşte că zona de protecţie a fluviului Dunărea este de 50 de metri de la albia minoră şi că respectivul teren este supus reglementărilor speciale privind prevenirea inundaţiilor. De asemenea, acelaşi act normativ prevede că o porţiune de 10 metri de la digul de apărare către albia minoră este zonă de protecţie. Aşteptăm din partea Sistemului de Gospodărire a Apelor Galaţi un punct de vedere oficial, inclusiv informarea opiniei publice dacă s-a solicitat sau nu acordul pentru această privatizare.

Partea interesantă este că în toate normele de aplicare a legilor funciare (toate legile apărute pe acesată temă în România) se prevede explicit că NU SE VA RECONSTITUI drept de proprietate privat în zonele de protecţie, cu excepţia cazurilor când nu există alte suprafeţe disponibile, iar proprietarul se angajează în scris că îşi asumă riscurile legate de schimbarea cursului apei, de inundaţii, de distrugeri cauzate de intervenţiile pentru întreţinerea şi consolidarea digurilor. Nu ştim dacă un astfel de angajament a fost semnat în momentul punerii în posesie a familiei Alessiu (respectiv a împuternicitului Nistor Munteanu), însă ştim că prima condiţie impusă de lege – adică lipsa unor alte suprafeţe disponibile – nu este îndeplinită. În judeţul Galaţi încă mai sunt câteva mii de hectare de pădure aparţinând statului, inclusiv în Zona Lieşti-Şerbăneşti, unde a fost de fapt moşia amintitei familii. Drept urmare, autorităţile se fac vinovate de încălcarea cu bună ştiinţă a prevederilor legale. Gălăţenii care ne-au scris bănuiesc deja că acest lucru s-a întâmplat pe seama unor şpăgi grase.

Rămâne ca organele abilitate să verifice dacă a fost sau nu aşa. Noi ne vom continua investigaţiile până când adevărul va ieşi la lumină!

http://www.viata-libera.ro/articol-De_c ... rii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Io tot nu inteleg cum ani de zile nimeni nu s-a "sesizat": toti marii ziaristi de pe la Galati-City, toti "formatorii de opinie" de la Dunarea de Jos :?: :twisted:

Sau, pur si simplu, nu s-au inteles "baietii" la impartire si acum se toarna prin ziare??

Link to comment
Share on other sites

Prizonieri în blocurile de beton

* Gălăţenii acuză autorităţile că încurajează lichidarea locurilor de agrement pentru oamenii cu venituri mici * Am aflat şi subterfugiul prin care zona de la malul Dunării poate deveni construibilă: cherhanale de agrement *

Mesajele primite în ultima vreme de la gălăţeni ridică o problemă interesantă: cititorii noştri au convingerea că autorităţile încurajează ilegalităţile şi sunt părtaşe la lichidarea locurilor de agrement tradiţionale ale oamenilor cu venituri modeste. „Mă duceam la malul Dunării, după dig, de 20-30 de ori pe an. De când dă frunza şi până cade bruma este locul perfect să scapi de zgomotul şi fumul din oraş. Sunt revoltat că pe cei care ne conduc nu i-a durut sufletul să privatizeze această oază unde relaxarea nu costa nimic”, spune Mihai Constandache. Vasile Herghelegiu este şi mai vehement: „În curând nu o să mai avem unde merge. Priza Dunării e deja numai garduri şi gărduleţe, unde poate intra numai cine e şmecher. La Gârboavele e înghesuială foarte mare deja, plus că e cu taxă. Rămăsese malul Dunării, dar văd că şi pe ăsta l-au închis. Ăştia or să vândă şi trotuarele, şi străzile. Şi pe noi or să ne vândă dacă primesc şpaga potrivită”. Sunt doar două dintre sutele de mesaje primite. Însă credem că sunt relevante pentru starea de spirit a gălăţenilor. Este frustrat să descoperi că, după 20 de ani de teoretică democraţie, drepturile oamenilor sunt la fel de îngrădite ca înainte. De data asta nu prin decrete şi ordine de la partid (ca pe vremuri), ci prin artificii funciare şi „inginerii” imobiliare la care instituţiile statului sunt părtaşe.

Se pare că demersul nostru are un prim efect: au dispărut amatorii de a cumpăra teren în zona aflată în discuţie. Trebuie să ştiţi că cele 32,4 ha de pădure situate între Zona liberă şi complexul Zătun nu mai sunt ale familiei Alessiu. S-au operat mai multe tranzacţii între timp (rămâne să verificăm câte şi cui), iar acum un investitor încearcă să vândă pe bucăţele terenul. Teoretic, acolo nu se poate construi nimic. Teoretic... Practic, legile oferă tot felul de portiţe (cum ar fi „construcţia de cherhanale de agrement”), aşa că nu este exclus să descoperim că malul Dunării va fi înţesat de garduri semeţe şi de vilişoare ca-n Deltă. Desigur, noi sperăm că instituţiile statului se vor trezi măcar acum, în al 12-lea ceas şi vor anula această privatizare mai mult decât dubioasă.

http://www.viata-libera.ro/articol-Priz ... ton_2.html

Link to comment
Share on other sites

S.O.S.

Salvaţi Cotul Pisicii!

* Gălăţenii propun înfiinţarea unei asociaţii non-profit care să lupte pentru salvarea ecosistemului de la Cotul Pisicii * Asta include şi pădurea recent „privatizată” *

Dincolo de acuzaţiile la adresa celor care au pus umărul la prăduirea şi scoaterea din circuitul public a pădurii de pe malul Dunăriii (de la Zona liberă la lacul Zătun), gălăţenii ne oferă şi soluţii pentru ca zona să nu devină, în continuare, un câmp de luptă pentru interese imobiliare. Una dintre cele mai bune soluţii ni se pare cea propusă de fostul raportor NATO pentru spaţiul ex-iugoslav – Costel Gheorghiu. Domnia-sa crede că este oportună înfiinţarea unei asociaţii non-profit care să facă demersuri pentru protejarea ecosistemului de la Cotul Pisicii şi a împrejurimilor, incluzând aici şi pădurea recent „privatizată”. „Cred că gălăţenii trebuie să înveţe să-şi apere interesele, nu să aştepte să le pice de undeva, de sus. Părerea mea este că o astfel de asociaţie ar avea un mare succes, pentru că vizează o zonă predeltaică aflată în imediata apropiere a ariei protejate «Lunca Joasă a Prutului»”. „Locul este unic în Europa. De la Cotul Pisicii se văd, de pe apă, graniţele UE şi NATO. Se văd şi trei ţări cu ieşire la Dunărea maritimă. Nu mai există nicăieri aşa ceva şi ar fi păcat să nu folosim acest atu pe care îl avem”, ne-a declarat Gheorghiu. El a mai adăugat că „la Cotul Pisicii se poate dezvolta un spirit de genul celui care animă demersurile pentru salvarea Vămii Vechi”. Fără îndoială, ideea este extrem de generoasă şi trebuie pusă în dezbatere publică. Însă nu la modul la care s-a procedat până acum la nivelul ONG-urilor de Mediu de la Galaţi. ONG-uri care - deşi este evident ce dezastru se întâmplă în lunca Dunării - preferă să stea „la cutie” şi să-şi „pape” liniştite finanţările europene.

http://www.viata-libera.ro/articol-Salv ... cii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Privatizarea Dunării nu e de competenţa Primăriei!

Am încercat să aflăm care este poziţia Primăriei municipiului Galaţi faţă de privatizarea malului Dunării. Eram curioşi dacă autorităţile locale s-au gândit să ia măsuri pentru a salva această zonă de agrement frecventată de cetăţeni. Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco ne-a explicat sec că nu e de competenţa Primăriei: „M-am interesat şi am înţeles că nu este implicată Primăria în povestea asta, pentru că terenul nu aparţine Primăriei. Şi Pădurea Gârboavele este o zonă frecventată de gălăţeni şi competenţele Primăriei sunt zero. Putem face ceva în limite legale, dar în acest caz chiar nu avem competenţe. Prefectura a demarat o anchetă şi cred că sunt cei mai în măsură să facă acest lucru”, ne-a declarat viceprimarul.

http://www.viata-libera.ro/articol-Salv ... cii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Daca as fi fost eu in aceasta situatie, adioca sa mi se retrocedeze un teren care pana acum era deschis publicului i-as fi pus imediat pe Romsilva care a ingradit accesul, din ordinul meu sa declare din nou acces liber dar cu plata. Asta sa profit nitel. Cine vrea picnic pe proprietatea mea, 3 lei intrarea.

Link to comment
Share on other sites

Pe urmele împuternicirii

Cine e artizanul afacerii „Malul Dunării”?

* Nistor Munteanu a fost pădurar şi a pus mâna şi pe o bună bucată din pădurea Hanu Conachi, plus o mulţime de alte proprietăţi din averea familiei Alessiu * În fapt, moştenitorii de drept nu s-au ales decât cu o cramă aflată la Şerbăneşti, restul intrând în posesie intermediarului *

Oricât am încercat să dăm de Nistor Munteanu, artizanul în fapt al privatizării malului Dunării, de la Zona Liberă şi până la lacul Zătun, n-am reuşit acest lucru. În schimb, am aflat (din mai multe surse) numeroase informaţii extrem de interesante despre acest personaj. Nistor Munteanu a fost pădurar (angajat al Romsilva - Direcţia Silvică Galaţi) şi a răspuns de pădurile din zona Lieşti-Hanu Conachi. La un moment dat, pădurarul a dorit să cumpere un cavou din cimitirul de la Şebăneşti (comuna Lieşti), iar de aici a pornit toată afacerea, care a culminat cu privatizarea a 32,4 hectare de mal de Dunăre. Cavoul pe care Nistor Munteanu pusese ochii aparţinea familiei Alessiu, care locuieşte în Bucureşti. Pădurarul i-a contactat pe moştenitori – Eliza C. Alessiu (o femeie de peste 80 de ani) şi fiica acesteia – pe care i-a descoperit într-o stare financiară disperată: fără venituri şi locuind într-un imobil naţionalizat pe care trebuiau să-l elibereze. În aceste condiţii, cele două femei au fost uşor de convins că le-ar fi util să-i cedeze drepturile de proprietate lui Nistor Munteanu. Din câte am aflat, a fost încheiată o convenţie prin care cele două moştenitoare cedau împternicitului lor jumătate din averea ce urma să fie dobândită. Retrocedările au curs lanţ, mai ales că femeile păstraseră multe din actele de proprietate ale averii părinteşti. În scurtă vreme, Nistor Munteanu a dobândit o bună parte din pădurea de la Hanu Conachi, terenuri în zona Lieşti, vii tot pe acolo, livezi. În total, este vorba de aproximativ 200 de hectare de pădure, 200 de hectare de arabil, 90 de hectare de vie şi 10 hectare de livadă. Printre acestea, şi cele 32,4 hectare de pădure de la malul Dunării, unde a fost interzis accesul gălăţenilor. Tot pe aceeaşi filieră s-a obţinut şi terenul dintre Barboşi şi podul de peste Siret. O retrocedare absolut ciudată, atâta vreme cât terenul respectiv era vizat de Primăria Galaţi pentru construirea unor utilităţi legate de canalizarea şi epurarea apelor uzate ale Galaţiului. De altfel, s-a scris pe larg în ultimii ani despre negocierile extrem de complicate şi de costisitoare pe care Primăria le-a purtat cu noii proprietari. Ştim, de asemenea, că afacerea privind acest din urmă teren face obiectul unui dosar instrumentat la DNA Bucureşti. Interesant este că familia Alessiu nu s-a ales cu mai nimic din averea strămoşilor ei. Cu excepţia unei crame aflate la Şerbăneşti, celelalte proprietăţi (respectiv restul de 50 la sută din ele) au fost cumpărate de Nistor Munteanu. Se pare că preţul plătit este unul modic, reprezentând de zeci de ori mai puţin decât valoarea de piaţă. Cum noi nu avem acces oficial la documentele invocate aici (ele există, nu-i niciun dubiu!) credem că este de datoria organelor statului - în special Poliţia şi Parchetul - să elucideze problema.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cine ... %9D_2.html

Link to comment
Share on other sites

Daca Viata Libera vrea....poate, numai ca trebuie sa mai sape ...si are si sapa si putere....cine este in spatele padurarului de ce nu spune? Indiciu...cine l-a ajutat pe linie de revendicare/justitie :idea:

Link to comment
Share on other sites

Gălăţenii acuză

Pădurile s-au dat numai pe şpagă!

* Surpriză! O cititoare care se judecă de 15 ani cu statul, pentru moştenire, crede că filiera Nistor Munteanu e mai bună decât Justiţia *

Numeroase dintre mesajele pe care le-am primit în ultima vreme în legătură cu scandalul privatizării malului Dunării fac trimitere directă la modul cum s-a făcut împărţirea pădurilor în judeţul nostru. Gălăţenii acuză autorităţile că au făcut punerea în posesie după criterii obscure, în sensul că unii proprietari au primit dealuri cu cioate şi tufişuri, iar alţii păduri seculare sau terenuri cu o valoare de piaţă foarte mare. Ni s-a dat ca exemplu o altă pădurice foarte interesantă, situată în apropiere de Coca-Cola (actualmente Ecosal). Terenul este intravilan şi are o valoare de piaţă mare (peste 600 de euro pe metrul pătrat), dar a fost pus în posesie în urma teleportării pădurii dintr-un sat din vestul judeţului (Hanu Conachi, se pare; vom verifica). Acţiunea a fost pusă la cale de Direcţia Silvică, ce a argumentat că pădurea nu are valoare şi că ar fi util să scape de ea prin punerea în posesie a cuiva. Miracol! La doar câteva luni după aceea pădurea a dispărut şi terenul a devenit bun pentru construit. Iar acolo se vor ridica, în curând, blocuri şi vile. Părerea unanimă a celor care ne-au scris sau ne-au telefonat este că împărţirea pădurilor s-a făcut pe şpagă la Galaţi. Cititorii noştri ne cer, de asemenea, să nu abandonăm această campanie până când instituţiile statului nu vor ieşi din inerţie şi toţi cei vinovaţi vor fi pedepsiţi.

Am primit şi un mesaj un pic altfel. O cititoare care se judecă de peste 15 ani cu statul (doamna în cauză are angajat unul dintre cei mai buni avocaţi din Galaţi) ne-a rugat să o punem în contact cu Nistor Munteanu (cel care s-a ocupat de moşia Alessiu). „Sunt sigură că aşa îmi iau tot ce am avut. Cu Justiţia nu faci nicio brânză”, ne-a spus femeia.

http://www.viata-libera.ro/articol-Padu ... aga_2.html

Link to comment
Share on other sites

Autorităţile tac în continuare

Daţi-ne înapoi Dunărea furată!

* Niciuna dintre instituţiile publice implicate în privatizarea malului Dunării nu ne-a transmis încă un răspuns * Nici organele de anchetă nu par să se fi autosesizat...

Au trecut aproape două săptămâni de când „Viaţa liberă” a declanşat campania legată de reinstaurarea legalităţii în ceea ce priveşte privatizarea dubioasă a 32,4 hectare de pădure situate pe malul Dunării, de la Zona liberă către gurile de vărsare. Din păcate, în acest interval de timp instituţiile statului au reacţionat cu o încetineală suspectă, deşi noi le-am arătat unde este hiba şi cine a tras sforile afacerii. Doar Prefectura ne-a anunţat că a declanşat o anchetă, în timp de Consiliul Judeţului, Oficiul de Cadastru, Direcţia Apelor şi Direcţia Silvică par să nu fi aflat ce se întâmplă. Sau au aflat, dar se fac că plouă.

Primăria Galaţi s-a delimitat de chestiune, deşi, după părerea noastră, ar fi trebuit să fie prima interesată de zona respectivă. Nu de alta, dar acolo îşi petreceau weekendurile mai mulţi gălăţeni decât ajungeau la Gârboavele, lacul Vânători şi Priza Dunării la un loc. Interesant e că mulţi dintre cititorii noştri au acuzat dur Primăria, pentru că nu a făcut nimic (oare de ce?!) pentru a obţine şi amenaja la modul civilizat respectiva zonă de agrement de la mal de Dunăre.

Nici organele de anchetă ale statului (ne referim aici la Poliţie şi Parchet) nu au reacţionat în vreun fel. Adică nu s-au autosesizat, deşi la mijloc este o escrocherie de proporţii, făcută atât în dauna statului român, cât şi în dauna locuitorilor Galaţiului.

În opinia noastră (poate subiectivă, dar bine intenţionată), privatizarea celor 32,4 hectare de pădure de malul Dunării reprezintă un furt. O „afacere” pusă la cale, după cum am arătat în precedentele articole ale acestei campanii, prin încălcarea legilor şi a bunului simţ.

Noi aşteptăm în continuare măsuri legale. Între timp, „Viaţa liberă” va continua ancheta, iar în ediţiile viitoare vă vom prezenta noi amănunte legate de această afacere.

http://www.viata-libera.ro/articol-Dati ... ata_2.html

Deputatul Mihai Boldea a sesizat DNA

Deputatul PD-L de Galaţi Mihail Boldea a sesizat, ieri, Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti în legătură cu trecerea a 34,2 hectare de pădure de pe malul Dunării în proprietate privată. Iată textul integral al comunicatului primit de la cabinetul deputatului gălăţean:

«Deputatul PD-L de Galaţi Mihail Boldea a sesizat, luni, Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti în legătură cu trecerea a 34,2 hectare de pădure de pe malul Dunării în proprietate privată. Boldea, de formaţie jurist, consideră că relatările din mass media locală sunt motive suficiente pentru ca procurorii anticorupţie să investigheze dacă trecerea în proprietatea Elizei C. Alessiu a celor 34,2 de hectare de pădure aflate pe malul Dunării între Zona Liberă Galaţi şi Lacul Zătun a fost realizată cu respectarea legii. Deputatul Mihail Boldea a declarat: “Toate informaţiile conduc, în acest moment, spre concluzia că gălăţenilor li s-a luat în mod ilegal dreptul de a se bucura de malul Dunării, ca rezultat al săvârşirii unor acte de corupţie ce au consecinţe deosebit de grave. Este foarte important ca DNA să facă lumină în acest caz care îi preocupă pe cetăţenii Galaţiului de mult timp”. Mihail Boldea spune că legea apelor interzice expres restituirea oricărei suprafeţe de teren din apropierea cursurilor de apă pentru a se putea constitui zona de protecţie contra inundaţiilor. “Eu nu înţeleg de unde atâta inconştienţă din partea celor care au dat cele 34 de hectare unor proprietari privaţi. Legea este clară şi ea se aplică tuturor. În plus, rămâne marea întrebare de ce această suprafaţă de pădure a fost restituită în condiţiile în care ea a aparţinut dintotdeauna gălăţenilor şi niciodată unei persoane private. Refacerea dreptului de proprietate al doamnei Eliza C. Alessiu putea fi făcută altfel şi nu prin împroprietărirea ei cu o suprafaţă de teren într-o zonă unde terenul este extrem de scump”. Mihai Boldea face un calcul simplu şi spune că doamna Alessiu “sau adevăratul beneficiar al tranzacţiei, Nistor Munteanu, aşa cum afirmă mass media” este mai bogată cu peste 34 milioane de euro, prin primirea “suspect de generoasă” a acestui teren. “Românii, în general, şi gălăţenii în special, s-au săturat să se simtă furaţi şi nedreptăţiţi, să fie victime ale aranjamentelor şi înţelegerilor încheiate pe sub masă. DNA trebuie să analizeze în detaliu această tranzacţie şi folosind statutul meu de deputat am înaintat o sesizare în acest sens. Vă asigur că voi urmări cu maximă atenţie desfăşurarea anchetei”, a spus deputatul Boldea».

http://www.viata-libera.ro/articol-Dati ... ata_2.html

Link to comment
Share on other sites

Luaţi-vă gândul de la vile pe malul Dunării!

* „Pădurea de la malul Dunării va rămâne pădure şi nu vom permite niciun fel de construcţii civile între dig şi malul Dunării”, a precizat purtătorul de cuvânt al Direcţiei Apelor Prut * Aşadar, doritorii pot să-şi ia adio de la planul de transformare a malului Dunării în zonă exclusivistă *

„Apele Române”, prin Direcţia Apelor Prut (instituţie cu sediul la Iaşi şi care răspunde şi de malul Dunării în zona Galaţi), ne-a transmis o serie de precizări cu privire la statutul juridic al zonei dintre digul de apărare şi malul fluviului. Textul transmis de Apele Române le dă veşti proaste celor care sperau că vor transforma malul Dunării în zonă exclusivistă pentru şmecheri. Iată precizările: „Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Galaţi administrează sectorul de Dunăre cuprins între confluenţa râului Siret cu Dunărea şi confluenţa râului Prut cu Dunărea (20 km). Pe sectorul de 10,55 km, cuprins între S.C. Oil Terminal şi Giurgiuleşti, S.G.A. Galaţi administrează digul de apărare Bădălan. În zona dig-mal a fluviului Dunărea, pe judeţul Galaţi există o perdea de protecţie forestieră, care are o suprafaţă totală de 207,1 ha, din care: 174,7 ha proprietate de stat şi 32,4 ha proprietate privată. S.G.A. Galaţi are obligaţia să urmărească păstrarea integrităţii perdelei de protecţie, urmărind ca suprafeţele pe care se execută tăieri să fie reîmpădurite prin Programul de împăduriri al Direcţiei Silvice Galaţi. Zona dintre digul de apărare şi malul Dunării pe sectorul cuprins între S.C. Oil Terminal şi S.C. Zătun are o lăţime de circa 150–170 m. În conformitate cu prevederile Legii Apelor (Legea nr. 107/1996), pentru lăţimi ale cursului de apă mai mari de 50 m (cum este şi cazul Dunării), zona de protecţie dinspre mal spre dig este de 20 m. Diferenţa până la 150–170 m este în administrarea Direcţiei Sivice Galaţi”.

Ce se înţelege de aici? Că privatizarea malului Dunării nu poate include o porţiune de 20 de metri de la marginea Dunării spre dig, unde accesul nu poate fi îngrădit sub nicio formă de către proprietarul sau administratorul pădurii. În aceste condiţii, este de la sine înţeles că oricine poate merge la pescuit sau la plajă, însă nu este foarte clar pe unde se poate ajunge acolo, câtă vreme prin pădurea dintre mal şi drumul de acces nu se poate trece. Probabil doar cu barca, ceea ce este uşor absurd...

Dan Buruiană, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Apelor Prut, şi-a arătat disponibilitatea de a furniza orice fel de informaţii legate de zona respectivă. „Pot să îi asigur pe gălăţeni că «Apele Române» va face toate demersurile legale pentru ca zona să rămână împădurită. De asemenea noi nu vom permite niciun fel de construcţie civilă acolo”, a mai spus Buruiană.

http://www.viata-libera.ro/articol-Luat ... rii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Nu putem tolera abuzul de la malul Dunării!

* Chiar dacă argumentele criticilor campaniei iniţiate de „Viaţa liberă” sunt credibile, nu trebuie să ignorăm că s-a încălcat grav legea *

De la începutul campaniei noastre pentru ca privatizarea frauduloasă a 32,4 hectare din malul Dunării (de la Zona liberă la lacul Zătun) s-au găsit şi voci care au o altă poziţie decât a cea a „Vieţii libere”. O spunem cu sinceritate: le respectăm punctul de vedere.

Suntem de acord că zona respectiva devenise foarte murdară din cauza agrementului neorganizat, uneori cu accente de nesimţire. Însă nu este o regulă şi nu închiderea accesului este soluţia, ci amenajarea utilităţilor ce ţin de civilizaţie: apă curentă, containere de gunoi, toalete ecologice. Ceea ce Primăria nu s-a deranjat să facă.

Suntem de acord că maşinile nu trebuie parcate în pădure. Dar autorităţile ar fi trebuit să amenajeze parcări (ştiind că acolo ajung zilnic mii de oameni în lunile de vară), în loc, spre exemplu, să bage zeci de miliarde de lei în modernizările de la complexul „Zătun”, care deserveşte doar câţiva zeci de funcţionari cu funcţii înalte.

Suntem de acord că proprietatea este sfântă în România. Dar nu putem să acceptăm „ingineriile” făcute cu terenuri, în ultimii 20 de ani, la Galaţi. Familia Alessiu (de fapt şmecherii aflaţi în spatele demersurilor juridice făcute în numele familiei Alessiu) nu avea de ce să primească teren la malul Dunării, câtă vreme moşia ei a fost la Şerbăneşti-Lieşti, loc unde mai este o gărmadă de pădure disponibilă pentru retrocedări.

Cine a aprobat această „teleportare” de pădure şi de ce? O vom afla probabil după finalizarea anchetei cerută de prefectul Claudiu Brânzan. Şi dacă DNA-ul se va întrebuinţa să dea curs solicitărilor pe această temă.

Suntem, de asemenea, de acord că este legal să faci bani din tranzacţii imobiliare. Însă atunci când tranzacţia încalcă legea doar pentru că unii nu se mai satură de bani, iar angajaţii statului păstoresc abuzul, suntem datori să luăm atitudine.

În concluzie, putem accepta orice fel de opinie, dar nimeni nu ne poate cere să acceptăm batjocorirea legii şi a cetăţenilor acestui oraş. Vrem malul Dunării înapoi, pentru gălăţeni!

http://www.viata-libera.ro/articol-Nu_p ... rii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Nu cedăm până când malul Dunării nu revine la gălăţeni

* Ameninţări voalate, sfaturi „prieteneşti”, insinuări şi furie * Cu asta încearcă unii (inutil!) să oprească această campanie *

Este mai mult decât evident că demersul nostru pentru ca malul Dunării să se întoarcă la gălăţeni (pentru că privatizarea lui este ilegală!) deranjează anumite persoane. Ne referim aici, în mod expres, la cei care au profitat de această aşa-zisă retrocedare - şi de altele asemănătoare (că mai sunt sute astfel de „inginerii” la Galaţi) - pentru a se umple de bani sau pentru a pune la cale tunuri imobiliare.

În ultimele zile, am primit „semnale” de la mai mulţi oameni „potenţi” ai judeţului nostru. Nu le dăm deocamdată numele pentru că sperăm că se potololesc şi vor înţelege că, măcar teoretic, în faţa legilor suntem toţi egali, indiferent de mărimea contului bancar, de numărul de la pantofi sau de cifra de cifra de afaceri sau de talentul literar.

Unul dintre „potenţi” ne-a atras atenţia – cică prieteneşte – că ne aflăm pe nisipuri mişcătoare şi că s-ar putem să ne „ardem degetele”. Că o să vedem noi ce necazuri or să ne pască dacă nu ne liniştim. Ei, na! De-abia aşteptăm să vedem ce se va întâmpla.

Un alt personaj „cu forţă” s-a ofuscat teribil şi ne-a acuzat că i-am stricat o posibilă afacere de multe milioane de euro, căci făcuse vorbele să investească în zona de la care a pornit tot scandalul. Omul nici în ruptul capului nu a vrut să înţeleagă că noi n-am demolat şi nu demolăm afaceri, ci doar am cerut şi cerem respectarea legilor. Atât! Iar cine se supără, nu are decât. Nu ne poate convinge să renunţăm la campania noastră.

Altcineva, tot bine mobilat la portofel, ne reproşa că i-am trimis DNA-ul pe cap (o fi început deja ancheta?!), pentru că unul dintre terenurile din morişca „Alessiu-Munteanu” a ajuns acum în posesia sa. Ciudată optică! De parcă DNA ar fi la ordinul „Vieţii llibere”. Sau de parcă un control al unei instituţii a statului ar fi ceva rău. Cine respectă legea nu are de ce să se teamă!

Un altul a afirmat – nici mai mult, nici mai puţin – că fie directorul „Vieţii libere”, fie semnatarul acestor rânduri au interes în a obţine acel teren de la malul Dunării. Interes este, evident, dar nu pentru a-l lua noi, ci pentru a se întoarce la gălăţeni. Şi asta cât mai urgent!

http://www.viata-libera.ro/articol-Nu_c ... eni_2.html

Link to comment
Share on other sites

Privatizarea malului Dunării - o picătură într-un ocean de hoţii

* Pe măsură ce investigaţia noastră avansează, descoperim că „ingineria” s-a făcut cu sprijinul autorităţilor! * Mii de hectare „teleportate” din alte judeţe sau de la sat la oraş, prin păgubirea statului * Cititorii insinuează că demersul „Vieţii libere” nu va avea succes pentru că „prea mulţi au băgat degetele în miere” *

Controversata privatizare a malului Dunării este efectul unui mecanism diabolic de deturnare a terenurilor de stat cu potenţial imobiliar. Acest mecanism, care a vizat mii de hectare de teren din judeţul Galaţi, are la bază persoane care par să se fi sfiit să dea mită, să facă trafic de influenţă, să ameninţe. Pe măsură ce avansăm în investigarea acestui caz, descoperim o adevărată filieră a mafiei imobiliare, în care ar putea fi cuprinşi şi angajaţi ai unor instituţii ale statului, fapt ce complică imens situaţia. Nu de alta, dar ni se pare greu de crezut că vom putea să obţinem sprijin de la cei care au pus umărul (şi nu degeaba!) la privatizarea malului Dunării. Modul cum s-a procedat este o lecţie de abilitate. Mii de hectare de teren au fost „teleportate” la Galaţi din alte judeţe, sau din zone cu potenţial imobiliar insignifiant în zone cu potenţial imobiliar exploziv. Punctele-cheie în această mega-afacere sunt Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Romsilva - Direcţia Silvică Galaţi.

Un angajat al Direcţiei Silvice ne-a dezvăluit - sub rezerva anonimatului – că schimburile de terenuri au fost o modă în ultimii 15 ani. „Oameni cu păduri aflate în locuri izolate au făcut schimb cu Romsilva pentru păduri aflate la şosele principale sau aproape de oraşe. Totul s-a făcut pe baza unor procese verbale de evaluare care ţineau cont de potenţialul forestier al terenului, nu de valoarea de piaţă. Dacă o să verificaţi, o să vedeţi că s-au dat la schimb terenuri ce nu făceau nici 10 cenţi pe metrul pătrat pentru terenuri de 40-50 de euro pe metrul pătrat. Jaf curat!”, ne-a mărturisit sursa care, cum spuneam, ne-a rugat să-i protejăm identitatea. Omul ne-a dat şi câteva exemple concrete, despre care vom scrie în perioada imediat următoare, după ce vom face verificările necesare.

Privatizarea malului Dunării este însă doar o picătură într-un ocean de hoţii. Aşteptăm cu nerăbdare ca organele de cercetare penală de la Galaţi să se autosesiseze şi să demareze o anchetă serioasă în ceea ce priveşte mafia imobiliară păstorită de angajaţii statului. Tare ne este teamă, însă, să nu aşteptăm degeaba... Nu puţini dintre cititorii care ne-au scris sunt foarte neîncrezători că se va face dreptate, deoarece se pare că ar exista persoane din sistemul Justiţiei care au beneficiat de schimburi (avantajoase!) de terenuri pe amintita filieră. Nouă ne vine extrem de greu să credem astfel de speculaţii, dar suntem datori să investigăm şi acest aspect. Să vedem ce surprize ne va rezerva viitorul!

http://www.viata-libera.ro/articol-Priv ... tii_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Privatizarea malului Dunării - Apele (tulburi) duc la Primărie!

* O afacere cu multe mandate (electorale) în urmă… * Terenul pentru staţia de epurare - la schimb cu malul Dunării? * „Din punct de vedere tehnic” şi cadastral totul este OK * Un „bine intenţionat” pentru bugetul local? * Dintre două rele, care e mai mare? *

În zadar am aşteptat din partea autorităţilor publice gălăţene o reacţie concretă vizavi de controversata chestiune a privatizării malului Dunării. Toată lumea din mediul oficial se face „că plouă”. Cetăţenii aşteaptă, totuşi, un răspuns, o explicaţie, dovadă fiind şi „bombardamentul” de solicitări postate pe site-ul „Vieţii libere”. „Ce-ar fi fost dacă autorităţile Parisului ar fi vândut malurile Senei? Vă spun eu: ar fi ieşit o adevărată revoluţie!”, ne scrie unul dintre cititori. Poate că tăcerea autorităţilor nu este, legal vorbind, acuzatoare. Poate că este vorba „doar” de… indiferenţă. Dar indiferenţa faţă de locuitorii Galaţiului pentru care Dunărea ne/privatizată mai are o valoare este, în sine, acuzatoare. Reluăm eforturile de a descâlci iţele acestei afaceri. O luăm „din uşă în uşă” la instituţiile abilitate să dea, măcar în parte, un răspuns la această chestiune. Începem astăzi cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Galaţi, dar şi cu surse colaterale.

Tehnic, stăm bine…

Din capul locului, directorul OCPI Galaţi, Nicolae Reti, a ţinut să precizeze că, în toată această chestiune, instituţia pe care o conduce are un rol pur tehnic. „Nu Oficiul de Cadastru stabileşte un drept de proprietate. Noi eliberăm titlul de proprietate, dar nu noi punem în posesie. Nu avem nici o calitate de a stabili amplasamentul. Aceasta a fost atribuţia Comisiei Judeţene, respectiv a Comisiei Locale de aplicare a Legilor Proprietăţii. Iar din acest punct de vedere nu a fost nimic de obiectat”, ne-a declarat directorul OCPI Galaţi. Pe înţelesul tuturor, ideea ar fi că pe parcursul între revendicarea familiei Elizei Alessiu, respectiv a intermediarului Nistor Munteanu, şi privatizarea malului Dunării, totul s-a făcut cu respectarea normelor legale, cel puţin din punctul de vedere al OCPI Galaţi. „Ce am făcut noi? În urma unui proces-verbal întocmit de către Primăria Galaţi, am scris un titlu de proprietate. Asta era atribuţia noastră în urma validărilor Comisiei Judeţene (de punere în posesie - n.r.). Pe vremea aceea era prefect dl Traian Mândru… Direcţia Silvică a pus la dispoziţie terenul proprietarului, care la momentul respectiv era Primăria, unde, cui să îl dea, în baza celor stabilite de comisiile de aplicare a legilor proprietăţii”, a explicat directorul Nicolae Reti.

Malul a fost împărţit în loturi

Un detaliu deloc de neglijat în contextul acestei afaceri, după cum rezultă din evidenţele OCPI Galaţi, este că noul proprietar al celor 32,4 hectare de pe malul Dunării, Nistor Muntean, a procedat, după cum reiese dintr-un plan cadastral întocmit în februarie 2008, la împărţirea în loturi, în medie cam de aproape un hectar, a terenului pe care mai nou îl deţinea şi l-a scos la vânzare. Şi din acest punct de vedere, în ceea ce priveşte normele OCPI Galaţi, totul a fost în regulă. „Acel cetăţean a făcut o dezmembrare şi a făcut nişte loturi pe care le-a vândut la diverse persoane. Noi am avut datoria să verificăm şi să avizăm dacă este corectă lucrarea - dacă el e proprietarul, dacă există acces la suprafeţele respective etc. Şi, din punct de vedere tehnic, totul era corect”, susţine directorul OCPI Galaţi.

Interesul public, bată-l vina!

În atâta corectitudine, cel puţin „din punct de vedere tehnic”, am încercat să aflăm care este legătura între privatizarea malului Dunării - Primăria Galaţi şi filiera Alessiu - Munteanu. Din surse bine informate, am aflat că, în fapt, este vorba de o poveste mai lungă. Astfel, „a fost odată ca niciodată”, cam pe vremea în care la Galaţi apărea ideea construirii unei staţii de epurare, adică prin 2001-2002 („leat” cu prefectul Traian Mândru şi primarul Dumitru Nicolae - n.r.), autorităţile locale şi-au pus problema terenului necesar amplasamentului unui obiectiv atât de ambiţios. Nu-i vorbă, locaţia vizată era încă în proprietatea statului, dar aceasta trebuia scoasă din circuitul silvic. Ei bine, asta costa municipalitatea, la vremea respectivă, undeva la 7 miliarde de lei, bani pe care Primăria nu-i avea în vistierie. La asta se adăuga şi un timp lung al formalităţilor. Curată fatalitate! Cineva, „nu se mai ştie cine”, a venit cu o soluţie: Mai simplu, mult mai ieftin ca taxe, era dacă terenul trecea la o persoană fizică. La ce s-au gândit minţile luminate de la acea vreme? „Hai să-i dăm lui Alessiu (Munteanu) terenul unde ne gândim noi să facem staţia de epurare şi apoi facem un schimb de terenuri!” Chestiunea este că, la acea dată, Primăria Galaţi nu putea să dea la schimb decât terenurile de pe malul Dunării, singurele pe care le avea în proprietate la nivelul unei asemenea tranzacţii. Şi uite-aşa, malul Dunării, bată-l vina, a ajuns proprietate privată! Altfel spus, dacă ar fi să ne ţinem de glume, poate că ar trebui să-i acordăm şi titlul de „Cetăţean de Onoare” domnului Nistor Munteanu, cel care a ajuns în final proprietarul terenurilor de la Dunăre, pentru faptul că a ajutat municipalitatea să pună în practică planul privind staţia de epurare! Dar nu ne arde de glume într-o chestiune atât de serioasă, aşa că ar trebui să ne întrebăm dacă intenţiile aleşilor locali, când au fost de acord cu acest schimb de terenuri, au fost chiar atât de caritabile precum par „la nivel oficial”. Dar cum şi „poveştile” au miez de adevăr, în ediţiile următoare vom încerca să vă prezentăm unde se termină „bunele intenţii” şi de unde încep anumite interese.

http://www.viata-libera.ro/articol-Priv ... rie_2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.